Vladimir Pustan – Omul pe care-l poate folosi Dumnezeu 3 Noiembrie 2013

PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit www.lesliebaptistchurch.org.uk

Omul pe care-l poate folosi Dumnezeu
(Duminică – 03 noiembrie 2013, seara)

Vladimir Pustan

1 Corinteni 1:22-29
22 Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; 23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie; 24 dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. 26 De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.  28 Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;  29 pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
.
Eu personal, niciodată nu am auzit vreo predică din versetele, mai ales din versetul acesta, în care se vorbește despre faptul că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii. D-voastră când ați auzit ultima predică despre nebunia lui Dumnezeu? Niciodată nu am auzit. Asta mă gândeam astăzi când am citit a doua oară textul acesta. Și am ajuns la concluzia că standardul de măsurat, al lui Dumnezeu, este diferit de al nostru pentru că El vede interiorul oamenilor.
.
Noi știți cum măsurăm oamenii? … După mașina din parcare, după frumusețe, noi măsurăm oamenii după funcțiile pe care le au, nu?; noi măsurăm oamenii după locul în care au ajuns în societate; noi măsurăm oamenii după hainele care le au (dom´le, e om bogat, are 4000 € pe el);  noi măsurăm oamenii după așa zisa înțelepciune a lumii acesteia … Dumnezeu spune că are alte standarde, și dacă citiți cu atenție versetele acestea veți vedea că pentru Dumnezeu înțelepții lumii acesteia sunt considerați, cum? Nebuni. Nebuni de legat.
.
Atunci am putea să vorbim, cum adică Dumnezeu să-și facă plăcere ca să folosească niște oameni care trebuie ca să se lupte cu restanțele!; Dumnezeu să se folosească de niște oameni care, toți adunați de aici împreună, dacă ne punem casele noastre și tot ce avem noi, nu reușim ca să “batem”  nici măcar parcul auto al celui mai mic din “100 de români bogați”; cum am putea să spunem că în această seară, venind pe ploaie de la kilometri prin gropile acestea în care dăm, plătindu-ne autobuzul sau stând după aceea sub umbrele în ploaie ca să prindem  mijloc de plecare spre casă, Dumnezeu ar putea să aleagă asemenea oameni? … care au probleme cu restanțele, cu chiria; care au probleme cu facultățile; care au probleme cu sănătatea; niște oameni slabi, niște oameni care nu sunt grozav văzuți, nu?. Fiecare dintre d-voastră, cei de aici, oriunde vă duceți, la primărie sau în altă parte, trebuie să așteptați pe coridoare pentru că nu sunteți niște oameni, așa, grozavi în fața lumii încât cine vă vede să spună: “aaa, waw, haideți înăuntru, nu stați pe coridor!”.
.
Standardele lui Dumnezeu sunt altfel decât ale noastre, de măsurat. Când vorbim despre lucrurile de jos, biserica a greșit că s-a gândit “dom´le nu cumva ca să fii deștept!” – aste e o prostie; “dom´le nu cumva ca să aveți școală, că vorba aceea litera ucide”. “Noi trebuie să fim cât mai neînțelepți cu putință, să trăim prin păduri, prin codri”, asta a gândit biserica la un moment dat. Să nu uitați că marile necazuri au fost aduse în lumea aceasta de oameni deștepți care au folosit oamenii proști dar sinceri, ca să aducă comunismul, nazismul sau altceva de genul acesta. D-voastră să pricepeți că Dumnezeu, pentru noi, vrea să ne spună că a fi leneș în privința facultății este o prostie.
.
Eu v-am spus întotdeauna: să nu cumva să faceți o facultate, să faceți două! Eu aș vrea ca voi, oamenii sfinți ai lui Dumnezeu, să fiți forța de conducere a acestei lumi. Eu mi-aș dori ca d-voastră să conduceți băncile, instituțiile; să conduceți pârghiile de putere ale acestei lumi, pentru că lumea ar fi schimbată dacă noi am conduce aceste lucruri. Deci d-voastră trebuie ca să învățați! Dintre d-voastră trebuie ca să fie cineva președintele României și primul-ministru; d-voastră trebuie să fiți oameni care să “infectați” guvernul acesta. D-voastră ați înțelege dacă măcar 50 de oameni sfinți, pocăiți sfinți , ar fi în Parlamentul României ce-ar putea însemna? V-ați pus întrebarea aceasta: dacă noi am stăpâni o parte din PIB-ul României, și am fi oameni care să înțelegem că cu banii aceștia ar trebui ca să ducem mai departe împărăția lui Dumnezeu, v-ați da seama ce înseamnă lucrurile acestea? Să nu mai stăm cu mâna întinsă la Stat, la primărie sau la organele locale, ca să ne facă tabla pe biserică, ca să ne pună acoperișul.
.
Noi trebuie ca să fim o forță! Noi trebuie ca să fim oameni folosiți de Dumnezeu, folositori împărăției Lui! Noi trebuie să fim ca acei oameni care, atunci când se duc undeva Dumnezeu să-i poată folosi; atunci când stau acasă Dumnezeu să-i poată folosi. Avem nevoie de niște oameni care nimeni, spune Sf.Ap.Pavel “nimeni dintre voi să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”; pentru că dacă aveți ceva să înțelegeți că tot ce aveți aveți de la Dumnezeu, dar să puteți să folosiți aceste lucruri ca pentru gloria lui Dumnezeu, știind că veți pleca de aici, de pe pământul acesta  teribil de goi și teribil de singuri și că nu veți duce nimic de aici. Eu îmi doresc ca d-voastră să aveți cât mai multe lucruri, să aveți cât mai multe bunuri, să aveți cât mai multe diplome, cât mai multe funcții dar să nu vă legați inima de ele. Să nu vă legați inima de ele, știind că tot ce aveți vine de la Dumnezeu.

English: "John Wesley," by the Engli...

English: „John Wesley,” by the English artist George Romney, oil on canvas. 29 1/2 in. x 24 3/4 in. Courtesy of the National Portrait Gallery, London. (Photo credit: Wikipedia)

Citeam în zilele acestea despre John Wesley care a mers 30 de km pe zi, timp de 40 de ani, ca să vestească Evanghelia. La 100 de ani după moartea lui s-a dus unul într-o zi într-un sat și pentru că-l ardea aici la lingurică a vrut ca să bea un pahar de whisky, și a zis: – Domnule, unde se poate bea whisky aici în satul acesta?
         – Nicăieri, i-a răspuns unul de acolo din sat. În urmă cu 100 de ani, aici în sat a fost unul, John Wesley, care a predicat în satul nostru, și de atunci în satul nostru nu mai există gram de băutură.
Vă dați seama ce impact? Să mori, și după 100 de ani, încă viața ta să se mai povestească altora, despre ceea ce ai fost?

Peter Hardwick, care a fost predicator călăreț de circuit, adică mergea din localitate în localitate să predice evanghelia, călare pe cal. Și odată a fost invitat să vorbească despre Dumnezeu. El nu a știut că frații de acolo, vreo 3-4 sfinți care erau, l-au chemat într-un loc în care era muzică, în care oamenii dansau, era o cârciumă de-aceasta mare și el s-a dus acolo. Și i-au spus: – frate, acuma ai teritoriu, acuma ai “teren”. În momentul în care a vrut să deschidă gura a venit o tânără la el și l-a invitat la dans. Exact în clipa în care a vrut să deschidă gura și să țină o predică a venit o tânără și l-a invitat la dans. Știți ce-a făcut? A luat-o de mână și el s-a așezat în genunchi înaintea ei, ca și cum ar cere-o de nevastă, și a spus în felul următor: “n-am făcut nimic nicciodată fără să cer binecuvântarea lui Dumnezeu. Am să cer binecuvântarea lui Dumnezeu ținându-te pe tine de mână și dacă Dumnezeu îmi spune ca să dansez cu tine și să mă binecuvinteze Dumnezeu pentru asta, eu o fac”. A început să se roage, muzica s-a oprit din cântat, au început oamenii să plângă, au început oamenii să fie cercetați de Dumnezeu și el era tot pe genunchi cu fata aceea de mână, și în seara aceea, acolo în locul acela, s-a plantat o biserică cu 32 de oameni. Acolo a luat o biserică loc.
.
Vă dați seama că voi trebuie să fiți niște oameni care să spuneți despre Dumnezeu în lumea aceasta? Oare ce fel de oameni poate să folosească Dumnezeu? 100 % că Dumnezeu nu poate să folosească un om care stă toată ziua pe Facebook; care stă împlântat în calculatorul lui, vrea să știe cine cu cine este într-o relație, cine s-o mai îmbrăcat cu ce și neaparat cine și-a spălat pisica seara, … “vineri seara mi-am spălat pisica, … waw” … . Tre neaparat 2000 le like-uri pentru asta. “Uite dom´le, a reușit să-și spele motanu?”.  Și sigur că este o informație extraordinar de importantă pentru sufletele noastre să auzi că prietena ta și-a mai cumpărat o pereche de șosete; te zidește, te face să crești intelectual, îți crește coeficientul de inteligență, … deci 100 % că Dumnezeu nu poate folosi un om care stă toată ziua pe calculator!; un om care toată ziua ascultă muzică mutându-se de pe un pat pe altul … . Dumnezeu nu poate folosi un tip “aerian”, un tip care e interesat doar de propria lui persoană; Dumnezeu nu poate folosi un om care nu vede altceva decât comoditatea lui, să-și vadă tabieturile împlinite, să-și vadă viața răsfățată; Dumnezeu nu poate să folosească un om care se naște într-o biserică, doar pentru simplul fapt că omul respectiv s-a născut în biserica respectivă. Atunci ce fel de om poate să folosească Dumnezeu?

pustan

1. Omul căruia nu-i este frică

În primul rând Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică. În primul rând Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică, și aduceți-vă aminte că numai frica de Domnul este bună. Dacă trebuie să vă fie frică de ceva să vă fie frică de Domnul pentru că frica de Domnul este începutul înțelepciunii. De oameni să nu vă fie frică pentru că spune cartea Proverbelor că frica de oameni este o cursă. De cele mai multe ori ne este frică de oameni și nu de Dumnezeu. Biblia zice să vă fie frică de Dumnezeu și să nu vă fie frică de oameni, că n-au ce să vă ia; în cel mai rău caz vă ia viața. Nu vă fie frică de oameni!
.
Va trebui să pricepeți că trebuie să fiți niște oameni care să biruiți frica, pentru că omul pe care-l poate folosi Dumnezeu este omul care depășește frica; este omul căriua nu-i este frică. Și cel mai bun exemplu pe care, noi, îl putem avea este David, care nu era decât un adolescent și care stătea înaintea lui Goliat, un munte de tablă, un munte de fier, un criminal, un om mare de 3 m și 200 de kg,  un om care  avea numai capul suliței lui vreo 20 de kg; un om care avea pe el fier, și era luptător de profesie și care omorâse atâția oameni.  Și vine în fața lui Goliat un copil cu cinci pietre din râu și cu praștia în mână și se duce în fața acelui colos. Toată armata lui Israel, toți clănțăneau din dinți, toți erau paralizați de frică. Și omul acesta stă în fața lui Goliat pentru că el înțelege niște lucruri; avea intuiție spirituală. El a înțeles că dincolo de luptă poate să fie ceva măreț. Știți ce a înțeles David în ziua aceea? Că Dumnezeu avea nevoie de un erou pe câmpul de luptă, și a zis: eu sunt acela. În urmă cu 20 ani, 30 ani, 15 ani, 10 ani, 5 ani am înțeles cu toții un lucru, și anume că Dumnezeu are nevoie de un erou și că eroul acela poți să fii chiar tu când ai spus: da Doamne, vreau să mă schimb, vreau să schimb lumea, ies aicea în față; n-o să-mi mai fie frică ce-o să zică mama, ce-o să zică tata; nu-mi mai este frică de ce-o să zică profesorul de la școală; nu-mi este frică dacă o să mă mărit sau nu; nu-mi este frică dacă o să am bani sau nu, eu vin înaintea Ta!. În clipa aceea ai devenit erou. Pentru că nu este mai mare erou, spunea o cântare de-a noastră, decât cel ce biruiește încercarea. Nu este mai mare erou decât cel ce trăiește răbdarea. Înaintea lui Dumnezeu nu este erou mai mare decât acela care biruiește frica. Și David a înțeles în ziua aceea, în fața lui Goliat, că Dumnezeu avea nevoie de un erou, a intuit. Va trebui să vedeți cu ochii aceștia că Dumnezeu are nevoie de eroi; are Dumnezeu nevoie de oameni pe care să-i arate lumea și să zică: waw, este omul lui Dumnezeu acesta! Dom´le, uită-te la el, președintele țării.
.
Atâta suntem de slabi când mă gândesc, spre exemplu, că pentru noi ar fi un lucru extraordinar și dacă s-ar pocăi Smiley. Da, ar fi bine dacă s-ar pocăi toți!; tot parlamentul să se pocăiască, să devină eroi, în sfârșit: din hoți, eroi, extraordinar! O schimbare de paradigmă, o schimbare de gândire. Să-i vezi pe toți dintr-o dată să avem parlament cu sfinți; să înceapă cu slujbă toți și să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de eroi și vor trebui oameni care să vadă dincolo imediatul, de ziua aceasta de astăzi. David are o intuiție spirituală, o înțelegere spirituală. Ce făcea înainte? Omorea câte un leu. Să știți că nu este ușor; eu sunt convins că d-voastră pe la 14-15 ani ați fi întâlnit un leu nu v-ați fi apucat să-i întoarceți fălcile pe dos, cum făcea David. David zicea: eu am mai prins și omorât câte un leu; păi cu atât mai mult pe ăsta (Goliat), că leul e agil. David a priceput că nu are cum să-l rateze pe Goliat; era atât de mare Goliat că oriunde trăgea David cu praștia îl nimerea. Și Goliad fiind mare, imens nu se putea mișca așa de rapid. David avea înțelegerea spirituală a lucrurilor.
.
Dumnezeu vă dă în viață lucruri mărunte de făcut pentru că Dumnezeu vă pregătește întotdeauna pentru ceva măreț, pentru ceva mare, pentru ceva glorios. Nu disprețuiți că sunteți acasă o femeie care aveți 3 copii și faceți toată ziua sandwich-uri! Câteodată îți vine să paralizezi de verni și să zici: asta-i tot restul vieții mele? Și după ce termin copii să înceapă nepoții și să rămân acasă să fac sandwich-uri pentru nepoți? N-o să știi nicciodată, și s-ar putea ca unul dintre nepoții aceia la care le faci sandwich-uri să fie un Moise al României. Va trebui să invățați că va trebui să trăiți din lucrurile astea mărunte în viață, pentru că Dumnezeu vrea să vă pregătească pentru examene mari. În seara asta va trebui să pricepeți un adevăr elementar: toate lucrurile mărunte prin care va trebui să treceți în viață sunt pregătiri pentru leii mari care urmează. De fapt, leii pe care i-am crezut astăzi mari nu sunt decât șoareci mărunți; leii adevărați de aici încolo urmează. Dumnezeu n-o să vă dea încercări decât treaptă cu treaptă; niciodată prea mult; niciodată prea dintr-o dată toate lucrurile. O să trebuiască să treceți etape mici ca să ajungeți la lucrurile mari. Eu vă promit în numele lui Isus Hristos că diavolul care este și care răcnește ca un leu este întreg și viu. N-o să vă bateți niciodată cu un leu mort ci o să vă bateți cu unul viu, dar Dumnezeu vrea să vă facă în această seară oameni care să biruiască frica. Să nu vi se “bată” genunchii de-o-laltă pentru că n-ați rezolvat nimic.
.
Va trebui să pricepeți că va trebui să aveți călăuzire spirituală. David a refuzat armura lui Saul; știa că Scriptura și cuvântul lui Dumnezeu era suficient. Saul i-a propus lui David pentru luptă lucruri omenești însă el nu vroia lucrurile omenești. David zicea: eu mă duc în numele Domnului meu și știu că nu sunt pregătit din punct de vedere omenesc să mă înfrunt cu el, dar eu mă duc în numle Dumnezeului oștirii mele, pentru că el (Goliat) nu m-a jignit pe mine ci pe Dumnezeul meu și Dumnezeul meu se va răzbuna întotdeauna. Dumnezeu vrea ca să fiți fără frică. Mai bine să sferiți d-voastră din cauza adevărului decât să sufere Adevărul din cauza voastră. Să fiți oameni fără frică, să fiți oameni curajoși. Dumnezeu are nevoie de oameni curajoși. În dragoste să nu aveți frică nicciodată. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care a biruit moartea și în fiecare zi ne spune în Sf.Scriptură nu te teme. Nu vă fie frică niciodată. Dumnezeu poate folosi un om care să nu aibă frică niciodată.
.
Știți dintre d-voastră cum au încetat bătăliile în arenele romane? Câți dintre d-voastră ați văzut Gladiatorul? Sau câți dintre d-voastră ați citit Quo Vadis al lui Sienkiewicz? Știți de luptele romane, gladiatorii, în care doi se băteau până mai rămânea unul; ca să se delecteze poporul căci asta vroia în fiecare zi: pâine și circ. Și luptele cu gladiatorii s-au sfârșit în anul 391 când un om a avut un curaj; se numea călugărul Telemachus. Într-o zi Dumnezeu i-a spus și  deși era începutul călugăriei, a ieșit afară  și a mers la Roma. Când a văzut luptele acelea în arene, cu gladiatori, când a văzut sângele acela în arenă și oamenii care se omorau, a sărit peste spectatori și a ajuns în mijlocul arenei; și el era numai până la jumătatea gladiatorului la înălțime. A strigat o dată cât a putut de tare: în numele lui Isus Hristos opriți-vă. Mii de oameni erau și vedeau spectacolul sângeros și a venit acest om pitic, grăsuț și a zis: în numele lui Isus Hristos opriți-vă. Gladiatorul s-a uitat spre împărat și împăratul i-a făcut semn că acest călugăr e nebun iar gladiatorul a împlântat sabia în Telemachus. Când a căzut pe genunchi, cu sabia în piept, în ultimele clipe din viață ultimele cuvinte au fost: în numele lui Hristos opriți-vă. Unul câte unul, spectatorii au plecat afară și s-a oprit tot, s-a oprit lupta; toți rușinați au ieșit unul câte unul afară. Luptele cu gladiatori s-au sfârșit în seara aceea. A fost ultima luptă în Coloseumul din Roma pentru că un om a avut curajul și n-a avut frică și a spus în numele lui Isus Hristos opriți-vă. În dragoste nu este frică niciodată. Când te duci nu contează cât de mic și fără de bani ești; atunci când spui ceva vocea ta trebuie să se audă, vocea noastră trebuie să se audă, n-avem voie să ne fie frică.

2. Omul care dă tot ceea ce are

În al doilea rând, Dumnezeu folosește un om care dă tot ceea ce are. Dumnezeu folosește nu numai un om căruia nu-i este frică ci și care dă tot ceea ce are. S-a-ntâmplat, în Ioan cap.6, un lucru ciudat; trei zile au stat oamenii și l-au ascultat pe Hristos predicând și Domnul zice “nu vreau să la dau drumul oamenilor să plece flâmânzi din locul acesta”. Dumnezeu nu vrea ca noi să plecăm flămânzi de la biserică. Dumnezeu vrea să plecăm hrăniți de la biserică. Isus Hristos știa că, trei zile stând în fața cuvântului divin, niciunul dintre ei nu s-a gândit la mâncare. Dar venea perioada în care Hristos trebuia să plece și erau câteva mii de oameni acolo (Biblia spune că erau vreu 5.000 de bărbați deci trebuiau ca să fie vreo 15.000 cu toții). (Photo credit tribodejacob.blogspot.com)
Dom´le, suntem vreo 15000 de oameni, la care Filip scoate calculatorul, tastează, și zice către Iuda:
–          Câți bani avem, mă, Iuda?
–          Jumătate avem, zice Iuda (totdeauna el avea jumătate, cealaltă jumătate o punea în celălalt buzunar)
–          Bine. Păi cu câți bani avem acuma aici n-o să putem hrăni decât … puțini oameni. Adică, a vrut să spună, abia putem să mâncăm noi 12 (apostolii).

Andrei apostolul  (pentru că omul care vrea în viață să nu facă ceva caută scuze: n-avem bani, suntem puțini, suntem nevrednici, nu știm, n-avem orgă, n-avem stație, n-avem resurse, …, n-avem, nu s-au făcut niciodată lucrurile acestea, nu se poate face nimic; omul care nu vrea să facă ceva caută scuze, pe când omul care vrea să facă ceva caută soluții) știa și câți bani au apostolii și câți oameni sunt în față … și caută soluții. Se duce în stânga și în dreapta și întreabă – cine are de mâncare. – Eu, zice un băiat. Ne spune Biblia că avea cinci pâini și doi pești (i-o fi pus maică-sa de acasă). Și Andrei îi cere peștii copilului și copilul dă tot ceea ce a avut (putea să-și țină pentru el un pește și o pâine).  Dumnezeu folosește un om care dă tot ceea ce are.
.
Da´, nu-i mult cinci pâini și doi pești! Păi da, nu-i mult, dar dacă este tot ceea ce ai, este enorm !!!, și veți vedea ce poate face Dumnezeu cu puținul unui om care-l dă tot din inima lui. Spune în Luca 6,38: Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura”.
.
Când a plecat o navă spre China, să ducă un transport, doi oameni stăteau în port și spunea unul dintre ei: – vezi prietene?, pe nava asta care pleacă în China acuma, eu am trimis aparatură medicală de 10000 de dolari, ca cuvaântul lui Dumnezeu să fie, prin medici, vestit acolo în China. 10000 de dolari am trimis! La care, cel de-al doilea a spus: – vezi nava aceea?, pe nava aceea pleacă spre China singura mea fiică, să fie misionară înaintea lui Dumnezeu. Iar celălalt s-a rușinat și a spus: prietene, ce mare e jertfa ta pe lângă a mea! Omul acesta, al doilea, a dat tot ceea ce a avut (fata lui), iar celălalt a dat 10000 de dolari.
.
În momentul în care ți-ai pus toată viața înaintea lui Dumnezeu, tu nu realizezi ce poate face Dumnezeu cu o asemenea viață. Ne plângem că nu avem resurse.Să nu mai spuneți asta niciodată. O parte dintre d-voastră aveți o alocație. Știți, de exemplu, că o alocație pe lună înseamnă în Cuba salariul unui păstor pe o lună? Ați știut că un păstor din Cuba poate să fie ținut cu alocația d-voastră? Nu mai vorbesc de ajutorul de șomaj, cu acela țineți o filială cu episcop cu tot, în Cuba. Asta am vrut să vă spun: nu sunteți săraci. Împreună suntem o echipă de oameni extraordinar de bogați, împreună suntem puternici, împreună Dumnezeu vrea să ne spună că poate să facă lucrări mari cu noi, cu o singură condiție: nu-i mai dați lui Dumnezeu 40 % din inimă, 0,5 % din buzunar, 0,7 % din timpul d-voastră; dați-I tot sau nu-I dați nimic. Dumnezeu vrea să se folosească de un om care dă tot ceea ce are. N-o să-ți ceară Dumnezeu toată averea (deși s-ar putea odată și odată să ți-o ceară); n-o să-ți ceară Dumnezeu să renunți la casă sau la mașină … nu vă legați inima de nimic. Dacă asta trebuie să-I dați lui Dumnezeu, dați-I tot într-o zi, și sunt convins că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care vă va răsplăti. Dăruiți-I. Aveți o voce dăruiți-o lui Dumnezeu!; aveți un calculator, daruiți-l lui Dumnezeu!; aveți puterea de a merge și a pătrunde în locuri în care alții nu pot, duceți-vă acolo!; duceți-vă și vorbiți și altora despre Dumnezeu!; dacă sunteți mai buni la literatura, obligați-i să vă asculte și o predică; faceți tot ce puteți, siliți-i să intre în împărăția lui Dumnezeu! Dați tot ce aveți: din timpul d-voastră, din banii d-voastră, din resurse, din haine, absolut din tot ceea ce aveți d-voastră. Când unul dintre pastori a spus într-o zi ca să facă o colectă pentru o femeie căeria i se amputase amândouă picioarele, pentru a putea să-și cumpere un cărucior, povestea pastorul acesta, “am luat și am pus bani puțini în colectă; îmi dădeam seama rușinat că mare lucru nu am adunat. Am văzut apoi că a apărut o fată în biserica noastră. Era și ea într-un picior căci celălalt îl avea amputat, și umbla în cârje. Și a venit acea tânără în cârje, fără un picior, a ajuns în față (că la noi colecta se adună în față, acolo vin oamenii și pun banii într-o farfurie). Mi-am dat seama că avea niște haine ponosite dar ceea ce avea, avea 2 cercei; erau cercei primiți de la mama sau de la bunica ei căci era un model vechi, erau 2 cercei din aur. Și i-a scos de la urechi și i-a pus acolo în cutia aceea, după care și-a târât cârjele și a plecat afară. Eu atunci, în momentul acela, când mi-am dat seama ce haine are pe ea, mi-am dat seama că de fapt ea dăduse tot. Ea avea un picior tăiat. M-am dus și am luat cerceii din farfurie și am fugit după ea; ieșise pe ușă afară căci era sfârșitul programului și i-am spus:

– uită, haide că tu nu ai bani, nu trebuie să dai tu; lasă că mai facem colectă și o să adunăm bani pentru femeia respectivă. Nu trebuie ca să dai tu cerceii aceștia, ia-ți cerceii înapoi.
La care, s-a întors spre mine, și cu o voce foarte dură mi-a spus:
– auziți domnule, eu nu vi i-am dăruit d-voastră cerceii aceștia, eu I-am dăruit lui Isus. Așa că d-voastră nu mi-i puteți da, că nu-s ai d-voastră.
Și încet, încet târându-și cârjele (și nu am mai văzut-o de atunci) a plecat.”
.
S-ar putea ca în seara aceasta Dumnezeu să-ți ceară cerceii pentru că prea suntem noi legați de niște lucruri mărunte în viața noastră. Dumnezeu vrea să spună , prin mine, că mulți dintre voi puteți să-i dați lui Dumnezeu toți banii care-i aveți, și casa să-I dați, dar poate că păstrați ceva, un mărunțiș; ceva, nu neaparat material, cine știe ce iubiți cel mai mult, cel mai tare și exact acest lucru-l vrea Dumnezeu de la voi. Nu mai păstrați nimic pentru voi pentru că ce o să păstrați o să vă “omoare” într-o zi. Dați-I lui Dumnezeu totul pentru că Dumnezeu se folosește de un om căruia nu-i este frică nicciodată și Dumnezeu se folosește de un om care dă întotdeauna totul. “Doamne asta vrei să-ți dau? Asta-ți dau!, nu mă leg de nimic; nu mă mai leg de nimic, nu mai am niciun vis pentru mine”

Photo credit philipnunn.com

3. Omul care nu se poate opri

În al treilea rând, Dumnezeu folosește un om care nu se poate opri. Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică, Dumnezeu folosește un om care dă tot ce are și , în al treilea, rând Dumnezeu folosește un om care nu se oprește. Un om care nu se oprește. Spune Sf.Scriptură, în Iosua cap.6, că au ajuns în fața Ierihonului, țineți minte întâmplarea aceasta? Iosua, după 40 de ani de umblat prin deșert, ajunge în fața primului oraș pe care-l văd în viața lor: Ierihonul. Ei n-au mai văzut până atunci oraș, și au avut și ce să vadă; cel mai vechi oraș din lume era acolo, în fața lor, și trebuia biruit. Zidul cetății era gros, 6 m lățime, și spune Scriptura că Iosua s-a dus și a căzut înaintea lui Dumnezeu. Iosua era general, avea “berbeci” de asalt, avea strategie militară, aveau spioni (prima dată și-au trimis iscoadele), și spune cuvântul lui Dumnezeu că au ajuns în fața Ierihonului.
.
Dumnezeu nu vine la Iosua cu o strategie militară ci vine la el cu ceva ce are de-a face cu disciplina militară, și-i spune: “- Iosua, tu asculți de Mine. Nu trebuie să faci nimic Iosua, nu folosești spioni, nu folosești nimic din tot ceea ce ai gândit și ai învățat în școala militară”.  Și am ajuns la concluzia că niciunul dintre noi n-o să se poată folosi de Dumnezeu, de școala lui Dumnezeu, până nu uită școala lumii acesteia. Va trebui să uiți ce-ai învățat pe pământul acesta ca să-ți amintești de ce vrea să te învețe Dumnezeu; ca să aibă Dumnezeu lo cunde să-ți pună învățătura.  “- Iosua, nu nu iei Ierihonul cu bătaie, asta e treaba mea, zice Dumnezeu. Eu, Dumnezeu, am probleme cu Ierihonul și Eu ți-l dau în mână. Ce să faci? Înconjori Ierihonul, tot îl înconjori, tot îl înconjori, tot înconjori Iosua și va veni o zi, în care îți spun eu, și suni din trâmbiță Iosua, și zidurile o să cadă în interior (orice zid când cade , cade în exterior; astea au căzut toate în interior). Iosua, asta e treaba mea, zice Dumnezeu. Tu trebuie să faci un lucru: nu te opri !!! Ce smerenie la Iosua, toată viața:

– Nu ne luăm concediu, (Doamne) ?
– Nu
– Bem un pahar de apă?
– Nu.
– Trebuie să vorbim?
– Nu.

Așa (în cerc) au mers 6 zile; 6 zile au tăcut toți: ofițeri, generali, care erau acolo … . Cei de pe ziduri râdeau: “- Bă, au înebunit ăștia!”. Asta înseamnă să nu te știi opri. Dacă Dumnezeu îți zice, “pe aici”, “pe aici” mă duc. – Până unde (Doamne)? Până când (Doamne) ? / – Până la sfârsit. / – Când va fi sfârșitul (Doamne)? / – Nu știu.
.
D-voastră știți că unul dintre marii inventatori, care a făcut atâta bine lumii, Luis Pasteur, a spus în felul următor (când l-a întrebat un ziarist: în ce stă puterea lui?): “puterea mea stă exclusiv în tenacitatea mea”. Ați auzit de cuvântul tenacitate? “- Nu mă las, nu mă las, nu mă las … dă diavolul cu mine de pământ mă ridic în picioare, în numele lui Isus Hristos; am căzut azi la examen , îl iau mâine, nu este o problema, dar nu mă las …”. Îmi spunea unul din frații mei, în seara aceasta: “- Frate, în seara în care am hotărât să lupt mai tare pentru Domnul, în ziua următoare am căzut la examen; la câteva ore după ce am hotărât să fiu biruitor”. Diavolul știți cum este? Diavolul este șiret. Dumnezeu ne încearcă tenacitatea, până la capăt cu El.
.
Nu mai țin minte când am văzut un film din primul război mundial. Știți, pe vremea aceea se foloseau și atacurile cu gaze, și o grămadă de lucruri …, un film foarte dur, făcut de englezi. D-voastră știți un lucru foarte trist din primul război mondial? Vă dau o dată: 15 martie 1915. Marina britanică atacă baza turcească din Dardanele. Era la începutul primului războiu mondial, imediat după 1914 a fost asta. Atâta au tras cu tunurile, și unii și alții, căci de bătălia aceea depindea soarta întregului front. Și la un moment dat, după ce au pierdut 3 nave, britanicii au hotărât să se retragă. Au zis: “lasă că-i batem altă dată”. Știți ce n-au știut britanicii? Știți ce n-au știut? Că flota turcească  mai avea muniție pentru 60 de secunde și hotărâseră deja să se predea. Și dintr-o dată au văzut că se întorc navele (britanice) și pleacă acasă. Știți ce a însemnat acele 60 de secunde? Încă 3 ani de război, milioane de vieți ucise.
.
O, dacă ar mai fi așteptat 60 de secunde, până se sfârșea ultimul cartuș! Aici ne bate diavolul !!! O, dacă am mai avea răbdare !!! O, dacă am mai lupta 60 de secunde !!! Nu există durere mai mare decât să te îneci la mal, aproape de mal. Nu există durere mai mare decât să mori aproape de “bază”, decât să te oprești din drum, decât să nu mai visezi, decât să te pună Satana cu “capul la cutie”. Asta vrea să facă diavolul cu noi, cu fiecare: să ne oprim din drum. Cât va trebui ca să înconjori Ierihonul? Cât va trebui să se pocăiască părinții tăi? Cât va trebui ca să-ți rezolve Dumnezeu problema măritișului? Cât va trebui să-ți rezolve Dumnezeu problema sănătății? Când va trebui Dumnezeu să-ți rezolve problema serviciului? … a banilor? Mă înțelegeți de ce mi-e ciudă? Sunt lucruri mărunte în viața aceasta, sunt lucruri mărunte, însă eu am impresia că nu le știm pune înaintea lui Dumnezeu cum trebuie.
.
Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică, în dragoste nu este frică. Va trebui ca să nu mai tremurăm, va trebui ca să fim puternici. Dumnezeu vrea să ne spună în seara aceasta: nu vă mai fie frică! … nici de ziue de mâine, nici dușmanul, nici de săgeata care zboară ziua, nici de spaima din timpul nopții, … . Va trebui să învățăm că Dumnezeu vrea să folosească un om care dă tot ce are … dă-ți “cerceii” jos. Mai ai tu ceva lucruri la care ții în viață, mai ai tu lucruri la care ții în viață. Dai tot ce ai ! S-ar putea ca Dumnezeu să nu-ți ceară nimic până acum și să-ți ceara “cerceii” în seara aceasta (spiritual vorbind). Dumnezeu cere apoi, de la voi, să nu vă opriți, să nu vă opriți nicciodată. Când veți ajunge acasă, uitați-vă la un filmuleț, de vreo 5 minute, cu Charles Chaplin. L-au pus ca să păzească. Ofițerul lui, și i-a zis: tu rămâi aici cu lucrurile noastre, și nu vi din post până nu ne întoarcem noi. Și ei au plecat să se bată cu inamicul. El a rămas în tranșee, cu pușca în mână. Aceia, s-au bătut, nu s-au bătut, dar s-a terminat războiul și n-au mai venit după el. După vreo 20 de ani, nu mai avea bocanci în picioare (îl arată cu haina legată pe picior), pușca ruginită, bărbos, nespălat, și un munte de conserve (în fiecare zi mânca câte o conservă), și păzea, dacă șeful asta i-a spus să facă până-l va scoate din post. A văzut un avion care împrăștia îngrășăminte și a crezut că este de luptă. Dăi, să tragă după avion, să împuște pilotul. – Bă ești nebun, s-a terminat războiul de 20 de ani ! / – Păi, ofițerul meu n-a mai venit după mine, nu știu.
.
Asta vrea Hristos cu noi. “– Până când spun Eu, până când te demobilizez, Eu te scot din tranșee, zice Hristos, până atunci ești pocăitul meu!” Nu ne scoate pe noi diavolul din tranșee când vrea el. Dacă Dumnezeu ne-a chemat la oaste, soi suntem obligați Celui ce ne-a chemat la oaste, spune Sf.Ap.Pavel. Voi nu sunteți obligați nimănui, voi nu dați socoteală unui om! Pentru că voi sunteți “nebunii” pentru Hristos, și nebunii, nebunii adevărați, nebunii de legat, în loc să stea în baruri, în discoteci și în altă parte, acuma duminică seara, sau să se întindă în pat (că oricum de mâine începe iarăși o săptămâna grea), ăștia vin în casa Domnului. Nebuni de legat ăștia care stau lângă Dumnezeu, nebuni de legat ăștia care privesc mâna lui Dumnezeu, nebuni de legat ăștia care așteaptă un mesaj de la Dumnezeu, nebuni de legat sunt ăștia care-și petrec tinerețea cântând, slujind, făcând o grămadă de lucruri pentru Dumnezeu … nebuni de legat, nebuni pentru Hristos. Dar nebunia lui Dumnezeu este mai importante și mai sfântă decât înțelepciunea lumii acesteia! Până la urmă voi aveți dreptate!, chiar dacă lumea nu v-o dă astăzi (nici nu trebuie să v-o dea ei, trebuie să v-o dea Dumnezeu).
.
Un om căruia nu-i e frică, un om care dă tot ce are și un om care nu se oprește

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Marsul Invierii – Prima editie in Timisoara si in Romania – 1991 cu Petru Dugulescu si Teodor Codreanu

Marsul invierii Timisoara 2012Marsul Invierii 2012 Photo credit http://www.opiniatimisoarei.ro

Marsul Invierii prin Timisoara, prima editie, la mai bine de un an dupa revolutia din 1989.

  • Petru Dugulescu tine o cuvantare la minutul 10:00.
  • Teodor Codreanu predica la minutul 19:00
  • Petru Dugulescu in fata Consiliului Local Timisoara la minutul 29:00

VIDEO by Criste Adrian (39 min)

Pastor Ugyen’s Story – IDOP 2013

persecution chainsfrom – Asian Pastor Uygen, imprisoned for 3 years. Identities concealed.

Every day throughout South Asia, believers face all kinds of opposition for their faith in Jesus. National missionaries and their families are often the ones who suffer the greatest, sharing the love of Christ with those in need.

Persecution, in some regions, takes the form of imprisonment, separating families for years. This is pastor Ugyen’s story:

Debate – William Lane Craig vs Christopher Hitchens – Does God Exist? Biola University (April 04,2009)

With winter on our heels, we always like to spend time watching apologetics debates, so here is a very good debate with 2 formidable opponents, whom to watch and learn from.

Dr. Craig, presents his case using 5 arguments

  1. cosmological argument, the well known first cause argument,
  2. teleological argument, the incredible beauty, organization and complexity of the universe testifies to intelligent design. He uses the anthropic principle to back up his point here. There are over 100 known fundament physical constants that demonstrate the extreme fine tuning required to support life on Earth. […]
  3. Morals come from a transcendent creator making them objective.
  4. The resurrection of Jesus, shows us there is a personal God. Dr. Craig expounds on the veracity of this claim.
  5. The immediate experience of God

Hitchens, bases his belief of atheism on lack of evidence of a supreme being and a few of the things he brought up include:

  1. The big bang and evolution with very large quantities of time explain the start of the universe and life as we know it today.
  2. When presenting his case, he groups the major monotheisms: Christianity, Jewish faith and Islam into one assembly asserting the arguments based on his vast experience of debating representatives from each world view are similar
  3. Since Mr. Hitchens doubts all arguments for the existence of God based on lack of evidence, he concludes there isn’t one
  4. All religious beliefs are gibberish and wishful thinking
  5. He states the Bible has records of genocide and slavery in it, asserting that it promotes immorality
  6. Firmly believes that morals evolved much the same way organic structures have and cultures that didn’t practice basic morality became extinct.
  7. Uses the fact the Catholic church promoted an Earth centric universe as evidence the theistic camp doesn’t know what it’s talking about when it comes to science
  8. He values personal freedom very highly and doesn’t want a theocracy telling him what to do.
  9. He takes this subject extremely seriously and respects the discussion of it.
  10. He attacks the saint hood of mother Teresa strongly.

There were four sections in the debate: a 20 minute opening speech, rebuttal, question and answer period between Dr. Craig and Mr. Hitchens, a closing argument was given by Dr. Craig and not Mr. Hitchens, presumably he presented his case completely in the first 3 sections of the debate.

This summary is given by an amazon reviewer here. This debate took place in the gymnasium of Biola University – http://Biola.edu. The introduction start in about the 12th minute, so if you want to skip the part before that just of to the 12th minute. VIDEO by Wade Davis

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari