Florin Ianovici – Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?

Amos 6:3-9 

Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei. Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ,,Mi -e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi -i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea. Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într’o casă vor muri. (Photo credit us.fotolia.com)

Florin Ianovici via Facebook:

Fragmente din predica: ,,Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?”

Moartea loveşte în felurite moduri. Mai mult ca oricând, astăzi, moartea usucă sufletul prin insensibilitate ( Amos 6:3-9). Când sufletul devine steril se naşte simplismul vecin cu prostia. De aceea suntem sub asediul banalitaţii si platitudinii. Mă doare să văd cum cenuşiul acoperă viaţa înţeleasă ca o minune cromatică. Ne-am domesticit prin graunţele satanei, ne-am îngrăşat şi acum suntem ca o pasare de curte tristă şi grasă care se plânge ca nu poate zbura.

Insensibilitatea ucide prin:
– egoismul, care ne coboară în regnul animal pentru că ne ascute colţii şi ghearele, dar atrofiază conştiinţa. Egoismul ne prezintă viaţa ca o luptă pentru supravieţuire. Creştinismul prezinta viaţa ca o permanentă daruire de sine.
– dispretul, care nu este doar o declaratie acidă despre aproapele tău cât mai degrabă o declaraţie mieroasă despre tine. Daca el, aproapele, e un pacătos, cel ce o spune e negreşit un sfânt. Aşa îţi faci singur soclu în timpul vieţii, deci, indirect, recunoşti că eşti mort.
– trândăvia, care este o uitare de sine, o uitare a scopului vieţii si este o agresiune faţă de cel ce te hrăneşte, dar mai ales, o răzvrătire faţă de Dumnezeu.

Insensibilitatea o recunoşti în stereotipii, în repetiţia reumatică. E o sufocare a sufletului cu dioxid de carbon şi o strangulare a minţii.

Cum ne lecuim? Prin puterea pildei lui Hristos. Pe cruce, Măntuitorul a refuzat buretele cu oţet care era un anestezic şi a primit durerea până la ultima picatură. Durerea menţine sufletul treaz, viu si sensibil. Nimeni nu se bucură de durere, nu vrem să ne abonam la tristeţi, dar dacă acesta este preţul ca să rămână sufletul viu, atunci…ajută-ne Doamne!

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: