Gabi Zagrean – Bucuria de a te pocai si a fi o persoana pocaita la Biserica Eben Ezer Castellon, Spania Octombrie 2013

VEZI PAGINA Gabi Zagrean PREDICI aici

  • Merita sa credem ca cel care vrea sa ne scoata din starile noastre este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.  El deschide un dialog cu noi in cele mai adanci momente de prabusire din viata noastra.
  • Ascultam kilometri de predici si ramanem aceeasi. 
  • Pocainta inseamna dialog cu Isus Hristos. 
  • Ne-am invatat sa depindem de forme de religii, de grupari, dar am uitat ca noi trebuie sa depindem de o persoana. Si persoana asta este Isus. Ne uitam la noi uneori si suntem atat de apasati, atat de tristi. Ne uitam in bisericile noastre si lipseste acea stralucire a bucuriei care trebuie sa izvorasca dintr-o relatie personala cu Isus Hristos. Si noi purtam tot felul de masti pe fata si incercam prin toate astea sa spunem ca suntem bine. Dar in spatele lor, de foarte multe ori e multa durere si infrangeri. Si sunt multe persoane care si-au pierdut respectul fata de propria lor persoana, care nu mai au nadejde si speranta, care se tarasc asa printre noi. Si simtim de multe ori cate o prabusire, aproape in masa prin bisericile si adunarile noastre.

Bucuria de a te pocai si a fi o persoana pocaita

Gabi Zagrean:

Gabi Zagrean Eben Ezer CastellonUneori, pocainta a devenit un fel de sclavie, total neatractiva. Asa ca, oricat v-ati supara pe mine cei cu par mai carunt, cei tineri nu mai regasesc, uneori, o atractie pentru ea. De multe ori e vina voastra. Dar, de alte ori e vina si a noastra, pentru ca am evitat de multe ori sa nu o propovaduim, sa nu o explicam si sa nu o traim in coordonatele clare pe care o prezinta si o aseaza Biblia. De dragul traditiilor stramosesti, de dragul unei idei ale noastre personale, an aruncat in preajma noastra foarte multe actiuni, care n-au legatura cu adevarata si profunda pocainta. Asa ca s-ar putea ca multi oameni sa se adune in jurul numelui acesta sfant, dar mai putin sa se bucure cu adevarat de efectele si consecintele pocaintei adevarate si autentice. Asa ca, pe o parte, am facut ceva din ea extrem de complicat, ca un tufis, plina de canoane si de subintelesuri, cum se spune aici, pentru care oamenii au spus, „Pentru ce merita sa te pocaiesti?” Si atunci, alta extrema, din disperare de a o face foarte atractiva si lejera, s-a nascut liberalismul, in care, totul este intr-o profunda confuzie, in care nu mai exista principii, in care nu mai exista valori, in care fiecare face absolut ce vrea. Dar, ciudat, ca si intr-o extrema si in alta, oamenii au pierdut in esenta bucuria.

Bucuria aceea, adevarata si reala, duhovniceasca, sufleteasca, care nu trebuie sa fie provocata de prosperitatea materiala si nu trebuie sa fie furata de  saracie, care nu-i dependenta de o sanatate tun si care nu poate fi niciodata strangulata de o boala. O bucurie, care ramane in picioare, in orice vreme si in orice situatie si care transpira prin orice parte a fiintei noastre, incat nu trebuie predicata de pastor, sa cerseasca un ‘amin’, un ‘aleluia’, o stralucire a fetei. Ci, este vorba de o fundatie interioara, care, fara sa depui nici un effort de sclavie sau de libertinism, provocat din afara spre inauntru, va tasni, incat va inunda fetele, adunarea si va atinge eternitatea.(5:00)

1. Pocainta inseamna dialog

Ce inseamna pocainta? Pocainta inseamna acel dialog, pe care Isus Hristos il avea cu femeia de la fantana. Noi, astazi suntem foarte spirituali, nu mai putem de spirituali. Si-i spune (Isus), „Da-mi sa beau”. As putea spune, ca noi, de atata spiritualitate formala, nu mai are loc Isus astazi. Pentru ca, atunci cand un om are nevoie de un cuvant de la tine, il inunzi cu ‘pacea Domnului’, ‘slavit sa fie Domnul’ si ii vanturam asa, in toate directiile. Tu si eu trebuie sa fim sensibili. Trebuie sa fii deschis pentru revelatii, pentru supranatural, nu sa intri asa dintr-o data peste om, sa intri peste sufletul lui cu bocancii nostri penticostali, daramand tot. Omul ala are o problema, o lupta, are o cadere, omul ala este praf, omul ala nu mai are respect pentru sine si omul ala fuge. Omul ala si persoana asta din Biblie (femeia de la fantana) vine la 12 la amiaz, pentru ca s-a saturat de oameni, de religiosi, s-a saturat de forme, de traditii, s-a saturat de oameni inalti scunzi, care vorbesc tare sau incet, s-au saturat de toate bisericile, de toate. Si a zis, „Ma duc la amiaza la fantana. Nu mai risc sa ma trezesc inca odata cu o femeie sau un barbat, sau o grupare acolo, care sa ma ia la intrebari, „Cum ai putut face asta? Ce a fost in capul tau/ Dar, cine esti tu? De unde vii?” Pai, nu mai suntem spirituali, suntem un fel de securisti si psihologi.

Duhul lui Dumnezeu imi descoperise, in zilele astea, o persoana, in biserica. Sotia m-a intrebat, „De unde ai stiut?” Cine mai crede in revelatii si in puterea lui Dumnezeu? Nu ma scot eu in evidenta, dar cred ca Duhul lui Dumnezeu este inca in adunari. Si cred ca Duhul lui Dumnezeu este in noi. Mai simtiti pe Dumnezeu in voi? Ca sa-L simti pe Dumnezeu, uneori, trebuie sa lasi prada toate formele si sa iesi afara. Si atunci, femeia a zis, „Ma duc la 12, cand nu-i nimeni. Ca nu mai este nimeni, la ora asta, fara minte, cand e caldura mai mare sa mearga dupa apa. Dupa apa se merge dimineata si seara. Dar, persoana aceasta s-a saturat de ghimpi, s-a saturat de judecati, s-a saturat de vorbe, de fraze, de slogane. S-a saturat de toata lumea si s-a dus singura sa-si macine singura prabusirile.

Vedeti? Isus este sensibil. Isus a venit sa caute  si sa mantuiasca ceea ce era pierdut. Isus Hristos a venit pentru sufletele frante, care au nevoie de atingerea Lui si de puterea Lui. Isus Hristos este aici in aceasta seara pentru cei care vor sa se pocaiasca cu adevarat, pentru cei care vor sa gaseasca pocainta. Care inseamna: dragoste, respect,  si pasiune pentru cel de langa tine. Cati mai aveti sensibiitate pentru cel de langa voi? Cine mai are sensibilitatea ca eu i-as fi zis femeii: „Nu numai ca ai o zi proasta, dar, Isus e ostenit. Spune Biblia ca e flamand, e insetat. N-are chef de tine. N-are treaba cu tine. Ar trebui sa vii la pastor in cea mai buna zi a lui. Ar fi bine sa te duci sa asculti predica lui cutare, ca aia e cea mai in forma. Ar trebui sa te duci atunci cand e un moment prielnic.” Asta e gandirea noastra. Pentru Dumnezeu, fiecare moment este prielnic.

Si e ciudat. Deodata merge la fantana si se intalneste cu un barbat. „Bine ca e barbat, ca nu ma baga in seama. Bine ca e evreu, ca n-au nici o legatura cu noi. Bine ca nu o sa-mi spuna nimic”. Ciudat, cand a crezut ca nimeni nu o sa o intrebe nimic, atunci a intrebat-o, „Da-mi sa beau”. Fratii mei, o gramada de oameni in viata noastra au pierdut respectul fata de sine. Sunt demoralizati, prabusiti. Au ajuns in aceasta stare datorita esecurilor repetate. Persoana asta a pierdut atat de mult pana la ora asta. A avut probleme in zona familiei. A pierdut de 5 ori si a sasea ora era intr-o incurcatura. A simtit ce inseamna lepadarea tuturor. In inima ei, toata viata era inchisa si te intrebi: Ce sansa mai avea o asemenea persoana?Probabil ca nu este nimeni in situatia asta aici, dar poate ca e. Caderile noastre, stimati frati si surori, nu merita sa ne ducem cu ele acasa. Nu merita sa ne lasam inchisi in noi si abandonati. Merita sa credem ca cel care vrea sa ne scoata din starile noastre este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.  El deschide un dialog cu noi in cele mai adanci momente de prabusire din viata noastra. El vrea sa recastigam in sufletul nostru, respectul fata de persoana noastra. Sa putem gusta din nou, in noi insine, ca avem valoare in ochii lui Dumnezeu, ca avem pret in ochii Lui, ca cineva ne iubeste. Ca cineva e Dumnezeul nostru, este Tatal nostru si sa invatam sa depindem de El in fiecare zi din viata noastra.

Ne-am invatat sa depindem de forme de religii, de grupari, dar am uitat ca noi trebuie sa depindem de o persoana. Si persoana asta este Isus. Ne uitam la noi uneori si suntem atat de apasati, atat de tristi. Ne uitam in bisericile noastre si lipseste acea stralucire a bucuriei care trebuie sa izvorasca dintr-o relatie personala cu Isus Hristos. Si noi purtam tot felul de masti pe fata si incercam prin toate astea sa spunem ca suntem bine. Dar in spatele lor, de foarte multe ori e multa durere si infrangeri. Si sunt multe persoane care si-au pierdut respectul fata de propria lor persoana, care nu mai au nadejde si speranta, care se tarasc asa printre noi. Si simtim de multe ori cate o prabusire, aproape in masa prin bisericile si adunarile noastre. Si spunem de multe ori: Noi ne-am pocait cu adevarat? Este atat de multa critica in noi. Este atat de multa reactie nervoasa. De fiecare data cand o vad, imi dau seama ca persoana aia este intr-o depresie. N-ar recunaoste nimeni. Dar in sinele lui, sau al ei, lucrurile nu merg. Suntem o generatie de agitati si reactionsiti. Ti-e dor de un om calm. Ti-e dor de un om care sa-ti puna o intrebare  si sa stie sa taca, sa te asculte. Ti-e dor de o persoana care sa te contamineze cu prezenta lui, care sa imprastie o mireasma divina, duhovniceasca. Ti-e dor!

De fiecare data ma intreb, cand suntem agitati cu propri nostri copii, cand avem reactii nesanatoase, nepocaiesti, cand ne agitam venind la biserica si apoi dam pace si zambim, cand intram la biserica. Cand aratam ca niste sfinti dezlipiti din cer in biserica, si dupa claxonam enervati, gesticulam. Toate astea arata ca in noi lucrurile nu merg. Ca noi ne-am pierdut respectul fata de cel care trebuie sa fie Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Gesturile acestea dovedesc ca noi nu suntem contaminati de acea prezenta Dumnezeiasca, de acea pocainta linistita, clara. Si eu sunt aici inaceasta seara, sa ma pocaiesc impreuna cu voi si sa ma rog lui Dumnezeu sa se ocupe de viata mea. Si sa ma rog ca Dumnezeu sa se atinga de mintea mea si de inima mea. De multe ori ma rog lui Dumnezeu si-I spun, „Doamne, sunt tulburat, sunt nelinistit. Am nevoie de linistea Ta divina si cereasca. Am nevoie sa vorbesti cu mine, sa deschizi un dialog. Nu-ti ajunge adunarea. Nu-ti ajung programele. Nu-ti ajung cantarile. Avem nevoie de un dialog personal.  Ascultam kilometri de predici si ramanem aceeasi.

Noi avem nevoie de intalnirea profunda, simpla, clara. Dar, este un dialog su Sfantul, Preainalt, cu Dumnezeu Hristosul, care tine in mana universul, care spune, „Da-mi sa beau,” ca El vrea sa te provoace ca sa vorbesti cu El. Noi venim prin biserica, doar trecem, dar El vrea sa vorbeasca cu sifletul meu, sa se intalneasca, sa-I spun ceva, sa comentez, sa argumentez, sa fiu de acord, sa fiu contra. Pocainta inseamna dialog cu Isus Hristos.

2. Pocainta e recastigarea sperantei

Daca ai fii cunoscut tu darul lui Dumnezeu si cine-ti zice, „Da-mi sa beau, tu singura ai fi cerut si El ti-ar fi dat apa vie”. Uneori, din disperare, si noi predicatorii uzam la tot felul de metode sa-i castigam cumva pe oameni sa vina la Domnul, sa vina in fata, sa se predea, sa se pocaiasca si asta arata ca oamneii aceea nu s-au intalnit personal cu glasul, cu vocea lui Isus Hristos. Determinati de vocea noastra, de abilitatile noastre de a vorbi, acei oameni poate vin, poate se predau. Dar, nu se schimba. Caci spune Isus, „Daca ai fi cunoscut persoana, s-ar fi intamplat o reactie in sufletul tau”. „Tu singura ai fi cerut, si El ti-ar fi dat apa vie”. Asa ca , pocainta autentica si adevarata nu este asezata pe manipulare a unei religii, a unei forme, a unei persoane. Ci, pocainta adevarata inseamna cunaosterea lui Isus Hristos, gustarea darului lui Dumnezeu, care va determina persoana aia  ca ea insasi sa vina si sa spuna, „Eu am decis sa ma pocaiesc.” Adica, de buna voie fac pasul pentru a ma pocai. Asta inseamna o alegere libera. O dorinta infocata, arzatoare de dragostea mea pentru acea persoana. O dorinta sa posed darul si sa cunosc pe cel ce da darul, adica pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. (din video 1 of 3)

3. Pocainta e salvarea de rutina

Este atat de multa rutina in preajma noastra si asta este un mare obstacol. Ascultati de spune femeia asta, „Doamne, (1) n-ai cu ce sa scoti apa (2) fantana e foarte adanca (3) esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacob?” Dati-mi voie sa spun ca rutina se naste din limitari. Adica, e un cerc in care ne invartim de ani de zile si nu mai stim ce sa facem. Si spunem, „Domnule, asta-i tot.” „N-ai cu ce sa scoti apa,” sah. „Fantana e foarte adanca,” aproape mat. „Dar avem un parinte Avram, care e cel mai mare pentru noi si Tu n-ai cum sa fi, dar eu te intreb, „Esti mai mare Tu ca parintele Avram?” Pentru ca cercul nostru inseamna fantana, galeata, si inseamna istorie, un om. Asta-i cercul nost. Daca Tu crezi ca poti sa scoti apa fara galeata, daca ai o solutie in fata adancimii, si daca te crezi mai mare decat parintele Avram, vreau sa te vad. Dar noi avem aici o situatie limitata.

De foarte multe ori pocainta inseamna pentru noi o fantana, la care vii de zeci de ani. Nu s-a schimbat. Are aceeasi adancime, aceeasi galeata, aceeasi rutina si acelasi parinte Iacov, fata de care voma vea pana la sfarsit respect. Dar toata aceastsa rutina, toate aceste forme si toate aceste limitari n-au impiedicat-o pe femeia asta sa divorteze de 5 ori. Pentru ca orice forma traditionala, spirituala, omeneasca nu schimba oamenii. Eu sunt de acord sa tinem la istorie; si ea a tinut. Era la curent cu parintele Iacov, Era la curent cu detalii. Faptul ca de multe ori noi cunoastem istorie, detalii, ne este capul foarte mare, avem impresia ca toata aceasta informatie ne va schimba vietile. Si eu va spun ca nu. Avem impresia ca daca mergem in anumite locuri, locul ala ne va schimba. Avem impresia ca daca atingem anumite elemente si traim anumite dogme, lucrurile alea ne vor schimba.

Dumneavoastra sunteti martori ca traim intr-o vreme in care oamenii nu se pot schimba. O gramada de vicii sunt legate de fiinta umana. Noi stim ca daca mergi intr-un loc, asa zis sfant, nu poti sa fii schimbat. Ramai acelasi om. Si iata ca toata povestea asta legata de un loc, legata de o fantana, si de o persoana nu a putut sa schimbe femeia asta. A mers din faliment in faliment. De multe ori spiritualitatea noastra este legata de un anumit loc. Isus Hristos este mai mare decat orice persoana, este dincolo de orice loc, de orice obicei, de orice traditii, pentru ca El este Dumnezeu din Dumnezeu. Nu umblai dupa locuri sfinte. Umblati dupa lucruri sfinte. Si acestea sunt lucrurile gasite in Scriptura: Inchinarea si pocainta adevarata, in duh si in adevar. As vrea sa spun ca noi am inceput sa propovaduim si sa explicam si sa dovedim o viata de pocainta limitata. As vrea sa va invit in aceasta seara sa credeti cu mine ca pocainta adevarata este o pocainta nelimitata, pentru ca ea se dezvolta in prezenta lui Isus care este etern. Isus Hristos trebuie sa fie in viata noastra pana tasnesc izvoarele vietii. Mi-e dor de oameni profunzi, adanci, care poarta in ei puterea lui Isus Hristos si sunt izvoare adevarata, din care tasneste puterea lui Dumnezeu, din care tasneste bucuria, dragostea, vindecarea si putem sa fim disponibili zi si noapte pentru minunile lui Dumnezeu. Ce spui in seara asta? Cum esti?  Ce pocainta avem noi? Cat ne tine pocainta noastra?

4. Pocainta e o traire in sinceritate

Pocainta adevarata elimina fariseismul intotdeauna din viata noastra. Si credetima, cred ca una dintre marile batalii in viata noastra a tuturor este exact punctul asta. De ce nu mai avem incredere unii in altii? De ce nu ne mai marturisim unii altora? De ce nu aveti curaj sa spuneti, „Sunt aproape la divort. Sunt in tensiune cu sotia/sotul.” De ce n-avem curaj sa ne spunem ca avem probleme cu copiii? De ce ne ascundem? De ce nu este o partasie profunda si adanca in vietile noastre si intre noi? Stiti de ce? Pentru ca am riscat odata, si a auzit tot satul. Pentru ca am riscat odata sa cerem ajutorul si ne-am simtit tradati. Si lipsa asta de sinceritate ne-a detasat si ne-a despartit unii de ceilalti. Iar biserica trebuie sa fie o familie, un trup functionabil, in care sa se vada puterea si harul lui Dumnezeu. De ce nu reusim sa ne deschidem inima si sa spunem, „Problema mea e asta?” Spunea un prieten de al meu, „Daca ar fi sa fiu sincer, Duminica, ar trebui sa merg in fata sa zic, „Eu sufar de lacomie.”” Dar pentru ca nu pot sa fiu deschis si sincer, tac si merg mai departe. Dar, de fapt, nu merg mai departe. Doar am impresia ca merg mai departe. Am o imagine buna si mi-as strica-o. Prezenta lui Isus Hristos intr-o pocainta adevarata ne invita la sinceritate. (Video 2 of 3 at 19:36)

VIDEO by petru peter

Speranta pentru copii Volumul 4 Alfabetul animalelor

PHOTO by http://speranta.ro VIDEO by Sperantamedia

Pentru mai multe informatii vezi aici http://speranta.ro

Alfabetul animalelor

VEZI Video din Turneul Speranta Vara 2013

The History of Christianity – The first 2,000 years (Video)

  Spread of Christianity to AD 325 (dark blue)
  Spread of Christianity to AD 600 (light blue)

Christianity: The First Thousand Years, tells the story of Christianity from the death of Jesus in 30 AD to the 1077 standoff between Pope Gregory VII andHoly Roman Emperor Henry IV over who had authority to appoint bishops.

Persons and events mentioned in film: The Apostles, The First Leaders, Paul [Saul] of Tarsus, Constantine’s Rule, The Gnostics, New Testament, Augustine of Hippo, Fall of Rome, Byzantine Empire, Birth of Islam, Iconoclasts.

Length: 3 hours VIDEO by poftc

Part 1

photo source Wikipedia

Christianity: The Second Thousand Years, has a 20 minute review of what was on the first disc and continues the story to 2000, when the documentary was updated, ending with subjects such as Televangelism, Martin Luther King, Jr, Vatican II (the 21st Ecumenical Council) and South American Catholic „Liberation theology”.

Persons and events mentioned in film: The New Sect (a review of what’s found in first part), the Dark Ages (continuing the review: barbarians and Islam threatened Europe from the 8th century on), Reformation, The Crusades, Constantinople Falls, The Protestants, Martin Luther [John Calvin], The Eastern Church, The Renaissance, The New World, The Methodists, Christianity in America, Napoleon, Doctrine of Faith, The Modern Age, Missionaries, The Mormons, The Evangelists, The Black Church, The Church today.

Length: 3 hours  VIDEO by poftc

Part 2

In Awe of God’s Creation – Aurora Borealis October 2, 2013 Sweden – Aurora Boreala peste Suedia – Coplesit de Creatia lui Dumnezeu

Aurora Borealis observed in Norway on 2006-10-28.

Aurora Borealis observed in Norway on 2006-10-28. (Photo credit: Wikipedia)

ROMANIAN:

Un timelapse splendid: aurora boreală din această toamnă, mai frumoasă ca niciodată. Săptămâna trecută, de exemplu, s-a produs o ejecţie de masă coronară, o furtună de particule subatomice, îndreptată chiar spre noi.

Câmpul magnetic al planetei noastre a acţionat ca o plasă, prinzând particulele şi transportându-le spre poli. Când particulele s-au lovit de partea superioară din atmosferă, atomii şi moleculele de acolo au răspuns dând naştere unei străluciri, unei aurore.

Astrofotograful Göran Strand s-a numărat printre norocoşii care au reuşit să surprindă fenomenul, din Östersund, Suedia . Mulţumită acestui timelapse creat de el, acum şi noi putem să vedem frumoasa auroră.

ENGLISH:

Last week the sun blew out a mild coronal mass ejection, a storm of subatomic particles, toward Earth. Our planet’s magnetic field acted like a net, catching those particles, and funneling them down to the poles. When they slammed into the upper atmosphere, the atoms and molecules up there responded by glowing, creating an aurora.

Astrophotographer Göran Strand set up his camera and took some amazing shots of the display, and  created this time-lapse animation:

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari