Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” cu Vladimir Pustan la Biserica Speranta Oradea 2 octombrie 2013

Click sa vezi predica Pastorului Vladimir Pustan din aceeasi seara aici:

Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” la Biserica Speranta Oradea

Petru Lascau 2013Sunt bucuros sa fiu acasa, la Oradea, cu toate ca eu sunt nascut in judetul Arad, dar stiti bine ca orice barbat serios e din satul lui nevasta-sa. Asa ca m-am facut Bihorean.  Asa de mult am iubit orasul acesta si m-am integrat in acest oras, incat ori de cate ori vin in Romania, vin la Oradea. Ma duc si pe la parinti, pe acasa, asa, cateva ore sa-i vad, dar, vin si stau in orasul unde s-au intamplat, as putea spune, cele mai importante lucruri din viata mea.

Unul dintre aceste lucruri foarte importante a fost construirea bisericii Betel. Poate ca generatia noastra, cei care am participat la construirea acelei biserici este pe cale de disparitie. As vrea sa ne aducem aminte, cei care avem nevoie sa stim aceste adevaruri ca cei care au fost inaintea noastra, n-au fost numai niste informatori ai securitatii, numai niste colaboratori ai regimului comunist. Ci au fost si oameni extraordinari. Si in Bihor, in Oradea a fost o comunitate de crednciosi penticostali absolut extraordinari, nemaipomeniti, care in ciuda comunismului si a regimului Ceausescu au construit o biserica fara autorizatie. Vreau sa va spun cateva lucruri, pentru ca sunt dator fata de propria mea constiinta, si cu cei cu care am muncit pe vremea aceea si am jertfit, sa spun aceste lucruri.

Timp de 20 de ani, biserica aceea a cerut autorizatie. In fiecare an au cerut autoritatilor judetului Bihor aprobare sa construiasca o biserica.  Au fost refuzati de fiecare data. Ne-am dat seama ca singura modalitate de a construi o biserica in epoca aceea era sa-i pacalim pe cei de sus. De fapt, ne-au sugerat-o ei: Sa cerem o autorizatie de a acoperi curtea cu sticla sa nu ne ploaie. Si apoi sa facem ce vrem ca ei o sa ne amendeze pe treaba asta. Si asa ca, pe raspunderea noastra construiam o biserica, ei pe partea cealalta aparau sistemul si lucrurile o sa fie bine. Ar fi fost okay, daca noi nu am fii facut o biserica peste asteptarile lor. Pana la construirea salii de sport din Oradea, Biserica cu numarul 1, cum ii spunea atunci Bisericii Betel, biserica a fost cea mai mare cladire publica din oras. Cand comunistii si-au dat seama ca noi am construit ceva, dincolo de imaginatia lor au intervenit in mod brutal.

In primul rand ne-au dat amenzi cate 9000 lei, pe vremea aceea, pe zi. Eu, ca inginer constructor aveam un salar de 2500 pe luna si primeam amenda 3000 lei in fiecare zi, pastorul bisericii, eu constructorul si responsabilul bisericii. 9000 lei pe zi. Decizia noastra atunci a fost sa platim in fiecare zi amenzile si sa construim mai departe. Am platit 10 zile. S-au adunat 90,000 lei. O Dacia era pe vremea aceea vreo 70,000 lei, noua nouta. Cand si-au dat seama ca noi suntem hotarati sa construim cu pretul de 9000 lei pe zi, ne-au dat in tribunal urmatoarea zi. Si au urmat procese, procese pe care le-am pierdut de fiecare data la tribunalul orasenesc, la tribunalul judetean. Fiecare decizie a fost demolarea bisericii si reducerea ei la forma initiala. (Photo lascaupetru.wordpress.com)

cartea betel petru lascauVreau sa va spun ca in perioada aceea, fratii de la biserica nr. 1 au dat dovada de un eroism extraordinar. Am hotarat sa avem biserica in fiecare zi. In fiecare zi am facut evanghelizare. Imaginati-va o sala fara geamuri, fara banci, nu aveam unde sa stam. Stateam pur si simplu pe niste improvizatii de bile de brad, de scanduri, din tot ce s-a putut am facut scaune la biserica si oamenii veneau sa asculte evanghelia in fiecare seara pentru ca ziceau, „Daca facem evanghelizare, ceea ce ne-a trimis Domnul sa facem si vom fii si aici, atunci cand vor venit echipele de demolare. Ei bine, n-au venit echipele de demolare, dar s-au intors la Dumnezeu sute de oameni in perioada aceea. Am un respect deosebit pentru o serie de frati pastori din timpul acela, care au venit sa predice evanghelia la noi. Majoritatea ne-au ocolit, mai ales conducerea cultului de pe vremea aceea, pur si simplu nu voiau sa stie ca existam. Nu voiau sa intre in curtea bisericii.

Ultimul lucru care am hotarat sa-l facem atunci a fost sa ma duc la Ceausescu, sa ma duc la Bucuresti, sa incercam o rezolvare a situatei in care noi ne gaseam. In cartea mea este un memoriu semnat de cateva sute de frati din Oradea. Vreau sa va imaginati. In perioada aceea, cand iti puneai semnatura pe un asemenea memoriu adresat presedintelui statului, iti asumai un risc extraordinar de mare. Puteai sa fii dat afara din servici. Oamenii acestia au semnat. Cu semnaturile lor m-am dus la Bucuresti. N-am reusit sa ajung la presedintele statului pentru ca eram prea mic pentru un om asa mare. Dar, am ales sa il caut pe un membru al comitetului central, pe nume Turcus. Era din Bihor. Am zis, „Ma duc la un bihorean, eu bihoreanul, nu, prin nevasta-mea? Ma duc la tovarasul Turcus”. Si asta m-a primit, spre surprinderea mea, dupa niste peripetii teribile. Prima data mi-a spus ca imi trebuie trimitere de la departamentul cultelor. M-am dus la departamentul cultelor, care mi-a cerut trimitere de la cult.

M-am dus la cult. Am zis ca incep cu aia mai mici, la biroul secretarului cultului pe vremea aceea, Trandafir Sandru, care mi-a spus, „Du-te domnule la ala mare…” M-am dus la ala mare, la fr. Bochean si el zice, „Du-te la celalalt, ca el e carturarul aici”. M-am dus la carturar si cand i-am spus ca am venit la el pentru ca e carturar, zice, „Du-te la Fariseu”. „Ce ma fac fara trimitere?” M-am trezit fara trimitere. M-am dus inapoi, fara trimitere, la comitetul central. Eram atat de naiv pe vremea aceea in credinta mea, ca nu am vazut ca eu eram urmarit pas cu pas unde mergeam si ce faceam. Cand am intrat in anticamera biroului tovarasului Turcus, asta a iesit din birou si zice, „Vai, nepoate, de cand nu te-am mai vazut”. Mi-a tras un pupic, m-a imbratisat, a zis, „Hai sa bem o bere”.  Si cu „unchiu” am iesit la bere. Am iesit pana in fata cladirii comitetului central, in parcul acela din jurul salei palatului si a zis, „Spune, ma, ca aici nu sunt microfoane”.

Dintr-o data nu am mai fost ruda cu el. Si am inceput sa-i spun, „Tovaras, uite ce se intampla. Am construit o biserica. Am fost amendati. Suntem in tribunal, vor sa dea o lege. Suntem aproape 3,000 de oameni. Noi nu vrem sa ajungem la Europa Libera, la senatul american, vrem sa rezolvati dumneavoastra.” S-a oprit dintr-o data, si-a pus mainile in solduri si a zis, „Mai, tu esti pocait?” „Sigur ca da,” am zis. A zis, „Bai, baiatule, ba, numai Dumnezeu va poate ajuta.” Va marturisesc, ca daca odata in viata mea mi-a fost rusine ca sunt pocait, atunci mi-a fost.” Trebuie sa ma duc eu sa-mi spuna asta comitetul central? Ca Dumnezeu ma poate ajuta? Ce fel de pocait sunt eu, domnule? L-am surprins. Acuma, m-am dus si eu si l-am pupat pe el si i-am multumit in numele Domnului pentru revelatia asta. Dumnezeu mi-a vorbit prin comitetul central si am venit acasa stiind ce am de facut. S-a meritat sa ma duc sa-mi spuna comitetul central ca Dumnezeu ne poate apara. Doamne, credinta noastra cum functioneaza.

Am decis atunci sa nu mai facem nimic si am rostit probabil una dintre cele mai impertinente rugaciuni din viata mea. Am zis, „Doamne, noi am facut o biserica. Daca ti-o trebuie, pazeste-o. Acum e randul Tau. Daca vrei sa se rada astia de noi si sa-si bata joc de noi, fa-o. Dar, noi iti promitem ca o sa vestim evanghelia aici pe mormanul  ala de caramizi, daca vrei sa o demolezi. Dar, noi nu plecam de aici”. Stiti ce s-a intamplat? Nu s-a intamplat nimic. Nu a mai venit nici o amenda, nu ne-a mai vizitat nimeni. S-a lasat o liniste din aceea totala, de luni de zile. Am continuat cu evanghelizarile.

Trebuia sa facem un botez. Aveam aproape 150 de candidati de botez, oameni care s-au pocait in perioada aceea. N-aveam unde sa-i botezam si am hotarat noaptea sa facem bazinul de botez. Lucram noaptea, am terminat bazinul de botez si nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Pe urma am prins curaj si am terminat toata biserica. Si nu a mai venit nimeni sa ne amendeze de loc. Pentru ca atunci cand Dumnezeu lucreaza, uneori nu se intampla nimic. Dumnezeu te pazeste. Daca biserica aia este inca acolo, pe care n-au putut-o demola comunistii este pentru ca Dumnezeu a fost mare si puternic. M-am simtit obligat sa spun lucrurile astea, sa le scriu. Va marturisesc ca am luat decizia asta cu foarte mare greutate.

Am fost odata cu cineva, care povestea cum a construit el biserica si mi-a fost asa de jena de modul in care s-a laudat ca am hotarat sa nu spun la nimeni ce s-a intamplat cu noi, pentru ca nu am vrea niciodata ca cineva sa creada ca am fost niste eroi. N-am fost. Am fost erou prin naivitate. Ca, daca as fii stiut ce se intampla nu cred ca as fii facut ce am facut. Si n-am vrut ca meritele acestea sa mi le asum vreodata si va mai spun altceva. Nici in bisericile pe care le-am pastorit nu am spus asta niciodata. Vine timpul cand trebuie sa scrii carti de amintiri, istoricul. Am simtit aceasta nevoie sa ma vindec pe mine insumi. „Fiecare dintre noi,” spunea cineva, „suntem cumulul povestilor vietii noastre, a istoriilor noastre. Asta suntem. Toate amintirile care s-au adunat creeaza povestea vietii noastre. Daca mergeti la spital si vizitati un bolnav, veti vedea ca omul acela vrea sa povesteasca. La inceput, cum s-a imbolnavit, cum sufera, boala, dar pe urma trece la povestea vietii sale, pentru ca fiecare dintre noi avem o nevoie extraordinara de a spune aceasta poveste. Spunand povestea vietii noastre ne vindecam pe noi insine.

Sunt peste 20 de ani de la revolutie. Ori de cate ori vin in Romania retraiesc sentimentele acelea de groaza, de spaima, de nesiguranta, pe care le-am trait atunci. Nu m-am vindecat nici acum. Unul dintre motivele pentru care m-am decis sa nu ma mut in Romania niciodata definitiv, chiar la pensie, este pentru ca nu mai suport sentimentele acelea. Ma simt in nesiguranta si acum. Ce s-a intamplat cu noi in perioada aceea, am considerat multa vreme, cel mai important lucru care s-a intamplat in istoria mea, in viata mea de credincios. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod atat de personal, implicat atat de evident in ceea ce faceam noi, ca in aceasta perioada de construire a bisericii Nr. 1 din Oradea. De aceea m-am simtit obligat sa pun aceste lucruri in scris.

Lucruri Neobisnuite

Introducerea a fost lunga, dar as vrea sa impartasesc cu dumneavoastra cateva randuri dintr-un text din Biblie, foarte cunoscut de noi toti, din Evanghelia dupa Luca 5:17-26

Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n’aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: ,,Omule, păcatele îţi sînt iertate!„ 21 Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: ,,Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?„ 22 Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Pentruce cîrtiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?` 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă„ 25 Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26 Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ,,Azi am văzut lucruri nemaipomenite.„

Nu putem fii niste incalzitori de banci. Nu asta este chemarea noastra. De aceea am ales textul din acesta seara. Sa discutam 4 lucruri extrem de importante.

  1. Primul gand este „Fa ceva radical in viata ta”. Evadeaza din traditional. Iesi din obisnuit. Sparge din acoperis. Sparge capacul acela a limitarii in care te gasesti. Elimina obstacolele. Religiile noastre sunt asa de ancorate in obisnuit, in traditie, in ritual, in morisca asta care se invarte de fiecare data. Puneti-va si faceti ceva radical, ceva ce n-ati mai facut. Daca ceva nu functioneaza, fa ceva altceva. Fa ceva radical, sparge limitarea aia pe care ti-ai impus-o singur. (min 18-32)
  2. Confrunta neprevazutul. In lucrarea lui Dumnezeu exista foarte mult neprevazut. Atunci cand nu exista sanse sa ajungi la Domnul Isus (Luca 5), cand multimea sta impotriva, lucrul asta nu se potriveste cu calculul tau de acasa. Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, nu totul este usor, facil. Si atunci, ai nevoie sa stii ce sa faci, cand te lovesti de neprevazut. Lucrarea cu neprevazutul ii face pe oameni ca sa abandoneze. Dar acesti 4 nu, ei au o solutie: Daca nu merge pe usa, intra pe tavan. (min 32-34)
  3. Lasa loc lui Dumnezeu, lasa loc miracolului. Credinta acestor oameni, radicalismul lor, actiunile lor ciudate, faptul ca depasesc toate obstacolele nu sunt suficiente. Ca sa ai rezultate, trebuie interventia lui Hristos. (min 34-36)
  4. Pastreaza o permanenta aducere aminte a lucrarilor lui Dumnezeu din viata ta. Nu uita niciodata binefacerile Domnului. Nu uita nici una din minunile Lui, tine-le minte. Omul acesta vindecat si-a luat rogojina sub brat si a plecat cu ea acasa sa isi aminteasca de unde l-a scos Dumnezeu. (min 36-49)

VIDEO by Fiti Oameni (Transcrierea din primele 18 minute- raman inca 41 de min din predica)

Reclame

Noua Carte de Rodica Volintiru: Cunoaşterea frumuseţii lui Dumnezeu – prin post şi rugăciune

NOUA CARTE de la Rodica Volintiru:
Cunoaşterea frumuseţii lui Dumnezeu – prin post şi rugăciune
se poate comanda prin email la adresa roda4jesus@yahoo.ca

Rodica Volintiru carte

Photo credit Agnus Dei

Recomand cu toata inima aceasta carte pentru fiecare crestin. Toti avem nevoie de acest indemn spre o viata mai rugativa, practicand postul care este  recomandat in Biblie. Rodica Volintiru isi imparte cartea in doua sectiuni: (1) Marturia unei vieti transformate si (2) POSTUL. In sectiunea POSTUL descrie ce este si ce nu este postul si prezinta toate felurile de  post din Vechiul si Noul Testament. Postul ca temelia vietii crestine il descrie prin  Matei 6:3,5,17, unde Domnul Isus vorbeste despre 3 practici puternice, pe care fiecare crestin trebuie sa le cultive:

Isus vorbeste despre milostenie (v. 3), despre rugaciune (v. 5) si despre post (v. 17) El nu spune „daca” vaeti face aceste lucruri. ci exprimarea Lui denota asteptarea Sa ca toti crestinii le vor practica in mod regulat. (p 189)

Aceasta este o carte bogata in experiente personale izvorate din citirea Cuvantului si dintr-o cautare de intimitate cu Dumnezeu… pe deasupra, este si un rezultat al unei vieti dedicate postului si al rugaciunii. In carte, Rodica Volintiru, descrie importanta si necesitatea rugaciunii, dar mai ales importanta fiecarei persoane de a sti de pe ce pozitie ne rugam- adica, sa ne cunoastem pozitia in Hristos. Aici, Rodica face o afirmatie mult cunoscuta, dar poate putin practicata despre mijlocirea prin Cuvant, si prin post si rugaciune:

Ce viata victorioasa am avea, bazata pe victoria Domnului Isus de la Calvar, daca noi ne-am ruga neincetat, asa cum ne cere Domnul!

Duhul Domnului striga astazi pentru ca toti crestinii sa lase la o parte starea de caldicei, de confort, de adormire si slabiciune spirituala. Trebuie sa ne stim pozitia si mostenirea care ne-a fost oferita in Hristos. Apoi, cu post, cu rugaciune si cu sabia Cuvantului putem sa-i ajutam pe cei care au cazut i ncursa diavolului. (p 194) … sa practicam postul si sa traim mereu in victoria de la Golgota (p 195)

Orice crestin, care nu petrece cel putin o ora cu Dumnezeu in timpul lui devotional, este un crestin slab, iar credinta, dragostea si puterea lui sunt de asemeni slabe. Daca vrei sa experimentezi maretia lui Dumnezeu, trebuie sa pui la locul 2 orice altceva: prietenii, serviciul, banii – astfel vei avea o relatie de dragoste cu Creatorul si Mantuitorul tau.  Merita sa renunti la orice pentru el. (p 186)

Dupa cativa ani de pregatire si apropiere de Domnul prin posturi indelungate si rugaciuni de mijlocire, Dumnezeu ii deschide calea si misiunea catre Romania la sfarsitul anului 2006, o vizita in care oportunitatile din partea lui Dumnezeu i-au dat prilej sorei Rodica sa marturiseasca puterea lui Hristos. Una dintre primele  oportunitati a fost sa vorbeasca femeilor din inchisoarea de la Rahova.

Domnul i-a pus o pasiune de mijlocire pentru Romania si chiar si pentru Africa, care Rodica o descrie ca si „o sarcina pe umerii mei, o durere, care se manifesta cu lacrimi care ma mistuiau, o dragoste de a mijloci, simteam o parte din dragostea divina pentru poporul roman. Era clar ca nu eu eram autoarea acestui sentiment, nu era ceva ce am cautat, sau ceva impus de cineva; dragostea aceasta era direct din inima lui Dumnezeu„. Rodica a dus acest mesaj peste tot pe unde a vizitat biserici, sau posturi de radio si televiziune, ca „Secretul unei vieti de biruinta presupune: Timp petrecut cu Hristos si lupta in post si rugaciune (p 100).

Despre cunoasterea lui Dumnezeu:

Imi devenise clar ca Domnul puse in mine aceste dorinte vitale. Am inteles ce mare legatura este intre a-L cunoaste pe Dumnezeu si a-L iubi. Aceasta este prima porunca pe care,   dupa zeci de ani de credinta o pretuiesc din ce in ce mai mult. Numai prin iubire putem sa-L cunoastem pe Dumnezeu, caci El este dragoste.

Cred ca si tu, care citesti acum, ai avut aceste intrebari sau poate inca esti in cautare pentru aceasta dragoste, care este intr-o reala legatura cu adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu Il putem cunosate daca Il cautam pe Hristos. Meditand la viata Lui si la cuvantul Sau, vom intelege versetul care spune asa: „Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal.” (Ioan 12:45) Cautandu-L pe Hristos, Il gasim pe Tatal. Cand vei ajunge la aceasta cunoastere si la dragostea divina, ti se vor deschie noi orizonturi, pe care nu te-ai fi gandit vreodata ca ai sa le ajungi sau ca ai sa le experimentezi. (pp. 30,31)

Despre intimitatea cu Hristos:

Poate te intrebi ce inseamna intimitatea cu Hristos. Iata raspunsul: sa fii indragostit de Domnul tot timpul, sa umbli in prezenta Lui mereu. Mai exact: sa traiesti intr-un mod radical pentru Hristos si sa umbli pe caile Sale numai de dragul Lui. Primul pas este sa treci de la religiozitate  la relatia personala cu Dumnezeu, iar apoi la intimitate cu Dumnezeu. Acest cuvant descrie comuniunea dintre noi si Mantuitorul nostru, asa cum sotul si sotia devin una. Pana sa se casatoreasca, ei aveau o relatie de dragoste, dar dupa casatorie, au intimitate, care apoi rodeste prin venirea copiilor pe lume.

Rodica ne spune aici:

Pe parcursul acestei carti, voi vorbi mereu si mereu de acest subiect. El este izvorul, El este sursa, cum te indepartezi de El, te usuci, nu mai ai putere, nu mai ai dragoste pentru Cuvant, pentru rugaciune si pentru inchinare.

Care e scopul cartii?

„Prin aceasta carte… Dumnezeu te cerceteaza si te motiveaza ca sa iesi din zona ta de confort si sa inveti ce inseamna sa stai in spartura, sa te sacrifici si sa fii lucrator impreuna cu Hristos, pentru inaintarea Imparatiei Lui.

Si un moment de cercetare (pp 187,188):

Care este prioritatea ta numarul 1? De ce nu ai suficient timp pentru a sta mai mult cu Dumnezeu in rugaciune? Care sunt piedicile? Nu crezi ca ele se pot da la o parte? Ce anume a capatat mai multa importanta pentru tine, in afara de relatia ta cu Dumnezeu?

Rodica a dedicat partea a doua a cartii subiectului: Post. Aici scrie

  1. despre mai multe feluri de post,
  2. ne descrie conditiile postului,
  3. descrie beneficiile si rasplatirile postului,
  4. si spune chiar si despre unele posibile dificultati ale postului.
  5. Apoi vorbeste despre felul in care sa iesi din post
  6. si despre biruintele din urma postului

Am scris cateva notite din aceasta carte, dar ce am gasit pretios sunt relatarile si experientele mentionate de Rodica care m-au ajutat sa inteleg si lupta care se duce in fiecare din familiile noastre cand insasi copiii nostri sunt afectati de lumea spirituala cea rea si felul in care trebuie sa luptam ca si parinti si sa ne crestem copiii in asemenea situatii. Apoi, ce mai impresioneaza din aceasta carte? Minunile care urmeaza posturilor si rugaciunilor. Si eliberarile – o eliberare de duhuri rele ne da un crampei de a vedea in lumea spirituala care nu se vede… Rodica povesteste cum se ruga pentru o persoana si ii cerea acelei persoane ca sa lupte, in rugaciune de eliberare, cand un duh rau din ea, cu o alta voce zice,”Ea nu are putere sa lupte, e slaba pentru ca nu a mai citit de mult din Biblie.” Rodica Volintiru promite ca va scrie o carte pe viitor pe aceasta tema.

Veti invata, va veti zidi, veti da slava lui Dumnezeu si va veti deschide ochii spre o viata mai buna, daca ea va fi dedicata in cautarea prezentei lui Dumnezeu. Rodica Volintiru inspira aceasta foamete si sete dupa prezenta Sa.

Daca doriti sa comandati cartea, puteti sa luati contact direct cu Rodica Volintiru la acest email:
roda4jesus@yahoo.ca

Rodica si Marian VolintiruPoza Rodica cu sotul ei Marian la un interviu la Credo TV. Fa click aici sau pe poza pentru acest interviu

Rodica Despre Post si Rugaciune

Introducerea Cartii la Conferinta Femeilor Mamaia 2013

VIDEO by hearthofprayer

Israel In Ancient Egypt

Using the latest archaelogical evidence from the stables of Rameses ll to little-known ancient Egyptian texts, Egyptologist and Bible Archaeologist show that Israel did infact exist and had a presence in ancient Egypt. This is the 2003 documenary „Who Was Moses?” VIDEO by spamagee590

History of Israel

A journey through time in the land of israel –

shroudofturinnews’s channel

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari