Pornografia – Adâncimile Satanei

Photo credit commons.wikimedia.org

  • …pornografia deschide o oportunitate de a pacatui fara nici o opreliste. Toti au acces rapid si oricand.
  • Adancimile Satanei au de a face cu siguranta, cu pornografia. Orice desfrau este pacat. Orice forma de imoralitate, curvie, preacurvie ii despart pe oameni de Dumnezeu si-i expun la osanda vesnica, dar pornografia este mai mult decat orice. Este adancimea cea mai mare, adancul cel mai adanc, pentru ca este si accesibila tuturor, indiferent de varsta sau sex si are si consecinte mai dramatice decat orice alta desfranare. 
  • Copii, care nu au trebuit niciodata, nici macar sa se gandeasca la aceste adancimi ale Satanei, care ar fi trebuit sa se joace cu papusile  sau cu galetuta de nisip, ajung sa fie familiarizati cu lucruri la care nici adultii nu ar fi trebuit sa aiba acces. Iar cei batrani, care ar trebui sa dea un sfat bun celor mai tineri, sau sa aiba grija de nepoti si sa-i fereasca de murdariile lumii ajung si ei sa-si petreaca noptile desfranandu-se in fata televizorului sau computerului. 

Photo credit heckyeahlizzysteadstine.tumblr.com
Psalmul 119:37 Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte,
înviorează-mă în calea Ta!

Dan Bercian: Lumea in care traim – Pornografia 

Exista intre noi o anumita pudoare gresit inteleasa, atunci cand citeam Scripturile sau cand folosim un limbaj religios. Ne ferim de anumite cuvinte si le evitam, considerand ca nu sunt potrivite unui limbaj bisericesc. Si cu siguranta, trebuie sa avem mare grija pentru ca Dumnezeu spune ca vom da socoteala de fiecare cuvant nefolositor pe care l-am rostit. Ceea ce spunem cu gura noastra ne va afecta atat pe noi, cat si pe cei de langa noi. Poate ca niciodata, asa ca in vremurile in care traim, oamenii nu au mai folosit un limbaj atat de murdar si atat de vulgar, iar consecintele vor fi vesnice. Dar, ceea ce vreau eu sa spun este ca un crestin nu trebuie sa se fereasca sa-i spuna pacatului pe nume si sa acuze pacatul, folosind termeni, pe care cei din jur sa-i inteleaga. Uneori, din cauza acelei false pudori, de care aminteam, vorbim despre pacat atat de voalat, incat, multi nici nu inteleg despre ce e vorba. In felul acesta, nu le suntem oamenilor de prea mare ajutor.

Daca citim cu atentie Scripturile, vedem ca scriitorii inspirati de Duhul Sfant le-au spus lucrurilor pe nume. Pacatul a fost numit cu termenii cei mai clari cu putinta, in asa fel ca sa nu fie nici un dubiu. Spre exemplificare, multe pasaje de felul acesta putem cita din Scripturi. Dar, ne oprim astazi doar la doua astfel de pasaje. Tot capitolul 16 din cartea Ezechiel vine in sprijinul acestei afirmatii, ca Dumnezeu a spus lucrurilor pe nume, folosind uneori cuvinte grele. Din tot capitolul citesc doar 3 versete, specificand ca Dumnezeu acuza poporul Sau, Israelul din vremea vechiului legamant, de faptul ca s-a inchinat altor dumnezei. De la vers. 32-

32 Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!
33 Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai cîştigat prin daruri, ca să -i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.
34 Ai fost cu totul altfel decît celelalte curve, întrucît nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decît altele.`

Sa citim si un pasaj din noul legamant. Este vorba despre epistola lui Pavel catre Galateni, capitolul 5:19-

19 Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Pavel pune in capul listei de pacate, a celor practici care-i vor desparti pe oameni de Dumnezeu: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea- toate practici care au de a face cu imoralitatea, cu pacatele sexuale atat de prezente astazi. Probabil ca in original, aceste formulari care descriu starea de pacat sunt si mai puternice, mai expresive. Una dintre directiile princ are cel rau a lucrat pentru a-i aduce pe oameni in confuzie si a-i tine acolo a fost sa indulceasca termenii; a-i face, de fapt, sa nu mai spuna ceea ce trebuie sa spuna. Asa ca in gradina Edenului, el vine si azi si spune, Nu este chiar asa. Nu este atat de grav. Astfel ca, ori pacatului nu i se mai spune pe nume, ori termenul este deja uzat si nu mai au relevanta pentru ca ne-am obisnuit prea mult cu el, folosindu-l cu prea multa ingaduinta si toleranta. Cand presedintele Barack Obama a introdus o lege prin care intentiona sa-i protejeze pe cei din serviciile militare ale Statelor Unite ale Americii, de o alta orientare sexuala, decat cea normala, s-a folosit fraza, deja celebra, ‘Don’t ask, Don’t tell’. Adica, ‘Nu intreba. Nu spune.’ Nu vorbi despre orientarea ta sexuala, iar tu nu intreba pe cel de langa tine, in legatura cu aceasta.

Toleranta mult propovaduita astazi merge pe aceeasi directie a evitarii adevarului, mai precis a negarii adevarului si a tacerii in privinta lui. A nu vorbi de ceea ce ar putea sa-i ofenseze pe cei de langa noi a devenit deja o lege. Asa cum spuneam, Biblia, Dumnezeu nu procedeaza in felul acesta pentru ca numai adevarul, oricat ar fi el de dur si de trist, poate sa-i fie omului pacatos de folos. Un om aflat in starea de pacat nu are sansa iertarii lui Dumnezeu  pana cand nu-si cunoaste starea rea si pana cand nu vine la Dumnezeu sa-si ceara iertare, sa se pocaiasca, dupa cum spune Scriptura.

Ori, azi s-a ajuns in acea situatie ca pacatului sa nu i se mai spuna pe nume, din diferite motive. In lume, asa cum am spus, pentru ca Satan vrea sa-i tina pe oameni in ignoranta si-n intuneric, facandu-i sa creada ca aceasta cale este normala in biserica, pentru ca am acceptat cu prea multa usurinta modelul prezentat de lume, sau asa cum spuneam, dintr-o falsa rusine si sfiala, sfiala care am apreciat-o ca fiind bun simt si evlavie.

Exista azi un pacat despre care Biblia nu vorbeste in termenii moderni, pentru ca in acea vreme, acest pacat nu exista in acea forma in care exista acum. Este acelasi pacat vechi, dar care a imbracat haine noi si care azi face mai multe victime ca si orice alt pacat- chiar si in ceea ce numim adunarea copiilor lui Dumnezeu. Este vorba despre pornografie. Sunt convins ca daca Pavel ar trai azi si si-ar scrie epistolele lui catre biserici, ar striga in gura mare si ar spune, Feriti-va de pornografie. El a vorbit despre aceasta, dar in alti termeni. Asa cum am citat din epistola lui catre Galateni, el spunea clar ca preacurvarii, curvarii, desfranatii nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu pentru ca ei traiesc in pacat. Iar cei ce traiesc in pacat, dupa cum afirma si ap. Ioan, nu sunt nascuti din Dumnezeu ci sunt de la diavolul. 1 Ioan 3:8-9.

Pornografia este forma máxima de desfranare si cand ma gandesc la acest pacat imi aduc aminte de adancimile Satanei- expresie folosita de Domnul Isus in cartea Apocalipsa, atunci cand descrie bisericile din Tiatira. Este vorba acolo despre o femeie care isi zicea proorocita si care a invatat poporul  sa se dedea la desfranare. Adancimile Satanei au de a face cu siguranta, cu pornografia. Orice desfrau este pacat. Orice forma de imoralitate, curvie, preacurvie ii despart pe oameni de Dumnezeu si-i expun la osanda vesnica, dar pornografia este mai mult decat orice. Este adancimea cea mai mare, adancul cel mai adanc, pentru ca este si accesibila tuturor, indiferent de varsta sau sex si are si consecinte mai dramatice decat orice alta desfranare.

Ca sa pacatuiasca prin desfranare, curvie sau preacurvie, un om- barbat sau femeie; trebuia sa planifice acest lucru, apoi sa gaseasca un mediu potrivit, departe de ochii celorlalti. Si chiar daca si-ar fi dorit, nu o putea face oricand. Dar pornografia deschide o oportunitate de a pacatui fara nici o opreliste. Toti au acces rapid si oricand. Si copii si oameni in varsta, si barbati si femei, si pastori si preoti, de orice conditie sociala si oricand isi doresc, la orice ora din noapte sau din zi. Practic, nu mai exista nici o bariera. In felul acesta, consumul de pornografie, statisticile o dovedesc, incepe la varste atat de mici, incat, pare ca nici nu ne vine sa credem. Copii, care nu au trebuit niciodata, nici macar sa se gandeasca la aceste adancimi ale Satanei, care ar fi trebuit sa se joace cu papusile  sau cu galetuta de nisip, ajung sa fie familiarizati cu lucruri la care nici adultii nu ar fi trebuit sa aiba acces. Iar cei batrani, care ar trebui sa dea un sfat bun celor mai tineri, sau sa aiba grija de nepoti si sa-i fereasca de murdariile lumii ajung si ei sa-si petreaca noptile desfranandu-se in fata televizorului sau computerului.

Ispita vine si pacatul infasoara cu usurinta si pentru ca nu vorbim despre rau, considerand ca daca bagam capul in nisip, nimic nu se intampla, si ceea ce este foarte trist, este ca acest pacat se intampla in adunarile lui Dumnezeu. Cunosc multe cazuri de tineri, peste tot in tara, care traiesc in acest pacat, care au ajuns dependenti de pornografie, care ar vrea sa nu mai consume, dar nu se pot opri. Au ajuns aici, din mare parte, din curiozitate, din accident, navigand pe internet. Dar, si pentru ca cineva nu le-a spus; nu i-a avertizat despre pericol si nu a vegheat asupra lor. Un parinte, care azi isi lasa copilul fara discernamant, singur in fata computerului, care ii faciliteaza copilului sa aiba in camera lui acces la internet si sa se poata uita la tot ce vrea este un inconstient.

Dar, nu doar computerul este problema, ci si telefonul mobil prin care copilul, mai nou, are acces nelimitat la internet. Se ajunge, iata, intr-o situatie care pare fara iesire. Exact ceea ce si-a dorit diavolul. Scriam in editorialul precedent despre faptul ca azi nu mai avem tineri crestini dedicati, asa cum erau alta data. O cauza este si pornografia. Din discutiile care le-am avut cu diverse persoane, care au fost implicate in pornografie, am aflat ca doar o singura vizionare a unui astfel de material, face ca gandurile acelei persoane  sa fie mereu asaltate de imagini murdare pe care le-a vazut si prezenta acestor ganduri sa persiste ani in sir. Sa nu mai vorbesc, daca au fost doua, astfel de vizionari, sau daca au fost si mai multe, de obicei dupa 2-3 vizionari se instaleaza dependenta , iar dupa un timp apar si problemele: anxietate, lipsa de viata, depresii, ganduri de suicid, probleme psihice care duc chiar la pierderea facultatilor mintale si la stapaniri demonice. Cum sa mai fie cineva dedicat lui Dumnezeu in aceste conditii? De fapt, o astfel de persoana, nici macar nu-i mai apartine lui Dumnezeu, chiar daca continua sa frecventeze o biserica. O vreme se ascunde de ceilalti si pozeaza ca si cum totul ar fi bine. Dar in timp, regresul lui in cele spirituale este tot mai vizibil, in final ajungand la moarte spirituala si uneori chiar fizica.

Am observat dealungul timpului ca anumite organisme internationale, guvernele tarilor fac eforturi mari pentru a introduce internetul in fiecare colt al lumii. Evident ca scopul declarat este spre binele omenirii si accesul la informatie. O doamna, cu functie importanta in Europa Unita a fost in vizita in Romania si s-a declarat nemultumita de faptul ca multi Romani nu au acces la internet. Aceasta a fost in urma cu cativa ani. Azi, cred ca ar fi multumita, deoarece am aflat ca in Romania exista retele care difuzeaza internet la capacitati mult sporite, chiar fata de tari mai dezvoltate. M-am intrebat, chiar de atunci, care este scopul in spatele dorintei a acestei doamne cu pricina? Dar, azi inteleg mai bine. Nu stiu cati tineri din Romania au beneficiat cu adevarat de informatiile pe internet, dar stiu sigur ca cei mai multi au ajuns consumatori de pornografie. Ispita cu care vine diavolul, chiar la parintii crestini, este ca daca copilul lor nu va avea acces la internet, atunci nu va putea tine pasul cu scoala; ceea ce este o mare minciuna. Internetul nu ajuta tinerii la scoala, ma refer in special de cei pana la liceu, dar, chiar si dupa aceea, nici o,1 %.

Ii ajuta, in schimb, sa cunoasca adancimile Satanei. Am cunoscut o familie de crestini care au sapte copii. In casa lor nu exista nici televizor, nici computer si nici internet. Stiu ce veti spune: Ca sunt fanatici si extremisti. Si ca in casa lor este ca la inchisoare. Dar, rar mi-a fost dat sa simt o prezenta atat de placuta intr-o casa si o atmosfera care sa te faca sa te simti confortabil si copiii din acea familie sunt printre cei mai buni la scoala, cu rezultate dintre cele mai bune. Cu acei copii te poti intelege. Poti relationa cu ei; sunt bine crescuti si amabili, ceea ce nu prea mai gasesti azi. Am fost si in case in care copiii au fost crescuti cu televizorul si internetul sunt irascibili, obraznici, inculti, retrasi. Nu sunt ei de vina, cat parintii lor.

Citeam ca cea mai mare rata de raspandire o au azi bolile de natura psihica. Au o rata de crestere, chiar mai mare decat a cancerului. Violenta din filme, sexualitatea si pornografia sunt cauze majore si principale in raspandirea bolilor de natura mintala. Si dupa cate se vede, va fi si mai rau. Domnul Isus avertiza impotriva pacatului curviei si a preacurviei care se poate savarsi doar privind. El spunea ca daca cineva a privit la o femeie si a poftit-o in inima lui, a si savarsit pacatul. Atunci nu exista posibilitatea vizionarii de pornografie. Acum exista si oricine are acces la aceasta. Trist este ca acest pacat este si in adunari, la tineri si batrani, la slujitori chiar si nu la putini. Cred ca trebuie sa vorbim despre acest mare rau, pentru a-i avertiza pe cei ce nu stiu la ce se expun. Orice pacat duce la consecinte grave, daca nu se rezolva. Dar, pornografia are un potential mai distructiv, datorita faptului ca cel ce ajunge sa consume pornografie si doar limitat, ajunge sa fie bantuit de ganduri murdare si stari de confuzie si chiar posesiuni demonice de care sa nu mai poata scapa niciodata. Pentru ca rusinea nu-l va lasa sa marturiseasca, se va ascunde in framantarile gandurilor lui murdare si a temerilor lui, intrand tot mai adanc in acele lucruri care il vor lega si ii vor fura si ultimul strop de putere si speranta. Acuzele din partea dusmanului ii pot da lovitura finala. Si totul a inceput cu o joaca, cu o gluma, cu o imagine care ar fi trebuit respinsa. Marele om al lui Dumnezeu, Iov, spunea ca a facut un legamant cu ochii lui si nu si-ar fi oprit privirea supra unei fecioare. Iov 31:1. Umbalnd prin lumea aceasta este tot mai greu sa nu vedem cu ochii, lucruri, pe care nu ar trebui sa le vedem si pe care chiar nu vrem sa le vedem. Dar, ceea ce putem face este sa nu ne oprim ochii asupra acestor lucruri. Daca nu zabovim asupra lor, ba chiar ne indepartam privirea cat mai repede de ele si privim la Isus Hristos, asa cum ne indeamna si ap. Pavel, atunci vom fi feriti si ocrotiti.

Pornografia, asa ca televiziunea, asa ca alte mijloace vizuale, tocmai asta face. Ii indeamna pe oameni ca sa-si opreasca privirile. Ba, chiar sa priveasca cu nesat si dorinta lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le vada niciodata. Dar psalmistul scria in Psalmul 119:37,  Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor desarte, invioreaza-ma in calea Ta. Iar, ap. Pavel scria credinciosilor, Fugiti de curvie. Orice alt pacat pe care face omul este un pacat savarsit in afara din trup. Dar, cine curveste, pacatuieste impotriva trupului sau. Nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant, care locuieste in voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu. Si ca voi nu sunteti ai vostri, ca a fost rascumparati cu un pret.  Proslaviti deci, pe Dumnezeu, in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.  

Dan Bercian – VIDEO by Daniel Husi

Reclame

History of the World – History Channel Documentary

The secular history that is taught in science classes, in our schools.

VIDEO by DocumentaryKingHD

Carl Trueman Lecture at SBTS (3) Martin Luther – The Tools of the Trade

Watch

Dr. Carl Trueman: In the first lecture I wanted to make the argument that theology and the practice of ministry are intimately connected. Luther is a great example of this. You see that Luther’s theology really drives his understanding of the shape of pastoral ministry. And I wanted to challenge you to move beyond the merely historical point I’m making there, to reflect longer on how you perceive ministry and how your perception actually reflects something about your theological convictions and to urge you to allow your theological convictions to drive how you think about ministry.

The second lecture I talked about Luther’s understanding of the word of God, how God is fundamentally to us, a God who speaks. And God’s speech essential constitutes reality. And I applied that to the nature of preaching. I think one of Luther’s great insights is the connection he makes between the speech of God and the speech of the preacher. And I hope that those of you who are preachers, or are going to be preachers will be excited by that idea that when the preacher speaks God’s word is powerful.

The final lecture- The Tools of the Trade- I wanna make the point that ordinary people mattered to the shape of Luther’s reformation. These are the people that are not typically featured in the textbooks other than as statistics, because, by and large they were too busy working to put bread on the table than to write books about how they’re feeling. But, yet, Luther’s connection with these people profoundly shaped how he executed his task as pastor.

So, in the third lecture I want to examine the practicality of Luther’s own pastoral ministry. As with all pastors, Luther is of course a flawed human being. And the details of his actual practice do not entirely square with his theology. One obvious example would be his increasingly bitter preoccupation with the Jews, which one finds from the 1530’s onwards. Frustrated by their failure to convert to Christianity, Luther adopted, and, indeed sharpened many of the standard –- of the anti Jewish polemic, which was so common in late medieval Europe. Indeed, his very last sermon, preached in 1546 ended with a bitter harangue against the jews. Thus, I accept at the outset that if you dig deep into Luther’s life, you will find inconsistencies and hypocrisies, here and there. My point here is not to argue for the total consistency of Luther, but rather a general conformity of his practice to his theological commitments.

The reform of worship

The first point to make as we now approach Luther’s pastoral practice, is that the way in which he reformed worship was intimately connected to his care and concern for ordinary people. Many of us are familiar with his treatise on prayer, which was originally a letter to his hairdresser Peter, who had told him while cutting his hair that he struggled with his prayer life. Reflect on that for awhile. Luther had time to write a handbook on prayer for the man who cut his hair.

Martin Luther, author of the text of Christ la...

Martin Luther, author of the text of Christ lag in Todes Banden, and who, with Johann Walter, also wrote the melody (Photo credit: Wikipedia)

Even the briefest glance at Luther’s volume of letters reveal a man who was equally comfortable writing to powerful princes and to much lesser individuals with words of encouragement, counsel and occasional letters of rebuke. Yet, Luther’s care for people has significance, not simply for his personal relations, but also for the pace and shape of the Lutheran reformation. Basic to the reformation was the education of the people in the patterns of thought and behavior reformers required by their new theology. This issue raised all manner of pedagogical questions, which in turn raised questions about what we might call now broadly – aesthetics. What was church meant to look like? What was church meant to sound like? What was family piety and individual devotions meant to look like and sound like?

In the early years of the reformation, leadership at Wittenberg was shared by Martin Luther and his academic colleague, one time friend and later nemesis, a man called Andreas Bodenstein, (named Karlstadt after his birthplace). In the years after 1517, these 2 men came to represent 2 different visions of reform and Wittenberg would ultimately prove that it was only big enough to allow only one man to succeed.

Things came to a head in 1522. After the Diet of Worms, Luther was kidnapped by his prince, Frederick the Wise’s men and kept for his own safety in the Wartburg castle, high on the hills of Eisenach where he began his work of producing a German reformation Bible, by translating the New Testament.

As Luther is in the Wartburg castle, the leadership passes to Karlstadt. Luther’s young assistant Philip Melanchthon and  his colleague Conrad Zwilling pushed very hard for radical reformation, which has all of the hallmarks of social revolution. Iconoclasm, violent rhetoric at rapid pace. Luther, later in 1521 travels to Wittenberg incognito to see the chaos first hand. And then in 1522 he’s brought back by Frederick the Wise because the riots are getting out of hand and if the reformation descends into total chaos, Frederick will have to act to crush it because the emperor Charles V will move against Saxony. Luther comes back and I think this is the point in his career where he is actually in most danger because if he can’t quell the riots in Wittenberg, and all he can use to do that is his own force of personality, he will be replaced by Frederick the Wise.

Luther comes back, quells the social revolution in Wittenberg and introduces  a much more conservative vision of reformation. There will be no iconoclasm. If you go to a Lutheran church today, you will find crucifixes. The conservative however of Luther’s intervention in 1522 was not simply a piece of political pragmatism. I think it was also connected to his pastoral sensitivity. Luther knew that lasting change could only be brought about by gentle persuasion. Most people then, as ever since did not like change. And so, Luther demonstrated in 1522 and throughout his subsequent career an aesthetic conservatism, which was designed as much to prevent the disturbance of tender consciences as it was to appease the desire of his political masters.

We tend to romanticize the reformation and we think that everybody is desperate for the reformation to come to town. We see evidence of this in Luther’s liturgical innovations. From as early as 1520, it is clear that Lutheran theology demands vernacular liturgy. How could the mass, for example, be any use if the words of promise are not clearly articulated in a language which the people could understand? Yet, for a man who stands out in history as a volcanic revolutionary, Luther’s move towards liturgical reform are gradual and hesitant. This is how he describes his approach in a pamphlet in 1523(6 yrs. after the crisis of 1517): Until now, I have only used books and sermons to wean the charts of the people from their Godless regard for the ceremonial. For I believed it would be a christian and helpful thing, if I could prompt a peaceful removal of the abomination that Satan sets up in the holy place, through the man of sin. Therefore I’ve used neither authority or pressure, nor did I make any innovations for I have been hesitant and fearful, partly because of the weak in faith who cannot suddenly exchange an accustomed order of worship for a new and unusual one and also because of the fickle  and fastidious spirits who rush in like unclean swine without faith or reason and who delight only in novelty and tires of it as quickly when it is worn off. Such people are a nuisance, even in other affairs. But, in spiritual matters they are absolutely unbearable. Nonetheless, at the risk of bursting with anger, I must bear with them, unless I want to let the Gospel itself be denied to the people.

Here, Luther made it clear that he was concerned to handle the delicate consciences with care and also to give no ground to those who seek novelty or innovation for its own sake. The liturgy he then described in 1523 was itself very conservative. Essentially, a cleaned up version of the traditional mass. Still in Latin, except for the sermon and a few hymns. And later, Luther can hardly be described as being in the vanguard of the application of his own theological principles to liturgical reform.

Indeed, even in 1524, as he wrote against the radicals, Luther rejoiced that the mass was now said in German, but also argued that such a practice should not be made compulsory lest it become a new legalism. And also because he was not yet satisfied that the German liturgy captured the full beauty of what was going on. It was not until October 1525 that a full German mass was celebrated in Wittenberg.  That’s as early as Luther feels able to push forward with the full application of theology that he’s fully articulating in 1517-1518. It’s remarkable sensitivity. (17 min mark)

The Tools of the Trade from Southern Seminary on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari