Maris Alexandru a slujit ca pastor al Bisericii Betania Arad-Gradiste.
„Nu există pastori mari şi pastori mici, ci numai pastori care au ales sa-si iubeasca turma”
Uneori, cand Dumnezeu alege sa ne binecuvanteze ne aduce in cale oameni care ni se par unici, oameni de caracter, oameni integri sau cel mai bine spus „Oameni in viata carora prioritatea suprema este Dumnezeu. Un asemenea om a fost Pastorul Maris Alexandru care s-a nascut cu aproape 90 de ani in urma 16 Februarie 1924.
Vineri 10 Mai 2013, Dumnezeu a hotarat sa-l cheme acasa rasplatindu-l pentru slujirea lui facuta cu toata devotiunea. Scriu cu multe emotii despre acest „om” pentru ca l-am cunoscut din frageda mea copilarie, l-am cunoscut din prietenia pe care a intretinut-o cu parintii mei.
Daca l-ai intalnit pe strada era acelas om de la amvon plin de dragoste pe fata caruia se prelingeau deseori lacrimile de adevarat om a lui Dumnezeu, de adevarat pastor, adevarat iubitor de suflete. Avea intotdeauna ganduri adanci dar usor de inteles. Avea pe fata un zambet permanent, senin si fermecator, care dezvelea o iubire adanca pentru Dumnezeu. Daca trebuie sa-l descriu din aproape atunci pot spune lucruri remarcabile despre el ca om si slujitor al Evangheliei.
Omul care iubea Biblia. Nu cred ca era vreo pagina in care sa nu fi subliniat ceva. Era peste tot subliniata nu doar pentru ca o citea ci pentru ca o studia cu pasiunea unui om mantuit. Era omul care iubea rugaciunea si studierea Sfintelor Scripturi, omul care stia sa te asculte, omul care vorbea frumos pana si despre cei ce-l dusmaneau, omul care avea un respect deosebit fata de sotie, copii si chiar fata de fiecare vecin din preajma casei lui.
Omul care nu a cedat niciodata in fata necazurilor sau a bolii. Omul care a stiut sa se pregateasca pentru ziua plecari in vesnicie. L-am vizitat pentru ultima oara cu trei ani in urma. Am batut la poarta casei lui asteptand sa-i aud vocea pe care o cunosteam foarte bine. Nu era acasa. Era plecat in vecini pentru a vizita un bolnav. Da! un om aproape de 90 de ani avea inca puterea de a vizita pe altii aflati in suferinta. A venit in graba sa ne intalnim. Apropiindu-se de mine si-a luat palaria din cap imbratisandu-ma. A inceput sa planga rostindu-mi numele ca semn al dragostei lui neschimbate. M-a poftit la o masa aproape de camera lui a carei pereti nu pareau a fi din caramizi ci din carti pe care le adunase de o viata. Era omul imbracat intodeauna decent. Daca avea de ales intre a-si cumpara un costum sau o carte, prefera cartea.
Ne-am asezat la masa impreuna cu sora Marta, sotia lui care ii stergea mereu lacrimile de pe obraz zicandu-i : „nu mai plange draga, Utu a venit sa te vada, bucurate iar el abia mai soptea: „Sunt bucuros…” Vroia sa-mi spuna tot ceea ce adunase de o viata dar nu putea din pricina lacrimilor cei brazdau obrajii. Nu uitase sa-mi spuna de perioada cand a vizitat America, de zilele petrecute printre romanii plecati cu multi ani in urma. Imi povestea cu atata pasiune de parca eu nu aici as trai. Nu l-am intrerupt din respect pentru amintirile lui frumoase. Ma despart de inca un om pe care l-am respectat intreaga mea viata, un om pe care noi il plangem dar cerul se bucura. Ma intreb: In anii care mi-au mai ramas voi mai intalni un asemenea „om”? Impreuna cu toti cei care l-au cunoscut, impreuna cu toti cei care l-au iubit ii spun: „La revedere pana in ziua in care ne vom intalni pe plaiurile nemuriri in frumoasa Imparatie a Domnului nostru Isus Cristos.
Dr. Tedd Tripp este pastor senior emerit la Biserica Grace Fellowship de când s-a retras din funcţia de pastor senior, după 29 de ani de slujire. El s-a căsătorit cu Margy în 1968. Ei au trei copii adulţi şi nouă nepoţi. Tedd este absolvent al Colegiului Geneva, licenţiat în istorie, absolvent al Seminarului Teologic Philadelphia, M. Div. şi absolvent al Seminarului Teologic Westminster, doctor în teologie pastorală, D. Min., cu predilecţie pe consilierea pastorală. Tedd este autorul cunoscutei cărţi pentru creşterea copiilor, Păstorind o inimă de copil, Ghidul Părintelui pentru Păstorind o inimă de copil şi co-autor împreună cu Margy al cărţii Instruind o inimă de copil.
