Paziti-va de cei ce strecoara erezii nimicitoare – Beniamin Faragau

beni faragau

VEZI PAGINA Predici Beniamin Faragau aici

2 Petru 2:1-22 (Citeste aici textul)

Daca a-ti fost atenti la versetul 1, Petru sta undeva intre ere- inainte de Hristos si dupa Hristos. El traieste vremea aceea. Si vers. 1 spune „În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi”, si el se intoarce si priveste intregul Vechi Testament. Intregul Vechi Testament este plin de prooroci mincinosi.  Dragii mei, raul nu are statut ontologic. El nu exista i sine. Diavolul nu creeaza, diavolul strica ce a creat Dumnezeu. Raul este un bine pervertit. Erezia este un adevar stricat. Si intotdeauna diavolul si-a imbracat slujitorii lui in ingeri de lumina si au stricat adevarul incercand sa traga o multime de oameni dupa ei. Si despre asta vorbeste Petru: In norod s-au ridicat multi prooroci mincinosi. Vorbeste despre toata istoria.

Va aduc aminte doar de un incident. Deja regatul fusese rupt, dupa moartea lui Solomon, 10 semintii la nord, doua la sud, insa in Israel domnea Ahab si Izabela, in Iuda era Iosafat. S-au incuscrit si Ioasafat a venit sa-si viziteze cuscru. Si cand a ajuns acolo, impreuna cu oastea lui, cuscru a zis, „Este o cetate care ne-au luat-o Sirienii. Nu vi sa o luam inapoi?” Si Iosafat a zis, „N-ai aici vreun prooroc ca sa intrebam pe Domnul?” „Cum sa nu.” Si cat ai bate din palmi, a adunat 400 de prooroci si toti au vorbit la unison, „Domnul este cu tine, du-te si vei izbavi.” Unul dintre ei si-a facut niste coarne de fier si a venit in fata si a zis, „Cu coarnele astea de fier il va spulbera Dumnezeu pe Sirieni.” Iosafat sta si asculta pe toti 400 cum prooroceau inaintea lor si intreaba, „Iarta-ma, dar nu mai este nici un alt prooroc?” „Ah, mai este unul, Mica, dar il urasc,” spune Ahab, „intotdeauna vorbeste impotriva mea. Niciodata nu mi-a spus ceva bine.”

„Du-te te rog si cheama-l sa intrebam pe Domnul.” Cand pleaca trimisii sa il aduca pe Mica, ii spun, „Baga bine de seama. Inaintea imparatilor sunt 400 de prooroci. Toti vorbesc de bine imparatul, nu fa tu nota discordanta.” Mica spune, „Viu este Domnul ca voi spune doar ceea ce imi va zice Domnul.” Apare in fata imparatului si spune si el ca ceilalti, „Du-te, Domnul va fi cu tine, ii vei spulbera.” Ahab se uita la el si ceva nu i se pare… „De cate ori sa te pun sa juri pe numele Domnului ca-mi vei spune adevarul si numai adevarul?” Si dintr-o data Mica deschide fereastra, „Vad poporul Domnului risipit ca pe niste oi care n-au pastor.” Se infurie Ahab, il arunca in temnita si spune, „Dati-i painea si apa intristarii pana ma voi intoarce cu bine.” Ahab moare, Israel ramane risipit. Dar, ganditi-va: 400 la unul. Cu alte cuvinte, tehnica diavolului este sa ridice cat mai multe voci „altfel”, care sa placa inimii noastre, ca sa ne luam dupa ei, sa putem trai linistiti cu viata noastra murdara.

Dar observati, Petru care sta intre ere, intre epoca inainte de Hristos si dupa Hristos, el vine si vorbeste la toata istoria care va urma. „In norod s-au ridicat… si intre voi vor fi…” Nu cred ca dupa 2000 de ani sunt mai putini ca si atuncia si a-ti vazut cat de subtile sunt lucrurile, ce usor acceptam erezia ca sa acceptam schizma din constiinta noastra. As pune doua intrebari:

  1. Cum se poate ca niste oameni rascumparati sa ajunga in groapa aceasta?
  2. Ce sa facem sa ne pazim de ei, sa nu le calcam pe urme?

Daca inteleg cum se intampla aceasta cale a ipostaziei, ce declanseaza caderea, poate ca voi pricepe si cum sa ma pazesc de ea. Si acum sa ascultati bine, am sa citesc doar Biblia, nu vreau sa pun cuvintele mele, pentru ca teologia mea nu are absolut nici o valoare, daca nu are un suport biblic. si nu facuta din versete disparate, care sa-mi placa, ci lasand pe Duhul lui Dumnezeu sa vorbeasca prin text.

Vers. 1- Au fost rascumparati de stapanul lor. Nu vorbim de oameni din birturi, din crasme, sau oameni care au o religie formala, ci vorbim de oameni care au fost rascumparati. Ce inseamna asta? Au scapat de intinaciunile lumii. Imaginati-va o scroafa scoasa din mocirla. Chiar daca e alba, cand te uiti la ea stai la distanta. O speli frumos si o cureti de tot noroiul dupa ea. Asta imi spune textul: au scapat de intinaciunile lumii. Deci, nu este vorba de oameni carora le place sa vina la biserica din cand in cand sa asculte cantari, pentru ca oricum nu au ce face Duminica dimineata, ci oameni care au fost nascuti din nou, oameni care au fost rascumparati de stapanul lor. Si uitati-va ce spune textul mai departe: Au scapat de intinaciunile lumii prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. L-au declarat pe Isus Hristos ca Domn. Au marturisit cu gura lor, dragii mei, in fata publicului, poate ca au fost botezati. Au cunoscut calea neprihanirii, deci nu au fost straini de ea, porunca sfanta care le fusese data.

Vers 17- imediat dupa aceea, oamenii acestia, umpluti intr-un fel de Duhul lui Dumnezeu au devenit niste fantani cu apa proaspata, niste nori cu ploaie. Dar, oamenii acestia au ajuns niste fantani crapate, niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna. Cum se poate lucrul acesta? Poate sunt printre noi uni care dorm linistiti pentru ca in teologia lor toate lucrurile-s bune. Nu exista nici un fel de pericol. Uitati-va la vers 15 si acolo veti vedea rascrucea aceea de drumuri pe care o pune Petru inaintea naostra. „Au parasit calea dreapta, dupa aceea au ratacit, dupa care au gasit o alta cale si acuma merg pe ea in toata libertatea, este calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. Dar ma intorc inapoi, la momentul acela. Ai fost adus pe calea cea dreapta si la un moment dat ispitele incep sa bata la usa. Petru ne spune in prima epistola: Incingeti-va coapsele mintii voastre. Fiti treji. Puneti-va toata nadejdea in harul care va fi descoperit. Nu va lasati tarati in poftele pe care aveati altadata. Dar pofetele, dragii mei, vin in viata noastra si uneori ti se pare mult prea dulce, prea la indemana, castigul mult prea mare si imediat, in momentul in care accepti ai parasit calea. De acolo, lucrurile urmeaza simplu. Incepi sa ratacesti. Cu alte cuvinte, ti se incetoseaza ochii, nu mai ai busola si pana la urma diavolul deschide o alta cale inaintea ta si incepi sa urmezi calea, dar vezi ca este calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.

Au deschis usa pentru pacat si ei insisi au ajuns robii stricaciunii. Iar textul nostru continua cu un principiu: „Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit.” (vers 19) In momentul in care esti biruit de alcool, devii robul alcoolului. In momentul in care esti biruit de curvie, devii robul curviei. In momentul in care esti biruit- si pune-ti ce vreti acolo- Si stiti cum incep lucrurile?

Pacatul face trei lucruri:

  1. Insala
  2. Infasoara lesne. Uitati-va ca paianjenii se inmultesc. Vine toamna, invatati de la pradatori.
  3. Dupa care impietreste.

Si o inima rea si necredincioasa te desparte de Dumnezeul cel viu. Textul spune ca fiecare este robit de lucrul de care este biruit. Vers. 20 „ În adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăş şi sînt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi.” Tine-ti minte pilda cu casa? Casa suntem noi, oamenii. Un om, cand duhul necurat este in el, nu se poate lupta cu duhul necurat. Trebuie sa vina unul mai tare decat el, sa-l lege pe cel necurat si sa-l scoata afara din viata lui. Dar intrebarea este, daca cel ce a intrat in casa si a ajutat la curatirea casei, cum poate ramane casa goala, maturata si impodobita, ca duhul necurat sa vina sa se uite pe ferestre si sa spuna, „Casa-i goala,” si se duce si ia alte 7 duhuri mai rele decat el, intra in casa, locuiesc in ea si starea de pe urma a omului aceluia este mai rea decat cea dintai.  Cu siguranta, Domnul a fost acolo cand a rostit aceste cuvinte. De aceea le spune scris in a doua epistola.

Priviti cum ii caracterizeaza pe acesti oameni. Nu uitati: L-au cunoscut pe Domnul Isus, au fost rascumparati, au cunoscut calea adevarului, dar la un moment dat au cedat ispitelor si au deschis calea pentru pacat. Si uitati-va la consecinte. Cum arata un om a carui stare este mai rea decat cea dintai? In primul rand ii vedem vorbareti, vorbind plini de trufie lucruri de nimica si in felul acesta inseland pe oameni. In al doilea rand, ii vedem indrazneti, incapatanati, dispretuitori, batjocoritori,  lacomi, petrecareti, se ospateaza la mesele lor de dragoste, in timp ce mananca impreuna cu voi, destrabalati, nelegiuiti, fara minte, stricati, intinati, blestemati, fantani fara apa, nor fara ploaie, vicleni, profitori, mincinosi, robi ai stricaciunii, apostati. Wow! Toate epitatele astea le-am luat din text. Asa-i caracterizeaza Petru. Observati cat e de adevarat? Fiecare este robitde lucrul de care este biruit. Daca nu rupi lanturile robiei astazi, nu maine, pacatul isi face lucrarea in viata ta, in viata mea si chiar daca vrei sa faci binele, nu mai poti sa-l faci.

Si dintr-o data, ca sa rezolvi schizma asta din sufletul si constiinta ta, trebuie sa o justifici cumva aicea in mintea ta si strambi adevarul si strambi teologia si pe urma iti cauti adepti ca sa nu te simti singur pe calea aceasta si asa se face totul praf. In 1 Corinteni, Pavel vine si ne spune „Cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada.  Primul lucru pe care trebuie sa il fac este sa nu uit niciodata ca sunt vulnerabil. Traiesc pe teritoriile dusmanului. Pacatul bate la usa. Poftele pe care le aveam alta data, in care traiam alta data ma vor revizita, cand nici nu ma gandesc. Si este suficient sa parasesc calea adevarului, de acolo incolo vine paieajenisul, ratacirea si o alta cale care duce la pierzare. Si Dumnezeu stie sa judece si sa rosteasca dreptatea.

11 August 2013 – 2 Petru 2:1-22 – Paziti-va de cei ce strecoara erezii nimicitoare – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Cum au ajuns niste oameni rascumparati intr-o astfel de situatie? 

Dati-mi voie sa citesc miezul teologic al epistolei din cap. 1 incepand cu vers. 3 „Dumnezeiasca Lui putere ne -a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” Cu alte cuvinte, a pus la dispozitia noastra toate resursele de care avem nevoie ca sa traim viata crestina. Dar vine si ne spune textul: El ni le-a daruit, noi le accesam prin cunoasterea celui ce ne-a chemat, prin slava si puterea Lui. Si aici nu e vorba de o cunoastere intelectuala, ci de o cunoastere experientala. Noi privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda frumusetea Domnului Isus si suntem schimbati in acelasi chip al Lui din treapta in treapta, din slava in slava, prin Duhul Domnului.

Vers. 4″Prin El, prin Domnul Isus, El ne-a dat dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” Dar cine nu si-a dat toate silintele, cine s-a multumit sa se boteze, dupa care sa-si traiasca viata mai departe, sa lase vaslele din mana, fara sa se gandeasca ca-l ia curentul- Vers 9- Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. 11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia vecinică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.” 

Dati-va toate silintele, aveti inaintea voastra sirul acestor lucruri. Si ma intreb: Unde se rupe lantul? Nu uitati, am fost rascumparati, nascuti din nou, L-am cunoscut pe Domnul Isus, am cunoscut porunca cea sfanta si calea si undeva, pac, se rupe lantul si o luam o directie opusa imparatiei. Cred ca lantul se rupe foarte de vreme.

uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

(18:50) Eu trebuie sa primesc prin credinta harul si darul neprihanirii. Ce se intampla cand ai impins fapta din viata ta, cand nu te grabesti sa legi credinta de fapta? Credinta moare. Cand credinta moare se intrerupe relatia intre tine si Dumnezeu. O vreme mergi pe baterie si ai impresia ca toate lucrurile sunt bune, dar incetisor apare semnalul: mai ai 5%, mai ai 3%, bum! Se stinge totul. Si nu mai poti trai viata crestina. 2 Petru 2:1 „În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i -a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”  ‘Pe furis,’ am scos din priza, chiar daca lucrurile merg , inca ma simt in largul meu, voi strecura pe furis erezii nimicitoare.  Dar, ascultati tragedia imensa care e in versetul urmator, vers. 2: „Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.”. 

Cum pot sa evit sa fiu intre cei multi?

Erau pe calea dreapta, poate cum suntem multi dintre noi. Textul spune: Au parasit calea cea dreapta, au ratacit.

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: