Nelu Brie – Cand te intorci la pacat (Video short 4)

Brie ChicagoSfintirea progresiva, sau sfintirea practica, are de a face cu formarea caracterului nostru. Trebuie sa pornim aici de la o observatie:

Dupa ce am primit iertarea pacatelor, dupa ce am ocupat pozitia de oameni sfinti in Hristos, totusi, in acesti oameni mantuiti ramane o infectie a firii pamantesti. In fiecare dintre noi ramane o infectie a firii pamantesti. Daca nu controlam aceasta infectie, ea ne va compromite pozitia pe care am ocupat-o. Daca nu ne silim sa stapanim, sa inlaturam, sa omoram, sa rastignim aceasta fire pamanteasca, ce are in ea infectia pacatului, vom esua in drumul nostru spre Dumnezeu. Aici intervine dimensiunea sfintirii practice. Datorita acestei infectii ale pacatului este necesara sfintirea ca progres, este necesara sa ducem acest proces pe parcursul intregii vieti. Dumnezeu sa ne ajute. In zona aceasta, sfintirea capata dimensiunea purificarii morale si a asemanarii noastre cu Hristos, in caracterul Sau.

Exista o diferenta fundamentala intre sfintirea initiala si sfintirea practica. Aceasta diferenta ne va face sa intelegem si mai bine felul in care cele doua se relationeaza, va invit sa observam diferentele dintre aceste doua dimensiuni (primele doua etape ale sfintirii). Sfintirea pozitionala face ca cel credincios sa capete un statut de sfant. In timp ce sfintirea practica face ca cel sfintit sa capete un caracter de sfant. Nu pozitie de sfant, ci un caracter de sfant. Astea ar fi desosebirile intre cele doua etape ale sfintirii. Permiteti-mi sa va ilustrez cum inteleg raportul dintre cele doua dimensiuni ale sfintirii: sfintire initiala si sfintirea practica.

 

Va rog frumos sa va imaginati un copil, care creste, care traieste pe strada. Imaginati-va un asemenea copil care traieste intr-un canal, mananca ce apuca, bolnav, zdrenturos, murdar, neingrijit. Il vezi si ti se face de el mila. Hotarasti sa il infiezi. El nu are nici un merit. Tu faci o alegere. Indeplinesti toate formele legale necesare. In urma acestui proces, baiatul de pe strada, copil al strazii devine copil al tau. Poarta numele tau, este mostenitorul tau, va aduce mai departe numele tau. E fiul tau. Daca mai ai si alti copii, din punct de vedere legal, nici unul dintre copiii pe care i-ai nascut nu este mai ‘fiul tau’ decat acela. E al tau prin infiere, iti apartine. Asta este o pozitie. Aceasta pozitie reprezinta sfintirea initiala (pozitonala).

street kidDupa ce l-ai infiat l-ai imbracat frumos, l-ai aranjat. Deja a trecut o luna, doua, trei. Esti bucuros de el. A invatat sa zica „tati”, a invatat sa zica „mami”. Il numesti „fiule”. Intr-o Sambata dupa amiaza, cu el imbracat frumos, la costum, la papion si iti propui sa iesi cu el la plimbare in parc. Tu il tii de manuta, sotia in partea cealalta de alta mana. Copilul are pe la 8 ani. In parc, te intalnesti cu niste prieteni, incepi sa conversezi cu ei. Va salutati si impartasiti una, alta si copilul scapa usor de sub atentia voastra.

La un moment dat, cu coada ochiului vede un trecator care mananca un sandvici. Grabit, renunta sa consume mancarea din mana  si  arunca, dintr-un cos de gunoi la marginea trotuarului jumatate de sandviciul din mana. De odata, in prunc apare un reflex, reflexul vietii vechi. oh, de cate ori, din coada ochiului, nu urmarea el oameni din astia. Tai-o, se duce la cosul cu gunoi. Se baga cu capul in cosul de gunoi, cauta pe acolo, gaseste sandviciul. Intre timp, tu te uiti dupa el in dreapta, in stanga, „Unde-i fiul meu?” Si cand il vezi, numai asa, il tragi frumos de guleras si il scoti afara din cosul de gunoi, „Ce faci aici?!” El deja morfaie viata veche. „Dragul meu, tu esti fiu! Prin urmare, traieste ca fiu. Daca iti este foame, nu-i nimic. Spune-i lui tati si tati iti cumpara tot ce doresti. Esti fiu, onoreaza-ma ca tata.”

Daca esti fiu, nu te mai intoarce la viata veche. Traieste in acord cu statutul nou pe care il ai, acela de fiu! Ceea ce este frumos in Cuvantul lui Dumnezeu este ca Dumnezeu nu ne da calitate de copii ai lui Dumnezeu ca pret al stradaniei noastre, sau ca rezultat a eforturilor si a faptelor noastre. Nu face ceva de felul ‘ia sa vedem cate merite acumulati- ia straduiti-va, ia faceti voi ce stiti voi si ce va este la indemana- inovati merite- inventati realizari- si dupa aceea fiecare se duce acolo, undeva, ca la un cantar, sa-si puna meritele pe un cantar si cand sunt destule, sa zica Dumnezeu, „Gata, tu primesti statutul de fiu. Tu, te duci, mai aduci, nu-ti ajung.” Nu face Dumnezeu asa. Invers este.

Prima data, ne ofera de gratis statutul Sau de fiu. Iar, dupa aceea ne cere sa traim ca fii. Mai intai de toate ne innoieste, ne transforma, ne schimba, ne iarta, ne pune in cont sfintirea Domnului Isus  si dupa ce ne ofera aceasta identitate, ne cere sa traim in acord cu identitatea. Asa trebuiesc intelese lucrurile. Fratii mei, adevarul este ca daca intelegem bine semnificatia sfintirii noastre pozitionale, vom avea resurse de motivatie sa-L onoram pe Dumnezeu prin trairea noastra practica a sfintirii. Esti fiu. Traieste ca fiu! Il vom dezonora pe Dumnezeu cand ne vom intoarce la vechea viata. Dupa ce ai primit iertarea de pacate, dupa ce ai fost justificat, dupa de ai fost infiat, dupa ce ai fost facut mostenitor impreuna cu Hristos, sa te intorci la viata veche, asta este o dezonoare pe fata lui Dumnezeu. CINE ESTE FIU, SA TRAIASCA CA UN FIU.

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: