Mireasa Nătângă

photo via http://naplesnews.com
messy brideImaginați-vă un prinț, să zicem un prinț oriental, care se hotărăşte sa se căsătorească. De fapt, trebuie sa se căsătorească ca să devină rege. Se dă anunț in țară, frumusețile imperiului sunt aduse la palat, una dupa alta. Prințul nu se poate hotări nici de cum. In final, decide sa străbată el țara, in lung şi in lat. Insoțit de oşteni ajunge intr-un capăt de sat. Peste şanț, pe iarba, păstorind niste gâşte, o fată. Cu părul incâlcit, intr-o rochie zdrențuroasă, murdară pe fată, pe mâini, pe picioare, stă şi se uita fără nici un interes.

Prințul se opreşte, se uita la ea, priveşte in ochii ei şi dincolo de neingrijire, vede tot potențialul de frumusete din acea fata şi decide pe loc: Ea va fi regina. Fete-i nu-i vine sa creada. Satenii-s uluiți. Curtenii sunt dați peste cap, şocați. Dar, decizia e a lui.

Se fac pregatirile pentru nuntă. Invitații sunt pe drum. Sala-i pregătită. Totu-i frumos. Dar, undeva, in cămările palatului se intâmplă o tragedie. Inconjurată de coafeze, şi croitorese, cu tot felul de unelte in jurul ei, nătânga stă in haina ei de zdrențe, cu părul murdar, incâlcit si nespălată, infundându-şi gura cu bomboane. Refuză, efectiv, ca să se imbrace ca mireasă. Si cand cei din jur ii dau ghes sa se pregăteasca, ea de acolo zice, „Ce? Nu m-a ales el aşa? Păi, dacă aşa m-a ales, aşa sa mă aibă. Lui aşa-i place să fiu. Eu n-am avut nimic din ce vreți voi să puneti pe mine, cand el m-a ales. Eu aşa vreau să fiu mireasă!” Nu stiu dacă e cineva aici neinsurat. Te-ai insura cu aşa nătângă?

A fost aleasă fără să aibă merite, dar işi păstrează statutul de aleasă dacă işi corectează trăirea. Aici este raportul dintre primirea mântuirii şi păstrarea mântuirii. Să ne silim să ne ducem pană la capăt sfințirea. Căci dacă vom face asa, va fi bine de noi, va fi bine şi de cei din jurul nostru, prin faptul că vor avea in noi o pilda demnă de urmat.

Nelu Brie – Sfintirea Credinciosului (2/2) Biserica Betania Chicago 11 Martie 2013

Brie Betania

VEZI (1/1) Sfinţirea Credinciosului aici

PAGINA Nelu Brie MESAJE/PREDICI aici

Acest STUDIUa avut loc in 11 Martie 2013 la Biserica Betania Chicago, Pastor Luigi Mitoi. 

IV. Sfintirea ca lucrare a lui Dumnezeu si ca lucrare a noastra

Cu aceasta parte a cuvantului ne indreptam spre dimensiunea foarte concreta, practica a sfintirii noastre. Cum putem noi sa fim sfinti? Cum putem sa traim poruncile lui Dumnezeu? Care sunt acele mijloace, prin care suntem sfintiti si putem sa ducem o viata sfanta?

Exista doua dimensiuni ale sfintirii:

  1. Dimensiunea obiectiva a sfintirii: partea lui Dumnezeu in sfintire. In aceasta dimensiune obiectiva este atat sfintirea pozitionala, pe care ne-o da Dumnezeu prin iertarea Domnului nostru Isus cat si asistarea ulterioara a lui Dumnezeu, prin Duhul in sfintirea noastra ca proces- in sfintirea noastra practica. Aici este functia lui Dumnezeu. Nici nu mai vorbim, apoi, despre sfintirea deplina, care se realizeaza exclusiv prin harul lui Dumnezeu si prin puterea lui Dumnezeu
  2. Dimensiunea subiectiva a sfintirii: partea omului in sfintire. Se refera la ceea ce avem noi de facut- la stradania, efortul nostru in sfintire.

Doua extreme cu privire la lucrarea de sfintire

Exista doua extreme pe care le-am observat- extreme in lumea contemporana cu privire la felul in care se realizeaza sfintirea:

  1. Conceptia pasiva despre sfintire: sfintenia este o realizare exclusiv divina. Potrivit acestei intelegeri, sfintirea nu este rezultatul efortului omenesc, ci este in exclusivitate darul lui Dumnezeu. Omul nu are nici un fel de contributie. Se spune ceva de urmatorul fel, „Partea mea de crestin este pur si simplu  sa cedez controlul vietii mele lui Dumnezeu. Rolul lui Dumnezeu este sa lucreze in mine singur, prin Duhul Sau. Eu trebuie sa ma odihnesc in Domnul ca crestin, in bunatatea Lui. Nu trebuie sa lupt impotriva sentimentelor de manie, sau impotriva altor pacate care ma incearca. Ci, trebuie sa las pe Dumnezeu sa se ocupe de acestea, sa las ca Duhul Lui sa lucreze in inima mea si eu sa ma incred deplin el El, ca El ma sfinteste.” Probabil ca a-ti auzit despre aceasta extrema. Extrema care in final promoveaza un har ieftin. „Dumnezeu face tot ce este de facut, eu doar trebuie sa asist la lucrarea care o face El in mine.” Nu minimalizam rolul lui Dumnezeu in sfintirea practica. Dar, nici nu punem pe toate in seama lui Dumnezeu, ca nu-s toate in seama Sa. 
  2. Conceptia activa despre sfintire: sfintirea este o incununare a efortului uman. Potrivit acestei intelegeri, sfintirea este rezultatul unor lupte personale impotriva pacatului. Se spune ca predarea este buna, increderea este buna, dar ele nu sunt suficiente. Necesara este vegherea, rugaciunea, meditatia asupra Scripturii, partasia cu alti credinciosi, efortul de a face fapte bune, incercare deliberata de a se abtine de la pacat, de a indeplini cerintele crestine esentiale, sau orice alt efort omenesc, sfintirea este incununarea stradaniei a luptei, a efortului omenesc.

Astea ar fi cele doua extreme. Adevarul biblic este ca si intr-o conceptie si in cealalta este adevar, dar nu este adevar in una fara cealalta. Cand ele sunt puse impreuna exista un rol al lui Dumnezeu si exista un rol al nostru- o parte a lui Dumnezeu si o parte a noastra. In felul acesta colaborand intre cele doua aspecte- dimensiuni ale sfintirii- ea se realizeaza in viata noastra. Sa vorbim in continuare despre rolul lui Dumnezeu in sfintirea noastra.

Rolul lui Dumnezeu in sfintirea noastra

Leviticus 20-8Exista un rol care se realizeaza prin contributia lui Dumnezeu, Tatal, al Domnului nostru Isus, a sfantului Duh:

  1. Dumnezeu – 1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Ioan 17:17 Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. Aceste versete, si sunt multe altele in Scriptura, subliniaza rolul Tatalui in sfintirea noastra, rol pe care l-as intelege ca socotirea noastra ca neprihaniti, prin jertfa Domnului nostru Isus, dar, si disciplinarea, corectarea noastra pentru a ramane in ascultare de Dumnezeu, potrivit Evrei 12:9 Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? 
  2. Isus – In ce priveste rolul Domnului nostru Isus, avem in Tit 2:14 El S’a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune. 1 Corinteni 1:30 Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, Evrei 13:12 De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuş sîngele Său, a pătimit dincolo de poartă. 
  3. Duhul Sfant – Exista apoi o contributie, pe care o realizeaza Duhul lui Dumnezeu- aceasta lucrare a Duhului in sfintire are de a face cu eliberarea omului de puterea firii pamantesti, are de a face cu construirea identitatii omului nou in interiorul nostru, cu capacitatea noastra de a pazi poruncile lui Dumnezeu, cu producerea caracterului Hristic in noi. Biblia vorbeste despre rodul Duhului Sfant. Este o lucrare a Duhului Sfant si acolo sunt trecute trasaturile de caracter. Gasim, de asemenea in 1 Corinteni 6:11 Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. 

Iata, dar, cateva locuri si nu le vom accentua mai mult decat am spus, cateva locuri din Scriptura care reflecta rolul pe care Dumnezeu il are in sfintirea noastra. Rol, care se exercita prin contributia Tatalui, prin contributia Domnului nost Isus, prin contributia sfantului Duh, vizat fiind credinciosul care s-a predat lui Dumnezeu. Unde as dori sa zabovim mai mult este rolul omului in sfintire. (7:30)

Rolul omului in sfintire

Aici este vorba despre sfintirea obiectiva.

–Omul are o responsabilitate sa se sfinteasca. Omul trebuie sa se sfinteasca.

–Dumnezeu si omul coopereaza in lucrarea de sfintire. Nu exista sfintire fara aceasta alaturare a efortului omenesc, a raspunsului omenesc. Aici as vrea sa facem o precizare: nu este vorba de o mantuire prin fapte. Daca cineva intelege ca efortul nostru in sfintire are de a face cu mantuirea prin fapte, nu a inteles corect. Ne delimitam de aceasta intelegere. Mantuirea noastra este prin harul lui Dumnezeu. Nu vorbim de o mantuire prin fapta. Pozitia noastra in Hristos o obtinem prin harul lui Dumnezeu, prin jertfa Domnului nostru Isus. E darul lui Dumnezeu facut in har, pe gratis.

2 Corinteni 7-1

Dar, dupa ce am capatat identitatea de copii ai lui Dumnezeu, suntem chemati sa traim ca fii ai lui Dumnezeu. Si aici, in aceasta zona in aceasta chemare, a formarii noastre dupa caracterul Domnului Isus intervine rolul omului in sfintire. 2 Corinteni 7:1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu. Spune aici ceva despre rolul lui Dumnezeu? Sau este vorba despre participarea noastra? Cand spune ‘sa ne curatam’, cine are responsabilitatea? Noi. Cuvantul merge in detaliu.. ‘de orice intinaciune a carnii’, adica a corpului. Si cate pacate nu sunt oare, care se grefeaza, care se realizeaza in dimensiunea trupeasca a existentei noastre? Imbuibarea de mancare, sensualismul, lacomia de avere care poate sa aiba si legatura cu corpul nostru. Dar ce sa mai spunem despre pacatele carnii? Adulterul, necuratiile, de ordinul masturbare sau perversiuni sexuale, care uneori se pot realiza chiar si in familie. Un om sfant se curateste de asemenea intinaciune. Nu isi permite sa traiasca in asemenea intinaciuni. Nu isi permite sa profaneze templul Duhului Sfant, care este corpul. Dar, consumul de bauturi alcoolice?  Fumatul, consumul de droguri? Toate acestea sunt intinaciuni care au de a face cu carnea, cu corpul nostru. Si omul care se sfinteste este chemat sa se curete de asemenea intinaciuni.

Apoi, intinaciunile Duhului. In zona aceasta vom gasi alte pacate, care au de a face cu sufletul nostru, care au de a face cu Duhul nostru, cu partea noastra spirituala: mandria, invidia, gelozia, si o multime de altele asupra carora, ulterior, vom reveni. Ceea ce as vrea sa subliniez este ca acest pasaj biblic reflecta foarte clar rolul pe care il avem noi in sfintire. Daca vine cineva si spune, „Nu, Dumnezeu ma sfinteste, eu nu o sa fac nimin,” va trebui sa scoata din Biblie acest verset si multe altele. Cred ca in epistolele Pauline are ramane doar cateva versete.

1 Corinteni 9-27‘Ma port aspru cu trupul meu’. Aici este subliniat rolul omului in sfintire. Citind acest text, in minte, mi s-a nascut o intrebare: oare cati ani avea apostolul Pavel, cand a scris acest text? Ca sa ne dam seama, ce corp primejdios purta el. Cati ani sa fi avut oare? Putem sa facem un calcul simplu. Textul Scripturii ne lasa sa credem ca la convertirea sa era un om care ocupa o functie, atat religioasa si o pozitie sociala evidenta, in ierarhia  sociala si religioasa a poporului Israel. Era rabin, era in anturajul Sinhedriului, unii comentatori spun ca ar fi fost chiar membru al Sinhedriului, oricum, la convertirea sa este la varsta de 40 de ani. Dupa convertire, Biblia ne spune ca a urmat o perioada de aprox 15 ani cand a stat in Arabia. Inainte de asta, ne spune cuvantul lui Dumnezeu ca a stat impreuna cu apostolii. Dupa acest timp petrecut cu apostolii a petrecut in Arabia. Apoi a fost in Tars, ne spune cuvantul, unde a ramas o vreme, aprox. 1 an de zile, Apoi, ne spune cuvantul lui Dumnezeu ca dupa acest moment petrecut a fost luat de Barnaba si dus in Antiohia, unde de asemenea a zabovit cam un an de zile.

Faceti, va rog, socoteala. Il gasim, cel putin, in jurul varstei de 55-56 de ani cand a fost chemat sa plece in prima calatorie misionara. Prima calatorie misionara a durat cel putin 1 1/2 – 2 ani. S-a reintors in Antiohia, unde a zabovit, spune Cuvantul, inca un an. In timpul acela sau dupa timpul acela a urmat conciliu de la Ierusalim. Apoi a venit a doua calatorie misionara in timpul caruia numai in Efes a zabovit 2 ani. Iar apoi s-a dus in Corint, in care a stat 1 an si  luni. Calatoria misionara a doua a tinut in jur de 5 ani. Deja e trecut spre 62-63 de ani. Poate si mai mult. S-a intors in Antiohia si apoi a urmat a treia calatorie misionara. In timpul celei de a treia calatorie misionara, de undeva din Efes a scris epistola 1 Corinteni. Era deja spre 65 de ani.

Dar ma intreb: ce fel de corp avea oare Pavel? Se bucura de tot confortul contemporan? Nu avea 3 mese la zi, fratii mei. Era un om persecutat. El spune de cate ori a fost batut cu nuiele. Odata l-au lasat ca mort la marginea cetatii dupa ce l-au batut cu pietre. Spune el, „In lipsa de imbracaminte, in lipsa de mancare, in primejdie pe uscat, in primejdie pe mare, batut, chinuit, in lipsuri. In acelasi timp si cu posturi. Zice el: adesea in posturi. Cum o fi fost corpul acela, ca sa ne dam seama ce primejdie ascundea. Am impresia ca daca ar fi sa ne masuram starea corpului nostru cu cea a lui Pavel, Pavel era sanctificat deja. Dar, auziti-l cum se refera la trupul sau. La acel trup care era adus in ascultare de Hristos. A avut grija de faptele firii pamantesti, de firea sa pamanteasca, sa nu-i trezeasca poftele. Dar, iata-l spre batranete cum vorbeste, „Ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat.”

Pai, fratii mei, daca un om inaintat in varsta, cu experienta  si detalia apostolului Pavel vede necesara infranarea, auto stapanirea, veghea asupra corpului sau, ce vom zice noi, cu comfortul contemporan? Pai, aia mai regi din antichitate nu erau regi ca noi in materie de confort. Iata forta acestui pasaj, in materie de semnal de alarma cand este vorba de sfintire in zona trupului. Si nu doar a trupului, pentru ca de aici deriva si alte lucruri, care infecteaza intreaga fiinta omeneasca. Aceste texte biblice, langa multe altele arata ca sfintirea este responsabilitatea noastra. Coloseni 3:5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. 

V. Sfintirea trebuie sa afecteze intreaga persoana

Dezideratul sfintirii, a asemanarii cu Hristos trebuie sa influenteze, sa stapaneasca , sa controleze, sa recupereze, pentru slava lui Dumnezeu, fiecare dimensiune a fiintei noastre.

1. Sfintirea intelectului si a cunoasterii noastre.

Coloseni 3:10 şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut. Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită. Cuvantul vorbeste despre o tranformare a mintii, ca sa putem deosebi bine voia lui Dumnezeu. Aici este vorba de o sfintire a cunoasterii noastre, a mintii noastre, a ratiunii noastre, a intelegerii noastre. Unii oameni zabovesc in a sfintii mintea, intelectul, cunoasterea lor. Devin confuzi. Si in plan moral devin confuzi si pun intrebari ciudate. Te intreaba: Dar ce pacat e sa fumezi? Dar, care pacat e sa bei un pahar de vin? De ce pun asemenea intrebari? Aceste intrebari se nasc pentru ca mintea n-a fost innoita in raport cu cuvantul lui Dumnezeu. Prin repetarea, prin permisivitatea morala a ajuns intr-o zona de confuzie si ce v-am spus eu, exemplele cu bautura si cu fumatul, astea sunt lucruri simple. Dar, ajung unii pana acolo incat spun, „Nici divortul nu e pacat. Nici recasatoria cu alta femeie, cand a ta traieste nu e pacat.”  Isi lasa sotia fara nici un motiv. Ea e femeie cinstitita, el vede pe alta si se duce, cere cununie si vai de pastorul acela care nu-l asculta- omeneste. Ca vai de el in ochii lui Dumnezeu daca il asculta.

Pana acolo ajung oamenii in confuzia morala, incat, mintea efectiv s-a stricat. Sfintirea incepe de la asezarea structurii noastre interne, in gandurile noastre, a gandurilor lui Dumnezeu, a voii lui Dumnezeu. Pai, daca am facut curat computerul, merg bine celelalte. Deci, sfintirea mintii noastre- aici este vorba despre cresterea noastra in intelepciune, in cunostinta, pastrarea curatiei mintii de ganduri murdare, pacatoase, de pofte, de fantezii murdare, valori lumesti, mandrie omeneasca, de aducerea oricarui gand in robie, in robia ascultarii in Hristos. Tot in zona aceasta se incadreaza ce a spus Domnul Isus, „Orice barbat care se uita la o femeie ca sa o pofteasca a si preacurvit cu ea in mintea lui.” Este vorba de sfintirea mintii. Sa-ti tii sub control gandurile. Sunt oameni care nu tin sub control gandurile. Si pentru ca nu le tin sub control, intr-o zi vor transforma gandurile in fapte.

2. Sfintirea emotiilor noastre

Emotiile, sentimentele trebuie sa fie sfintite. Sentimentele de manie, rautate, invidie, gelozie, ranchiune, antipatie, aroganta, si altele asemanatoare trebuiesc aduse sub controlul Duhului Sfant, eliminate din inima noastra si in locul lor asezate sentimente sfinte de cumpatare, de bucurie, de iubire, de rabdare, de smerenie. Aici este vorba de sfintirea simtamintelor noastre.

Intr-o zi, cineva mi-a spus, „Frate Nelu, m-am descoperit invidiind pe prietenul meu si sunt foarte tulburat de sentimentele de invidie pe care le am.” L-am intebat ce s-a intamplat. Mi-a spus ca prietenul lui a realizat, in domeniul material, mai mult decat el si si-a cumparat o masina nou, nouta. Si mi-a spus cel care cerea consiliere, „N-am putut sa ma bucur o clipa cand am auzit. Cum, si-a cumparat masina nou, nouta? Si am simtit in mine asa o rautate, ca mi-ar fi parut bine sa aud peste 10 minute, prin telefon, ca a dat cu masina aia noua intr-un stalp.” Invidia a inceput sa il roada. Ce sa faca? I-am spus urmatorul lucru, „Roaga-te lui Dumnezeu pentru acela pe care il invidiezi.” Nu putem invidia pe oamenii  pentru care ne rugam. Dar, ma tem ca nu ne putem ruga pentru oamenii pe care ii invidiem. Asta e alta problema. Roaga-te pentru el si pe langa rugaciune iti dau o tema specifica, concreta: Sotia lui are masina? „Nu are,” „Roaga-te lui Dumnezeu sa-i dea si sotiei lui o masina. Si cand o sa ajunga sa fie asa, tu nu o sa crapi de invidie, tu o sa zici, „Aleluia, Domnul Isus m-a ascultat.” Asa scapi de invidie. Si de vorbire de rau scapam asa. Si de vrajmasie si de manie scapam asa. De aceea a zis Isus, „Rugati-va pentru vrajmasii vostri.” Nu poti uri pe acela pentru care te rogi.

Sfintirea sentimentelor noastre, resentimentele, mania, vrajmasia, sau ura si altele, toate acestea care sunt in acest complex greu de controlat, se vor supune Duhului lui Dumnezeu cand ne vom smerii si ne vom ruga pentru aceea care fac obiectul acelor sentimente murdare.

3. Sfintirea vointei noastre

Vointa trebuie sa fie sfintita. Sunt oameni rau voitori. Biblia vorbeste despre asemenea categorie de oameni. Oricum ai face, nu-i bine, pentru ca problema este reprezentata de inima lor rea voitoare. Asemenea persoane te intampina si iti cer sa faci anumite lucruri. Orice ai face nu-i bine. Daca-i asculti si faci cum zic ei, tot nu e bine, pentru ca problema este reprezentata de inima lor rea. Sfintirea trebuie sa afecteze si aceasta zona a fiintei noastre.

4. Sfintirea spiritului nostru

2 Corinteni 7:1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu. As intelege aceasta sfintire a Duhului ca si curatirea noastra de mandrie, curatirea de toate pacatele care se savarsesc pe profilul spiritual al fiintei. Dar, mai e ceva, poate si mai profund.

Sfintirea trebuie sa afecteze si constiinta noastra, cugetul nostru. Biblia vorbeste despre un cuget bun. Foarte multi dintre noi facem greseala sa ne cercetam pe noi insine in lumina constiintei. Si eu ma cercetez asa, fiecare ne cercetam asa. Oare ce am facut rau? Stam in fata Cinei Domnului, urmeaza sa ne impartasim cu trupul si sangele Domnului si ne intreabm cu teama, cu evlavie, „Doamne, oare sunt vrednic? Cerceteaza-ma.” Si atunci incepem si depanam cu amintirea. Ne cercetam in lumina constiintei si in lumina amintirii. Fratii mei, dar ce facem daca in cugetul nostru a intrat infectia pacatului? Ce facem daca memoria ne tradeaza, datoria multoralte lucruri? Aici intervine sfintirea cugetului nostru- o lucrare facuta de Dumnezeu, dar care se face cu stradania noastra, umplandu-ne mintea cu cuvantul lui Dumnezeu, cu valorile lui Dumnezeu. Pentru ca, daca toata ziua vei consuma gunoaie, constiinta nu va mai reactiona. Sunt oameni care si-au pierdut cugetul lor bun.

5. Sfintirea trupului

Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca trebuie sa ne sfintim si de intinaciunile carnii. Trupul trebuie sa fie pastrat integru, curat. In privirea aceasta, sfintirea, as zice are de a face cu igiena personala, nu din considerente umaniste, ci din considerente de sfintire. Aduceti-va aminte ce a zis Scriptura: sa ne apropiem cu trupul spalat cu apa curata. Iata in ce detalii intra sfintirea. Ce sa mai vorbim, de atitudinea noastra de mediu inconjurator? Tine tot de sfintire. Eu cred ca a lasa mizerie in jurul tau este pacat. A face dezordine este pacat, nu din considerentul ecologic, nu avem noi treaba cu partidul verzilor. Natura este creatia lui Dumnezeu si trebuie sa reflecte gloria lui Dumnezeu. Cand un om se uita spre sant, nu trebuie sa vada mizeria mea, ci firul de iarba, care creste de acolo cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Asta tine de sfintire.

  • Tatuaje – Cand omul lui Dumnezeu este preocupat sa-si alinieze caracterul la caracterul lui Hristos, de odata, in fiecare dimensiune a vietii e de lucru. Sfintirea corpului are de a face cu absenta tatuajelor. Cum oare sa incadram noi tatuajele in zona – nu-ti vorbeste cuvantul lui Dumnezeu despre asta? Ba da. Din considerente de sfintire, vreau sa pastrez acest corp integru pentru Hristos Domnul.
  • Modificari estetice– nu ne referim aici la estetica reparatorie, care vine in urma unui accident. Ne referim la altceva- unii pe care nici mama lor nu i-ar mai cunoaste dupa atatea interventii. 
  • Vestimentaia in acord cu principiile biblice- oare in ce zona sa asezam o investmantare dupa voia lui Dumnezeu? In zona unor randuieli bisericesti sau in zona sfintirii, care are de a face cu corpul nostru? Din considerente de sfintire vom evita o investmantare sensuala, care provoaca la pacat un barbat, sau o femeie. Copiii lui Dumneeu vor fi atenti in aceasta zona. Fratii mei si surorile mele in Domnul, din considerente de sfintire, de consacrare pentru Hristos vom avea grija de acestea. Cine are frica de Dumnezeu va asculta.
  • Evitarea imbuibarii de mancare, evitarea consumului de alcool, droguri sau alte substance nocive si alte comprtamente care se asociaza cu corpul. (33)

Brie sfintirea liste de pacate

6. Sfintirea casei noastre

si a bunurilor aflate in stapanirea noastra

Sfintirea va trebui sa afecteze si bunurile care se gasesc in stapanirea noastra. Exista o sfintire care se asociaza cu casele noastre. Aseara am vorbit despre surpriza neplacuta care am capatat-o prin cuvantul lui Dumnezeu, cand am identificat in casa mea lucruri care nu erau ale mele, luate cu imprumut. Sfintirea implica returnarea unor asemenea lucruri. Dar ce sa zicem in asezarea in casa a unor simboluri care nu au de a face cu Imparatia lui Dumnezeu? Tot felul de simboluri si idoli, simboluri religoase oculte. Nu spun ca sunt in casele noastre. Dar trebuie sa veghem, sa nu fie, din considerente de sfintire. Noi vrem sa inaltam numele lui Dumnezeu peste noi.

Sfintirea implica eliminarea oricarui pacat din viata noastra. Cuvantul lui Dumnezeu ne descopera ceea ce este pacat (vezi poza mai sus). In toate aceste texte biblice sunt reprezentate liste de pacat. Daca cineva intreaba, „Da, ce-i pacat?” Nu trebuie sa ne straduim noi sa spunem ce-i pacaul. Sa ne intoarcem la Scriptura si sa luam nu opinia lui Dumnezeu, ci decretul lui Dumnezeu, in privinta pacatului si a dreptatii. Aceste texte biblice reprezinta revelatia lui Dumnezeu cu privire la pacate.

Aici sunt tot felul de atitudini. Spre exemplu- atitudini launtrice: viclenie, lacomie, rautate, ura, manie, pizma, porniri rautacioase, nemultumire, impotrivire, mandrie, invidie, pofte rele, cruzime, fatarnicie, egoism, zgarcenie. Sau, pacate comportamentale, evidente: Furtul, minciuna, curvia, vestimentatia indecenta, snesualism, homosexualism, lesbianism, violenta, dezbinare, neascultare de parinti, avort, inselaciune, coruptie, mituire, divort, idolatrie, marturie mincinoasa, joc de noroc, betie, imbuibare, desfrau, perversiuni sexuale, masturbare, barfa sau vorbire de rau, calomnie, vrajitorie, abuzul fata de mediul inconjurator, lene, lipsa de punctualitate, sau om fara cuvant, blasfemie, si altele.

Toate sunt in aceste liste. PACATE. Omul care se sfinteste fuge de aceste lucruri. Omul care se sfinteste uraste aceste lucruri. Omul care se sfinteste a renuntat la aceste lucruri. Ele fac parte din viata lui veche. S-a intors la Dumnezeu, a capatat pozitia de fiu al lui Dumnezeu ca a fost iertat de Hristos. Aceasta interventie a lui Dumnezeu, prin Hristos face credinta crestina unica in peisajul religiilor acestei lumi. E darul lui Dumnezeu. Si dupa ce acest dar ni s-a facut, am capatat iertarea de la Dumnezeu, prin credinta. Nu-i vorba de merite si de fapte. Am fost infiati, adoptati in familia lui Dumnezeu. Onorati sa fim copii ai lui Dumnezeu. Ceea ce este tulburator si in acelasi timp ne responsabilizeaza la superlativ, corpul asta a fost transformat in templul Duhului Sfant.

Te rog sa fi constient de cine esti. Daca esti crestin, asa e. Corpul asta, templu al Duhului Sfant. In ochi astia, in capul asta, in obrazul asta, in buzele astea, in mana asta, in piciorul asta, in organele mele interne, in tot ce sunt, ia-l pe detaliu- Templu al Duhului Sfant. Pai, ma ingrozesc, ca as putea sa iau templul Duhului Sfant  si sa-l transform in altceva. Zice Pavel, cu tulburarea lui Dumnezeu, „Cum as putea sa fac din templul lui Dumnezeu madularul unei curve?” Iata, dar, de la identitate se pleaca la comportament. Esti fiu, poarta-te ca fiu. Esti templu al Duhului Sfant, sfinteste-te. Nu spurca templul lui Dumnezeu, ci sfinteste-te. Sfintirea implica eliminarea acestor pacate.

Exista o carte pe care pe mine ma inspirat foarte mult. Este scrisa de Jerry Bridge, tradusa si in limba Romana sub titlul „Pacate Respectabile”. Mi s-a parut foarte incitant titlul. Dupa ce am lecturat cartea, am zis, „Asa e. Astea sunt pacate pentru care nimeni nu te exclude din biserica. Pentru pacatele acestea numai Dumnezeu te da afara din ceruri, dar din biserica nu.” Nu se pot cuantifica. E greu. (42) Doar Dumnezeu le masoara. Haidem sa ne uitam la ele:

Brie pacate respectabile

Pacate respectabile, dar inaintea lui Dumnezeu uraciuni de care trebuie sa se curateasca orice om care vrea sa fie sfant.

Ce putem sa facem practic pentru a ne duce la capat sfintirea?

Brie Ducem la capat sfintireaAceste lucruri ne vor ajuta sa traim in sfintire si sa o ducem pana la capat.

Adi Hentea marturie si cantari la Biserica Filadelfia Dej

Adi Hentea

Adi Hentea avea probleme cu vederea si la o ultima operatie si-a pierdut vederea totalmente. Adi ii multumeste lui Dumnezeu ca l-a intalnit la 18 ani, fapt care l-a ajutat sa nu isi piarda speranta. Adi a terminat facultatea si se descurca singur in drumurile lui prin Europa, cu ajutorul lui Dumnezeu. O marturie care te inspira:

Marturia lui Adi

Imi amintesc acum cum m-ai chemat

Tu mi-ai adus iubirea

Vezi si ‘Tot ce am Domnul meu, Tie-ti apartine’ aici – de la dejfiladelfia

VEZI

How far is too far, to go, for an engaged couple?

photo via christiandatinggateway.com

listen to the Podcast via DesiringGod.org (length 11 minutes)

I would say to the women, don’t entice a man to touch you thinking that this is the way to keep a man. He is not worth keeping if that is the way he is kept. And feel free to say to any man, “No, please don’t take us there.” And you can discern what kind of a man you are dealing with by how sensitive he is to that dimension of purity.

“Blessed are the pure in heart, they will see God” [Matthew 5:8]. That is what we want. We want to see God. . . . If a single person is listening to this saying, “Oh, all very nice. I’m not married, and there is nobody on the horizon. What am I supposed to do?” I just want to say one thing. Don’t feel second class. Jesus Christ is the most complete human being whoever lived and he never had sex. Not to be married and not to have sex is not to be an incomplete human being.

CLICK here to listen to the 11 minute mp3

How to sign up for alerts for more John Piper podcasts:

The Ask Pastor John daily podcast is a series of 3–8 minute conversations released on weekdays at 11am (EST) via the DG Facebook and Twitter feeds. You can tune in to the new episodes through the new Ask Pastor John iPhone app, which can be donwloaded for free here. We’re currently hosting all the recordings onSoundCloud, a website that makes it easy to listen to several of the podcasts in one sitting. They’re also archived on the DG website and syndicated in iTunes.

Essentials of Good Counseling

From DesiringGod.org via the Christian Post

5PIPER12xx.jpgThis paper was written by John Piper when his church was searching for a Pastor of Biblical Counseling. As Piper notes

It is not intended to say everything that needs to be said in defining Biblical Counseling, but rather to establish some of what is essential to the way we hope counseling will be done at Bethlehem Church.

Some Essentials of Good Counseling

God-centered, Christ-exalting, cross-cherishing, Spirit-dependent, Bible-saturated, emotionally-in-touch, culturally-informed use of language to help people become God-centered, Christ-exalting, joyfully self-forgetting lovers of people who spread a passion for the supremacy of God in all things for the joy of all peoples.

1. Use of language – (1 Thessalonians 4:13, 18; 5:11; Hebrews 3:13; Romans 15:14): Almost all counseling is talk. There is, of course, essential and heart-engaged listening and understanding; but counseling proper is speech. It is remarkable that people will pay $95 an hour for talk. But that is the power of speech, and God has designed it to be so. Therefore, the major issues surrounding counseling are about the worldviews that inform the talk.

2. God-centered – (1 Corinthians 10:31; Acts 17:28): A God-centered person treats God as central to all of life’s concerns, from the most simple and mundane to the most weighty and personal. God-centered language is speech that does not marginalize God or treat him as irrelevant or unnecessary. It makes explicit that all issues that matter are related importantly to God. All counseling issues are related to God at crucial levels, and counseling that tries to lead toward healing without dealing with God explicitly is defective.

3. Christ-exalting – (John 16:14; 17:5): Christ-exalting counseling is explicitly Christian and not merely theistic. All counseling issues involve the exaltation or the denigration of Jesus Christ. Either our attitudes and feelings and behaviors are making much or making little of Christ. We were created to make much of Christ. There is no true success in counseling if a person becomes socially functional without conscious dependence on and delight in Jesus Christ. This is the means and goal of all health.

4. Cross-cherishing – (Galatians 6:14): It is not enough to say that our counseling honors Christ. Some non-Christian systems, even Muslims,1 say this. Biblical Counseling must go to the heart of our problems and the heart of God’s solution, which always means going to the cross where the depths of sin and the heights of grace are revealed. There is no true exalting of Christ or honoring of God that does not cherish the cross. The decisive severing of pride and despair is the cross of Christ. It is the ground of humility and hope. There is no true mental health without understanding the desperate condition we were in without the cross, and without feeling the joy of deliverance from that condition through the death of Christ on our behalf.

5. Spirit-dependent – (Romans 8:6, 14; Galatians 3:5; 5:22-23; 1 Peter 4:11): Spirit-dependent counseling knows and feels that it is helpless to speak wisely and lovingly and to bring about true wholeness apart from the decisive work of the Holy Spirit in the counselor and the counselee. This implies a significant, explicit presence of prayer in the process of counseling. Counseling serves in the strength which God supplies so that in everything God will get the glory.

6. Bible-saturated – (Matthew 4:4; Romans 15:4; Hebrews 4:12): Bible-saturated counseling does not treat the Word of God as an assumed foundation which never gets mentioned or discussed or quoted. „Foundations” are in the basement holding up the house, but they seldom get talked about, and they are usually not attractive. That is not an adequate metaphor for the role of Scripture in counseling. The Bible has power and is the very truth and word of God. Even saints most familiar with the Scriptures need to hear the Word of God. It has a power to rearrange the mental world and waken the conscience and create hope.

7. Emotionally-in-touch – (Deuteronomy 32:2; Romans 12:15; Hebrews 4:15; 13:3): Biblical Counseling is done by a person who has a healthy awareness of his own emotions and those of others and what is being felt, even if not expressed, by himself and others. Counsel takes into account what people are experiencing and not merely what the Biblical truths are that come to bear on the problem. Good Biblical Counselors feel appropriate feelings and know when their emotions are out-of-sync with the situation. They sense what others are feeling and know how to adjust the way they speak the truth so that it fits the moment.

8. Culturally-informed – (Act 17:23, 28; Proverbs 6:6-8; Job 38-41): Biblical Counseling is aware of the historical, social, cultural, and family factors that shape the sin and righteousness of our lives. Biblical Counseling does not estimate cultural, social, or family factors above spiritual ones relating to the power of sin and grace, but it does know that theshape of sin and righteousness is influenced by family, social, cultural, and historical things that may help people distinguish between what is sin and what is not, and what is virtue and what is not. Believing that the root of every emotional and relational problem is sin profoundly affects the conception of how to heal, but it does not lead to simplistic estimations of how easy healing is.

9. To help people become – (1 Thessalonians 3:12; Philippians 1:9): Biblical Counseling is directed at changing people – the way they see and understand and feel God and Christ and sin and right and wrong and the world and other people. Biblical Counseling is about helping people change. It has goals. It is not neutral or disinterested. It has Biblically-shaped aims for people’s lives and relationships.

10. Joyfully self-forgetting lovers of people – (Philippians 1:25; 2 Corinthians 1:24; 1 Corinthians 16:14; 1 Timothy 1:5; Galatians 5:6): The aim of all health is God-centered, Christ-exalting love for people. Love is not possible where self-preoccupation holds sway in a person’s life. So self-forgetfulness is a part of true mental health. This is not possible to create directly, but only as one is absorbed in something worthy and great. The aim is to be absorbed in God and anything else for God’s sake. The truly healthy person is passionate for the supremacy of God in all things for the joy of all peoples.

Notes

1For example, the Chicago Tribune reported that Muslim Fisal Hammouda said in an interview with Bill Hybels, pastor of Willow Creek Community Church, „We believe in Jesus, more than you do in fact.” (Sean Hamil, „Willow Creek Welcomes Muslim Cleric’s Perspective: Pastor, Imam Have Dialogue at Suburban Church, Chicago Tribune October 12, 2001)

December 12, 2001 | by John Piper

By John Piper. ©2013 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari