Florin Ianovici – Primul Razboi la Care Nu Te Astepti la Biserica Betania Arad

PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

ianovici 2013

Predica de incurajare- Trebuie sa fim mai mult decat biruitori in inclestarile vPietii

1 Samuel 17:47 – Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.„

Notite din predica. Florin Ianovici –

Dragii mei, un cuvant vreau sa aduc spre inima dumneavoastra. Marturisesc ca in timp ce veneam spre Arad, Dumnezeu a asezat in inima mea un mesaj diferit de cel pe care initial doream sa vi-l transmit. Probabil ca Dumnezeu, in aceasta seara are cateva inimi pe care vrea sa le ridice. Stiu sigur ca Dumnezeu, in aceasta seara are aici oameni spre care El priveste si doreste Dumnezeu ca ei sa plece biruitori. Iubitii Domnului, spune Biblia despre un lucru aparent ciudat, ca David, care era la carm la vremea la care relateaza aceasta istorie era un tinerel. S-a grabit sa ajunga la locul unde fratii lui mai mari, trei dintre ei, se luptau impreuna cu regele Saul impotriva clasicului dusman, anume Filisteni. Ajuns acolo, spune Biblia ca el si-a grabit pasii pentru ca a auzit un lucru si anume. Ca oastea care se stransese siruri, siruri si se aliniase ca sa poata incepe razboiul scotea strigate de razboi. Nu stiu ce strigate de razboi scoteau ei, dar stiu care este strigatul de razboi al bisericii. Biblia spune ca ceva ciudat se intampla pentru ca David, apropiindu-se cu dorinta sa vada lupta, observa ca de fapt oamenii nu mai strigau, ca de fapt nimeni nu lupta, ca de si erau aliniati in siruri si erau destul de numerosi, nimeni nu scosese sabia, ci fiecare parca ar fi asteptat ceva ce nu se intampla.

Ciudat imi pare sa vii o viata intreaga la biserica si la simplele examene ale vietii tu sa nu faci absolut nimic. Ciudat imi pare ca dupa atata vreme de petrecut in biserica, la cele mai elementare inclestari ale vietii, de fapt, sa nu poti sa fii biruitor in numele celui pe care Il iubesti si Ii declari la biserica ca este totul pentru tine. Din toata inima ma rog in aceasta seara, ca Dumnezeu privind spre noi sa nu ne vada niste siruri, aliniati de batalie si nu doar sa scoatem niste strigate de razboi, ci Dumnezeu sa ne dea puterea de a fi mai mult decat biruitori in inclestarile vietii. Fratii mei, surorile mele, nimeni nu este obligat sa vina la biserica, nimeni nu este obligat sa faca lucrul acesta pentru ca trebuie. Venim la biserica pentru ca noi vrem sa ne pregatim pentru razboaiele si pentru luptele care oricum vor veni. Ele vor veni. Sa nu uiti niciodata ca prezenta ta la biserica este dorinta inimii tale. Ca de fapt, aici vii sa te pregatesti pentru ceea ce va urma. Sa nu uitati niciodata lucrul asta, ca altminteri s-ar putea sa ne trezim ca stam in scaunele acestea fara sa stim in ce stam. Eu sunt convins ca nu o sa ies bine din biserica si deja razboiul spiritual va incepe. Stiu sigur ca maine ma asteapta multe inclestari, ca viata aceasta mi-a dovedit ca luptele nu vor lipsi pana nu vom inchide ochii. Si pare nepotrivit ca noi, cand ne strangem, sa fim aliniati in siruri de bataie si atunci cand noi avem examene simple in viata, noi sa nu fim biruitori. Oare de ce? De ce se intampla lucrul asta?

Lucrul acesta se intampla de cele mai multe ori pentru ca noi ne pregatim pentru razboaiele care se vad cu ochiul liber. Te astepti la ceva in viata. Cand sunt tanar, razboiul meu principal este sa pot sa-mi gasesc un loc de munca bun si sa imi gasesc o fata cu care sa imi intemeiez o casnicie, sau un baiat. In momentul cand te apropii de 40 de ani si ceva, razboiul tau este sa ai o casa si sa ai un loc al tau in care sa poti sa te simti bine. Fie ce varsta are razboaiele ei, omul se asteapta. Nu astepti la 65 de ani sa te inscrii bunaoara la atletism, nu? La 65 de ani te astepti la o anumita evolutie in viata. La 20 de ani ai parte de anumite lupte. Insa ceva se intampla. Se intampla ca luptele pe care noi le asteptam sa le purtam, ele sunt precedate, dragii mei, de alte lupte pentru care nu suntem niciodata suficient de pregatiti ca sa le dam. Veti vedea in seara aceasta ca David, pana sa ajunga sa poarte lupta cu Goliat, aceasta lupta clara- daca ai fi intrebat pe oricine care era acolo la lupta, „De ce esti aici?” Ar fi raspuns, „Pentru ca trebuie sa biruim Filistenii.” Si totusi, nimeni nu lupta, desi erau aliniati si strigau nemaipomenit de tare si nimeni nu lupta. De ce? Pentru ca se poate ca in viata, de unde te astepti mai putin si cand te astepti mai putin sa inceapa niste razboaie pentru care nu suntem pregatiti. In seara aceasta as vrea sa vorbesc despre primul razboi la care nu te astepti. (8:00)

 Lupta cu cel din casa ta

Nimic nu ucide mai mult in viata decat dispretul oamenilor pe care-i iubesti. Spune Biblia ca David se grabea, alerga pentru ca printre altele, dorinta inimii lui, ca si dorinta tatalui lui a fost aceea sa-si cerceteze fratii. David se grabea sa afle despre ceea ce se intampla si sa duca vesti  tatalui lui. Biblia spune ca in timp ce se paropia, deodata, in fata lui iese fratele lui mai mare, Eliab. Aceasta este prima lupta pentru care nu esti pregatit. Lupta cu cel din casa ta, lupta cu cel de langa tine. Lupta cu omul la care nu te-ai fi asteptat niciodata sa lupti. ELiab se uita la el, spune Biblia, si se uita cu dispret. Nimic nu ucide mai mult in viata decat dispretul oamenilor pe care-i iubesti. Nimic nu paralizeaza in viata mai mult ca dispretul oamenilor pe care ar trebui sa te bizui si va spun in numele Domnului Isus Hristos ca nimeni n-a ucis vreodata mai mult decat am facut-o noi de aproapele nostru.

Aici este un loc sfant si ar trebui respectul fata de cel de langa tine sa fie cuvantul de ordine. Suntem ai lui Dumnezeu, sapati pe palmele Sale, rascumparati cu un pret vesnic si ar trebui sa ne iubim si sa ne respectam unii pe altii. Respectul este acela care iti da aripi in viata si te face sa infloresti. Iar dispretul este acela care iti frange aripile si te face sa nu mai poti sa faci un pas in viata. Atatia oameni raniti i-am intalnit in viata si le-am zis, „Prietene, de ce stai trantit la pamant?” pentru ca au zis ei, „Cum sa nu stau trantit la pamant, daca de dimineata pana seara, mama imi zice ca sunt un neispravit?” „Cum sa mai fac un pas,” zice sotul, cand de dimineata pana seara sunt comparat cu Ionica si cu Vasilica si n-au nici o vorba buna in casa mea si n-au nici un cuvant mangaietor?” „La ce bun,” zice femeia, sotia, „sa mai lupt, cand nu aud o vorba de mangaiere, ci numai dispret in fiecare zi din partea aceluia care mi-a jurat  la altar ca va fi alaturi de mine?”  Cum sa cresti, cum sa te duci spre Goliat plin de putere si sa lupti impotriva lui, cand de fapt, cei ce sunt langa tine si ar trebui sa te sustina in momente grele sunt primii care iti ies in cale si iti arunca un cuvant dispretuitor?

Intotdeauna sa stiti ca dispretul e o arma puternica si e o lupta teribila pentru ca el nu vine de la straini. Niciodata nu are sa ma doboare cand dusmanul sau cand omul, care stiu sigur ca nu e de partea mea, imi arunca un cuvant e ocara. La ce m-as supara cand cineva care nu ma iubeste imi arunca o vorba dispretuitoare? N-am cum sa ma supar pentru ca omul acela nu tine la mine. Dar cand omul de aproape iti arunca o vorba de ocara, atunci te loveste teribil. Niciodata lupta aceasta cu dispretul nu si-ar avea un efect, decat daca vine de aproape. Si sa stiti iubitii Domnului, mame, tati, parinti si colegi din aceasta seara: Veti fi tratati exact cum tratati. Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura si voua. Respectul pe care-l aratati celor de langa voi, acela va fi cel de care va veti invrednicii in viata voastra. Totdeauna dispretul doare pentru ca este de aproape. Am putea sa stim Biblia pe de rost si nu-i gresit, este extraordinar, putem sa stim cartea de cantari din scoarta in scoarta. Putem sa repetam sau sa redam predici pe de rost, cu puncte si cu ilustratii. Daca n-avem respect unii fata de altii, fratii mei, surorile mele, noi nu am cunoscut nimic din Dumnezeu. N-avem cum sa vorbim de Dumnezeu daca in lucrurile elementare in viata n-am inteles ca Hristos a privit spre gunoiul numit Florin Ianovici  si a zis, „Tu ai pret in ochii mei”. Pentru mine Hristos a murit la cruce, pentru tine Hristos a murit la cruce, pentru noi a murit Isus Hristos la cruce. Nu doar un neinsemnat, nu un om fara valoare, dar in raport de ce este Dumnezeu, eu nu eram decat un om pierdut, nu eram decat un gunoi al acestei lumi si Hristos a zis, „Ai pret in ochii mei.” (din primele 15 minute)

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: