Florin Ianovici – Iesiti din mijlocul lor! Sala Palatului Bucuresti 4 Octombrie 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Ianovici Sala Palatului 2013Iubitii Domnului, sunt cateva lucruri la care ma tot gandesc de o perioada. Am vazut undeva, in fata Bancii Nationale Romane, cand mergeam pe acolo, o doamna in varsta. M-am uitat la dansa si mi s-a parut ciudat faptul ca era aranjata ca o adolescenta de 16 ani. Refuza sa imbatraneasca. Mi se pare ca, mai trist decat sa vezi lucrul asta este sa vezi ca sunt tineri de 15, 16, 17, 18, 19 ani, care cad din picioare, de bauti ce sunt. Se pare ca de o vreme, undeva in Marea Britanie exista o ofensiva puternica si foarte multi tineri merg la discoteca. Foarte multi tineri merg in club si beau pana nu mai stiu de ei. Mi-am dat seama ca, de fapt, asistam la o ofensiva puternica din partea celui rau, care vrea sa ne fure tineretul si tineretea. Am fost, pur si simplu blocat si mi s-a parut trist, m-am resimtit intr-un mod dureros, cand am vazut poze ciudate, cu fete frumoase, rasturnate, cazute pe trotuar. Si mi-am dat seama ca, de fapt, ar trebui sa sunam un semnal de alarma si sa va spun ca pe holul liceului, pe holul facultatilor umbla cel rau ca sa fure tineretul si sa-l arunce undeva, unde sa-l faca nefolositor. Am sentimentul acesta ca daca va pierdem pe voi, am pierdut totul. Am sentimentul acesta pregnant ca daca noi nu reusim sa va dorim ceva, care sa va dea speranta, ceva care sa va faca sa puteti visa dincolo de ceea ce vedeti cu ochiul liber, am pierdut totul.

Am impresia si sentimentul de la o vreme, ca de fapt, se joaca o carte puternica in zilele acestea. Cred ca cea mai puternica ofensiva a Satanei este sa ne fure tinerii si sa ne fure copiii. Daca se poate, sa-i ia de cand sunt in casa, ca biserica sa nu mai aiba viitor. Ce sa mai vorbim de tara? Cand biserica nu mai are viitor, uitati de tara. O tara nu poate merge fara o biserica sanatoasa. In aceasta seara, as vrea sa va spun pe scurt despre patru trimisi ai iadului. M-am hotarat sa spun despre lucrurile care le vad in rugaciune, ca sa fiti in garda. Si vreau sa va spun un lucru in aceasta seara. Daca cineva este ocupar numai de trup, sa stiti ca nu va intelege mare lucru din ce spun eu. Daca cineva este interesat numai de inima si este doar in mod sufletesc, iar nu va intelege foarte mult din ce spun eu. Daca cineva, in seara asta este interesat de trupul lui, de inima lui, dar si de mintea lui,  atunci va intelege ce spun eu. E o predica pentru minte si e un mesaj pentru minte. Pentru ca mie mi se pare ca aici se da un atac puternic.

Daca nu suntem in garda, prietene, noi s-ar putea sa ne trezim ca suntem robi ai emotiilor sau ca suntem, pur si simplu, incatusati de un materialism feroce. Si doresc din toata inima Duhul lui Dumnezeu sa atinga mintea noastra si sa plecam de aici vizati, pentru ca ceea ce mi se pare important in viata este sa stii cu cine te confrunti. Nu-ti cunosti dusmanii? Degeaba ai arme. Nu cunosti tipul de lupta? Nici nu stii cum se obtine biruinta. De aceea am ales in aceasta seara sa va vorbesc despre patru trimisi ai iadului. Mesajul spune simplu: Iesiti din rand cu lumea. Nu mai bateti cadenta in ritmul lumii. Noi nu suntem soldatii celui rau. Nu trebuie sa fim incolonati de cineva care nu ne este tata. Plecati si rupeti randurile si faceti ceea ce Dumnezeu a spus ca trebuie sa facem.

  1. Conformismul
  2. Criticismul (22:00)
  3. Consumismul (29:00)
  4. Comoditatea (37:00)

De la punctul (3) – A existat un experiment psihologic deosebit, facut pe 10 copii, si experimentul acesta a testat urmatorul lucru. Au dat la 10 copii cate o prajitura, fiecare copil cate o prajitura. Si le-au zis asa, „Cel care rezista 15 minute, fara sa manance prajitura, mai primeste una si a plecat din camera. Copii, pac au mancat prajitura. Doi dintre ei nu au facut lucrul asta. Dupa care, au venit cei ce faceau experimentul si acestor doi le-a mai dat inca o prajitura. Care era obiectivul acestui studiu? Dupa 15 ani au urmarit rezultatele. Cei doi copii, care s-au abtinut sa consume au fost oamenii care au luat decizii extre de bune in viata, oameni care au avut puterea sa judece si sa astepte timpul potrivit. Ceilalti opt, care s-au grabit, au nimerit asa, dintr-una intr-alta.  Stiti ce va rog eu in seara aceasta? Sa zadarnicim planul celui rau si sa fim oameni stapani pe noi, care sa avem rabdare. Sa nu fim niste consumatori,  niste oameni care sa judecam.

VIDEO by Biserica Betel

Vladimir Pustan – Cei ce plang (3) Predica de pe munte la Biserica Speranta Oradea 16 Octombrie 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit Facebook Ciresarii

Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
În fiecare miercuri de la ora 19.30.
Se transmite LIVE pe Radio Cireșarii.

Vladimir Pustan la Biserica Penticostala Speranta, Oradea  Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Predica #3 Cei ce plang

Matei 5:4 Ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!

Pustan Predica de pe munte 3Nimeni nu se mai indoieste ca traim in epoca  aceasta, pe care americanii o numesc „No more tears”, asa cum scrie uneori pe cate un sampon de-al lor. „Nu mai vreau lacrimi”.  Ideea e sa nu plangi astazi, sa iti maschezi cat mai bine necazurile, cum o mai duci bine. Sau, „Cum o duci?” „Foarte bine,” zicem. Nimeni nu plange.  A plange astazi e o dovada de slabiciune. Omul e singura fiinta din univers care poate plange. Niciodata nu o sa putem crede altceva, decat ca lacrimile sunt distileria sufletului. Nu stiu daca e lacrima altceva, decat folositoare a lubrica ochiul. Stiti ca o lingurita de lacrimi purifica  (omoara microbii la) 500 de litri de apa?

Dar, ce e lacrima? Si cine n-a gustat-o vreodata? E simplu. O stergi, o lasi sa curga, cateodata ajunge in gura. „Ferice de ceice plîng,” zice Isus Hristos, „ căci ei vor fi mîngîiaţi!” Si cati dintre voi a-ti simtim mangaiere? Putini. Cati dintre voi a-ti vazut ca vine Hristos Domnul sa va stearga cu batista lacrima? Pana la Dumnezeu e drum lung. Si asta ar fii trebuit sa o stie sotul mai bine. Sau sotia, sau copiii. Sau parintii, sau fratii. Ferice de cei ce plang – nu stiu daca este un blestem mai mare, decat sa fie tot timpul soare undeva. Arabii au o vorba: Desertul se face din soare. Sa va feriti ed a va merge doar bine in viata. Sa aveti grija, ca va transformati in desert. E nevoie si de ploaie. E nevoie si de lacrima. Nu dispretuiti lacrima. Rasul isi are vremea lui. Si vai de crestinii care nu stiu sa rada,  macar de ei insusi. Nu dispretuiti lacrima, e un dar de la Dumnezeu. Animalele nu plang. Si am ajuns la concluzia ca nici oamenii fara Dumnezeu nu stiu plange. Cum am ajuns la concluzia ca nici oamenii din biserica nu mai stiu plange. Inseamna ca e o problema. Cand a-ti plans ultima data in biserica? Nu va intreb daca a-ti plans acasa, nu va intreb daca a-ti plans la serviciu, cand a-ti fost umilite/umiliti. Nu va intreb daca a-ti plans in fata bancii, de ciuda. Va intreb daca a-ti plans in biserica, ultima data, cand? Va mai aduceti aminte?

Lacrima bucuriei binecuvantata

Sa nu va lase Dumnezeu sa va innecati lacrimile in interior. Lasati-le sa curga, pentru ca problema noastra este ca o lacrima tinuta in interior poate otravi  intregul nost sistem emotional, daca nu-i eliberat de lacrima. Faceti riduri daca nu plangeti. Albiti, incaruntiti. Sigur ca unii nu plang, pentru ca asa au invatat din bisericile lor. Avem doua extreme aici. Am inteles ca adevarata pocainta e sa langi tot timpul- unii au zis-o. De la altii am auzit ca un crestin adevarat, plin de Duhul Sfant trebuie sa afiseze mereu un zambet de Mona Lisa, „Imi merge bine. Duhul Sfant e peste mine”. „Sa nu plangeti, sa va zapaciti de plans,” asa a invatat biserica. Fie ca trebuie sa ne zapacim de zambet. Si atunci, unde este adevarul? Rasul isi are vremea lui si plansul isi are vremea lui. In Vechiul Testament, dumneavoastra stiti cum se explica durerea, cand te doare ceva? Spune in Biblie, cateodata, isi rupeau hainele de pe ei, toate. Era semn de durere maxima. Geneza 37 cand a aflat Iacov ca i s-a prapadit copilul si-a rupt hainele de pe el. In Vechiul Testament isi si presarau cenusa in cap. 2 Samuel 13. Cand aveau dureri mari se tundeau zero. Iov 1. Cand aveau dureri foarte mari, nu se mai spalau. Sau nu mai purtau bijuterii. De asemenea, o alta forma de bocet tacut era chiar tacerea. Stiai ca esti in probleme. Din toate aceste lucruri, Hristos parca nu ne da voie nimic sa mai facem. Nu mai pomeneste nimic: Nu mai rupeti hainele de pe voi. Nici nu mai taceti atunci, tipati. Biblia zice: Stati linistiti atunci cand e vorba de presaratul cenusei in cap. Si cu rasul capului, cu nespalarea. Dar, Biblia zice, „Sa plangeti”. (7:40)

Ferice de cei ce plang. Cum adica sa fii fericit cand plangi? Dar depinde si de ce plangem, si motivatia, si cum plangem. Ce vrea sa spuna Isus Hristos cu lacrimile astea pana la urma? Cand e lacrima binecuvantata? Ca nu intotdeauna lacrima-i binecuvantata. Dar, cand este lacrima o binecuvantare pentru noi? Atunci cand lacrima aceea este lacrima bucuriei. Lacrima aceea pe care a avut-o Iosif cand s-a intalnit cu fratii lui. Nu i-a vazut de mult. Dupa cate i-au facut, nici unul dintre noi nu am fii plans (daca ne-ar fii facut noua fratii asta). N-am fii plans. In momentul cand s-a intalnit cu ei, spune sfanta Scriptura ca i-a scos pe toti afara. Era prim ministru. Nu putea-i sa plangi ca prim ministru, sa te vada toti- semn de slabiciune maxima. Si spune ca a plans.

Atunci, cand iti vezi fratii miercurea- eu am crescut singur, nu am avut frati- pentru mine e cea mai mare bucurie sa merg la biserica sa ma intalnesc cu fratii mei, Duminica. Plang numai cand ii vad: Voi sunteti bucuria mea. Am inceput sa nu mai vad bine. V-am spus ca nu imi place sa port ochelari pentru ca predand homiletica, predicatorii cu ochelari pierd capacitatea de a fii suficient de puternici in exprimare. Am inceput sa nu mai vad. Pana in capatul bisericii, nu mai vad toti fratii, sau toate surorile. Dar, I-am spus lui Dumnezeu, „Ajuta-ma Doamne sa-i simt. Sa-i simt ca-s acolo. Duceti-va pe youtube diseara, cautati o cantare de Traian Dorz (cred ca o canta chiar el) – va citesc doar o strofa din ea.

Traian Dorz sursa pozei George GalisCe bine-i langa voi cu lacrimi
ingenunchiati sa ne rugam,
Ce bine-i langa voi cand Sfantul
cuvant ceresc il ascultam
Ce bine-i printre voi cand glasul
printre cantari ni-l impletim
Ce bine-i cand gandim ca-n ceruri
in veci n-o sa ne mai despartim.

Cand am plecat din Ucraina aveam probleme cu microbuzele. Tot timpul avem probleme cu masinile. Au venit dupa noi pana la frontiera si ne-au trecut frontiera. Unii (din fratii din ucraina) au trecut intre frontiere, (si-au luat cetatenia ca sa poata veni) ca sa fie siguri ca iesim.  Stateau si plangeau, nu ziceau nimic. Multi dintre ei nu mai stiau bine romaneste. Simteam ca-s de-al lor si simteam ca (ei) sunt de-ai mei.

In momentul in care veniti la biserica fara sa va mai fie dor sa va intalniti cu fratii, inseamna ca veniti degeaba. Foarte degeaba. Au fost atatea clipe de bucurie, care le-am simtit in anii acestia si le-am trait in biserica. Spuneam sotiei, venind pe drum incoace, in seara asta, am spus, „Ma fata, auzi, au trecut anii peste noi si daca regret ceva, regret ca o parte dintre oamenii buni s-au dus de langa mine. Ma simt din ce in ce mai singur.” Nu ca nu mi-ati fi toti dragi, dar, nu cu toti am amintiri. As vrea sa pretuiti oamenii de langa voi. S-ar putea ca Miercurea viitoare sa nu-i mai vedeti. De atatea ori m-am dus la biserica si am zis, „Si harul, si pacea Domnului  sa fie cu voi,” si cand am venit in cealalta Duminica nu mai erau acolo. Mi-au spus ca am fost plecat 3 zile. „Dar ce s-a intamplat?” Zice, „Au fost la inmormantare la Adrian Tapos,” celalalt pastor. Ce trist. Cand plecati de acasa, ganditi-va la lucrul acesta. Abia asteptai sa va intalniti fratii: Asta-i Ferice de cei ce plang” – de bucurie. Ca Iosif cand si-a intalnit fratii. Nu-i mai judecati. Ce vorbim, de frati Penticostali? Nu. Frati sunt aia care simt cu mine. Frati sunt aia care vorbesc despre Hristos. (12:50)

Lacrima recunostintei binecuvantata

Cum adica? Ca la Maria. Buzna in casa lui Simon. Ce lucru urat. Ce n-am fii vorbit noi despre Isus Hristos, „Da, nu te lasa sa-ti spele picioarele femeia aia, fluierata. Stricata aceea. Cum adica, picioarele Tale sfinte, lasate sa se murdareasca cu picioarele unei nesfinte? Ma mir cum a scapat de pietre femeia aia. A trecut printre toti si a inceput sa planga. Si pentru ca nu avea apa, nu i-ar fii dat Simon nici lighean. „Iesi afara din casa mea.” Dumneavoastra stiti ca Fariseii, in momentul in care le atingeai ceva din casa era impur. Facea-i sa fie impur totul. Si atunci ea a zis, „Eu n-am nevoie de apa ta.” Am aici. A inceput sa planga, spune Biblia. Si a inceput sa-i spele picioarele cu lacrimile ei. Si i-a sters cu parul capului, podoaba femeii in vechime. Ca daca vroiai o femeie ca sa o distrugi, o tundeai. Dar, de ce a facut lucrul acesta? De ce? Pentru ca, cui i se iarta mult iubeste mult. „Cum sa nu plang, cand stiu de unde m-a scos? Cum sa nu-I sarut picioarele? Cum sa nu vars lacrimi, cand stiu din ce groapa a pieirii m-a scos, de unde m-a luat, fara nici un merit? Fara nici un merit…”

Unul dintre prietenii mei si care-l simt prieten de-al meu si astazi, om cu care am fost in lume, Eu l-am invatat sa fumeze pe el. Mi-a si spus-o astazi, iara.  A venit la mine si a baut o cafea si ma vad cu el cam la doua luni de zile. Vine si ma cerceteaza la birou. Fumeaza mult. Nu vrea sa-i vorbesc despre Dumnezeu niciodata. A zis, „Gata, eu cand vin la tine la birou, mie nu-mi vorbesti despre Hristos. Vorbim despre altceva. Hai sa fim seriosi. Eu nu cred nici in viata asta, nici in cealalta. ” Asta mi-a spus-o pana azi. Astazi, a zis in felul urmator, „Stii, as vrea sa cred ce crezi tu. As vrea sa pot crede.  Mi-am terminat o casa si acuma ma gandeam, dupa ce am terminat casa asta o sa ma duc invartindu-ma de aici. O sa ma duc si o sa fie totul rece.” Ce bine e sa ai o speranta. E prima data cand mi-a zis ceva. Prima data cand a miscat ceva si trebuie sa pricepeti un lucru: Hristos are dragoste pentru noi pentru toti de aici. El nu considera ca esti prea pacatoasa pentru el, nici prea mizerabil pentru el. Considera ca te poate ridica in seara aceasta, dar daca te-ai ridicat, sa nu uiti: Sa plangi. Mereu sa-ti amintesti de unde te-a scos, ce-a facut Dumnezeu cu tine.

O parte dintre voi aveti ce manca. In urma cu cativa ani de zile, un vis.  Asa este? O parte dintre voi, in urma cu cativa ani ide zile familia vi se parea un vis. Dar, cel mai mare lucru pe care l-a facut Dumnezeu, nu e faptul ca ne da painea, dar cel mai mare lucru pe care ni l-a facut pentru noi e faptul ca ne-a iertat pacatele. Si daca nu reusesti sa plangi, aducandu-ti aminte ca ti-a iertat pacatele, si ca a stat pentru tine pe Golgota, varsandu-Si sangele pentru tine, in arsita, cu barba smulsa. Si a fost barbat, El care a plans la mormantul lui Lazar. El care a plans in atatea locuri. A vrut sa spuna, „E greu paharul. E greu. Dar, mai greu decat toate e sa vedeti ca am facut lucrul acesta barbateste pentru voi.” Aici, nici o lacrima. Aici doar moarte, aici doar rascumparare. Dar, va veni o zi in care voi veti plange. Am oameni in biserica care sunt pocaiti de 30-40 de ani. Nu exista slujba in biserica, sa nu-i aud zicand aceleasi cuvinte, „Multumesc Doamne de unde m-ai scos, pentru ca m-ai scos de unde m-ai scos.”  Si acest multumesc, intotdeauna il stampileaza cu lacrima. Nu vi se pare ciudat, ca vi se pare ca a facut Hristos un lucru marunt pentru voi? Nu. Nu ni se pare ciudat ca ultimile zile ale vietii, care le traim acuma, zilele vietii acestea, de multe ori mancam si dormim si mergem la serviciu si strigam la copii si parca am uitat un lucru: Hristoase, ce ai facut pentru noi? Lacrima recunostintei binecuvantata.

Lacrima compasiunei binecuvantata

Cand trebuie sa plangi? Cand a murit cineva drag. Isus Hristos a plans la mormantul lui Lazar pentru ca El a fost perfect om si perfect Dumnezeu. Doua naturi, complect distincte: Dumnezeiesc si uman. Nu se intrepatrund, nu se amesteca, complect si perfect Dumnezeu si perfect om a fost. Si ca om, la mormantul lui Lazar a plans. De ce? Pentru ca iubea pe Maria, pe Marta, pe Lazar. Pentru ca El intotdeauna plange atunci cand este necaz undeva. Si acolo era necaz mare. S-a descoperit ceva, lacrimatoris. Asa se numeste in limba latina: sticlute puse langa un mort, in care cei care il boceau cateva zile, trebuia sa-si stranga lacrimile. De acolo vine ideea cu David, „Tu care imi strangi lacrimile in burduful Tau.” Aveau lacrimatoris, acele vase frumoase, scumpe, in care adunau lacrimile si le puneau langa cei morti. Iubitilor, a demonstrat Isus Hristos la mormantul lui Lazar ca-i pasa.  Avraam a jelit pe Sara, aduceti-va aminte. Iacov pe Iosif, Iov pe copii. Trebuie sa simpatizezi cu cei ce sunt in necaz. Stiam de o biserica care s-a inmultit trimitand coroane, acolo unde era o moarte. Desi nu il cunosteau pe omul respectiv, dar oamenii se gandeau in biserica respectiva, „Ne pasa de voi, chiar daca nu am cunoscut bine pe omul acela.” Ferice de cei ce reusesc sa planga, atunci cand oamenii din jur plang. Si nu exista mai mare usurare, decat cand la mormantul unuia drag, vezi ca plang oameni alaturi de tine. E un lucru fantastic sa stii ca nu plangi singur. Numai cine a pierdut pe cineva drag stie asta. Hristos plangea.

Bucurati-va cu cei ce se bucura, spune in Romani, plangeti cu cei ce plang. Parca e mai usor sa plangi cu cei ce plang, decat sa te bucuri cu cei ce se bucura. Dar Biblia spune ca am inceput sa plangem cu cei ce plang. De ce? Pentru ca in zilele acestea a inceput sa ne fie greu sa plangem si cu cei ce plang. De ce? Pentru ca in zilele astea  nu ne mai pasa de nimeni, sau numai de noi. Sau, numai de noi. (23:33 mai sunt 35 de minute din predica)

Meu.

Ma rog in seara aceasta sa ne faca Dumnezeu blanzi!

Cu bunicul meu a fost simplu. A murit bunica mea si el, după ca a murit bunica mea, deşi eram pe acasă toţi, a început  să plângă. Si tot a plâns şi tot a plâns până a plecat. Asta am înțeles eu că este lacrima compasiunii până la capăt. În clipa în care a murit bunica mea un ştiu dacă într-un an de zile a mai vorbit 500 de cuvinte. Gata. De aici încolo este vremea lacrimei şi după aceea s-a dus şi el. De obicei ăştia un reuşesc să trăiască, care iubesc mult, un reuşesc sa supravieţuiască partenerului cu multă vreme. Nu. Pricepeţi? Ăştia care iubesc mult, mai ales când ai amintiri vreo 60 de ani împreună, 60 de ani de amintiri; nu trăiesc mult. Plângeţi cu cei ce plâng.
.
Dar va trebui să învăţaţi că va mai trebui să plângeţi pentru ceva aici, cu compasiunea asta: pentru cei nemântuiţi. În Luca, capitolul 19, Isus a plâns pentru Ierusalim. L-a apucat plânsul duminică seara, de Florii, şi a spus: O, Ierusalime, Ierusalime !!! Dacă nu ţi-au venit predicatori aici , exact cum ai spune în Oradea: O, Oradea, Oradea, dacă nu a fost liberă şi Casa de cultură, şi sala sporturilor; dacă n-aţi făcut voi slujbe peste tot, dacă n-aţi avut voi libertate, România, dacă n-aţi avut voi facultăţi şi ce v-a trebuit !!! O !!!, zice Domnul Isus Hristos, câte minuni n-am făcut Eu aicea şi nu s-a pocăit; … şi va veni vremea când nu va rămâne din tine Ierusalime piatră pe piatră. Si aşa a fost: piatră pe piatră n-a mai rămas din Ierusalim.  Focul a mâncat Ierusalimul.
.
Isus Hristos plânge atunci când vede oameni nemântuiţi care se duc spre iad. Spune Cuvântul lui Dumnezeu în Psalmul 51 căci îşi plânge propia pocăinţă, el David, propia pocăinţă. Va trebui să învăţaţi că trebuie să plângeţi pentru cei nemântuiţi; dacă mă credeţi, când vă rugaţi pentru ei, pentru cei din casa voastră.
.
Uitaţi-vă puţin aici la schiţa mea de predică ca să vă explic ceva: vedeţi aici culoarea asta verde? Aici sunt punctele principale. În momentul în care vă rugaţi, şi plângeţi pentru cei nemântuiţi, de fapt, subliniaţi rugăciunea aceasta pentru cei nemântuiţi  cu creion fosforescent. Lacrima este creionul fosforescent al cererii voastre către Dumnezeu. Dumnezeu rezistă la multe lucruri de la noi, dar la lacrima noastră nu rezistă. În momentul în care îţi articulezi rugăciunea, în momentul în care îţi împănezi rugăciunea cu lacrimi Dumnezeu este acela care îţi răspunde mult mai repede decât dacă te-ai ruga fără a plânge. Înţelegeţi? Creionul fosforescent al lui Dumnezeu este lacrima ta căzută. De aceea, fondatorul Armatei Salvării, William Booth, în momentul în care au spus că la un moment dat, într-un judeţ de-al lor nu se mai întâmpla nimic cu evanghelizarea, că au încercat toate metodele şi nu se mai pocăia nimeni, a trimis doar o telegrama scurtă (ca omul acesta vorbea scurt, că vorbea pe banii bisericii), a trimis doar două cuvinte: încercaţi lacrimile !!!  Dacă aţi încercat tot, dacă aţi postit şi v-aţi rugat, dacă aţi împărţit pliante, dacă aţi făcut o mulţime de lucruri frumoase pentru ceilalţi, dacă i-aţi chemat la biserică, dacă aţi umblat după ei şi le-aţi făcut o grămadă de lucruri frumoase numai să-i împingeţi să asculte cuvântul lui Dumnezeu, mai rămâne ceva: încercaţi lacrimile. Asta a zis-o William Booth, fondatorul Armatei Salvării.
.
Ce simplu este să plângi, şi ce greu este să plângi lângă celălalt. O fetiţă a venit acasă mai târziu şi zice maică-sa:
–          de ce ai stat atâta în oraş ?
–          Zice ea: m-am întâlnit cu Mary, mamă, şi să vezi ce necaz a păţit: are o păpuşă frumoasă şi i s-a rupt un picior la păpuşă.
–          Bine, zice, şi de aceea ai întârziat atâta? Ce-ai facut? Ai reparat păpuşa? Cu ce ai ajutat-o? Că ai zis că ai ajutat-o 2 ore.
–          Păi, nu, spuse fetiţa. Am stat lângă ea jos şi am ajutat-o să plângă.
.
Este suficient atâta ! N-o să reuşim să reparăm toate lucrurile în viaţa aceasta; n-o să reuşim să le dăm toţi banii de care au nevoie când trec prin necazuri; n-o sa reuşim să le dăm pâinea de carea u atâta nevoie, toata pâinea de care au nevoie; n-o să reuşim să le dăm sănătatea; dar putem să facem ceva lângă ei: să spunem că ne pasă. O lacrimă la timpul potrivit, acolo lângă celălalt. Invăţaţi să plângeţi lângă ceilalţi. Dumnezeu să ne ajute.
 

Lacrimă binecuvântată a pocăinţei

 
Lacrima recunoştinţei, lacrima bucuriei, lacrima compasiunii şi spune Biblia că mai trebuie ceva, încă o lacrimă binecuvântată: lacrima pocăinţei.
.
In Ioan cap.21 spune cuvântul lui Dumnezeu că atunci când Petru a auzit cocoşul a ieşit afară şi a plâns cu … iartă-mă, amar. “N-o să se întâmple nimic cu mine Doamne, eu o să fiu tare, ceilalţi o să cadă”, zicea Petru.. In momentul când a cântat cocoşul şi-a dat seama Petru, de fapt, că  aceeaşi trădare ca şi a lui Iuda a facut-o, minus arginţii şi mai târziu, minus spânzurătoarea. Când şi-a dat seama că a făcut acelaşi păcat (s-a blestemat că nu-L cunoaşte pe Hristos), în clipa aceea, spune cuvantul lui Dumnezeu, că a ieşit afară şi a început să plângă cu amar. Cu amar.
.
Pocăinţa este mai mult decât o ridicare de mână, decât o seară în care ai simţit ceva, ci pocăinţa este lacrimă, cum spune despre David, că “a plâns până nu a mai putut plânge”. De vreo 10 ori  se spune în Sf.Scriptură despre David, când a avut necazuri cu Absalom, cu o grămadă (că David plângea şi când avea probleme cu familia, tot aşa de greu), că a plâns până nu a mai putut plânge.  In Psalmul 51 spune că asta este ceea ce vede Dumnezeu la el: un duh zdrobit în care nu mai există nici măcar poate lacrima.
.
Ascultaţi pocăinţa despre care vorbeşte Pavel la un moment dat, 2 Cor 7, 8-10: 8 Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi, chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) –  9 totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. 10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.
.
Imi pare bine, zice Pavel, că v-aţi întristat, îmi pare bine că după ce v-am predicat v-aţi dus acasă zăpăciţi de plâns şi că v-a ţinut întristarea aceasta şi după ce aţi ajuns acasă, v-aţi şters lacrimile şi întristarea a rămas; îmi pare bine de o asemenea pocăinţă.
Dom´le a păcătuit (şi asta e valabil pentru toată lumea de aici), însă ce mă deranjeaza cel mai tare ca păstor nu e că a păcătuit ci că nu-l doare tare.
.
Pastore, zice, am păcătuit. Si când spune păcatul care l-a făcut povesteşte ceva exact cum ai citi din mersul trenurilor sau cotele apelor Dunării. Nu simţi nicio durere?
.
Dumnezeu îi spune lui Cain: Cain, nu te doare? Sângele fratelui tău nu strigă din pământ căre tine Caine?
Cum adică … – frate, zice, toată lumea păcătuieşte !
Serios? De unde ştii tu asta?
– Cunosc şi pe alţi tineri care au făcut lucrul acesta !
De unde ştii? Da´ pe mine nu mă interesează şi n-ar trebui să te intereseze păcatele lor, că Isus Hristos i-a spus foarte clar lui Petru: ce-ţi pasă ţie  (de Ioan), tu vino după Mine. Ce-ţi pasă ţie dacă toţi din biserică au facut păcatul ăsta? Da´ pe tine nu te doare? Sau vouă vi se pare că dacă facem mai mulţi un păcat e mai uşor de plătit pentru voi? Asta vi se pare? Dar păcatul tău nu te doare?
.
Sunt tot felul de situaţii dintr-astea în care biserica pune sub disciplină. Imi spunea zilele acestea un prieten de-al meu, un preot ortodox:
–          pastore, nu-ţi vine să crezi, dacă le dăm un canon să zică, de nu ştiu câte ori pe zi, rugăciunea Tatăl nostru, sar în sus dom´ le, îţi sar în gât. Prea mult părinte, n-am mai putea tăia?  M-a întrebat cum este la noi.
–          Si la noi este tot aşa. Noi de obicei băgăm 6 luni, ceva de genul acesta, îi mai scoatem de la cină; în sfârşit, ţipă. Prea mult, zic ei, negociem. Parcă suntem la bursă. Negociem cu păcatul. – Nu te doare?  – Nu.
.
Zice împăratul Teodosie către maică-sa: normal că am păcătuit, că şi David a păcătuit. La care maică-sa i-a spus aşa de frumos: ştii ce, mă, pruncule? Tu ar trebui să-l urmezi pe David nu numai în păcat ci şi în pocăinţă.
.
Deci dacă aţi păcătuit ca şi David să vă pocăiţi ca şi David şi va mai fi vreo şansă pentru voi. Până atunci să nu vă jucaţi cu păcatul. Că văd pera mult păcat şi prea puţină părere de rău, pocăinţă. Nu tu lacrimă, nu tu poicăinţă, nimic. Ce să facem frate?  Satana ne-a îndemnat, n-ai ce face ! N-am mai putut aştepta până la căsătorie. Diavolul. Suntem tineri, dăm vina pe Satana, pe hormoni, pe biserică, pe păstori.
.
Recapitulăm: tre să fie o lacrimă cu folos, lacrima bucuriei (să-ţi vezi fraţii), lacrima recunoştinţei (să ştii de unde te-a scos Hristos), lacrima compasiunii (să-ţi pară rău, să plângi lângă celălalt), lacrima pocăinţei (sa plângi că eşti un om păcătos), şi ultima este lacrima slujirii.
 

Lacrimă binecuvântată a slujirii

 
Ascultţi ce spune Pavel, cum predica el, în Fapte cap 20, 31:   31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.          Aşa predica el, plângând. Mi-au spus studenţii: dom´ profesor nu cumva el predica plângând că avea probleme cu ochii? De pe drumul Damascului. Eu vă doresc la toţi câte un Damasc atunci. Imi doresc şi mie ca şi dumneavoastră ca să dea Dumnezeu câteodată cu noi de pământ, ca să ne sară lacrimile. Am impresia că sunt canalele înfundate, la mulţi.
.
Tineţi minte că în urmă cu un an de zile şi jumătate, v-am spus că la o biserică predicatorul, când a predicat, a căscat la propia lui predica? Deci, vă daţi seama cât a fost de empatic în predica respectivă, cât a fost de prins în mirajul a ceea ce spunea încât a căscat. L-a apucat plictiseala. Acuma mă gândesc: dacă a căscat el, oare cum era sala? Cât de departe trebuie să fie un asemenea om şi mai ales să fie şi plătit ?!? Cât de departe trebuie să fie un asemenea preot sau pastor încât să se plictisească la propia lui predică ?!?, şi să aibă ochii uscaţi, când Ieremia zice: o, dacă mi-ar fi capul plin de apă şi ochii plini de lacrimi.
.
(Eu nu ştiu când va mai fi o şedinţă în cultul penticostal, asta mare cu toţi păstorii, dar am să propun, dacă am să mă duc acolo cas ă-i dea afară pe  toţi păstorii care nu plâng măcar o dată la o predică). Nu se poate să predici fără să plângi, nu se poate; nu se poate să nu-ti pese de ei (creştini) că se duc de aici afară şi mor în păcatele lor. Nu se poate să trăieşti aşa!!!
.
Tu-mi numeri paşii de pribeag, spunea la un moment dat David, şi lacrimile mele le pui în burduful Tău.
Aş vrea să închei în seara aceasta spunându-vă că, cine nu plange aici , în lumea aceasta, va plânge în iad; promit asta pe Biblie. Fericiţi de cei ce plâng, spune Isus Hristos, căci ei vor fi mângâiaţi. Dumneavoastră ştiţi, zice Biblia, că în iad se va plânge non-stop? In Matei capitolul 8 spune că, iadul este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Cine nu plânge aici, plânge acolo. Dumneavoastră ştiţi că bogatul când a ajuns în iad a început să plângă, să strige, dar era pera târziu. Lacrima aceea era prea târzie.
.
Dacă vom plânge şi vom da drumul la alcrimile astea, de care v-am spus astăzi, vom fi mângâiaţi. Am o întrebare: când? Acuma în viaţa aceasta? Posibil. Posibil. Unii dintre noi o să fie mângâiaţi în viaţa aceasta, dar va garantes, tot pe Biblie, că alţii nu o să fiţi mângâiaţi decât în ziua răpirii bisericii. Dumneavoastră aţi auzit că biserica aşteaptă cel mai mare eveniment care există  sub Soare şi care va fi vreodată: răpirea bisericii ?, evenimentul puternic (harpazo = în limba greacă), smulgerea aceea într-o secundă.  Dumneavoastră vă daţi seama că, la răpire, primul lucru care se va întâmpla înaintea nunţii este acesta: şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor.
.
Miresele de obicei plâng, nu?  Plâng şi mamele de la mirese, de multe ori; numai când îşi dau seama cam ce viaţă le aşteaptă (perfecţiunea n-o poţi aştepta pe pământul acesta, aşa că te-ai căsătorit greşit dacă ai crezut că perfecţiunea este aici. Soţul tău nu o să fie nicciodată perfect; el este un om iertat ca şi mine şi ca şi ceilalţi – perfecţiunea este în cer).
Nu o să fiţi mângâiaţi mulţi dintre dumneavoastră aici, dar primul lucru care se va întâmpla când veţi ajunge în cer, ca să nu ajungeţi înaintea lui Dumnezeu, plângând vi se va şterge lacrima cu batista lui Isus Hristos. Dar mie mi se pare că nu vom fi ştrerşi doar de lacrima aceasta: nu-i  lacrima bucuriei, nici lacrima recunoştinţei, nu va fi măcar nici lacrima slujirii, nu este nici lacrima compasiunii. Ce lacrimă ne va sterge Hristos din colţul ochilor? O parte dintre ai tăi au rămas jos (soţie, soţ, părinţi, copii); puţine familii vor pleca întregite, din păcate, deşi mi-aş dori asta, şi-mi doresc ca Dumnezeu să săvârşească mântuirea în casa ta; n-aş vrea să pleci la cer plângând, n-aş vrea să pleci la cer plângând.
.
In urma cu doi ani de zile, şi asta v-am spus, şi v-o spun în seara aceasta pentru ca vreau să termin povestea (că multe poveşti vreau să le închei anula cesta aici), primul care a hotărât să se boteze, din cei 40 de oameni care i-am avut la botez, a fost băiatul cel mare. Am fost cel mai fericit om de sub Soare. După care, înainte cu 2 săptămâni de botez a venit la mine şi mi-a spus: tată, n-o pot face; există capitole în viaţa mea care nu le-am putut încheia. Nu vă spun ce-a fost în casă la mine. Ne-am certat puţin, delicat, i-am spus nevestei: ce vrei, sa ai un copil botezat sau pocăit? Mi-a spus: şi una şi alta …
.
In urmă cu câteva săptămâni de zile am avut un botez în biserică. N-am zis un cuvânt. Timp de doi ani de zile n-am făcut altceva (Dumnezeu mi-e martor) decât să mă rog şi am spus: Tu ştii Doamne că eu am fost plecat de acasă când l-am făcut pe copilul acesta patru ani de zile la facultate; a crescut fără mine. Maică-sa n-a avut scutece pentru el decât din acelea de pânză. Când veneam cu trenul acasă erau sute de drapele de-acelea albe prin grădină, pe sfoară. Eu am rămas fără serviciu, nevastă-mea a rămas fără serviciu. Am avut când m-am dus la şcoală pantofii cârpiţi cu sârmă; am avut un singur costum – costumul de mire – şi când am ajuns în Bucureşti m-a muşcat un câine, l-a făcut praf costumul acela. Eram împreună cu Nelu Brie. Si copilul ăsta a venit pe lume şi n-am avut timp de el; am plecat în fiecare seară pe la evanghelizări … Si am zis acum: orice, fă o minune, dar n-am zis un cuvânt. Nicciodată să nu vă povestiţi soţul, nici soţia, nici copii, nici părinţii. Nu spuneţi la unul, la altul, nu vă povestiţi casa nicciodată. Daca aveţi ceva de spus spuneţi-I Lui.
.
A venit (fiul meu) la mine într-o seară, tot înainte cu două săptămâni de botez, şi a zis: –  tată, mai ai Biblia pe care mi-ai scris-o în urmă cu doi ani?;
         – O am;
         – Mă primeşti la botez?
.
Am fost cel mai fericit om depe faţa pământului. Numai când s-a botezat tata am mai fost aşa de fericit. Când am ajuns la biserică, o soră  (care la noi la penticostali are darul proorociei) a venit şi mi-a spus, la uşă: aşa vorbeşte Domnul, barbatule, ţi-am numărat fiecare lacrimă, de doi ani. Si Eu, Domnul, nu rămân nepăsător la cine plânge înaintea Mea în genunchi.
.
Asta am vrut să vă spun. Eu am fost mângâiat aici (la inimă), şi voi veţi fi mângâiaţi tot aici, pe pământ. Cumva, Dumnezeu vă va binecuvânta în viaţa aceasta, că acolo, când vom pleca, nu pentru lacrimile astea vom fi noi mângâiaţi şi şterşi, ci pentru lacrima cealaltă, din păcate; dar nu toţi, ca nu-i lege asta … El va şterge orice lacrimă şi ne vom duce în cer unde nu va mai fi nicio lacrimă. Acolo nu va fi plâns, aşa că plângeţi aici, pentru că acesta este pământul – cu lacrimi; în cer nu vor mai fi lacrimi. Da´ atunci cine ne va lubrifia ochii în cer? Acolo, în cer, nu vom mai avea nevoie de ei pentru că vom avea ochii interiori cu care vom vedea Soarele, Isus. Ferice de cei ce plâng căci ei vor fi mângâiaţi.

VIDEO by Fiti Oameni

 

Slavic Vulpe – Tu esti Dumnezeu (cu secvente din Cuba) You are God alone

Slavic Vulpe

Be blessed by this song. Romanian version of You are God alone.
Videoclip realizat de Biserica Baptista Bunavestire Bucureşti in timpul calatoriei misionare din Cuba, 2013 – canta Slavic Vulpe (o voce minunata) cu secvente din CUBA. Multumesc lui Ion Paul pentru video.

VIDEO by  Biserica Bunavestire

Videoclip realizat cu resurse minime in timpul calatoriei misionare din Cuba, 2013, in urma unei idei de moment. Interpretare: Slavic Vulpe | Regia & Imaginea: Andrei Goagă | Asist. Producție: Crăița Ene Goagă

Andreea Mois – Există Dumnezeu, Autor:Costache Ioanid

Photo credit gtgospel.wordpress.com

13 Octombrie 2013 VIDEO la Biserica penticostala Carpati Versuri – http://www.resursecrestine.ro

Există Dumnezeu

Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
un lut de sine însuși frământat.
Ci ne-a zidit o Forță creatoare,
o-nțelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne’nduplecat.
Ci noi avem un duh și-o libertate
Și-o inimă ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

N-ar fi simțit în veci de veci țărâna
Surâsul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simțământ fântâna.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni și semne ne’ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vadă
să stea în fața Lui pe baricadă!
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu-i calea noastră veșnic însorită,
nu-i viața totdeauna un palat.
Dar o trăim, căci merită trăită,
când, peste lumea asta mărginită,
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr S-a revelat.
Isus e-n noi, lumină și iubire.
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! Ce minunat!

A Documentary on the Southern Baptist Seminary Conservative Resurgence – Recovering a Vision: The Presidency of R. Albert Mohler Jr.

We had the chance to visit the campus of the Southern Baptist Seminary this past summer, so what better time than this post, to post them on our blog:

Read the entire story here – http://baptistpress.com

You can also read a special fall edition of the Southern Seminary Magazine, the quarterly publication of the school, includes articles reporting on the seminary’s progress since 1993; Mohler’s role as a denominational statesman and innovative communicator; and Mary Mohler’s leadership of the Seminary Wives Institute. Read it here-
issuu.com/sbts/docs/co-353-2013_ssm_fall_2013_web-v2?e=0/5276053

English: Al Mohler, President of Southern Bapt...

English: Al Mohler, President of Southern Baptist Theological Seminary (Photo credit: Wikipedia)

Twenty years to the day (October 16) after his inauguration as Southern Baptist Theological Seminary’s ninth president, the school’s trustees honored R. Albert Mohler Jr. for his leadership in recovering the founders’ vision for the seminary and for its progress since 1993.

During an Oct. 15 chapel service, trustee chairman E. Todd Fisher read a resolution of „thanksgiving and appreciation,” unanimously adopted during the trustees’ Oct. 14-15 semiannual meeting, tracing Mohler’s stewardship of Southern Seminary through two decades.
The statement expresses „profound gratefulness” for Mohler’s „faithfulness” to restore the seminary, which was a key concern of grassroots Southern Baptists resulting in the „Conservative Resurgence” in the nation’s largest Protestant denomination during the 1980s and 1990s.

Saying he did not want to „linger” on the matter, but reflecting on his inauguration ceremony in the same building 20 years earlier, Mohler said, „We had no assurance that we would be here 20 years thereafter. Matter of fact, we had no assurance that this seminary would be here 20 years thereafter.”

Mohler also reflected, „This is the seminary that God has built and what a joy it is to be able to reflect upon that.”

Noting 20 years is a „significant period of life,” Mohler said, „I think in many ways those were the most strategically invested years of my life and I want you to know that I would do nothing other with them if ever I were asked or given the alternative. There is no alternative history I would choose here. This is it. And for that I am unspeakably grateful.”

Mohler then preached on the theology of gratitude in a sermon titled, „What Do You Have That You Did Not Receive? Gratitude and Christian Discipleship,” from 1 Corinthians 4:1-7.

Following chapel, a reception for the president and his family, attended by students, faculty and staff, was held in the seminary’s Duke K. McCall Sesquicentennial Pavilion.

The trustee resolution notes that Southern is now one of the largest seminaries in the world, with the largest enrollment of master of divinity students in any seminary. According to the Association of Theological Schools, in 2012-13, Southern had a total enrollment of 4,366, compared to 2,858 in 1993, making it the second-largest ATS-accredited school.

In Awe of God’s Creation – Imagini pe cer surprinse pe vârful vulcanului Mauna Kea din Hawaii,

Photo credit extremethinkover.com Story from TheVerge.com

ENGLISH:

This three-minute time-lapse video was shot at the summit of Mauna Kea, the 13,803-foot (4.2 km) volcano in Hawaii. Due to its position, the peak is ideal for space observation. It’s currently home to the Manua Kea Observatories, which are used for scientific research across the electromagnetic spectrum, and will soon play host to the world’s largest optical telescope. Photographer Sean Goebel spent seven days and nights over several months capturing the observatories against the spectacular constellations of the Milky Way. The video is made all the more impressive by the sight of lasers seemingly blasting their way into the abyss.

ROMANIAN:

Acest time lapse a fost realizat pe vârful vulcanului Mauna Kea din Hawaii, de la o înălţime de 4,2 kilometri.  Datorită poziţionării sale, locul este ideal pentru observaţii astronomice. Aşa se face că acum el găzduieşte Observatoarele Manua Kea care sunt utilizate pentru cercetări dincolo de spectrul electromagnetic, urmând ca, în curând, aici să fie amplasat cel mai mare telescop optic din lume.

Tocmai de aceea, fotograful Sean Goebel a petrecut şapte zile şi nopţi surprinzând observatoarele sub cerul liber. Clipul este cu atât mai impresionant cu cât noaptea se pot observa laserele care ţintesc spre cer. „Laserele sunt reale, ele sunt folosite pentru sisteme optice adaptive; aşa cum valuri de căldură care ies din asfaltul încins fac ca lucrurile aflate în depărtare să pară neclare, vânturile din atmosferă fac ca detaliile fine ale stelelor să devină neclare. De aceea, laserele sunt folosite pentru a urmări aceste turbulenţe atmosferice”, a declarat Goebel.

[vimeo http://vimeo.com/75542539]

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari