Vladimir Pustan – De pe munte, în valea plângerii 17 Noiembrie, 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI 

Marcu 9:14-29

14 Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
16 El i -a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?„
17 Şi un om din norod I -a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n’au putut.„
19 ,,O neam necredincios!„ le -a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.„
20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
21 Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?„ ,,Din copilărie„, a răspuns el.
22 ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.„
23 Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`… Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!„
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!„
25 Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.„
26 Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!„
27 Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s’a sculat în picioare.
28 Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?
29 ,,Acest soi de draci„, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.„

Photo credit above – Raphael’s Transfiguration wikimedia

Vladimir 2

Vladimir Pustan (transcrierea, blogul Agnus Dei):

Daca priviti acest tablou a lui Rafael, vedeti pe Isus, pe muntele schimbarii la fata, impreuna cu Moise, impreuna cu Ilie. Ii vedem pe cei 3 ucenici, pe Petru, Ioan si Iacov. Si daca privim jos, valea. Valea cu probleme. Un copil, daca vedeti in partea dreapta, cu tatal lui. (E) copilul demonizat, tinut de tatal de mana. Aici, in partea stanga, daca puteti baga de seama, observati un om cu cartea in mana. Astia sunt carturarii, teologii de astazi. Toata lumea se mira, altii bocesc. Il arata pe copil si se intreaba, ‘De ce-i asa?’ Cum adica? E o intreaga problema cu tabloul acesta. Pe muntele pe care Isus Hristos s-a urcat cu ucenicii, dintr-o data, Dumnezeu, de acolo de sus, din varf de munte a strigat, invaluindu-L pe Isus Hristos intr-un nor stralucitor: Acesta-I Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea.’ Au ramas uimiti si Petru si Ioan si Iacov. Il vazusera pe Moise, il vazusera pe Ilie. Vazusera ce n-au putut sa vada, ce n-a putut sa vada un muritor pana atuncea. Vazusera lucruri care i-a pus intr-o uimire fantastica. I-a umplut de bucurie. Duhul lui Dumnezeu era prezent acolo in varf de munte, acolo unde-si dorise sa fie si Avram, Noe si Ilie. Ei erau victoriosi cu Dumnezeu. Vazusera Spiritul lui Dumnezeu pur.

Invaluiti cu norul sfant, invaluiti cu bucuria sfanta, invaluiti cu starea aceea deosebita. Voiau sa o permanentizeze starea aceea. N-ar mai fi plecat niciodata de aicea, ‘Doamne, nu mai vrem sa plecam.’ Acuma, ne facem niste colibi. Cei trei, care erau acolo, impreuna cu Petru au hotarat sa nu mai coboare dupa munte niciodata. Asemenea bucurii spirituale gasisera acolo.
Si Isus Hristos zice, ‘V-ati bucurat?’
‘Da.’
‘Acuma, sa dam drumul jos in vale. Acolo sunt problemele noastre.’

heartlight.orgUn colectionar de ceasuri avea un ceas la care tinea foarte mult. Pe cadran scria: Este mai tarziu decat crezi. Dar, pana la urma a gasit un ces cu un cadran mai bun. Pe cadranul acelui ceas, cu o inscriptie mai buna, scria: Mai este mult pana la asfintitul soarelui. Eu cred ca biserica intelege gresit venirea Domnului. Venirea Domnului, pe multi, ne face ca sa ramanem pe munte pentru ca vrem sa permanentizam starea cu Dumnezeu: bucurii sfinte. Si atunci zicem si noi, ca si pe cadranul acelui ceas prim: ‘E mai tarziu decat credem.’ Si cand e prea tarziu, nu mai face nimeni nimic. Eu cred ca pe inima fiecarui dintre noi ar trebui sa scrie: ‘Mai e mult pana la asfintitul soarelui.’ Mai e mult de lucru.

As vrea in aceasta dimineata sa va cobor de pe muntele lui Isus in valea plangerii, pentru ca biserica noastra nu are… si cei care ne vedeti pe internet, n-aveti voie sa ramaneti sus pe munte. Dumneavoastra, trebuie sa coborati, cu Hristos, cu tot, in valea plangerii pentru ca acolo e locul nostru ca biserica: De pe munte in vale. De pe muntele lui Isus, in valea plangerii. „Doamne, vrem sa stam cu Tine.” „Coboram acum,” zice Isus. In clipa acesta ne dam jos si primul lucru pe care trebuie sa-l intelegeti, cand coborati in vale este ca in vale descoperim ca sunt oameni ce au nevoie de ajutor. Ce descoperire uimitoare!

1. In vale descoperim ca sunt oameni ce au nevoie de ajutor

A fost cumva, pe munte, copilul indracit cu tata? Nu. Ce era pe munte? Har. Pe munte era bucurie. Pe munte era cantare, pe munte era botez cu Duh Sfant. Pe munte era proorocie. Pe munte era bucurie. Pe munte era transpiratie, lacrima, dar nu era copil, nu era tata. Nu era nimic din toate acestea. Nu o sava dati seama, pana nu iesiti de aici, de pe usa acestei biserici, pana veti cobora de pe dealul acesta, pana veti ajunge jos, in centrul Beiusului, cate nevoi sunt. Cat de important este sa stiti sa coborati de pe munte, pentru ca aici nu sunt probleme.  Va trebui ca sa ajungeti jos in vale ca sa va dati seama, de fapt, ca sunt atatea probleme. E fara sens sa ramenm aici. E fara sens ca Duminica dimineata si Duminica seara, dupa ce ne-am ingrasat spiritual este ca tot ce am agonisit aici, sa mancam tot aici si tot aici sa digeram, si tot aici, dupa aceea sa ne culcam, exact cum te-ai duce intr-un peco cu masina, aproape cu rezervorul gol, pe rosu si s-o umpli cu benzina, dupa care sa-ti dai seama ca peco e un loc acolo, locul acela, statia aceea de benzina e un loc primitor. Garantez ca va gasiti si o sticla cu apa si o bucata cu paine, un sanvici. Va puneti cortul in statie; nu mai plecati. Nici masina nu mai consuma. Pentru asta e facuta o statie peco? Da sau nu? Nu. Ai venit, ai alimentat si ai plecat. Te-ai urcat pe munte si de acolo ai plecat jos in valea plangerii, pentru ca acolo e nevoie de noi; nu sa-ti faci tu cort intr-o statie peco, sa spui ca ‘am de toate acolo’.

Biserica trebuie sa inteleaga ca locul nostru este pe munte si de pe munte, rapid, jos in vale, pentru ca in vale sunt oamenii cu probleme. Iubitilor, nu vi se pare ciudat ce vi se intampla si vorbesc acum, nu numai spiritual in Romania, dar pur si simplu si fizic. Domnule, nu exista varf de munte in tara noastra in care nu se suie rapid o echipa sa faca o manastire acolo. Nu poti sa-ti intinzi cortul nicaieri, linistit, ca dintr-o data vine cineva, ti-l ruseaza in jurul tau si te trezesti dupa aia cu o manastire acolo, pe banii statului. Domnule, e o nebunie in a urca in varf de munte. Toata biserica vine sa zboare in varf de munte, sa ne facem manastire acolo, intre vulturi. Spitalele se inchid in Romania ca n-au cine sa le administreze. Scolile se inchid in Romania pentru ca n-are cine sa mai mearga la ele. Jos in vale e prapad. Nu vezi un preot, nu vezi un pastor nicaieri, sa vorbeasca cu cineva. E o rusine. Sa vorbim cu oameni despre Dumnezeu, sa ne rugam cu ei, sa vedem ce probleme au, ce framantari au. Una, doua, cum vedem un munte cum ne urcam pe el. Acolo ramanem, intepeniti. E o viteza uluitoare. E o dorinta uluitoare de a ne urca in varf de munte cu totii. Dar, problemele sunt aici in vale. Problemele sunt in parcari, problemele sunt in spitale, problemele sunt in puscarii, problemele sunt pe strada, la scoala. Problema e cu colegul tau de banca; nu poti sa stai la nesfarsit pe munte. Indiferent cat de frumoase stari spirituale sunt aici, Petru voia sa se faca calugar. Zice, ‘Eu imi fac aici o coliba. O sfintesc si aici stau. Nu mai cobor.’ Parca presimtea ca va pacatui, jos in vale, pana la urma. Si nu uitati un lucru, voia sa faca mai multe pe varful ala din munte.

Dragilor, ne place pe munte. Dar, ce gasiti jos in vale? In primul rand, daca bagati seama, in vale gasiti necredinta. Astia toti erau necredinciosi. Erau necredinciosi carturarii. Ca sa puteti pricepe mai bine tabloul, cand Domnul Isus a plecat cu cei trei, sus pe munte, ceilalti 9 ce au facut? Automat s-au apucat la discutii teologice cu carturarii. In momentul in care a venit baiatul ala acolo, cu taica-su, au avut si motiv ca sa se bucure. As vrea sa pricepeti un lucru extraordinar, important. Oamenii aceea erau toti loviti de necredinta. Neredinta aveau, spune Cuvantul lui Dumnezeu, carturarii. Necredinta aceea batjocoritoare, ‘Ce Dumnezeu, ma!’ Ce sa faca Dumnezeu cu copilul asta, acuma? Face spume, aici la gura, ‘Mai, nu mai plange aici, du-te la medic odata.’ Necredinta aia batjocoritoare, „Ce, cine? Coboara El dupa munte jos, fiul dulgherului din Nazaret? Poate un tamplar sa-l rezolve pe copilul asta? Exista Dumnezeu? Nu exista. L-ati vazut voi? Nu l-ati vazut.„‘ Necredinta aceea pura, atee, urata. Necredinta aceea, care te face sa batjocoresti pe cei care se duc la biserica. ‘Ce, mai buni sunteti daca va duceti acolo?’ Ce v-apuca sa va duceti toata duminica? Si dimineata si seara, si luni, si joi si marti la tineret, si sambata, cum au avut saptamana asta, doua intalniri de tineret? Necredinta batjocoritoare. Vedem la Tata, necredincios e si tata. Dar, stiti cand i-a aparut lui necredinta? Cand i s-a imbolnavit pruncul si asta era din copilarie. A vazut ca odata nu merge, a doua oara nu merge, pai, asta-i un Dumnezeu slab. Cati dintre dumneavoastra n-ati trecut prin aceasta vale a indoielilor: ‘Oare, mai poate face Dumnezeu ceva pentru mine?‘ Dar, sa nu cumva sa credeti ca asta-i singur. ‘Crezi ca pot?’ Poate poti! Dintr-o data, Dumnezeul nostru ni se pare mic si problema noastra mare.

Vedem ucenicii. La ei era o necredinta ascunsa pana atuncea, o necredinta de aceea care te face sa… ei au crezut… si mandrii, (ca erau) cu Isus. In momentul in care Isus pleaca pe munte, raman ei jos in vale. Va dati seama, ce formule de exorcizari or fi rostit ei, acolo. Mereu sa le spuna sa iasa duhul din copil. Nimic din toate acestea. Or mers rusinati dupa aceea. Ei nu au stiut ca au necredinta in ei. A fost o necredinta vicleana, mascata. Nu i-a pus fata in fata cu starea lor, cat problema copilului, capana atunci nu au stiut ca o au. Cata vreme a fost Isus Hristos cu ei n-au avut nevoie de credinta. Dar, cand au ramas fara Hristos, au devenit ca niste pui de gaina, slabi, nevredinci, fara ocrotitor. Jos era lacrima. Jos era necredinta in vale. Acolo e locul nostru. Jos era boala si influenta demonica si demonizare.

Era lunatic, spune Biblia. Adica, in traducerea de astazi, epileptic. Acesta era  diagnosticul: epileptic, problema neurologica. Isus Hristos nu spune ca asta e problema neurologica. Ci zice, ‘Tu, Satana, tu dracule din copil, din baiat sa iesi afara.’ Isus Hristos nu zice, ‘Epilepticule.’ Ci zice, ‘Tu sa iesi afara.’ Aici sunt niste probleme destul de grave. Oare, pot copiii nostri sa fie demonizati? De unde intra si cum intra demonii in copii? Tine-ti minte cand v-am spus de oamenii care se ocupa de fenomenul acesta. medici, preoti, pastori, spun asa. ‘Majoritatea influentelor demonice se manifesta in copii pana la varsta de 7 ani, pentru ca in clipa aceea sunt neprotejati. Dupa aia, inteleg niste lucruri. Se feresc, se roaga. Pana atunci, nici noi ca parinti nu suntem educati sa-i sprijinim. Cum poate un copil sa fie demonizat? Poate fi prin linia generationala. Nu uitati un lucru. Exista blesteme, in Biblie profilate pana la al treilea neam: vrajitoria, ocultismul, consultarea zodiacului si horoscopului. Tot ce poate tine de problemele acestea oculte este pana la al patrulea neam, pana la stranepoti. Imi veti spune ca-i din Vechiul Testament. Stiti ce vreau sa va spun eu? Ca e in decalog- in cele zece porunci, nu in celelalte- blestemat sa fie pana la al patrulea neam. Deci, vreau sa intelegeti un lucru important. Daca dumneavoastra sunteti sfinti, dar copiii vostri nu stau langa Dumnezeu, blestemul cade pe ei, pe nepotii dumneavoastra, pe stranepotii dumneavoastra, peste (cei) care iese de sub umbrela binecuvantarii.

Nu va jucati cu focul. Marturisiti pacatul, ocultismul, al vrajitoriei, al descantatului. Nu uita, daca in viata ti-ai pus mana in mana unuia care ghiceste in palma, esti blestemat dupa cum a zis Moise, pana la al patrulea neam, daca te-ai dus la vrajitori. Pana la al patrulea neam. Marturisiti pacatul acesta. Rugati-va pentru eliberarea copiilor dumneavoastra. Ei pot fi demonizati pe linie generationala. Ei pot sa fie demonizati, am spus, pe fond ocultist. Ei pot sa fie demonizati si cu probleme, din cauza blestemelor. Blesteme preferate- la noi, de exemplu, cand eram copil,  a spune mama fiului, cu dragalesenie, ‘Sa-i bata Dumnezeu norocul,’ era ceva ca buna ziua. La noi injura bunica de noroc si-l blestema, strabunica il blestema, mama il blestema si noi ne intrebam, ‘De unde sunt o gramada de copii nenorociti?’ Si astazi sunt nenorociti. Nu se descurca; nu fac nimic. Dau un exemplu de blestem: ‘Nu o sa iasa nimic din tine niciodata! Esti prost! Asa o sa mori, nenorocit! O sa mori dator! Nu o sa te mai faci bine niciodata,‘ pentru ca noi, din cuvintele noastre ne blestemam copiii. Vorbiti altfel. Biblia zice cum sa vorbiti. Vorbiti optimist. Influentati-i in bine, nu in rau. Nu va blestemati copiii.

A ajuns sa aiba spume la gura. Dar, copiii nostri, pot sa aiba pe Satana in ei si cu largul concurs a lor. Va dau un exemplu. ‘Domnule,’ zice, ‘mie imi plac filmele de groaza, de mic.’ N-ati bagat de seama ca nu mai merge afara? Ii e frica. Nu mai poate sa se duca sa duca gunoiul; nu-l mai poti trimite. Desene animate- uitati-va, va rog frumos, la ce desene animate … Nu vedeti altceva decat chakra, decat demonii de pe luna, care vin. Nu mai e vorba de alba ca zapada si cei  7 pitici Disney; nu mai e vorba de Cenusareasa. Aici e vorba de dracul. Sunt incantatii demonice in  unele desene animate, cu care copiii nostri se hranesc de la 3 ani. Il cheama pe Satana in casa lor. Nu vi se pare ciudat ceea ce spuneam in urma cu 2 saptamani de zile patronul cel mare de la MTV, unde se uita copiii nostri? Unde toate valorile sunt pervertite? In care Satana e prezentat chior? Zice, ‘Tinta noastra nu sunt copiii de 14 ani, pe astia ii avem.’ Cum? ‘Pe astia ii avem.’  Nu spunea McLuhen, unul dintre marii oameni de televiziune, care nu-i pocait, care nu-i crestin ca 85% din televiziune este controlata de forte demonice. De unde stie asta? Ca nu e crestin practicant, nu se duce la biserica.

Copiii nostri, tot felul de jocuri. Alearga unii dupa altii (virtual) pe internet si se omoara, se ucid. Crimele pe care le vedeti la televizor- copilul vine si impusca 7 colegi la scoala. El a intrat, doar, din nivelul 2 in (nivelul) cel 3. De la calculator el nu mai stie cand e lumea reala si ireala. Satana e in el. Copii, care se sinucid din cauza unei melodii. O gramada de copii care ajung sa se sinucida. Ajung in droguri, ajung in pornografie, nu mai pot iesi afara din pornografie. Dracul este bagat in ei. Atata, ca nu fac spume la gura. Dar si asta e o problema, cu facutul spumelor la gura, pentru ca asta e o stare pe care o vedem clar. Si au dreptate 100%, ca vedem sarbatori si spuneam intr-o duminica, aici, in locul acesta: Cum, adica, educatoarele noastre sa incurajeze, sau profesori la scoala sa incurajeze copii nostri ca sa sarbatoreasca Halloweenul? Da, ati innebunit, stimati educatori? V-ati tampit iremediabil? Dumneavoastra stiti ca Halloweenul este a treia sarbatoare in calendarul Satanic? Se duce un copil, pentru ca tot vorbeam de Halloween, se duce un copil, imbracat in inger la o femeie. Frumos, copilul frumos, cu costumul de inger, aripi, ‘Dati-mi  o prajitura.’ Si-i da o prajitura. Se duce la o alta femeie, ii spune, ‘Nu mai am prajitura. Am un mar sa-ti dau.’ Copilul il azvarla in traista si in clipa aceea isi da seama ca l-a trantit in prajitura si trage o injuratura. Se sperie femeia… un inger care injura asa de spurcat. Asta este, pentru ca dracu se preface in inger de lumina. Caracterul lui e satanic. Trairea lui e satanica, dar el arata inger, el are aripi. Ii imbracat in alb. A renuntat sa se mai faca in inger de lumina, va spun, bazat pe ce se vede afara. Satana, acuma, nu se mai ascunde.  Ii direct. Spitale de nebuni: pline. Clinicile de dezalcoolizare: pline. Clinicile de dezintoxicare: pline. Morgile: pline. In fiecare zi, astia de la televiziune n-au probleme cu ce o sa deie seara. Ei stiu ca o sa fie imposibil ca sa nu fie o crima, doua. Imposibil ca un copil sa nu bage cutitul in taica-su. Pana seara, pana la 5, trebuie sa fie crima. Crismele sunt pline. Locurile, discotecile sunt pline. Satana nu mai e imbracat in inger de lumina. Ii direct. El nu-si mai ia costum de inger, ca sa injure. El injura si gata.

Trei mari framantari

  1. Vedeti, aicea, in biserica e o problema. Noi, cel putin in relatia cu diavolul  avem trei mari framantari. In primul rand, prima framantare e aia de jos. E primul nivel, cel mai de jos al crestinului. ‘Domnule,’ zice, ‘mie mi-e frica de diavolul.’ Cu tot ce tine de el, ‘Nu ma duc, ca mi-e frica de morti, cimitir; stau cu lumina aprinsa acasa. Mi-e frica de diavolul. aud voci. Mi-e frica sa nu ma bag in ceva. Nu ma rog pentru nu stiu care, ca se muta dracu, sare pe mine.’ Asta e starea cea mai de jos, cea mai amarata a unui crestin. Nu exista stare mai nenorocita si mai nevrednica decat aceasta, ca sa te trezesti ca ti-e frica de diavolul, ca de umbra. Sa-l tii pe langa tine tot timpul- un crestin ingenunchiat in fiecare zi. N-are curaj nici sa se roage, n-are curaj nici sa posteasca. N-are curaj sa faca o gramada de lucruri pentru ca diavolul il prinde de gat. Ii e frica de intunerec, cat ii e frica si de lumina. Un crestin, caruia ii este frica si de ziua de maine, ca diavolul poate sa racneasca, sa faca o gramada de lucruri. Asta-i cel mai de jos nivel care poate sa existe: frica de diavolul, frica de Satana.
  2. Al doilea nivel este unul pe care-l abordeaza cei mai multi din locul acesta. Si ei spun asa, ‘Mie nu mi-e frica de Satana.’ Si va cred. Ce ne-ar putea face? Cata vreme suntem cu Isus Hristos, cata vreme suntem nascuti din nou, cata vreme avem Duhul lui Dumnezeu in noi, cata vreme avem armatura aceea din Efeseni, cap. 6, ce ne-ar putea sa ne faca diavolul? Nimic. Nu ne poate face nimic. Sunteti la nivelul superior. Sa o credeti voi, pentru ca intrebarea nu este asta, ‘daca tie nu iti este frica de diavolul’. Supremul raspuns trebuie sa fie acesta: diavolului trebuie sa-i fie frica de mine. Dumneavoastra ati auzit acuma ce am zis? Deci in primul nivel, jos, ni-e frica de Satana. Al doilea nivel- nu mi-e frica de Satana.
  3. Al treilea nivel, acela la care trebuie sa tindem cu toti, lui Satana ii e frica de mine. Cata vreme au fost jos in vale, nici o problema nu e. Se certau, faceau teologie, pentru ca in vale descoperi ca sunt o gramada de probleme. Sunt o gramada de necazuri, sunt o gramada de framantari. Pe altii ii robeste diavolul, copiii nostri nenorociti, familiile dezbinate, probleme… certuri intre frati, biserici care au probleme, tot felul de lucruri. In valuri descoperim ca ceva nu functioneaza cum trebuie. In vale descoperim lipsa, nevoie, o bucata de paine, o haina, coborati de pe deal in vale.

2. In vale descoperim ce avem noi de dat

Diavolul lupta direct. E aici. Il vedem pe el. In momentul in care coboara Domnul Isus de pe munte, incep lucrurile sa se miste, pentru ca in al doilea rand, in vale nu numai ca descoperi ca sunt o gramada de lucruri de ajutat si de facut; abia in vale descoperi si ce avem noi de dat celor in nevoie. Cand suntem in vale, descoperim si ce avem de dat, nu numai nevoia. Ce au avut de dat carturarii? Teologie. Au deschis cartile, Pai zice, ‘Dar, poate un copil de pocaiti sa fie demonizat, sau nu poate? Poate sa curga in acelasi izvor si apa murdara si apa curata? Pana la ce varsta umbla copilul asta? Ce o fi facut? Marturisituso, sau nu s-o fi marturisit? Cum a fost afectat de diavolul? Din pricina cui?’ Asta era teologie pura. Teorie, fratilor. In vale era teorie cat cuprindea cu privire la copilul ala. Ala facea spume, ala se dadea de pamant. Ala sarea cand in foc, cand in apa. Astia faceau teorii. Ii baptist…. Apropo de asta. Stiti care-i starea teologiei noastre de astazi? A gandirii si a diferentelor din biserica? Dumneavoastra stiti de cati crestini este nevoie sa schimbi un bec? Un bec, se arde un bec.

De cati crestini este nevoie sa schimbe un bec ars? Depinde. Depinde de care crestini sunt.

  • Ca daca sunt calvinisti, de nici unul. Astia nu schimba becul. Zic, ‘Domnule, daca asa o fost predestinata sa arda, noi nu ne putem opune. Asa a fost de la inceput sa se arda; noi nu schimbam becul.’
  • Daca sunt ortodocsi, ei nu schimba nimic. Ei nu schimba becuri pentru ca ei folosesc luminari. ‘Domnule, noi n-avem treaba, noi folosim luminari in biserica.’ 
  • Daca sunt catolici, zic, ‘Domnule, noi nu schimbam becul acesta, numai daca emite Papa o enciclica. Daca ne da porunca, noi schimbam si becu.’ 
  • Daca sunt Menoniti, isi pun intrebarea, ‘Ce-i ala bec?’ Stiti ca ei traiesc cu lampa mai mult.
  • Daca sunt Baptisti, nu? Zic, ‘Schimbare? Ce-i aia? Cum, adica sa schimbam ceva?’ 
  • Daca sunt Penticostali, de unul e nevoie ca sa schimbe un bec. Pentru ca unul schimba becul si ceilalti mustra duhul de intuneric, care exista.
  • De carismatici, de exemplu, daca trebuie sa schimbe becul carismaticii, apoi carismaticii zic, ‘De unu-i nevoie ca sa schimbe becul si de ceilalti sa fim atenti cand pica pe spate, sa-i prindem.’
  • Daca sunt Crestini dupa Evanghelie, de unul singur. Ceilalti isi aduc aminte mereu: Ce buna fost becul acela vechi. ‘O, bun era. A tinut mult.’ 
  • Daca sunt adventisti, de cat mai multi. Numai sa nu fie intr-o zi de Sabat, ca atunci nu-l mai schimba.

Astia suntem noi fratilor, cu becu. Astia suntem noi. Atata teorie despre cum e cu dracul, ce trebuie sa facem cu el? Sa ne fie frica? Sa luam usturoi, tamaie, fir rosu ca sa nu fuga somnul de la prunc, o scama? Cand va iesit ultima pisica neagra in cale? Dar o femeie cu o galeata goala? Da un popa sau un pastor de dimineata. O sa va mearga rau toata ziua. Dumneavoastra sa nu cumva sa credeti ca noi suntem crestini asa cum spune Biblia. Noi, pe tot poporul asta Roman, nu-i altceva decat un folclor pe care-l numim crestinism. Le-am amestecat pe toate si toate ….

Acolo jos, in vale, ne-am dat seama ca ei, carturarii, nu au putut sa faca nimic decat sa faca teologie. Dar medicii ce au putut sa puna? Un diagnostic. N-au putut sa ajute pe copil? Nu. I-au spus, ‘Tu esti epileptic. problema neurologica.’ Inca, doctorul Luca e foarte atent. El si spune tot, doctorul Luca, ce s-a intamplat cu pruncul. Ne spune ca si facea spume la gura, doctorul Luca. Era medic. Ucenicii, ce au putut sa faca? Nimic. Noi n-am putut face nimic. Tata, ce a putut sa faca ca tata? Dragoste; l-a iubit pe prunc. A putut sa-l vindece? Nu. Iti dai seama, cand esti in vale, ca de multe ori nu ai nimic de oferit, decat teorie, decat dragoste, ‘te iubesc’ sa-i spui si sa-l lasi sa mearga tot nemancat de la tine, tot biruit de la tine. Sa nu ne unim unii cu altii ca sa putem sa ne luptam, ca sa  fie eliberat cineva. Nu putem, pentru ca oamenii vin la noi, oameni cu nevoi. Ce facem cu ei? Ce le dam? Nu avem nimic. Numai teorie, decat, poate, putina dragoste si intelegere, compasiune. Sau, putem sa spunem, ‘Nu putem’. Ucenicii n-au putut. Doamne, noi n-am putut sa scoatem demonul din el, desi fusesera imputerniciti de Isus Hristos. Dar, de ce n-au putut ucenicii, ca e bine sa spunem si asta.

  1. Lipsa de compasiune – In primul rand, nu au avut compasiune. Nu a fost nici copilul lui Ioan, n-a fost nici copilul lui Petru, nici copilul lui Iacov, nici copilul lui Iuda. Nu le-a pasat de el. De ce nu au putut face ceva ucenicii?
  2. Mandria – Pentru ca s-au increzut in ceea ce au facut pana atunci. ‘Am mai scos noi draci. Nu ne-a trimis pe noi Isus Hristos?’ Mandrie gaunoasa. Stiti ce fel de mandrie? Mandria ciocanitorii aceea, daca ati auzit intr-o poveste chinezeasca. Merge ciocanitoarea, ‘da-i intr-un pom, da-i intr-un pom,’ la un moment dat se plictiseste si fuge din pomul ala, vede un altul. In momentul in care fuge din pomul asta, un traznet. Poc, tot pomul unde fusese ea inainte si ciocanise s-a dus jos la pamant. La care ea, ‘Vai ce-am facut. Vai, ce am putut face.’  A plecat, asa umflata in pene de acolo si a zis, ‘Sa vezi ce am sa fac eu cu celalalt pom, acuma.’ Si s-a dus, pana a durut-o capul a ciocanit. Uitati-va la mine. Cand o sa aveti odata vreo victorie sa nu cumva sa credeti ca vi se datoreaza. I se datoreaza lui Isus. Ca daca nu, o sa va doara capul pe toti a doua oara. Nu voua, ci traznetului, Isus Hristos, Domnul nostru. Noi vom dezamagi oamenii, mai devreme sau mai tarziu.  ‘N-avem,‘ asta-i raspunsul nostru, ‘nu putem.’ Apropo, bine ca mi-am adus aminte ca era sa uit. Am vazut-o pe sora Aurelia. Daca are cineva o soba, imi trebuie pentru o sora de a noastra in biserica. N-are o soba de lemne acasa si vine iarna. Sa stea cu mine de vorba la sfarsit. Mi-am adus aminte; am coborat de pe munte in vale. Stateam pe munte sus, va predicam voua si soba era problema.
  3. Nu intelegem puterea lui Dumnezeu – Oare, de ce suntem fara putere, mai fratilor? De ce suntem fara putere? Pentru ca nu intelegem puterea lui Dumnezeu. Nu intelegem puterea lui Dumnezeu. Daca am stii noi ca Dumnezeul nostru poate cu adevarat, daca am stii noi ca Dumnezeul nostru e viu, asa cum cantam, daca am stii ca Dumnezeul nostru poate sa-l biruiasca pe diavolul, poate ca sa faca o minune in dimineata aceasta si sa te elibereze de toate poverile tale, unde te apasa diavolul, unde te apasa Satana. Daca ai crede tu, in aceasta dimineata, cu adevarat, cat e de mare Dumnezeu, tu ai vedea minuni. Asa cum canta corul: ‘Ah de-ai vrea tu a crede, minuni mari ai vedea,’ numai putin sa crezi ca Dumnezeul nostru-i tare. Noi suntem slabi si n-avem de oferit nimanui, nimic, pentru ca nu vedem cat de mare e Dumnezeu.
  4. Nu intelegem puterea lui Satana. Noi nu intelegem puterea lui Dumnezeu si suntem fara putere si pentru faptul ca nu intelegem nici puterea Satanei, fratilor. Nu numai a lui Dumnezeu. Si a Satanei. Dragilor, daca o persoana nu-i controlata de Dumnezeu, e controlata de Satana, indiferent ce spun psihologii. Psihologii spun ca exosta o a treia stare: Dumnezeu, Satana si psihologic. Vreau sa va spun ca daca o persoana nu-i controlata de Dumnezeu, e controlata de Satana. Aud pe multi (zicand), ‘Pe mine nu ma conduce nimeni.’  Ba da, prietene. Cineva te conduce. Tu hotarasti cine. Dumnezeu sau diavolul.
  5. Noi nu intelegem nici puterea carnii din noi- Daca am intelege puterea lui Dumnezeu si puterea Satanei, am putea sa intelegem imediat cat suntem de slabi si de fara putere si din cauza carnii din noi. In Ghetimai i-a pus sa se roage; s-au culcat. Petru s-a lepadat. Din cauza carnii din noi suntem slabi. Nu postim, nu ne rugam, nu ne luptam. Credem ca noi putem birui. Noi am primit putere si dumneavoastra ati primit putere. O parte dintre dumneavoastra sunteti plini de Duhul Sfant. Asa sustineti. Dar dumneavoastra ati fost botezati cu Duhul Sfant, dar nu mai vreti sa mentineti, platind pretul acestei puteri. Ucenicii au fost trimisi sa mearga sa scoata draci. I-a trimis Isus? Da. I-a imputernicit? Da. Le-a poruncit? Da. S-au dus in numele Lui? Da. Si au venit si au spus, dupa doua saptamani, ‘Nu putem sa scoatem dracul din asta.’ De ce? Pentru ca n-au pastrat puterea.

Si am ajuns la concluzia ca nu-i greu sa o obtii. E greu sa o pastrezi, pentru ca, de obtinut, ti-o da Dumnezeu. Dar, de pastrat, trebuie sa ti-o pastrezi tu. Sa o pastrezi tu. Si ei nu mai erau. Erau goi. Acuma, vreau sa va spun ceva si voi intelegeti, ca m-am tot gandit sa va spun sau sa nu va spun. Va rog sa priviti vers. 29. ,,Acest soi de draci„, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.` Rugaciune si post. Si acum o sa va spun ceva dureros. In limba greaca, original, scrie:

Marcu 9 v. 29 greacaPhoto credit http://www.biblestudytools.com/interlinear-bible/mark+9:29

Biserica a adaugat cuvantul ‘post’. In originalul din Biblie, timp de 100 de ani na fost decat ‘rugaciune’. Dar, pentru ca oamenii au inceput sa piarda puterea lui Dumnezeu din vedere, biserica a adaugat cuvantul ‘post’. Post- dupa aceea, pentru sute de ani au pus textul in paranteza, cuvantul ‘post’. Acuma, numai in putine traduceri mai gasiti paranteza.

Vreau sa ma intelegeti bine; sa nu ma intelegeti gresit. Obligatoriu, trebuie sa ne rugam si sa postim. Dar aici, (Marcu 9:29) e numai rugaciune. I-a trimis (Isus) cu rugaciune si a zis, ‘De ce n-ati putut?’  In prima faza, cum ati inteles si cum am inteles eu, pana n-am citit cu atentie pasajul acesta, versetul acesta de 50 de ori? Ca sa va spun astazi si sa va spun adevarul. Ce ati inteles voi si cum am inteles si eu? Ca de fapt, ei nu postisera, de aceea nu iesise dracul din copil; ca prima data i-a trimis numai sa se roage. Fratilor, nici daca posteau nu iesea dracul. Si acuma, va rog sa fiti atenti. Stiti de unde este erezia? Unde se ascunde? Va dau un exemplu:

Cineva are o problem. Sunam undeva. Sapte barbati sa posteasca sapte zile. Uite unde-i erezia. Sapte barbati trebuie sa posteasca totdeauna. Inseamna ca undeva, noi strecuram o erezie. Si care-i asta? Inseamna ca vindecarea mea si vindecarea ta nu depinde de Hristos, ci de postul meu si de rugaciunea mea. Eu trebuie sa ma rog si trebuie sa postesc, ca Hristos a spus-o clar: Cand va pleca Mirele de la ei, se vor ruga si vor posti. Dar, nu datorita rugaciunii si postului fuge dracul. Ci datorita lui Hristos. Ca erezia aici este: Ca, daca ma rog si postesc (si am rezultate),nici n-as mai avea nevoie de Hristos, ca prin fapte am rezolvat problema. Ati inteles? Ati inteles bine ce am zis? De rugaciune si post avem nevoie. Dar, numai Hristos este eliberatorul. Numai Hristos este vindecatorul. Nu datorita noua. Sntem ciocanitoare ? Si credem noi ca s-a ars copacul datorita noua. (Nu). Datorita Lui, slavit sa fie El. Va rog sa nu uitati asta niciodata, ca biserica a adaugat cuvantul ‘post’ aicea, cei care au scris Biblia.

Iubitilor, au primit putere in urma cu 2 saptamani si nu si-au pastrat-o.
Vreau sa va citesc un actibild de pe o masina din America. ‘Daca-L iubesti pe Isus claxoneaza.’ Asa se intelegau crestinii in America, in urma cu 10 ani: Daca Il iubesti pe Isus, da un claxon. (Photo credit www.wattpad.com)
Si a aparut un alt actibild, si mai frumos, pe masina: ‘Daca-L iubesti pe Isus, daruieste.’ Oricine poate claxona. Simplu.
No, acuma, sa va traduc eu actibildurile astea doua. ‘Daca-L iubesti pe Isus Hristos, sa-i fie frica diavolului de tine. ca de vorbit in limbi, oricine poate.’
‘Astia cine sunt, ca pe Pavel il stiu? 

Daca nu te cunoaste Satana, s-ar putea sa nu te cunoasca nici Dumnezeu. Ca, atunci cand esti copilul lui Dumnezeu esti inamicul #1 al diavolului. As vrea sa inchei in dimineata aceasta pentru ca nu o sa va vina sa credeti ce vreau sa facem. Sa ne rugam pentru eliberare. Ce spuneti dumneavoastra, daca tata trimitea un bilet. Era vindecare sau nu? In loc de copil, mai, nu duc copilul, ca asta face spume. Cum il mai insor dupa aia? Ce ziceti, asa? Nu vi se pare ca cea mai mare durere a noastra e faptul ca noi nu aratam rana lui Hristos? ‘Domnule, eu n-am nici un fel de problema.’
‘Cum esti?’
‘Bine.’
‘Aduceti-i la Mine, neam necredincios,’ 
zice Isus Hristos, ‘si nu va fie frica de diavol.’ Marcu e atent aicea. Marcu, de fapt, spune ca trebuie sa fie speranta, ca Isus mai facuse bine la doi copii, inainte de aceasta. Inviase pe fiica lui Iair. Si a tamaduit pe fiica, tot demonizata, a sirofenicienii. Dar, la amandoua, cat la femeia sirofeniciana, cat si la Iair, Domnul Isus face apel la credinta parintilor, nu a ucenicilor. Daca crezi, se poate. Isus Hristos nu vine si spune: Trebuie sa creada pastorul sau preotul pentru tine. Trebuie sa crezi tu. Credinta ta trebuie sa se ridice. In ambele a impins credinta parintilor inainte si a spus un lucru Isus: Totul e cu putinta celui ce crede.’ In dimineata aceasta, Dumnezeu poate elibera in locul acesta.

Poate te simti incorsetat de diavolul cu frica. Ai temeri. Poate ai un anumit obicei pacatos, pe care ti l-a bagat diavolul in carne si nu-l mai poti scoate afara. Vei putea sa stai in banca sau vei putea sa fi eliberat, aici in fata. Bisericii noastre nu-i este frica de diavol. Dar, trebuie sa treaca la partea superioara. Sa-i fie diavolului frica de noi. Ca atunci cand ne rugam noi, iadul sa tremure.

Mă simt voios şi-s fericit

Mă simt voios şi-s fericit
Când mă gândesc cât m-a iubit
Isus Hristos ce S-a jertfit,
Şi pentru a murit
(:Aleluia:) Isus Hristos, El m-a iubit!

Păcatul mă ţinea legat,
Cu lanţ de pofte ferecat,
Dar El pe mine s-a-ndurat
Şi lanţul mi l-a sfărâmat
(:Aleluia:) Isus Hristos m-a ‘liberat!

Satan cu toată oastea sa
Pândeşte-acum şi viaţa mea,
Dar nu mă voi înspăimânta,
Căci Domnul meu, El, va lupta.
(:Aleluia:) da, Domnul nu mă va lăsa!

Chiar grijile de vin mereu
Şoptindu-mi:vezi că este greu!
Eu tot mă-ncred în Dumnezeu,
Şi astfel scap de orice rău…
(:Aleluia:) Isus e Salvatorul meu!

VERSURI by http://cantece.wordpress.com VIDEO by Fundatia Ciresarii

Reclame

Video cu Billy Graham – Ultimul mesaj: Zilele noastre pe pamant sunt ca o umbra – Defining Moments – cu subtitrare

Photo Reuters via The Daily Mail UK

Cu ocazia aniversarii de 95 de ani, Billy Graham a pregatit acest ultim mesaj pentru noi, mesaj subtitrat in Limba Romana.

Billy Graham cu cantaretul care l-a insotit la cruciade de evanghelizare. George Beverly Shea, care a plecat la Domnul pe data de Aprilie 16, 2013. Photo credit http://www.georgebeverlysheamemorial.org

VIDEO by Billy Graham Evangelistic Association VIDEO subtitrat by Biserica Bunavestire

(https://www.youtube.com/watch?v=d-Rw1tB6zAs)

What Were the Original Languages of the Bible?

I found this excellent article at Biblegateway.com and I thought I’d share it:

Photo credit http://www.human-resonance.org (ancient Aramaic scroll, though, not from the OT)

What language was the Bible originally written in? Pastors and seminarians can probably answer that easily enough, but the rest of us might have only a vague idea that the Bible was written in one of those “dead” languages. Ancient Greek? Latin, perhaps?

The Bible was actually written in three different ancient languages: Hebrew, Aramaic, and Greek. While (a modern version of) each of these languages is spoken today, most modern readers of those languages would have some difficulty with the ancient versions used in the Biblical texts. It’s strange to think that we might hardly recognize the most influential book in the world in its original form!

Hebrew, Language of (Most of) the Old Testament

Ancient Hebrew was the tongue of the ancient Israelites and the language in which most of the Old Testament was penned. Isaiah 19:18 calls it “the language of Canaan,” while other verses label it “Judean” and “language of the Jews” (2 Kings 18:26; Isaiah 36:11, 13; 2 Chronicles 32:18; Nehemiah 13:24).

Ancient Hebrew is a Semitic language that dates back past 1500 B.C. Its alphabet consists of 22 characters, all consonants (don’t worry; vowels were eventually added), and is written from right to left.

While Hebrew remained the sacred tongue of the Jews, its use as a common spoken language declined after the Jews’ return from exile (538 B.C.). Despite a revival of the language during the Maccabean era, it was eventually all but replaced in everyday usage by Aramaic. Modern Hebrew can trace its ancestry to Biblical Hebrew, but has incorporated many other influences as well.

What’s Aramaic?

Ancient Aramaic originated among the Arameans in northern Syria and became widely used under the Assyrians. A few passages in the Old Testament were written in Aramaic (Genesis 31:47; Ezra 4:8-6:18, 7:12-26; Jeremiah 10:11).

Some have compared the relationship between Hebrew and Aramaic to that between modern Spanish and Portuguese: they’re distinct languages, but sufficiently closely related that a reader of one can understand much of the other. Aramaic was very popular in the ancient world and was commonly spoken in Jesus’ time.

bible scribe

Photo credit hcsb.org

The New Testament wasn’t written in Hebrew?

Many people assume that the New Testament was written in Hebrew as well, but by the time the gospels were being written, many Jews didn’t even speak Hebrew anymore. Rome had conquered Greece, and the influence of Greek culture had saturated the empire. What’s interesting about Biblical Greek is that it didn’t use a high-class or complicated style; it was written in koine (common Greek), a language that could be understood by almost anyone, educated or not.

It’s amazing to see how the Word of God has traveled through languages and cultures. It began in the language of his chosen people, adopted the language of the Roman world, and now exists in over 2,000 different languages. Far from being a static, one-language text, the Bible actually embraces translation and cross-language accessibility by its very nature. Whether you read the Bible in its original languages or in one of thousands of modern tongues, it’s a blessing to be able to read God’s word today just as it was read thousands of years ago.

John Charles Ryle – Exhorting Young Men

Ryle was a strong supporter of the evangelical school and a critic of Ritualism. He was a writer, pastor and an evangelical preacher. Among his longer works are Christian Leaders of the Eighteenth Century (1869), Expository Thoughts on the Gospels (7 vols, 1856–69), Principles for Churchmen (1884). Ryle was described as having a commanding presence and vigorous in advocating his principles albeit with a warm disposition. He was also credited with having success in evangelizing the blue collar community. His second son, Herbert Edward Ryle also a clergyman, became Dean of Westminster. (Photo credit Gospel Expositions by J.C. Ryle)

View this document on Scribd

In awe of God’s Creation – 1 Hour in The Canyons of the Southwest – Canioanele din Sud-Vest, USA (video 60 min) – Coplesit de Creatia lui Dumnezeu

Bryce Canyon National Park

Bryce Canyon National Park (Photo credit: rickz)

Experience the towering, rose-tinted amphitheaters of Bryce National Park, the graceful stone arches of the Canyonlands, and the Weeping Cliffs of Zion.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari