Membri ai familiei Cornilescu cer avocatului Cuculea să renunțe la acțiunile în instanță

Vaisamar

Pentru noutăți derulați mai jos. Postarea aceasta va rămâne o vreme „în fruntea” blogului.

Pe site-ul Societății Biblice Interconfesionale (AICI) a fost publicată o scrisoare deschisă pe care cinci membri ai familiei Cornilescu o adresează publicului evanghelic și dlui avocat Daniel Cuculea, cerându-i acestuia din urmă să înceteze orice acțiune în instanță în problema copyrighului pentru Biblia Cornilescu.

Puteți citi mai jos scrisoarea. Precizez că documentul dat publicității este însoțit de 4 anexe foarte interesante!

***

21 septembrie 2013

SCRISOARE DESCHISĂ

Scurt istoric al traducerii Bibliei Cornilescu

Dumitru Cornilescu a publicat în anul 1921 prima ediţie a Bibliei în traducere proprie, prin Societatea Evanghelică Română. Această societate a fost înfiinţată de Dumitru Cornilescu, iar prima ediţie a Bibliei tradusă de el a fost tipărită pe hârtie furnizată de Societatea Biblică Britanică (SBB), cu sprijin din partea unui grup de elveţieni, prieteni ai SBB, şi a prinţesei Callimachi, promotoare…

Vezi articolul original 1.630 de cuvinte mai mult

Reclame

Creştinii Orientului sunt „martiri ignoraţi de politicienii Occidentului”

„Cred că este adevărat să spunem că am văzut mai mult de 80 de martiri în ultimele câteva zile”, a afirmat recent liderul Bisericii Anglicane, citat de BBC, în contextul persecuțiilor tot mai intense la care sunt expuși creștinii din Orientul Mijlociu. (PHOTO credit http://www.telegraph.co.uk– o femeie ranita este transportata la spital dupa bombardarea bisericii ei in orasul Peshawar, Pakistan)

Alegerea cuvântului „martiri” pentru a descrie drama celor 81 de creștini pakistanezi uciși de atentatori sinucigași ar putea părea nepotrivită pentru Occidentul secularizat. Însă, sublinierea arhiepiscopului de Canterbury, Justin Welby, atrage atenţia asupra agravării persecuției creștinilor și este perfect adecvată atitudinii de indiferență a politicienilor occidentali față de comunitățile creștine din Egipt, Siria, Irak sau Pakistan, consideră editorialistul Peter Stanford, care scrie pentru The Telegraph.

Dublul atentat comis recent în Pakistan este cel mai sângeros atac comis vreodată împotriva minorității creștine din această țară, scrie AFP. Creștinii, care reprezintă 2% din populația Pakistanului, sunt adeseori victime ale violențelor, dar foarte rar ale unor atentate. Și atunci, cum ar putea fi interpretată această escaladare a violenței într-o țară în care creștinii fuseseră feriți, până acum, de asemenea tragedii? Cu atât mai puțin pare de înțeles, în condițiile în care creștinii din Pakistan aveau o soartă chiar mai bună decât a coreligionarilor din Arabia Saudită, acolo unde peste 1 milion de creștini, majoritatea imigranți, nu beneficiază nici măcar de o singură biserică creștină.

Explicația ar putea veni din faptul că deși în Pakistan există toleranță, la nivel oficial, legile privind blasfemia lasă minoritatea creștină pradă unor atacuri constante. Mai mult, în urma eforturilor depuse pentru a reforma legea privind blasfemia (deseori invocată abuziv pentru a-i incrimina pe creştini) cei doi politicieni care au fost inițiatorii reformei au fost uciși de fanatici islamiști.

De asemenea, pentru o imagine de ansamblu a situației, trebuie evocată și acuzația de prozelitism care este adesea adusă împotriva creștinilor din Orientul Mijlociu. Ca şi în alte cazuri, „prozelitismul” de care se făceau vinovate victimele atacului din Pakistan era simpla participare la un serviciu divin. În acord cu spusele arhiepiscopului Welby, creştinii „mărturiseau credința lor în Hristos, mergând la biserică”.

Din păcate, situația din Pakistan nu este singulară. În multe țări din Orientul Mijlociu persecuțiile creștinilor sub diferite pretexte sunt intense. De exemplu, în Egipt, susținătorii președintelui demis, Mohamed Morsi, i-au acuzat pe creștini că s-au poziționat în tabăra opusă. „Frații Musulmani consideră că creștinii au fost cauza pentru care Morsi a fost demis”, a spus Episcopul Chiril William a Assiut. Drept urmare, „creștinii sunt pedepsiți. Am fost țapi ispășitori”, a continuat episcopul, citat de The Catholic Thing.

Aceeași poziție de țap ispășitor este suportată și de creștinii din Siria. Deși s-au bucurat de protecție în urma relațiilor lor cu regimul lui Bashar-al-Assad, odată cu intensificarea războiului civil creștinii au fost prinși între cele două părți în conflict. În momentul de față, rebelii sunniți sunt principalul pericol, ceea ce determină o susținere din partea creștinilor pentru regimul Assad. „De când am auzit că creștini au fost luați, ne rugăm ca să fi fost luați de către guvern, nu de către rebeli. Astfel, există o șansă ca să mai fie din nou în viață, dar în cazul în care aceştia au fost luați de către rebeli, vor fi uciși” a spus unul dintre liderii creștini din zonă.

Există chiar sate creștine în care rebelii vin și anunță de la difuzoare: „creștini, aveți la dispoziție 48 de ore pentru a pleca”, informează Christian Post. În fața acestor drame, este justificată întrebarea în legătură cu viitorul creștinismului din Orientul Mijlociu. Mai ales în condițiile în care bisericile creștine sunt percepute de fundamentaliști ca avanposturi ale influenței occidentale. Ciudată este, însă, poziția politicienilor occidentali care sunt extrem de reticenți în a lua apărarea în mod deschis creştinilor. Drept urmare, „politica occidentală de tăcere permite ca situația să se agraveze”, a spus Neville Kyrke – Smith, directorul organizației creștine Aid to the Church in Need. În opinia sa, politicienii occidentali au tendința de a rămâne rezervați pe motivul că problema are mai mult de a face cu geopolitica decât cu drepturile omului. sursa SemneleTimpului.ro

PAGINA: David Wilkerson in Limba Romana

Dan Bercian despre David Wilkerson:

David Wilkerson a folosit tot ceea ce a avut şi tot ceea ce a primit de la Dumnezeu ca să salveze oameni, sufletele lor. David Wilkerson a fost un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Istoria lui începe undeva în anul 1958, luna februarie, când hotărăşte să părăsească cele două biserici pe care le păstorea în statul Pennsylvania şi să vină la New York. Nu a fost atras de o biserică mai mare şi de mai mulţi enoriaşi, aşa cum se întâmplă azi cu mulţi aşa zis slujitori, ci de faptul că a văzut într-o revistă pozele unor tineri din New York, acuzaţi de crimă. A venit cu dorinţa de a-i ajuta pe tinerii din New York, prinşi în dependenţa de droguri, imoralitate şi violenţă. A coborât în cele mai joase locuri ale oraşului, la propriu şi la figurat şi şi-a riscat viaţa căutând să-i salveze pe aceşti tineri. Istoria începutului slujirii lui a fost aşezată pe paginile unei cărţi, tradusă şi în limba română. Cartea se numeşte “Crucea şi pumnalul” şi s-a tipărit în circa 50 de miloane de exemplare.

David Wilkerson a înfiinţat apoi Youth Crusades, o organizaţie care şi-a propus să lucreze printre tinerii cu probleme, implicaţi în droguri, violenţă, imoralitate. Cu fiecare an care trecea implicarea a fost tot mai mare şi numărul de tineri atinşi cu Evanghelia a crescut nu doar în SUA ci în lumea întreagă. A dat hrană spirituală hrănind pe mulţi cu Evanghelia lui Hristos şi a dat pâine multor fămânzi şi lipsiţi. Cred că versetul 36 din Faptele Apostolilor capitolul 13, verset pe care fiul său Gary i-l dedică, i se potriveşte foarte bine lui David Wilkerson: “Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.”

În 1987 înfiinţează în oraşul New York biserica Times Square Church. Acesta a fost locul în care multe suflete au găsit alinare şi vindecare pentru sufletele lor. Într-o Americă în care creştinismul se rostogolea vertiginos pe panta decăderii şi a închinării false David Wilkerson şi-a ridicat glasul cu putere împotriva falsului şi a compromisului şi a făcut din biserica Times Square Church un loc în care sufletele însetate după adevăr să-l poată găsi.

Dacă o vreme David Wilkerson a văzut un pericol imens în ceea ce se întîmpla pe străzi, în ultimul timp a văzut pericolul de acum prezent în biserică. Şi s-a ridicat cu vehemenţă împotriva falsului şi păcatului chemând credincioşii la luptă şi veghere.

David Wilkerson a fost un om care a plâns tot timpul. A plâns pentru cei pierduţi de pe străzi şi pentru cei pierduţi din biserici. Iată ce spunea în urmă cu puţin timp:

“Mă uit la întreaga scenă religioasă de astăzi şi tot ceea ce văd sunt invenţii şi lucrări ale omului şi ale cărnii. Este mai degrabă neputincioasă. Nu are nici un impact asupra lumii. Şi văd cum lumea intră tot mai mult în Biserică şi îşi pune amprenta asupra ei în loc ca Biserica să influenţeze lumea. Văd cum muzica intră în casa lui Dumnezeu. Văd cum divertismentul intră în casa lui Dumnezeu. Obsesia de divertisment în casa lui Dumnezeu, o ură faţă de corecţie şi o ură faţă de mustrare. Nimeni nu mai vrea să asculte astăzi!


Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmplat cu acel chin sufletesc ce trebuie să însoţească lucrările religioase? Acestea sunt cuvinte pe care nu le mai auzim azi în aceste zile ale răsfăţului…”

Într-o seară a anului 1986 a ieşit să se plimbe cu soţia lui prin New York. Era la distanţă de mulţi ani de când a umblat prin canalele şi locurile rău famate ale oraşului, din dragoste pentru păcătoşi. Dar ce a văzut acum chiar pe străzile centrale ale oraşului i-a adus o durere adâncă în suflet şi a început să plângă.

Pe 27 Aprilie 2011 Tatăl l-a chemat acasă. Poate că acesta este lucrul cel mai greu de înţeles pentru noi. Într-o lume în care greu mai găseşti oameni cu adevărat dedicaţi pentru Dumnezeu, în care greu mai găseşti oameni care să nu vrea totul pentru ei ci să vrea totul pentru ceilalţi, într-o lume în care greu mai găseşti oameni gata să lupte împotriva falsului şi minciunii şi care sunt şi cu ochii plini de lacrimi văzând cum casa Domnului este transformată în bâlci, nu este greu să se nască întrebarea: de ce? De ce Dumnezeu îşi cheamă acasă slujitorii şi nu îi mai lasă să lupte pe frontul tot mai greu şi mai întins?… Nu vom şti decât în cer.

A fost înmormântat pe 2 Mai 2011 pe când lumea nu mai avea ochi decât pentru Bin Laden (Ed. note- toate stirile vuiau cu veste ca americanii l-au omorat pe Bin Laden). Am văzut atunci ceva ce mi-a spus multe despre noi oamenii. Am văzut americani ieşiţi pe străzi chiuind de bucurie pentru moartea lui Bin Laden. America a fost cuprinsă de frenezie pentru-că duşmanul numărul 1 al ei a fost răpus! De acum va fi mai bine! Vor putea trăi din nou sau cel puţin s-a aprins speranţa.

Mi-am dat seama că americanii nu îşi cunosc cu adevărat duşmanul. Şi nu doar americanii. Nici noi. Duşmanul numărul 1 al lor şi al nostru nu a fost Bin Laden şi nici terorismul, acel fel de terorism despre care se vorbeşte azi. Duşmanul numărul 1 este diavolul care îi îndeamnă pe oameni spre păcat. El este cel mai mare terorist care a existat vreodată, unul care nenoroceşte sufletele oamenilor. Bin Laden nu a fost decât unul dintre locotenenţii lui. Dar mai are încă mulţi alţii. Şi nu doar în Afganistan sau Pakistan ci chiar în adunări ale creştinilor.
Dacă americanii ar avea lumină şi ar şti să preţuiască lucrurile cu adevărat valoroase nu s-ar fi bucurat ci ar fi plâns. Ar fi plâns pentru că Dumnezeu a luat din mijlocul lor pe unul care i-ar fi putut conduce spre lumină, adică spre Hristos, i-ar fi ajutat să iasă din recesiunea spirituală în care se afundă tot mai mult. Şi atenţia le-ar fi fost îndreptată nu spre Bin Laden ci spre David Wikerson. Aşa cum spuneam ca şi Bin Laden mai sunt mulţi, veţi vedea aceasta în vremea care vine, dar ca David Wilkerson foarte puţini, îngrijorător de puţini. Şi veţi vedea aceasta tot în vremea care vine. Dacă vor mai fi ochi care să vadă.

David Wilkerson a plecat Acasă, la odihnă. Şi noi suntem mai săraci prin plecarea lui. Dar exemplul lui rămâne şi poate şi trebuie să fie urmat.

CLICK aici-

ARTICOLE si Mesaje David Wilkerson

(in L. Romana)

David Wilkerson cu Nelu Filip rodiagnusdei

David Wilkerson In Romania

la Biserica Elim Timisoara 1999

Doua fisiere video pretioase, incarcate recent, de la vizita fratelui David Wilkerson in Timisoara pe data de 14- 16 mai 1999. Mesajul a fost tradus de Pastorul Nelu Filip.

David Wilkerson a plecat la Domnul in 27 Aprilie 2011. Charisma magazine, o revista crestina a raportat trecerea lui David Wilkerson astfel:

wilkerson_davidDavid Wilkerson, founder of World Challenge Ministries, was killed April 27 in a car accident in east Texas. Wilkerson was well-known for his best-selling book,The Cross and the Switchblade, in which he told how he pioneered a minstry to gang members and drug addicts in New York City in 1958. Soon after, he founded Teen Challenge, today a worldwide ministry reaching people with life-controlling habits. Wilkerson, who was 79, was buried during a private ceremony in Tyler, Texas, on May 2. For an online tribute to Wilkerson that includes photos, videos and memories of his 50-plus years of ministry, visit wilkerson.charismamag.com.

Scrie Vasilica Croitor intr-un articol: Vestea morții lui David Wilkerson a făcut înconjurul lumii cu o viteză uimitoare. În câteva ore de la publicarea știrii pe situl Charisma, serverele au căzut din pricina unui trafic record în istoria sitului. Ceva m-a mișcat în mod special în relatarea inițială pe care a făcut-o Steve Strang. Iată cum explica editorul atenția acordată de lumea întreagă:

Aceasta s-a întâmplat fiindcă David Wilkerson […] a fost un model de integritate și și-a încheiat lucrarea bine, într-o vreme în care unii teleevangheliști sunt surprinși de fotografi în țări străine cu alte femei, alții sunt dați în vileag pentru activități homosexuale secrete, în timp ce critică public obiectivele homosexualilor. Wilkerson a fost o întruchipare a virtuții, iar influența sa a fost imensă.

VIDEO by Criste Adrian

In Timisoara 14 Mai 1999

In Timisoara 15 Mai 1999

In Timisoara 16 Mai 1999

Crucea si Pumnalul

Asculta citirea cartii aici in Limba Romana, fisiere audio la Resurse Crestine

http://audio.resursecrestine.ro/carti/index-autori/david-wilkerson

Cartea in Limba Romana,

de David Wilkerson

View this document on Scribd

CRUCEA SI PUMNALUL

(Engleza)

David Wilkerson - Crucea si pumnalulVIDEO by Vision Video

Doua bande rivale din ghetourile new-yorkeze au ca scop al existentei lor violenta asupra celorlalti. Filmul prezinta povestea adevarata a drumului strabatut de Nicky, de la delicventa la eliberare.

Tradus in 25 de limbi, Crucea si pumnalul cu Pat Boone si Eric Estrada, este unul din acele filme rare care si-au aratat puterea unica de a exprima sperantele si temerile cele mai adanci ale tinerilor din intreaga lume.

Emisiuni audio cu Daniel Briciu de la Radio Unison:

In Numele Adevarului

via Resurse Crestine

ARTICOLE David Wilkerson in Limba Romana

Mesaj pentru cei ce au căzut de David Wilkerson

VIDEO by Vitalie Matvei

David Wilkerson ARTICOLE

Times Square Church Pulpit Series
by David Wilkerson

 

Photo credit

2000____

Nu-i Nevoie Sa-ti Intelegi Suferintele – Ai Harul! – 6 Noiembrie 2000
(You Don’t Have to Understand Your Afflictions – You’ve Got Grace!) new

1999____

Ispitind Pe Domnul! – 19 Aprilie, 1999
(Tempting The Lord!)

Umbland In Slava! – 8 March, 1999
(Walking in The Glory!)

Vindecarea Mintilor Tulburate! – 18 Ianuarie, 1999
(The Healing Of Troubled Minds!)

1998____

Puterea Prezentei Domnului! – 7 Decembrie, 1998
(The Power Of The Lord’s Presence!)

Prietenii Tai Conteaza Pentru D-Zeu! – 14 September, 1998
(Your Friends Matter To God!)

1994____

Crestini Corupti! – 28 Noiembrie, 1994
(Corrupt Christians)

Imblanzeste-Ti Limba! – 7 February, 1994
(Tame Your Tongue!)

1989____

O Scrisoare Venita din Iad! – 31 Iulie 1989
(A Letter From the Devil!) new

1987____

Izgoniti în întuneric – 3 August 1987
(Driven to Darkness) new

1986____

A Sosit Momentul Adevarului! – 8 Decembrie, 1986
(The Moment of Truth has Come!)

Marea Apostazie! – 7 Mai, 1986
(The Great Apostasy!)

1981____

Jos Cu Religia! – ca. 1981
(Down with Religion!)

SURSA – http://www.tscpulpitseries.org/romanian.html

David Wilkerson – O chemare la frica

VIDEO by Cristian Sîrbu

Avertizare pentru creștini

VIDEO by Vitalie Matvei

VEZI mai multe fisiere video aditionale aici, la canalul Youtube Gheorghe Aurel- http://www.youtube.com/user/trezireazi/

Vezi si

In awe of God’s creation – Babies arguing – Bebelusi se cearta pe limba lor – Coplesit de creatia lui Dumnezeu

Doi copilasi gemeni se cearta pe limba lor. De notat e diferenta intre acesti copilasi. Ca parinti, crescandu-ne copiii am avut si avem oportunitatea sa invatam despre firea noastra (pamanteasca) cu care ne luptam ca si Pavel, zi de zi.

VIDEO by jayrandall22011

Why you shouldn’t let your kids figure out faith on their own

Photo credit cehofstra1.hubspot.com

by J.C. Thompson via http://www.churchleaders.com

You will often hear nonbelievers say that parents should let their own children decide what they believe. They say this, while the school, the media and the nonbelieving people are indeed telling our children what to believe. J. C. Thompson makes the case for why we need to teach our children the faith once for all delivered to the saints. Here’s J. C. Thompson:

Kids owning their faith is the goal, right? Why is it that we think that “allowing” kids to figure it out on their own is the solution?

One of the things that I begin to see happen in the dynamic between students and their parents is that students begin to fight against faith practices. Parents usually approach it in one of two ways: they fight it creatively or they step back and let kids “figure it out”.

As a youth pastor it’s a frustrating thing, because figuring it out sometimes really means the family stops practicing faith altogether. I don’t know if it’s because parents were just keeping faith practices happening because of the kids or it’s so frustrating and painful that they stop because it’s too hard to keep pushing their students to grow in their faith.

A couple of insights into young teens when it comes to faith:

1. This is the first time that students begin to see their sin as real. It’s so important that they know what to do with it. Unfortunately, a lot of the times, they hide, seek to comfort themselves, or run. All of these we see played out in the story of Scripture. They must understand, hear, see, how to properly deal with sin. Sometimes their pushback is because they are trying to hide rather than they “hate” going to church.

2. Their questions go unanswered. Young Teens or preteens ask why more than any other question. It’s the most important question to answer as a family. Why church? Why Jesus? Why the Bible? Our faith is based on the gospel. Bring them back to that. God made us beautiful. We became evil. Jesus died. He came back. No one can prove He didn’t even though it’s the most important question in the world.

3. Friends. They influence everything. Find good ones for your kids and invest in them. Do the most fun things with those friends. Constantly invite them places. You are responsible for helping your student make connections. Find them. Show up to their youth group and find good friends for your student.

Then Thompson gives 3 reasons why you should not let them figure it out on their own:

  1. You didn’t figure out faith on your own. Neither did anyone else in Scripture.
  2. Preteens and young teens are hormone-enraged emotional crazy people.
  3. Wisdom = Truth + Experience

Read the entire article here http://www.churchleaders.com

Darrell Bock and Dr. Gary Habermas discuss Bill O’Reilly’s book ‘Killing Jesus’ (video)

Bill O'Reilly at the World Affairs Council of ...

Bill O’Reilly  (Photo credit: Wikipedia)

In popular books and the media, Jesus continues to attract attention. Fox News host Bill O’Reilly builds on this fascination with his latest best-selling book Killing Jesus. What does O’Reilly present about the facts of Jesus’ life, death, burial, and resurrection?

John Ankerberg interviews his two guests: Dr. Darrell Bock, who is one of the leading historical Jesus scholars of the United States, and one of the foremost authorities in the world on the Gospel of Luke, and Senior Research Professor of the New Testament and Dallas Theological Seminary. One of the books O’Reilly recommended that we all read, and one he relied on for his writing is Dr. Bock’s book ‘Studying the historical Jesus- A Guide to Sources and Methods’.

The second guest is Dr. Gary Habermas, Distinguished Research Professor and Chair of Dept. of Philosophy and Theology at Liberty University, he holds a pHd from Michigan University and has authored, co-authored or edited  more than 60 books, including one of the key articles in the book ‘Jesus Under Fire’- another book Mr. O’ Reilly used and recommends we read. Dr. John Ankerberg, Darrel Bock and Gary Habermas examine the points raised in Killing Jesus. VIDEO by John Ankerberg (length 26 minutes)

Biserica Elim Timisoara, acum 25 de ani, pe strada Romulus (13 martie 1988)

Biserica Elim astazi Sursa Facebook

Criste Adrian a incarcat un video de acum 25 de ani, in 1988, cu un an inainte de caderea comunismului in Romania. Cum spune Adrian de la inceput, acest fisier este de calitate slabuta, mai ales sunetul, dar totusi e exceptional. A scos secvente din serviciul divin din 13 martie 1988 si a suprapus melodiile cu melodii asemanatoare. Cel mai impresionant este ca in acest video, membrii bisericii Elim au posibilitatea sa se recunoasca unii pe altii, pe rudeniile si prietenii lor asa cum aratau cu o generatie in urma. De notat este aglomeratia din biserica, cu zeci de frati stand in picioare ore intregi pe culoarele bisericii. Il vedem de asemenea (in acest video) pe Pastorul bisericii, fratele Tudorica Codreanu care a fost cunoscut de romanii de pretutindeni, ca un lider al miscarii Penticostale din Romania. Bravo Criste Adrian pentru acest video! Iti multumim pentru efortul tau care ne-a imbucurat inimile.

VIDEO by Criste Adrian

Cântatul la instrument previne declinul mental – Ştiri bune pentru copiii crescuti in bisericile Române

Rolul fanfarelor si al orchestrelor: Stim cu totii caci cantatul la biserica este o activitate de lauda si de inchinare adusa lui Dumnezeu. Dar stiati ca  si inchinatorii care canta dupa partituri muzicale au si ei un beneficiu aditional si in mod fizic? Potrivit unui studiu recent al unor cercetatori din Marea Britanie de la Universitatea St. Andrews s-a constatat ca activitatea muzicala este importanta pentru sanatatea fizica si mentala. Asadar, laudati pe Domnul, cu intreaga fiinta! Cititi mai amanuntit in continuare…

Photo credit www.northmarchurch.com

Un studiu recent realizat în Marea Britanie arata ca muzica ne poate proteja împotriva declinului mental produs de înaintarea în vîrstă şi de boli: cei care cântă la un instrument muzical – chiar la nivel mediu de competenţă – îşi menţin mai bine funcţiile mentale.

Cercetătorii de la Universitatea St. Andrews au testat un grup de persoane – muzicieni şi non-muzicieni – măsurând reacţiile comportamentale şi răspunsurile creierului la câteva sarcini mentale simple. Ce au constatat?

  • muzicienii au minţi mai „ascuţite” şi sunt capabili să detecteze şi să corecteze greşelile mai repede decât non-muzicienii
  • muzicienii au răspuns mai rapid, fără a pierde nimic din precizia răspunsului,  comparativ cu cei care nu aveau pregătire muzicală ori aveau foarte puţină.

Rezultatele arată că şi un nivel moderat de activitate mzicală este benefic pentru funcţionarea creierului.

Rezultale cercetării, publicate în jurnalul Neuropsychologia, se adaugă altor date ce sugerează că activitatea muzicală este  importantă pentru sănătatea fizică şi mentală.

Acest nou studiu sugerează că activitatea muzicală ar putea fi utilizată ca o metodă eficientă de a încetini sau opri declinul minţii sau chiar de a restabili funcţiile mentale deteriorate de vârsta înaintată sau boli.

Sursa: Mail Online

In awe of God’s creation – Africa’s lost Eden in Gorongosa National Park – Coplesit de creatia lui Dumnezeu

It was said to be „the place where Noah left his Ark.” Lush floodplains in central Mozambique packed with wild animals and more than 500 species of birds.
The legendary Gorongosa National Park was filmed by Bob Poole of National Geographic. The amazing documentary produced by James Byrne „Africa’s Lost Eden” tells the story of the extraordinary efforts of conservationists fighting to restore the park and replenish the animal populations.

Leonard Ravenhill – Today’s Sleeping Giant: The Church

Church For Sale

Solemnly and slowly, with his index finger extended, Napoleon Bonaparte outlined a great stretch of country on a map of the world. „There,” he growled, „is a sleeping giant. Let him sleep! If he wakes, he will shake the world.” That sleeping giant was China. Today, Bonaparte’s prophecy of some one hundred and fifty years ago makes sense.

Today Lucifer is probably surveying the church just as Bonaparte did China. One can almost behold the fear in his eyes as he thinks of the Church’s unmeasured potential and growls, „Let the Church sleep! If she wakes, she will shake the world.” Is not the Church the sleeping giant of today?

Some years ago the newspaper headlines carried the story of a young Chinese student who „flunked” his exams here in America. So humiliated was he and so withered by anticipated scorn that for three years the youth hid in the belfry of a church and became skin and bones. Because of his shame, he froze in winter and blistered in summer under that church’s thin roof. As today’s Church of Jesus Christ thinks about the day of reckoning that is surely coming, oh that a holy fear would come upon her (even if it drives her to extremes) in order to arouse her from her present paralysis!

james-tissot-samson-pulls-down-the-pillarsPhoto credit James Tissot’s Samson (wikipedia)

Consider Samson’s fall. He didn’t get drunk; he didn’t commit murder; he didn’t steal. Samson fell simply because he succumbed to the natural, and fell asleep.

That one small act put him into captivity,
made a false god popular,
and scattered the forces of the true and living God.

If even yet you feel a hangover of the old interpretation that the Samson of the Bible is a distant relative of Hercules or Atlas (famed in mythology for carrying the world on his back), then think again. Samson was no human monstrosity. He was no super-edition of a Goliath. If Samson had been a colossus, then why did Delilah ask the question, „Wherein lieth thy great strength?”

Let the final word be from the Word of God itself, for in telling the story of men mighty in faith, the writer to the Hebrews says: Time would fail me to tell of Gideon, and of Barak, and of Samson,… who through faith … stopped the mouths of lions” (Heb. 11:32-33). Only two men in Scripture stopped the mouths of lions–Daniel and Samson. But no giant could single-handedly, as Samson, „put to flight the armies of the aliens,” or toy with opposing armies.

Here, Samson slays a thousand men with the jawbone of an ass;
there, he kills another thirty men.
Here, he takes the gates of Gaza for a ride;
there, he tears a lion like paper.

To add insult to injury, the Spirit’s comment is „he had nothing in his hand.”

Note well, yea, read for yourself the whole story of the secret of this mighty exploiter, this more-than-conquering believer: „The Spirit of the Lord rested mightily upon him. ” Everything in the story adds up to this staggering fact:Supernatural power was upon Samson.

Now turn back ten chapters in this wonder book of Judges and have a little peep into the life of Gideon. Surely as a boy, Gideon had heard from his father the hair-raising stories of a mighty Deity. In Judges 6, Gideon is older, and while threshing corn, is fearing an attack of the Midianites. For seven years, the once liberated slaves of Pharaoh had again become captives. Dens and caves were their homes. No longer were they able to sing the Lord’s song.

It must have sounded like a fairy tale when that angel appeared to Gideon and informed him, „God is with thee, thou mighty man of valor.” Yet he shot back the answer, „If God be with us, where be all his miracles which our fathers told us of?” This answer makes clear that Gideon was expecting some supernatural evidence. To him, the seal of the Lord’s presence would be something that could not be rationalized.

leonard ravenhillAlas that today there is more evidence of religious sensation before our eyes than evidence of spiritual regeneration and supernatural phenomenon! Not many Christians today can forget the fact that the devil goeth about as a roaring lion, but we seem to have lost sight of the fact that the Lion of the tribe of Judah has defeated the roaring lion of hell, and therefore every anointed Samson or Gideon or church can also slay the lion of hell. Though wicked men are doing wickedly, God’s promise to us is that „the people that do know their God shall be strong and do exploits” (Daniel 11:32).

This much is sure:

  • If we could merit revival by fasting, there would be many martyred by starving.
  • If we could organize revival, we would pool our thinking to outwit the powers of darkness.
  • If we could buy this elusive revival with the mammon of unrighteousness, we could get a score of what we call Christian millionaires to underwrite the thing for us.
  • If we could blast the devil from this present world, we would pledge the politicians for an atom bomb.

God pity us that after years of writing, using mountains of paper and rivers of ink, exhausting flashy terminology about the biggest revival meetings in history, we are still faced with gross corruption in every nation, as well as with the most prayerless church age since Pentecost.

This is a plea for the return of the supernatural; but I must also give this a word of explanation. For a decade, all over this land there has been a ministry of the miraculous (more or less), and thank God for all who honor Him and remain faithful. But having said that, here is a plea for sane thinking and a spiritual evaluation of the evangelistic field. To a large degree, have we not substituted seeing for hearing? In Acts, Philip the evangelist could have transferred the Ethiopian eunuch to a city seething with revival fever where the eunuch could have seen „the lame leap like an hart and the tongue of the dumb sing.” Instead, he pitched right into the Word of the living God, and beginning at the same Scripture preached unto him Jesus. We need the miraculous but we also need Christ-centered teaching. Our crucified, exalted Christ must have preeminence over all other slants of truth, for while the Church is languishing, the world is perishing. „Awake, awake, put on strength, 0 arm of the Lord…” (Isaiah 51:9)

Again let me say, Samson’s size was not the secret of his strength. The fact that he was the same size after he backslid negates the idea that he was a giant. His only external peculiarity was his long locks, uncut because he was a Nazarite. Nor had his long hair in itself any abnormal power. Samson’s secret was obedience. As long as Samson trod the straight and narrow path of obedience, he was invincible.

Let us remember, too, that Samson, who began in the Spirit, fell into the flesh, and so had a prison term to bring him to his senses. Finally, by one last mighty miracle, he finished in the Spirit. Backslider, this is a word for your recovery, for God can restore the years that the cankerworm and the caterpillar have eaten. He who is able delights in mercy.

Samson’s final act of power was the crowning achievement of a spectacular lifes work. After he had slipped out from under the harness of obedience, he was forced into separation from the world in a prison. Once an army trembled at his very sight; later a single boy came to lead the blinded Samson into the temple of Dragon, the fish-god. How the mighty had fallen! Yet now, God took this „weak thing” into a temple full of lords of the Philistines and set him between the pillars. „Samson took hold of the pillars … the one with his right hand and the other with his left … and he bowed himself with all His might” (judges 16:29-30) Holy jealousy gripped him. Mighty as he had been in other things, Samson now proved mightiest in prayer: „Lord, strengthen me … this once!’ (vs. 28) Would to God that every professed believer in the whole of Christendom would borrow this prayer and mean it. Then with dramatic conclusion, Samson sealed the doom of many more of the enemies of God in his dying than in his living.

Is this the dying hour of this dispensation? Many say it is. Some Christians have already hung their harps on the willows, and yet others seem to delight in speaking of the Church’s present lapse as a proof of divine inspiration. But I myself believe that if the Church will only obey the conditions, she can have a revival any time she wants it. The problem of the Church is the problem in the garden of Gethsemane-sleep! For while men sleep, the enemy, sows his seed through his cults. Lest men sleep the sleep of eternal death, 0h arm of the Lord, 0h Church of the living God, awake!

If the church is going to attain to her potential in this last hour, it is apparent that we are going to have to dust off an old word that many of us have forgotten is in the English language – DISCIPLINE! To some, this word discipline will have a monastic flavor, for it smells of the Middle Ages or throws onto the screen of the mind a picture of an unwashed hermit or a hollow-eyed anchorite. Be not deceived. Every smart „top brass military expert has arrived therebecause he wore the harness of discipline. Leonard Bernstein in his music-talks holds his baton like a magic wand over mesmerized million because of discipline. This brings to mind the words of the poet:

The heights by great men reached and kept were not attained by sudden flight,

But they, while their companions slept, were toiling upward through the night!

If any man wants to write a bestseller, let him attempt a book on How to be a Saint in Six Easy Lessons. Such a writer would be fishing with bait that this generation of believers wants; but I, for one, would not swallow it.

In a brilliant sermon called „Discipleship,” G. Campbell Morgan says, „Jesus Christ could speak to the sorrow-burdened heart of humanity words so full of mother-love and father-love as to make men crowd and press round Him. On the other hand, He could suddenly speak words that flashed and scorched and burned until men drew back in astonishment.” Bracketed in the last group would be these two commands: „Take my yoke upon you” and „My disciple, take up your cross and follow me.” Both of these words imply discipline.

When we sing in a sunlit church „Oh to be like Thee; Oh to be like Thee,” we get weepy and feel an emotional lift. But permit this simple challenge:

  • Do we really mean ‘Oh to be like Thee’ – like the Christ of God, who was a man of discipline?
  • Do we really mean ‘Oh to be like Thee’ – fasting alone in the desert?
  • Do we mean Oh to be like Thee’ to touch the depths of prayer that make us cry, ‘All Thy billows are gone over me.’
  • Do we mean ‘Oh to be like Thee’ – to become habituates of the fastness of the prayer chamber?
  • Do we mean ‘Oh to be like Thee’ – in a will like His, for He said,

„I always do the will of my Father.” Is that not discipline?

The religious sentimentalist who sings „Just a closer walk with Thee” but walks close to the ungodly and sits with the blasphemers, is not taken seriously in either heaven or hell. Be very sure, friend, that this vile world is not „a friend to grace to help on to God.” We need to pray the Father to put some blood into this „water” that runs through our veins. Our Simon-like natures need the Upper Room fire to clean us out and the discipline of the Spirit to shape us into soldiers.

Twenty-five years of discipline in a crows nest of an office up behind his church in Chicago brought about a Dr. A. W. Tozer, who produced a book, The Pursuit of God. This in turn produced on the ocean of spiritual teaching waves that lap their way to the ends of the earth.

After I spoke at a session in the Bible School of Wales, Mrs. Rees Howells called me for a private talk. We stood on the veranda of her home overlooking beautiful Swansea Bay I can see her finger upheld as she said, „Many talk of my husband’s buying this place with a shilling (fourteen cents) in his pocket. What they forget is that he prayed twelve hours a day for eleven months to know the mind of God.” Brethren, that’s discipline!

Today, immediately when one gets out of step with a nearby Christian, he is considered a legalist. Just remember, in „that great day of Judgment” when we must an stand before His throne, no man will be ashamed he was dubbed over-spiritual, though many will weep, groan, and „suffer loss” because of lack of discipline. Discipline is a harness by which we enable the Spirit to get the best out of our frail humanity. The Apostle Paul was a disciplinarian like his Master:

  • He disciplined his body: „I keep my body under.”He disciplined himself to loneliness: „All men forsook me.”
  • He disciplined himself to scorn: „We are fools for Christ’s sake.”
  • He disciplined himself to poverty: „We suffered need.”
  • He disciplined himself to rejection: „We are despised.”
  • He disciplined himself to death: „I die daily.”
  • He disciplined himself to suffering: „Persecuted, but not forsaken.”

May this be our prayer, „Oh Lord, I bow my neck to Thy yoke!”

Since the hour Adam first rose to his feet, man has not stood, as today, between such potential and such peril. America is still the richest nation in the world. It is a mighty crucible into which refugees of almost all modern nations are poured. It has far more Bible schools than any other nation. In these Bible schools is dedicated manpower. Here, too, is wealth to get this manpower to the ends of the earth, and here is linguistic ability unmatched in the annals of time.

Even the gathering at Pentecost had not the potential, humanly speaking, that this vast nation has. Do you wonder, then, that from every angle, hell has America under cross fire? This mighty land is cursed with blessings . I fear that unless she awakens, repents, and puts on the whole armor, of God, she will be blessed with cursings. Already other nations are in the slavery of oppression. Can America and Britain long remain free? Unless we are to have the war of wars that will usher us into the night Of nights and the judgment of judgments, we must have the revival of revivals. Pale, pathetic, palliating preaching must be driven from the church like the idols it promotes. It is time for the church to cry again, „Where is the God of Elijah?”

Ambrose Fleming called the resurrection of Jesus Christ „the best attested fact in history” Yet at Easter time, vain effort is made to rationalize the stupendous event of the Resurrection in order to try to save face before pseudo-intellectualism, which boggles at the fact that the Lord of glory died and rose again, triumphant over death, over hell, and over the grave. Who, then, can dispute the following biting statements of Murdo MacDonald in his book, The Vitality of Faith: „Ever since the Renaissance, men have been trying to water down the Christian creed. Give us a religion purged of everything that defies logic, a religion stripped of the supernatural and emptied of miracle, a religion that is smooth and palatable and rationally acceptable-this has been the popular cry” Surely the church, weak in heart and courage, has gone out of the way to oblige.

The doom of this decaying civilization is spelled out in our crowded divorce courts, our all-time high of alcoholics and drug addicts, the number of illegitimate births or the number of abortions. A Gallup poll shows that these days most people accept lying as part of everyday business. Virtue is scorned.

Truth lies fallen in the street!

Somewhere in the archives of the British Admiralty at Whitehall, London, they have the record of a fine piece of maritime strategy. Ships of five nations were anchored in a bay in the South Pacific. A fierce storm was gathering offshore. The British captain decided to run, not away from the storm but into it. Everything available was battened down. Out crashed the ship into the boiling seas-pitching, tossing, rolling, and shuddering. Indeed, she did everything but go down. A couple of days later, buffeted but not broken, she returned to the port to find the ships of the other nations piled up on the beach.

The storm of the ages is about to break. Let the church call its crew to a new dedication. Remembering that Christ is at the helm, and with Christ’s Crest as our ensign, let us run into the storm. After the storm, we, too, shall return-to see upon the shores of time the battered, piled, wrecked, hell-inspired ideologies of the hour.

Copyright (C) 1996 by Leonard Ravenhill, Lindale Texas – http://www.ravenhill.org

Jacob – (1) father of Israel (and of Joseph)

The Reunion of Jacob and Esau (1844 painting b...The reunion of Jacob and Esau (wikipedia)

A great over all quick view of Jacob, with charts and all. Coming in the next 2 Sundays are Part 2 – The story of Jacob & Part 3 Joseph – The consequences of sin:

THE DEVISING BROTHER – Gen 25:27-34

  • He pressures Esau into trading his birthright.

THE DECEITFUL SON – Gen 27:6-29

  • He tricks his father to receive the blessing.

THE DREAMING PILGRIM – Gen 28:10-22

  • He sees a ladder set up from earth to heaven at Bethel.
  • Angels are ascending and descending upon it.
  • God confirms to him the Abrahamic Covenant.
  • Upon awakening he anoints a rockpile and vows to serve God.

THE LOVE-STRUCK SUITOR – Gen 29:1-20

  • He meets Rachel, his cousin and future wife, beside a well.
  • Here begins one of history’s great love stories.
  • He promises Rachel’s father Laban (Jacob’s uncle and future father in law) he will work seven years for her hand in marriage.

THE FRUSTRATED FAMILY MAN – Gen 29:21; 30:24

  • He is deceived on his wedding night by Laban who secretly substitues Leah (Rachel’s older sister) for Leah.
  • Jacob is furious, but agrees to work yet another seven years for Rachel.
  • He now has two wives and would gather yet another two, for both Rachel and Leah present to him their personal handmaids for childbearing purposes.

THESE  FOUR  WOMEN  WOULD  BEAR  JACOB  TWELVE  SONS AND  ONE  DAUGHTER

You can find a great chronology of the birth of Jacob’s children, here, in the Grace Theological Seminary Journal.(12 page pdf). You can also read about the prophecies for the 12 tribes and some other pertinent facts here.

THE ENTERPRISING EMPLOYEE – Gen.30:25

  • Jacob goes into business with Laban and becomes a wealthy man
  • Upon being ordered by God to return home, he breaks camp without telling Laban
  • Laban chases him down and accuses Jacob (among other things) of stealing his household gods
  • Laban and Jacob come to a truce and build a memorial pile of stones

THE DETERMINED WRESTLER – Gen 32:1-33:20

  • Jacob learns that Esau is on his way to meet him with 400 men
  • Filled with fear, Jacob wrestles with God in prayer all night long by the Brook Jabbok.
  • He is reassured by God for this and his name is changed from Jacob to Israel.
  • The ensuing meeting between Israel and Esau is very friendly.

THE  ENRAGED  FATHER – Gen 34:1-31; 35:22; 38:1-30

  • Over the sin of murder, committed by Levi and Simeon                           1) These boys trick a group of desert men (whose leader had seduced Dinah, their sister) into circumcising themselves. (2) On the third day when they are helpless to defend themselves because of their self-inflicted wounds, Jacob’s two sons slaughter them like animals.
  • Over the sin of adultery committed by Reuben (Gen 35:22) Reuben lay with Bilhah, his father’s concubine and all Israel heard of it.
  • Over the sin of adultery, committed by Judah (1)To seek revenge upon Judah,Tamar his daughter-in-law, disguises herself as a common harlot and entices him. Tamar becomes pregnant and Judah orders her death until he finds out who the father of the child really is.

THE OBEDIENT PATRIARCH – Gen 35:1-15

  • Jacob is ordered by God back to Bethel
  • In preparation for this trip, Jacob instructs his household to destroy their idols and prepare their hearts.
  • He builds an altar at Bethel and calls it „El Bethel”–the God of the house of God.

THE SORROWING SAINT – Gen 35:16-20; 37:31-35

  • He loses his beloved wife, Rachel, in childbirth
  • He buries his father Isaac
  • He is led to believe that Joseph has been killed and eaten by a wild beast.

Emisiune Speciala in memoria Silviei Tarniceriu de la AlfaOmegaTV

Photo credit www.the-daily-record.com

Daca nu a-ti avut ocazie sa faceti cunostinta cu aceasta femeie minunata aveti ocazia sa-i ascultati toata marturia ei aici, in acest video (durata 2 ore)

Spunea Daniel Branzai: Astăzi, Joi 19 Septembrie 2013, ora 6 a.m. (ora din Ohio, USA), Silvia Tărniceriu a plecat acasă la Domnul și la Mirele ei. Bucurie mare în cer, mare tristețe pe pământ.
Celelalte sunt … amintiri cu sfinți.

SILVIA s-a nascut pe 29 septembrie 1951 in familia Elena si Pricop Tarniceriu fiind al 8-lea copil din cei 12. ….. 8 baieti si 4 fete…
Silvia venea impreuna cu tineri din Iasi la noi la Victoria. A stat in familia noastra. I-am remarcat vocea foarte buna pe care o avea. Canta foarte frumos! De fapt, mai tarziu cand am cunoscut mai bine familia lor am vazut ca sunt o familie foarte “muzicala”. Toti din familie pe care i-am cunoscut, cantau frumos. Cantarea ne-a unit in partasie.
Pe 20 aprilie 1983 Silvia “zbura” spre Occident.
Mai multi ani am primit pachete “de la americani”. Autoritatile comuniste nu priveau cu ochi buni acest lucru. A trebuit sa merg sa ridic aceste colete in mai multe locatii din tara. Cei care primeam aceste pachete eram priviti ca “vanduti americanilor”, “tradatori de tara”… Cea mai mare UMILIRE din partea autoritatilor comuniste am avut-o la Bucuresti. Eram cu fratele Badragan de la Negreni-Botosani. Asteptam sa primim pachetul alimentar, dar randul era asa de mare caci toti cei care primeau aceste pachete au trebuit sa vina la Bucuresti sa le ridice. Eram un adolescent. Stand la “coada”, fratele a inceput sa cante cantari cu mesaj biblic. Imediat a fost somat sa taca. A tacut cateva minute si … iar a cantat. Avea o fata senina si zambitoare cand canta. Vazand autoritatile ca nu poate fi oprit din cantat, l-au luat, l-au bagat in fata, i-au dat pachetul si l-au trimis acasa. Nu a vrut sa plece fara mine asa incat …. “tovarasii” au fost nevoiti sa ma bage si pe mine in fata sa primesc pachetul. Asta a facut sa primesc pachetul complet. Cred ca am scutit cel putin o zi de asteptare. ERA UNA DIN MULTE LECTII PRIMITE DE LA DOMNUL LEGAT DE VALOAREA CANTARII…!!!

VIDEO by Alfa Omega TV

Anuntul dintr-un ziar american: The Daily Record of Wooster, Ohio

Silvia Tarniceriu

MILLERSBURG – Silvia Tarniceriu went home to be with her Savior on Thursday, Sept. 19, 2013, at 6 a.m., surrounded by her brothers and sisters at her home in Millersburg.

Silvia was born Sept. 29, 1951, in Iasi, Romania. She was preceded in death by her parents Pricop and Elena Tarniceriu. She is survived by brothers and sisters, Mihia, Margareta, Rodica, Costel, Victor, Stefan, Anna and Danut, all of Romania.

She received Jesus Christ as her Savior and Lord and was baptized in June of 1967. She was a faithful member of Romanian Baptist Church of Akron.

She was imprisoned in Romania under the Ceausesu regime after receiving a two-year sentence, but served only 6 1⁄2 months. She was released in 1981 and two years later came to America and worked for Christian Aid Ministries until 2005. The book „God Knows My Size” was written about her life. Later, she authored a sequel „God Knows My Path.” She was working on anther sequel, „God Knows My Destiny” when the Lord called her home.

She started her own ministry and spent her time writing and speaking in locations around the world. In May, she returned to her home from Australia after 370 days of traveling on three continents.

Calling hours will be Friday from noon-5 p.m. at Bethel Fellowship Church, 4183 State Route 39, Millersburg (between Berlin and Walnut Creek) with a service to follow from 6-8 p.m.

Calling hours will be Saturday from 10-5 p.m. at the church, with a service to follow from 6-8 p.m. at the church.

Funeral services will be Sunday, Sept. 22 at 1 p.m. at Grace Mennonite Church, 5850 County Road 77, Millersburg, with pastors Viorel Clintoc and Bill Mullet officiating. Burial will be in Bethel Fellowship Church Cemetery.

All services will be available on line at http://www.bethelfellowship.com/news/silva-tamiceriu.

Liviu Mocan – Fiecare din noi suntem o sursa de binecuvantare sau de blestem pentru generatiile care se nasc din noi – Ilustratii de la o nunta

Multumesc lui Iosif Tatar pentru link!

wedding-shoes-bride groom

Liviu Mocan: Dragii mei, am sa caut sa va las doar cu doua idei pentru tot restul vietii si am sa fac tot ce pot sa tineti minte lucrurile acestea pentru ca ele sunt fundamentale. Ele sunt de la Dumnezeu si de la parintii vostri. Sunt valori fundamentale ale omenirii. Dar eu, nefiind predicator, ci sculptor- si as vrea sa va incredintez pe cei care aveti anumite indoieli ca Dumnezeu poate folosi si arta, sau ca arta este un idol, va rog sa ingaduiti lucrurile acestea pentru ca nu sunt idoli si va rog sa va aduceti aminte doar cum Dumnezeu insusi i-a spus lui Moise sa faca doua sculpturi deasupra chivotului, doi ingeri mari de arama. Erau doua sculpturi acolo si Dumnezeu a spus sa se faca. Asa incearca si obiectele astea pe care le-am creat eu, sa ne atinteasca privirile spre Dumnezeu, nu sa devina idoli.

Am lucrat o saptamana, in fiecare zi…  pentru ca vreau ca pe drumul asta al vietii pe care a-ti pornit, momentul acesta stelar, care este ziua de astazi, sa puna o piatra de temelie la gandirea voastra, innoita de Duhul Sfant. Pentru ca suntem prieteni cu toti, vreau sa va invit la un dialog. Haideti sa stam putin de vorba.

Liviu Mocan 1

Cateva puncte din dialogul lui Liviu Mocan cu mirii:

1. Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta

Fiecare cuplu e dintr-o bucata…La primarie vi s-a urat: Casnicie de piatra. Dar si piatra se poate rupe. Ea rezista in timp, mult si bine, mii de ani. Dar la socuri poate sa crape. Slabiciunile pe care voi le aveti si fiecare dintre voi le stie la celalalt si le veti mai stii, va asigur. Eu am 28 de ani de casnicie si sotia mea tot descopera slabiciuni de ale mele. Slabiciunile acestea (ca si gaurile din piatra/sculptura) sunt la fel de reale ca si unitatea voastra in fata lui Dumnezeu. Sunt realitati duble- Raul si binele. Voi sunteti in Domnul o unitate si astazi se va intampla lucrul acesta. Veti fii uniti pentru totdeauna, pentru tot restul vietii, dar, in acelasi timp aveti fisuri. Sa numim dintre ele:

  • Unul e prea incet, altul e prea iute.
  • Unul e un pic cicalitor, altul tace si nu comunica nimic

…diverse slabiciuni. Va asigur ca va veti descoperi, rand pe rand, slabiciuni.

Ce se poate face?

Dar, ce credeti ca s-ar putea face cu orificiile acestea, care sunt o realitate a pietrei?

  1. Putem avea o actiune pozitiva asupra orificiilor si anume sa le acoperim, sa le astupam. Stii ca ea are o slabiciune si o acoperi. 1 Corinteni 13. Dragostea acopera fisurile, nu le scoate in evidenta. Primul lucru pe care-l puteti face e sa acoperiti slabiciunile celuilalt.
  2. Liviu Mocan cere miresei sa incercuiasca una dintre gauri. Iata, ca putem sa scoatem in evidenta defectele, sa le incercuim, „Ah, te stiu eu,” acolo, cand apar tensiuni. Atunci scoti in evidenta si i-o trantesti de nu isi mai revine, pentru ca stie ca esti slab/slaba in domeniul ala. Iti spune ceva negativ despre tine in public si scoate in evidenta un lucru negativ… Sa nu faceti asta.
  3. Al treilea lucru care se poate face ar fi ca nu e destul ca punem in evidenta un defect, ci il zgandarim, il lovim, il actualizam. Liviu Mocan pune mirii sa loveasca cu ciocanul piatra, din ambele parti,  simuland cearta.
  4. Exista probleme fundamentale care va pot desparti. „Ceea ce Dumnezeu uneste omul sa nu desparta”. Aici veti fi uniti in fata Domnului. Voi sunteti oameni si fiecare dintre voi puteti sa faceti despartirea prin aceste lucruri pe care le-am pomenit.

Sunteti o binecuvantare pentru copiii vostri, sunteti binecuvantati

datorita parintilor vostri si a stramosilor vostri

Liviu Mocan 2Liviu Mocanu il pune pe mire sa citeasca cartea neamului lui Isus Hristos si intreaba mirele: De ce crezi ca textul acesta a fost atat de important, ca a fost scris in sfanta revelatie a lui Dumnezeu pentru noi oamenii? Domnul Isus a fost Dumnezeu intrupat. De ce ni se mai pomeneste toata spita de neam pana la Adam? De ce e important lucrul acesta? Fiecare din noi suntem o sursa de binecuvantare sau de blestem pentru generatiile care se nasc din noi, din fiecare. Pana la sfarsitul istoriei. E o responsabilitate uriasa pe care o avem. Ganditi-va la Adam si Eva, care au pacatuit. Noi toti suferim din cauza pacatului lor. Dar, Mantuitorul Hristos s-a tras din rasa umana pe un fir genealogic extraordinar: Avram, David, oameni care il iubeau pe Dumnezeu si care au fost o binecuvantare pentru toate generatiile care au venit, pana la Isus Hristos. Ca om, El a fost binecuvantat de stramosii Lui.

Un cuplu (compus din doua suflete), sub ei, ca temelie sunt parintii lor, familia dinaintea lor, dinaintea lor, dinaintea lor… pana la Adam, fiul lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu Creatorul i-a facut pe Adam si Eva, si din Adam si Eva s-au nascut stra, stra, strabunicii dumneavoastra si pe linia asta in jos sunteti voi (mirii). Voi sunteti astazi aici ca un rod a binecuvantarii generatiilor dinainte. Faptul ca sunteti aici vi se datoreaza in foarte mare masura, dar nu in totala masura, pentru ca voi sunteti binecuvantati. Voi a-ti ajuns la convingerile acestea datorita ajutorului sufletesc pe care l-ati primit. Frati si surori, cand primim mosteniri, nu e asa ca e foarte usor sa zicem, „Oh, am primit mostenire de la mama sau de la tata o masina sau o casa.. Si nu problematizam aproape de loc mostenirea spirituala care o primim. Dar si aceea este la fel de reala ca si cea materiala. Numai ca nu o vedem, ceva din sufletul nostru, al fiecaruia, se transmite la copiii nostri, la copiii copiilor nostri pana se va matura intreaga istorie a umanitatii.

Uitati-va ca deasupra sunt alte doua forme. Acestia, daca va fii cu voia lui Dumnezeu, vor fii copiii vostri si copiii copiilor vostri. Dragii mei, sunteti la un moment stelar. La un moment de foarte mare tensiune, de fapt. Sunteti intre mostenirea parintilor si a stramosilor vostri, si responsabilitatea fata de copiii vostri. Orice actiune de genul asta (certuri in casatoriie, etc) vor afecta pe urmasii vostri. Nu veti mai fii o binecuvantare pentru copiii vostri, ci un blestem. Sunteti la un moment de binecuvantare si responsabilitate. Chiar daca nu va va da copii, avem obligatia sa facem ucenici, copii sufletesti- cum zicea Pavel: „catre Timotei, copilul meu preaiubit”. Pavel se pare ca era necasatorit, dar avea copii. Rodica (sotia lui Liviu Mocan) ne rugam prin credinta pentru toate generatiile ce vor iesi din noi pana la sfarsitul istoriei. Radu, tu esti Adam pentru toate generatiile care se vor naste din tine. Vei influenta pamantul acesta, ca vrei, ca nu vrei, ca faci bine, ca faci rau, vei fii o sursa de binecuvantare sau de blestem. Iubita mireasa si frumoasa si superba, asa sa ramai si pe dinauntru impreuna cu sotul tau, ca sa fii o binecuvantare pentru cei care vor veni prin voi.

Deci:

  1. Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta. Niciunul diintre voi sa nu racaie, sa nu desparta ceva din unitatea asta.
  2. Sunteti o binecuvantare pentru copiii vostri, sunteti binecuvantati datorita parintilor vostri si a stramosilor vostri.

Mesajul (30 min) e urmat de urmatoarele puncte muzicale frumoase:

  • corul – „Flori frumoase, flori de nunta”
  • cantare Ioan Timofte – Acum cand voi porniti la drum
  • cantare Alin Timofte – E zi de sarbatoare azi, doi tineri au venit
  • cantare – Un chip de lut tu le-ai facut

VIDEO by VirtualAmazingGrace

Stay Free – a ‘toon

Photo credit Mike Waters

The Jewish uprising against the Romans at Masada (Video)

Mysteries of the Bible reports on Jewish uprising against the Romans at Masada. (Biblical Mysteries EP05)

Masada (Hebrew מצדה, pronounced About this sound Metzada is an ancient fortification in the Southern District of Israel, on top of an isolated rock plateau (akin to a mesa) on the eastern edge of the Judaean Desert, overlooking the Dead Sea. Herod the Great built palaces for himself on the mountain and fortified Masada between 37 and 31 BCE. The Siege of Masada by troops of the Roman Empire towards the end of the First Jewish–Roman War ended in the mass suicide of the 960 Jewish rebels and their families holed up there. Masada is located 20 kilometres (12 mi) east of Arad.

Masada is Israel’s most popular paid tourist attraction.

The siege of Masada was among the final accords of the Great Jewish Revolt, occurring from 73 to 74 AD on a large hilltop in current-day Israel. The long siege by the troops of the Roman Empire led to the mass suicide of the Sicarii rebels and resident Jewish families of the Masada fortress. The siege was chronicled by Flavius Josephus, (who did not witness the event), a Jewish rebel leader captured by the Romans, in whose service he became a historian. Masada has become a controversial event in Jewish history, on the one hand becoming a place of reverence, a site commemorating fallen ancestors and their heroic struggle against oppression, and on the other a stark warning against radicalism.

Legacy

The siege of Masada is often revered in modern Israel as „a symbol of Jewish heroism”. According to Klara Palotai, „Masada became a symbol for a heroic ‘last stand’ for the State of Israel and played a major role for Israel in forging national identity”. To Israel, it symbolized the courage of the warriors of Masada, the strength they showed when they were able to hold of Masada for almost three years, and their choice of death over slavery in their struggle against an aggressive empire. Masada had become „the performance space of national heritage”, the site of military ceremonies. Palotai states how Masada „developed a special ‘love affair’ with archeology” because the site had drawn people from all around the world to help locate the remnants of the fortress and the battle that occurred there.

VIDEO by DiscoveryHaven

The 3.5 Year Siege of Masada (70 – 73 A.D.) (Video)

VIDEO by MissionDisciple

Beniamin Fărăgău povestește – Era un sat in care atunci când pețeai mireasa… The Tale of the Eight-Cow Wife

VEZI aici si – VLADIMIR PUSTAN povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…

Photo credit www.artprintcollection.com

Am auzit o poveste…

Era un sat în care atunci când îti pețeai mireasa dadeai o vaca tatălui miresei pentru ea. Si în felul acesta era practic cererea in casatorie.

Și era o fată in satul respectiv foarte rușinoasă, tot timpul cu capul plecat când mergea la fântấnă și toți baieții râdeau de ea.

A venit un flăcău și a adus 8 vaci. Și a venit la tatal ei și a zis, „Am venit sa pețesc mireasa. Tatal ei s-a uitat cruciș la el, „Nimeni n-a facut așa ceva vreodata în satul nostru”. Toată lumea a râs de el.

El a lăsat vacile. Și-a luat mireasa și s-a dus acasa.

Nu a trecut foarte mult timp și cineva îi bate la ușa, unul dintre prietenii lui.  O doamnă cu fața senina, înaltă, frumoasă deschide ușa și-l invită în casă. Și omul nostru rămâne absolut buimac. „Asta este fata rușinoasă din satul nostru?”

Nu știu câtă  încredere avem in soțiile noastre. Nu uitați, frica, suspiciunea, neîncrederea ucide vasul slab de lângă noi. Ca ea să poată  înflori trebuie să ai încredere in ea.

VEZI aici si – VLADIMIR PUSTAN povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…

POVESTIREA #2 O povestire reala

Dati-mi voie sa va aduc o poveste reala. Era prin anii ’80 si Dumnezeu, in raspuns la rugaciunile noastre a inceput sa ne aduca invatatori dupa cerintele, sau daca vreti, dupa nivelul intrebarilor noastre. Si cineva, undeva, pe alt continent, in America de Nord, i-a dat o ideie ca sa aduca in Romania tot corpul profesional de la Wheaton College. Si fiecare vara ducea 2,3. Stateam ascunsi cu ei prin paduri, prin apartamente si de dimineata pana seara studiam Scriptura. Si unul dintre ei, tin minte, era o vara torida, eram in Oradea, era Paul DeVree(?), seful catedrei de filozofie de la Wheaton College.

Avea o problema serioasa de ochi. Se vedea cand te uitai la el si ochelarii pe care-i purta. SI intr-o zi ne-a povestit viata Lui. S-a nascut cu problema asta de ochi si cand s-a dus la scoala n-a spus nimanui ca el nu vede tabla, nu vede ce-i scris acolo. Va dati seama cum aratau caietele lui, cum aratau lucrarile lui. Abia ca s-a tarat peste clasa IV-a. In clasa IV-a a trebuit sa dea un examen pentru pregatirea in clasa V-a. La lucrarea de la matematica i-au gresit lucrarea, i-au incurcat-o. I-au dat o nota foarte mare. Hai sa zicem, in limba Romana, un 9. A intrat in clasa V-a, notele la matematica 2, 2. A venit profesoara la el si a zis, „Paul, nu se poate. Uite aici lucrarea ta. Tu esti un baiat de nota 9, nu de 2. Stiti ce a spus el? „Am terminat liceul primul din clasa.”

Spuneti-mi, ce l-a propulsat pe Paul de la 2 la 10? Increderea, incurajarea. Profesoara de matematica, mai tarziu, a aflat povestea. A fost corectata lucrarea lui. Poate ca ai o sotie de nota 2. Oare, iubirea ta ar putea sa faca din ea un ajutor potrivit de nota 9? Cel putin. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup` Nu stiu daca simtiti greutatea acestui „de aceea”. Ca sa iubeasca „ca şi Hristos Biserica” si sa o ajute astfel in devenirea ei.

Vezi PAGINA – Beniamin Faragau aici

READ this story here, in the ENGLISH language:

Photo credit missjintanzania.primaryblogger.co.uk

The Tale of the Eight-Cow Wife

Once there was a missionary whose ministry was to a small community of tribes in Africa. One of the more quirky traditions of the tribe was the process for choosing a spouse.

When a father deemed that his daughter was old enough to be married, he announced it. Over the next few days and weeks, the eligible bachelors communicated their desire to marry her by tying cows to the father’s fence.

In the end, the one who had paid the most cows got the girl (and the dad got the cows).

Obviously, the more of the traits of a good wife (culturally) that a woman demonstrated, the more cows she would bring. If she were kind, submissive, smart, beautiful, etc., then she might bring 4 or 5 cows (6 was the record). Others might get 2 or 3 cows.

The missionary was mentoring a number of young Christian men preparing them to be ministers for their own people. One, in particular, he was friends with. This young man had committing himself to finding the greatest wife ever. He insisted that he would keep looking until he found an “8-cow wife.”

Despite the protests of the parents and the missionary, the young man was intent … and unmarried.

Eventually, the missionary was called back home for a furlough break. While home, he received a telegram from the village. “_________ married, eight-cow wife”.

The missionary was intrigued and couldn’t wait to get back to the village to find out more.

When he finally did, he went straight to the young man’s house and was welcomed in by the gentlest, most deferential, beautiful young lady he had ever seen. As the men sat to talk, she served them kindly and was clearly very smart. She brightened the room in every way.

Stunned, the old missionary proclaimed, “You did it. I must admit that you have found an eight-cow wife indeed!  Where did you find her?”

The young man replied, “Oh, that is _________ from the next village.”

The missionary was surprised. “I knew her, certainly she was a kind and pretty girl, but, no offense, I would not have thought of her as an eight-cow wife, and certainly I would never have recognized this wife as her!”

The young man smiled and said “After you left I searched and searched and was despairing of ever finding my eight cow wife when I believe God intervened. I believe He revealed to me this truth: there was one way to get an eight-cow wife. I chose a woman and paid eight cows for her.”

 ~~~~

Moral of the story: We can  imagine what it did to the young lady of character, when a man chose her so certainly and with such finality, and in doing so making her the only eight-cow wife in the history of the community!

source Crosswalk.com – http://www.crosswalk.com/blogs/chris-legg/the-8-cow-wife-story.html

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari