O ciuma in China – 42 morti, 1,675 raniti

Photo credit Decopera.Ro Vezi stirea aici in Limba Engleza – http://www.cnn.com/2013/10/03/world/asia/hornet-attack-china/

Roiuri de viespi agresive provoacă panică, de câteva luni, în centrul Chinei, omorând prin înţepături cel puţin 42 de persoane şi rănind alte 1.675, anunţă autorităţile chineze citate de CNN.

Sute de milioane de viespi asiatice agresive afectează, din iulie, trei oraşe din provincia chineză Shaanxi. Viespile, devenite foarte agresive pentru că sunt în perioada de împerechere, au atacat numeroşi copii şi agricultori. „Viespile sunt groaznice. S-au năpustit asupra capului şi mi-au acoperit în totalitate un picior. Pur şi simplu nu mă mai puteam mişca”, declară Mu Conghui, o femeie atacată de viespi în oraşul Ankang. În urma înţepăturilor, femeia a avut nevoie de 13 dialize şi 200 de copci, având un picior paralizat şi la două luni după atac.

Veninul viespilor poate declanşa grave reacţii alergice în corpul uman, paralizând organe şi provocând decesul. Pacienţii au nevoie de dializă pentru eliminarea toxinelor din corp.

Autorităţile chineze au avertizat că este vorba de o specie de viespi foarte periculoasă – vespa mandarinia – cunoscută şi sub denumirea de viespea asiatică gigant, cea mai mare din lume, având lungimea cuprinsă între 3,5 şi 3,9 centimetri.

Vladimir Pustan – Cea mai mare predica spusa vreodata (1) la Biserica Speranta Oradea 2 Octombrie 2013

Photo credit Facebook Ciresarii

Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Astăzi, începem un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
Ne întâlnim în fiecare miercuri de la ora 19.30.
Transmitem LIVE pe Radio Cireșarii.

Predica de pe munte:

  • Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica de sub soare.
  • Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu
  • Dupa 400 de ani, Dumnezeu vorbeste cu un strigat, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape.
  • La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea
  • Predica de pe munte nu este decat prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica
  • Nici acuma nu-l stim bine, locul unde a fost predicat predica de pe munte, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant
  • Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.
  • E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.
  • …la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace.

Vladimir Pustan Petrica LascauPoza la Biserica Penticostala Speranta Oradea 2 oct 2013 (video)

Cea mai mare predica spusa vreodata

TEXT – Matei 5:1-2

Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să -i înveţe astfel:

Predica de pe munte fost cea mai mare predica predicata vreodata. Cel mai mare predicator din universul acesta tinut, cea mai cunoscuta predica de sub soare. Cea mai putin ascultata predica de sub soare. Asta este predica de pe munte: Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica. Pentru cei care cititi Matei, stiti ca Matei sparge tacerea dupa 400 de ani. Dumnezeu nu mai vorbise, ca Dumnezeu nu-i obligat sa mai vorbeasca cand nimeni nu Il asculta. Logic, de ce ar vorbi Dumnezeu daca noi avem urechile infundate? 400 de ani Dumnezeu a tacut, pentru ca Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu. Si n-a mai vorbit. Dumnezeu si-a facut bagajele din Templu si a plecat, pentru ca nu e obligat sa stea nici in bisericile noastre atunci cand noi , prin viata noastra, prin faptele noastre Il dam afara. Si a plecat Dumnezeu. 400 de ani de tacere, fara proorocie, fara predica, fara vedenie, fara un cuvant. Dumnezeu tacea.

Dupa 400 de ani Dumnezeu vorbeste. Si cum vorbeste? Tine, de fapt, un strigat: „Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. Aici, in Matei in capitolele 5, 6 si 7, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea numai de aici, din aceste 3 capitole. Pocainta e cu totul altceva decat ne imaginam cateodata.
Isus Hristos vine si spune: „Eu vorbesc”, vorbeste  – 1068 de versete are Evanghelia dupa Matei, dintre care, 644 sunt versetele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru cei ce aveti Biblia aia, cu cuvintele Domnului Isus scrise cu rosu, o sa vedeti ca Evanghelia dupa Matei e cea mai rosie evanghelie, care noi o putem avea in mana, pentru ca acolo vorbeste Matei cel mai mult. Matei este cel mai fidel dintre ucenicii Domnului Isus Hristos in a inregistra mesajele Domnului nostru.

Predica de pe munte este si cel mai lung discurs al Domnului nostru Isus  Hristos. Nu stiu cat a tinut predica ca si ore, pentru ca, daca ar fii sa citim predica in ore, nu ne-ar tine mult. Pe noi s sa ne tina un an. Dar, sunt convins ca a fost cea mai lunga predica a Domnului nostru Isus Hristos si este explicatie a chemarii la pocainta. De la inceput, nu e altceva predica aceasta de pe munte, decat, iubitilor, prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica. E o prapastie care este atat de intalnita in bisericile noastre. O prapastie uriasa intre ceea ce stim si ceea ce facem. Acuma, am inteles un lucru: Cheia fericirii vietii noastre nu sunt in cuvintele acestea. Cheia sta in aplicabilitatea acestor cuvinte in viata noastra. Ce folos ca Isus Hristos sa ne vorbeasca Miercuri de Miercuri aici, prin Duhul Sau cel Sfant, prin mine si eu si dumneavoastra sa nu luam seama? Si sa mergem acasa tot netransformati. Veti pleca fericiti ca a-ti ascultat o predica? Nu.

Pustan Speranta bis penti Oradea 2013Dumneavoastra chiar vedeti oameni fericiti in biserica? Nu-i prea vad. Din ce cauza? Durerea aceasta fantastica, care se poate cuibari intr-o minte normala, pentru ca unul care nu gandeste sanatos, el nu simte durerea aceasta. Dar, trebuie sa simti o durere fantastica, cand iti dai seama, de fapt, ca ai ascultat iarasi o predica pe care nu o implinesti. Ca, de fapt, s-au adunat sute de predici pe care nu le implinim si apoi, mai venim o Duminica dimineata si seara , ca sa mai adunam o predica si inca o greutate fantastica pentru ziua judecatii noastre. Pentru ca, cui i se da mult, cine stie mult, i se va cere mult intr-o zi. Spunea Mark Twain, „Pe mine nu ma intereseaza prea mult acele capitole pe care nu le inteleg, pe mine ma deranjeaza acele capitole pe care le inteleg. Si pe dumneavoastra, trebuie sa va deranjeze exact capitolele alea pe care le intelegeti. Pentru ca, de fapt, noi cu astea avem probleme, ca pe astea nu le aplicam. Nici nu ne cere Dumnezeu sa intelegem tot. Dar, Dumnezeu ne cere sa facem cat intelegem.

1. Locul

Predica s-a predicat pe munte, un fel de amfiteatru natural si vocea se aude mai departe. Isus Hristos a urcat pe munte ca sa fie auzit bine, ca pe vremea aia nu erau microfoane. Ma gandesc chiar acuma, cum putea sa predice Whitefield la 10,000 fara microfon? Si Spurgeon, nu aveau microfon. CIudat. Biblia spune: Cand a vazut Isus noroadele s-a suit pe munte. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu umil. Predica si pe munte, Nu are nevoie doar de amvon. Cand a-ti auzit ultima data un  preot ortodox, din biserica, predicand pe strada? Sa stea si el pe un colt, sa-i traga un sut la cos de gunoi, sa-l intoarca invers, sa se suie pe cos si sa spuna, „Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape”. Dar, cati pastori eleganti a-ti vazut in postura aia, calare pe cosul ala de gunoi? Sa nu cumva sa credeti ca Dumnezeu vorbeste numai din altar, din amvon. Dumnezeu vorbeste in fiecare loc.   Zice Isus, „Eu nu folosesc amvon. Eu folosesc orice, o barca, un munte, un pom, daca este nevoie de ele, de lucrurile acestea.” Ioan botezatorul, spune Biblia, ca predica in pustie. Dar, Domnul Isus Hristos le spune la un moment dat,  ca Fariseii, carturarii si invatatorii vostri, ei nu pot predica decat de pe scaunul lui Moise. Le trebuie neaparat un scaun, un amvon mare, o audienta si toate celelalte lucruri ca sa predice. Atunci se declanseaza duhul, in momentul in care predica afara, deja sunt probleme, necazuri. De cate ori nu au aruncat cu pufuleti in noi.

Ne-am dus la sala de cultura, veneau doi, noi nu am stiut despre ce e vorba. S-au sarutat, erau bauti. Intotdeauna primim vreo 3 bucati (3 persoane) din astea la fiecare sala, bauti si parca sunt trimisi. Isus Hristos vine si ne spune noua, „Nu mai cautati, nu mai va luptati pentru amvoane, pentru altare. Dumnezeu trebuie predicat oriunde. Bagati in seama posibilitatea. Cum se cheama muntele pe care a predicat Isus? Nici acuma nu-l stim bine, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant. Dumnezeu vrea sa ne spuna in aceasta seara ca nu locurile sunt sfinte, ci oamenii trebuie sa fie sfinti. Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.

Spune cuvantul ca Dumnezeu poate vorbi din orice loc, Hristos a predicat prin case, Hristos a predicat prin sinagogi, in templu, langa un pom, langa o fantana. Isus Hristos a predicat oriunde. Pavel ii spune lui Timotei in 1 Timotei 2:8 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli. Noi nu ne putem ruga decat in anumite locuri, nu putem predica decat in anumite locuri si spune Biblia: Va trebui sa ma slujiti in orice loc. Daca esti in tren, vorbeste despre Mine, daca esti pe tramvai, vorbeste despre Mine, daca esti la serviciu, vorbeste despre Mine. Daca esti la scoala, vorbeste despre Mine. Nu mai inchide ochii si visa amvonul. „Cand vorbiti despre Mine, transformati orice loc intr-un altar,” zice Domnul Isus. Si veti vedea satisfactie fantastica.

E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.

Dumnezeu poate vorbi si cu sunete cu tine. Observati, la darea legii a fost trasnet si bubuitura. Aici, e pace, pentru ca, unde-i Hristos e intotdeauna pace. Unde-i lege e haos. Cum adica? Unde-i lege, totdeauna e frica asta: Oare am tinut totul? Si dupa aceea, dintr-o data ne dam seama ca gresim, tot incercand, straduindu-ne sa tinem noi ceva. Cand s-a dat legea, li s-a spus foarte calr: „Oamenii sa stea departe. Moise, tu vii numai aici. Sa nu se apropie ei, ca-i ard!” La care, aici, la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace. (18:25)

2. Timpul

Haideti sa vedem contextul politic al acestei predici. Domnul Isus a inceput superb, cu ‘ferice de cei saraci cu duhul” (tema de miercurea viitoare), cand a venit Isus si a inceput aceasta predica, era un inceput frumos. Dar, contextul era de fierbere. Erau Romani in tara. Fiecare evreu, se culca seara blestemand pe Romani. Voiau sa faca tot felul de revolutii. Ii apasau impozite mari, parca era guvernul de acuma. Ii zapaceau. Erau suparati. Copiii lor nu mai o duceau bine. Profanasera templul. Se auzeau atatea povesti. Cazusera ziduri peste ei. Era o perioada de maxima agitatie politica. Se schimbau guvernele, fiecare din ei asteptau sa moara Romanii. Si vine Hristos si tine o predica frumoasa si spune „daca cineva iti trage o palma peste obraz, intoarce-i si celalalt obraz”. A prins bine, in contextul ala politic, intoarcerea celuilalt obraz…

Contextul religios, nu era numai un context politic ciudat, cam ca si acuma. Oamenii erau foarte religiosi atunci, pe vremea aceea. Fariseii erau nostalgi, „Ce vremuri am trait noi odata.” Fariseii erau nostalgici. Totdeauna se gandeau la vremurile odinioara. Saducheii erau liberali, erau carismatici si liberali. Luau din Biblie numai ce le placea. Faceau putina politica, invarteli, se imbracau cum se imbracau, se purtau cum se purtau. Fariseii nostalgici, Saducheii liberali. Esenienii, mai simplu, au zis, „Eu nu mai stau cu voi. Eu ma duc si ma mut in alta biserica”. Se mutau in pustie. Astia nu puteau sta cu nimeni la masa, nici la Cina Domnului. Isi luau pe ei haine rele, putine si plecau in pustie. Zelotii, alt partic din acesta spiritual, erau activistii astia. Tot am incercat sa-i traduc cumva. Ce-s zelotii, cuvantul provine de la zel. Zelotii erau ca niste Martori ai lui Iehova, sa zicem, dar, gata pentru bataie. Adica, se ducea din casa in casa, de la poarta la poarta. Asa era contextul in care Isus Hristos le predica.

3. Contextul social

Stiti cum era atunci? Saracie, boala, amaraciune, orbi, vaduve multe, barbatii mergeau la razboi, sau plecau de acasa cate 2 ani. Oamenii o duceau greu, foarte greu. Isus Hristos predica intr-un asemenea timp, in care oamenii aveau probleme.

4. Pozitia

S-a predicat dintr-o anumita pozitie. Ce a facut Isus Hristos cu oamenii? I-a pus jos. S-au asezat jos, pentru ca Isus e dascal si dascalii pe vremea aceea stateau jos. De aceea le spune Isus Hristos, „Voi vreti sa stati neaparat pe scaunul lui Moise. Cand vorbim despre Papa de la Roma, el vorbeste ex catedra, adica vorbeste de pe scaun si asta inseamna pozitie de autoritate. Hristos s-a asezat sa le arate ca (1) e dascal si (2) a stat jos pe pamntul care la facut. Asta inseamna pozitie de autoritate. „Eu l-am facut pamantul asta. Stau jos. Stau pe munte s istau impreuna cu voi”. I-a invatat si s-a pregatit pentru timpul acesta Isus Hristos. Stiti cat s-a pregatit pentru predica asta? 18 ani. Daca ar fii sa luam ultima intalnire cu Domnul Isus, de la 12 ani, pana la 30 de ani, 18 ani s-a pregatit pentru predica. Dupa 18 ani, Isus Hristos rupe tacerea. Dupa ce a predicat la 12 ani, ca si copil in templu rupe tacerea. Stia si El ce spune Eclesiastul: Tacerea isi are vremea ei si vorbitul isi are vremea lui. Va trebui sa inveti ca sa taci si in timpul in care taci, va trebui sa acumulezi foarte mult ca sa inveti a vorbi dupa aceea. Inca mai cred ca predicarea inseamna 90% transpiratie si 10% inspiratie. Pentru cei care adauga intr-o parte sau in alta, inseamna ca sunt oameni care nu-s atenti la ce vrea Dumnezeu. Va dati seama cat a strans Isus in acesti 18 ani? Va trebui sa invatati si sa vorbiti si taceti. Va trebui sa invatam sa tacem si dupa aceea sa vorbim.

5. De ce s-a tinut aceasta predica?

In primul rand, trebuie sa pricepeti capitolul 5, 6 si 7. Aici nu ni se spune: Traiti asa, ca aici (in aceste capitole) ca sa fiti mantuiti. Si acuma, mergem la partea cea mai trista a predicii din aceasta seara. Aici, nu ni se spune ca daca traim asa vom fii mantuiti. Nu acesta e scopul acestei predici. Stiti care este? Pentru ca sunteti mantuiti, trebuie sa traiti asa. Ca in capitolul 5, 6 si 7. E o diferenta. Voi sesizati diferenta? Noi daca am fii doar fericiti, daca am fii saraci in duh, daca am plange, sa fim blanzi, flamanzi dupa neprihanire, milostivi, daca o sa raman numai cu nevasta-mea, daca sunt lumina lumii, daca nu divortez, daca nu jur stramb, daca….  eu voi fii mantuit? NU! Dar, atunci cum se mantuie? Prin Hristos. Si pentru faptul ca Isus Hristos m-a mantuit sunt asa cum zice Isus in Matei 5, 6 si 7.

Stiti ce spune Domnul Isus? Astea sunt semnele voastre. Dace le aveti, mergeti in cer. Dar nu pentru ca le aveti. Ci pentru ca sunteti deja din Dumnezeu. Daca nu le aveti, sa nu va inselati, ca nu o sa ajungeti acolo. Asta spune Isus Hristos in predica de pe munte. Cheia predicii este in Matei 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei. Isus Hristos tine o predica, in care le spune oamenilor asa: Voi n-aveti voie sa va asemanati cu cei din lume, cu cei pacatosi. Nu va asemanati cu ei. Pana atunci, evreii au crezut ca ei sunt un popor pus deoparte si au reusit intr-asa fel sa fie pusi deoparte ca si pe Balaam l-au derutat, pe prooroc. Si a zis, Exista un popor care exista si sta pus deoparte, neamestecat. Dar, intre timp, Israel s-a amestecat cu lumea aceasta si le spune Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin predica de pe munte: Voi sa nu va asemanati cu oameni de pe strada. Voi sa nu va asemanati cu cei care stau la bufet. Voi sa nu va asemanati cu cei care in clipa aceasta, acasa, isi bat sotiile cu pumnul. Voi sa nu va asemanati cu aia care divorteaza, nici cu aia care vorbesc prostii, nici cu aia care-si beau alocatia copiilor. Voi sa nu va asemanati cu ei. Voi sa nu mintiti. Voi sa nu va trageti tunuri  si nici tepe unii altora. „Voi sa fiti altfel de oameni,” spune Isus Hristos. Sa nu va asemanati cu oamenii acestia.

Cum sa primiti predica aceasta? Cum sa primiti celelalte saptamani care ne stau in fata? Iacov 1:19-22

 Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie; 20 căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22 Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.

Si acum sa raspund la o intrebare care mi-a pus-o niste frati: Predica asta poate fii pusa in practica? Nu stiu. Greu de spus. Singurul gand care mi-a venit a fost acesta, a lui Dietrich Bonhoeffer care a spus, „Cand Dumnezeu cheama un om, El il cheama sa moara. Am ajuns la concluzia ca numai mortii pot implini toata predica asta. Va doresc un deces usor, sa muriti bine. Eu va chem sa muriti bine. Ca am impresia ca noi nu am murit chiar cum trebuie, inca mai este ceva in noi ce tipa si e treaz. Daca suntem morti fata de lume, vom trai si predica se aplica. Daca, inca tipa lumea in noi, nu se poate pune in practica predica asta. Atunci, nu poti intoarce celalalt obraz. Nu. Nici intr-un caz. Nu poti sa faci ce zice Isus. E prea greu, prea complicat, prea dureros. Nu ne ramane decat sa murim. Pe drum aici am ascultat melodia ‘Cautand fericirea in locuri gresite’. Venind in locul acesta, va promit, intr-un an de zile, daca invatam sa murim saptamana cu saptamana, la sfarsitul decesului nostru, ala sanatos, vom fii fericiti. Deci, acuma, in clipa aceasta, mergeti acasa si cititi capitolul 5, 6 si 7 si veti vedea ca nu se poate pune in practica. Sper ca intr-un an de zile sa o putem pune in practica. Asta inseamna ca am murit si vreau ca sa murim impreuna.

VIDEO by Fiti Oameni

Alistair Begg – Esther (1) God is providentially at work in the ordinary things – October 2, 4, 2013

Alistair Begg:

We read this book (Esther), and we’re forced to consider the possibility that nothing happens, except by God, and according to God’s will. Allow that to settle in your mind, as you consider the things of this morning, the newspaper, and the internet. Nothing happens except through Him, and by His will… Think about it in relationship to your personal life. Think about it in relationship to sadnesses and disappointments. To joys and to encouragements.

So… you come to certain places in the book, where you would expect God’s name to be present, you would expect God’s name to be represented, but, He’s not there. The reason He’s not there is that by that narrative style. that genre, that the author in this particular book is teaching us lessons about the way which God is at work when His name is not forefront, and when He is apparently unseen. Because the dramas of other parts of the Old Testament, vis a vis, the crossing of the Red Sea, and all of these other things are dramatic. And yet, for most of us, we haven’t had a crossing of the Red Sea. And most of us have not seen a burning bush. Most of us are just going to class. Most of us are just phoning home. Most of us are just sending emails. Most of us are just trying to stay alive.

Photo credit http://en.wikipedia.org-Rembrandt-Ahasuerus, Haman and Esther

Esther 4:4

When Esther’s young women and her eunuchs came and told her, the queen was deeply distressed. She sent garments to clothe Mordecai, so that he might take off his sackcloth, but he would not accept them. Then Esther called for Hathach, one of the king’s eunuchs, who had been appointed to attend her, and ordered him to go to Mordecai to learn what this was and why it was. Hathach went out to Mordecai in the open square of the city in front of the king’s gate, and Mordecai told him all that had happened to him,and the exact sum of money that Haman had promised to pay into the king’s treasuries for the destruction of the Jews. Mordecai also gave him a copy of the written decree issued in Susa for their destruction, that he might show it to Esther and explain it to her and command her to go to the king to beg his favor and plead with him on behalf of her people. And Hathach went and told Esther what Mordecai had said. 10 Then Esther spoke to Hathach and commanded him to go to Mordecai and say, 11 “All the king’s servants and the people of the king’s provinces know that if any man or woman goes to the king inside the inner court without being called, there is but one law—to be put to death, except the one to whom the king holds out the golden scepter so that he may live. But as for me, I have not been called to come in to the king these thirty days.”

12 And they told Mordecai what Esther had said. 13 Then Mordecai told them to reply to Esther, “Do not think to yourself that in the king’s palace you will escape any more than all the other Jews. 14 For if you keep silent at this time, relief and deliverance will rise for the Jews from another place, but you and your father’s house will perish. And who knows whether you have not come to the kingdom for such a time as this?” 15 Then Esther told them to reply to Mordecai, 16 “Go, gather all the Jews to be found in Susa, and hold a fast on my behalf, and do not eat or drink for three days, night or day. I and my young women will also fast as you do. Then I will go to the king, though it is against the law,and if I perish, I perish.” 17 Mordecai then went away and did everything as Esther had ordered him.

If there’s only one phrase in the Book of Esther that people know, it is that final sentence in verse 14 – who knows whether you have not come to the kingdom for such a time as this? And that phrase has been in mind for friday, in particular, with homecoming and people celebrating here (Westmont College). If anyone were to walk in, off the street, they would regard it as incredibly strange to think that a group such as this, on the very forefront of things in America today, with largely all of your lives before you, would take any time at all, to pay any attention at all to events that had taken place  in Persia, 5 centuries before the birth of Jesus Christ. And if we were to suggest to such individuals that these events, that took place in Persia all this time ago, and the lessons in them actually help us to love life in 21st century America.

Underlying that conviction would be what Paul says, when he writes to the church at Rome, and makes reference to Old Testament events, and he refers to them as follows. He says, „Whatever was written in former days was written for our instruction, that through endurance, and the encouragement of the Scriptures, we might have hope”. It is through the Scriptures that we discover endurance and encouragement. And that is why we look as we do, even today, at this. King Xerxes is not a nice person. If you want to do your research, read Herodotus, or read Josephus and you will discover just how bad a character he was. The book begins with him, having a feast, enjoying his friends, and when they had been drinking together for a while, he decides that it would be a nice thing for him to bring in his wife Vashti, in order that he might parade her before his friends. He was obviously proud of his wife, the way she looked, and so on. So, he doesn’t say, „Why don’t you come in and join us, so we can have a conversation?” He essentially says, „Why don’t you come in, so that all my friends can check you out?”

So she, as any sensible wife would, said, „Not on your life”. I am not coming at all. And, as a result of deciding not to show up when she’s asked, she gets completely banished. She’s out, she’s off her throne, and she’s gone. In a fit he banishes Vashti forever.  And then, he suddenly realizes, „That wasn’t a smart thing to do”. And so, he looks to some of his friends and they say, „You just need to get another one? And, why don’t we get together and have a beauty pageant, and you can just pick the cream of the crop. That’s essentially what they do. They have a Miss Persia contest. And this girl, Esther, who is actually Jewish, but, she doesn’t tell anybody about it, she comes out tops. She is welcomed, not only into the palace, but, into the bed of the king. She has a cousin, Mordecai, who is Jewish, and older than her. She was an orphan and Mordecai adopts her, to look after her, and he had been the one who had positioned her, in order that she might present herself for this pageant. And she eventually finds herself on the inside track.

The King, meanwhile, appoints another character who is a bad act, called Haman, and Haman becomes the prime minister.He likes to walk around making sure everybody is paying attention to him, giving him the due that he deserves, or thinks he does. That’s enough for me to get your started…

What you will discover, when you read Esther is that God does not show up. At least, not ostensibly. His name is never mentioned in the entire book. The entire narrative is filled with what we might refer to as God shaped holes. So that you come to certain places in the book, where you would expect God’s name to be present, you would expect God’s name to be represented, but, He’s not there. The reason He’s not there is that by that narrative style. that genre, that the author in this particular book is teaching us lessons about the way which God is at work when His name is not forefront, and when He is apparently unseen. Because the dramas of other parts of the Old Testament, vis a vis, the crossing of the Red Sea, and all of these other things are dramatic. And yet, for most of us, we haven’t had a crossing of the Red Sea. And most of us have not seen a burning bush. Most of us are just going to class. Most of us are just phoning home. Most of us are just sending emails. Most of us are just trying to stay alive.

And in that hum drum activity of our lives, in those God shaped vacuums, if you like, we are forced to do what the Book of Esther asks us to do. And that is, to consider what’s going on in what’s going on. So when you read it, you ask: What’s going on? We read this book, and we’re forced to consider the possibility that nothing happens, except by God, and according to God’s will. Allow that to settle in your mind, as you consider the things of this morning, the newspaper, and the internet. Nothing happens except through Him, and by His will. Think about it in relationship to your personal life. Think about it in relationship to sadnesses and disappointments. To joys and to encouragements.  And, say to your self: Now, how does that fit in a contemporary perspective, in our society today?

Let me suggest to you, that when you read contemporary philosophy, contemporary observations, you realize that this kind of core conviction is challenged, not only in the things that are written, but in a way that life is lived. (16:00 there are 13 min remaining)

VIDEO by WestmontTV

God is providentially at work in the ordinary things

Part 2

In awe of God’s Creation – Historic Columbia River Highway Oregon (time lapse video) – Coplesit de Creatia lui Dumnezeu

English: Nice waterfalls in the Columbia River...

English: Nice waterfalls in the Columbia River Gorge near Portland, Oregon. No tripod, no ND filter, early morning (Photo credit: Wikipedia)

The Historic Columbia River Highway is a beautiful stretch of road just outside of Portland, Oregon. Start the drive off with a stop at the Vista House viewpoint and continue on to see countless waterfalls! Some are visible from the road, like Multnomah Falls, while some are a short hike away. Make sure you make your way through Oneonta Gorge but be prepared to get wet! Plan your next road trip with us at oregon.roadtrippers.com

[vimeo https://vimeo.com/71210362]

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari