Vladimir Pustan – ‘Timiditatea’ din ciclul de predici: Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii

PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Vezi alta predici din seria aceasta,  aici –

sad young man

Timiditatea

(din ciclul de predici: Anii măgăriilor sau păcatele tinereţii)

Vladimir Pustan

(Transcrierea  predicii blogul Agnus Dei:) Daca biserica nu va da niște răspunsuri Vladimir nov 13tinerilor aceste răspunsuri le va da strada, le vor da anumiți prieteni; sunt lucruri pe care le spunem noi pentru că nu le-au spus părinții la timpul potrivit. Ei bine, încep în această seară cu un lucru, care dacă ar fi să spunem că este păcat aș spune că sunt smintit; și încep vorbindu-vă despre timiditate.
.
Oare poate să fie timiditatea un păcat? O putem include acolo, între lucrurile acelea care mai tâzriu ne pot afecta? Cu siguranță că o timiditate netratată “astăzi” duce la probleme “mâine”. Veți înțelege la urmă de ce am trecut acest lucru întâlnit la o mare parte a oamenilor. Citeam într-un studiu că aproape 80 % dintre oameni s-au confruntat în viață cu timiditatea.
.
A fi timid. Ce înseamnă a fi timid? Nu i-ați văzut pe oamenii aceia care, te duci să vorbești cu ei și, el sare pe geam? Nu vi s-a-ntâmplat? Îl vezi dintr-o dată că roșește, negrește, înverzește. Ți-ai  învățat copilul, pentru șsoală, acasă 10 strofe dintr-o poezie; o știe și-i dă drumul cu o viteză extraordinară; l-ai adus aici pe  scenă, s-a blocat, nu mai zice nimic: “- eu în public nu vorbesc”. Vine o fată, are 18-19 ani, tot așteaptă; face 20 de ani, și poate aștepta până la adănci bătrâneți; știe că el o iubește dar nu i-a spus-o nicciodată; și atunci își ia inima în dinți și-i spune: – mă, tu simți ceva pentru mine?. Și el în clipa acea leșină, tre să-l de afata cu oțet – este timid.
.
Cum am putea-o numi păcat timiditatea !?! Nu o putem numi păcat dar poate duce la păcat, și veți vedea mai târziu asta. Un lucru interesant este că (și chiar mă gândeam la asta și vreau să vă spun ceea ce mi s-a-ntâmplat astăzi), când am spus cuiva că vreau să vorbesc despre timiditate a zis: “în sala aia nu-ți fă probleme că nu-i nevoie. Dacă ai vedea ce sms-uri trimit fetele la băieți n-ai zice că-s timide, frate. Dacă ai vedea cum vorbesc unii cu alții, cum se bagă unii pe alții în seamă, ce luptă de supraviețuire este să fii în central atenției; … ce să vorbești tu despre timiditate?”. Mai sunt băieți care roșesc? Poate din cauza mâniei, poate că e cald.
.
Într-adevăr, s-ar putea să trăim într-o lume cu puțini timizi, dar pentru ei vreau să predc în această seară și lor vreau să le spun câteva lucruri despre timiditate, mai ales că trebuie să începi cu ceea ce spunea un francez, Maurice Coyaud, care spunea: timiditatea este un defect al oamenilor mari iar tupeul este un defect al oamenilor mici.

Oare chiar să fie timiditatea un defect al oamenilor mari? Ai putea recunoaște într-un timid un om mare?
.
Ce este timiditatea? Specialiștii numesc timiditatea frica de a fi în central atenției sau, cum spune domnul Paul Popescu-Neveanu în dicționarul de psihologie, zice: comportament defensiv ezitant ce se adaptează social cu greutate. Și spunea d-l Neveanu: nu este problemă când o întâlnim până la pubertate dar este o problemă când întâlnim timiditatea la vârstele mature.
.
Acuma vreau să vedem cu cine avem de-a face: cine dintre d-voastră se consideră un timid mai mic sau mai mare să ridice mâna sus !? Sau timidă. Nu sunteți mulți. Vedeți?, predic degeaba. O să aveți seriose îndoieli mai târziu dacă sunteți sau nu sunteți timizi sau dacă ați mințit, și dacă este păcat că sunteți timizi. Photo credit : http://media-cache-ec0.pinimg.com
.
Prima simptomă a timidității este că oamenii timizi au o dificultate de a comunica cu ceilalți, deschizându-se doar cu prietenii și cu familia. Câți dintre d-voastră, dacă cineva nu le face cunoștință cu o altă persoană, se duc și se bagă în centru? O dificultate de a comunica cu ceilalți. Să nu spuneți că fiecare dintre voi abia așteptați să vă duceți să spuneți celuilalt toate aceste lucruri; să vorbiți cu un profesor, să vorbiți cu un păstor, să vorbiți cu o fată, cu o prietenă, să vă deschideți inima imediat, să faceți cunoștință într-un grup de băieți.
.
Eu sunt înconjurat de foarte mulți oameni timizi; oameni care comunica mai bine cu mine dar când sunt lăsați pe mâna altora nu mai comunică. Am pe lângă mine oameni care, când sunt în familie le este cu mult mai ușor de a vorbi (și-mi veți spune că este normal); normal este ca în familie să vorbești dar nu este normal ca afară să fii mut după aceea.
.
Există după aceea o altă simptomă a timidității: a nu putea privi oamenii în ochi; să nu te poți uita, când vorbești cu un om, în ochii lui. N-ați văzut d-voastră? … pe scenă, cei care cântă, sunt cu ochii în pantofi, în difuzoare, în monitoare; oameni care predică, își pun ochelari de soare, nu pot privi oamenii în ochi.
.
Un alt simptom al timidității este frica de a nu te face de râs în fața oamenilor.  “Cum arăt? Bine arăt? Poate zic vreo prostie și râd alții de mine, mai bine tac”; că scrie în Biblie că oamenii care taci e mai bine așa. Și românii au un proverb: “dacă tăceai filozof rămâneai”; și astfel timizii toți sunt niște filozofi. Așadar, o grijă exagerată de a nu se face de râs, de a nu fi penibili; pentru că cine vorbește mult întotdeauna se face de râs, imposibil ca din 50 de cuvinte să nu spună vreo șapte prostii; și vorbind mult greșim mult. O continuă înfățișare spre sine, spre propriul comportament, duce la o stare de inhibare, de timiditate.
.
Când te întâlnești cu un om, ești timid 100 % dacă începe să-ți bată inima mai tare (ca la o vrabie); sau ți se pune un nod în gât și nu mai poți vorbi. Ai vrut să zici o grămadă de lucruri și nu mai poți vorbi. Nu vi s-a-ntâmplat? De foarte multe ori asta. Mi s-a-ntâmplat, nu o dată, când au zis tineri: “- frate, nu te duci tu la sora X să-i spui că mie-mi place de ea?”. Nu că n-ar fi treaba noastră de păstori să facem lucrul acesta dar nu poți la nesfârșit să-l faci, obosești la un moment dat tot spunându-i fetei: “vezi că el o zis că …”.
.
Oamenii aceia care au schimbări vegetative, roșesc tot, li se pune un nod în gât; uită ce au vrut să spună; nu mai știu, și-au scris pe hârtie ce-au vrut să spună și după aceea nu mai găsesc hârtia; tremură toți; o singură dată vor să copieze și-i prinde profesorul și atuncea; ei și până se duc să cumpere un ziar se frământe: “ce-o să zică femeia aceea dacă cumpăr …” ; în biserică-i vezi: “- haide , fă și tu o lucrare! / Nu pot frate, da cum să vine u în fața oamenilor? Nu pot, mai bine mă taie bucăți. Fac ceva prin spate dar nu vin în față”. Veneau unii la mine: “- frate, să nu cumva să mă pui să mă rog în biserică singur! De m-ai pus acolo mă găsești; mă puteți lua ca pe o statuie; cu mine să te porți cu îngăduință! Nu mă pune în față, nu mă pune să ridic mâna pentru că eu nu pot, sunt timid”. Ei bine, v-ați mai regăsit careva dintre voi ascultând aceste simptome? Ridicați mâna! Photo below credit http://media-cache-ec0.pinimg.com

De ce sunt oamenii timizi?

a) O primă cauză a timidității sunt problemele din familie.

Lipsa de dragoste într-o familie naște copii timizi.  Lipsa de iubire, de îngrijire, de înțelegere sau violența din familie naște copii timizi. De asemenea, prea mult răsfăț naște copii timizi. D-voastră n-ați văzut un copil din acesta, cocoloșit da mamă-sa, și aruncat între “lei” în clasa I? Este terminat; se uită toți la el, el sfios, automat s-a dus în ultima bancă; și vin apoi “peștii” ăștia mari  și spun: “- ce faci bă copile? Vezi că-ți trag una imediat, te-ai pus pe locul meu!” E terminat copilul acela.
.
Într-o lume de maneliști cum ar mai putea să fie timizi oamenii? Într-o lume care bagă manele și câte și mai câte, cum ar putea să mai fie timizi oamenii? Când îi vezi cu pieptul dezgolit, cu un lanț de-acela de bicicleta la gât, cu casetofonul în mână, cu mașina tare cu subwofer, freză, gel, inele, ghiuluri, țigări și altele în gura, cum pot să fie oamenii ăștia timizi domnule? N-au cum să fie timizi. Să știți că o primă cauză a timidității vine din familie.
.
Pesimismul, neîncrederea. Dacă mereu îi spui copilului tău: “nu vei reuși în viață, nu ești bun de nimic, uită-te la tine în ce hal ești, cum arăți !!!”, copilul acela va crește știind că nu are un potențial, copilul acela va crește știind că nu are putere; copilul acela nu se poate uita în ochii altora, nu s-a uitat nici în ochii tatălui său (dacă se uita îi pleznea taică-său vreo două); știe că tata a rezolvat în casă lucrurile și pe copii i-a inhibat mereu iar când au ajuns în societate au fost niște perdanți de la bun început.
.
Copii care n-au vorbit, n-au avut dragoste, au fost aruncați în camera lor (“uită-te la televizor, stai acolo și fii cuminte!”) devin timizi. De exemplu copii timizi cresc în familii de oameni divorțați. Ei știu că sunt handicapați, ei nu au doi părinți și sunt de la bun început distruși și de zece ori trebuie să lucrezi mai mult la ei. Trebuie să lucrați la copii în casă să nu fie vreunul “prostul familiei, ăla care-i trimis în stânga și-n dreapta, ăla de care se râde”.
.
b)      O altă cauză a timidității sunt învățătorii și profesorii.

Se nasc copii care ajung timizi nu de acasă ci de la școală.; și nu-ți trebuie altceva decât un profesor ca Marius Chicoș Rostogan ș-apoi: “ce iaște comeata boule?”. Nu-ți trebuie altceva decât un asemenea profesor și din păcate mulți ca Marius Chicoș Rostogan sunt astazi ca profesori. Și dacă copilul n-are bani de nu știu ce, n-are bani de nu știu ce meditații transcedentale după ore, dacă vine dintr-o familie mai slabă … mulți profesori privesc și ce telefon are copilul în buzunar și ce haine, și ce mașină îl aduce la școală. Copilul când vede la școală lucrurile acestea devine mai închis în el, mai timid și crește un om cu foarte foarte multe frământari.
.
c)      De asemenea colegii, colegii de la școală, de serviciu, de facultate ne ajută să rămânem timizi. Mereu cu porecle (ochelaristul, pistruiatul, slabul, țiganul ăsta, ungurul ăsta) devin niște oameni fără putere, undeva în fundul clasei.

d)     Un copil care are o sănătate șubredă, un copil cu un handicap nu se poate și nu se va putea manifesta nicciodată.

e)      Sunt oameni care sunt timizi pentru că provin dintr-o clasă socială inferioară.

Mi-aduc aminte că am citit odată o carte cu un băiat care a devenit odată bogat care a dus o fată la restaurant. (Tre să facem deosebire înre timiditate și felul de a știi să mănânci cu furculița și cu cuțitul). Ceea ce era interesant era faptul că când ea s-a dus la restaurantul respectiv, singura ei problemă a fost că a pus-o să-și dea jos paltonul, pentru că era cald în restaurant; ori ea nu putea să-și dea jos paltonul pentru că avea ciorapul desșirat și vroia să-și acopere cât mai mult picioarele ca să nu o vadă chelnerul iar chelnerul până la urmă a văzut-o. Când ai paltonul cu o gaură în el, când vii dintr-o clasă socială amărâtă, părinți care au stat cu trei milioane și jumătate și ți-au dat din puținul lor pe care l-au avut; vei avea multe frământări să mergi înainte.
.
Vreau să înțelegeți că ele, cauzele timidității, pot să fie multe dar din păcate există niște riscuri, și vreau să vă spun ce riscuri poate avea un timid. La 16 ani nu e rău să fii timid, la 18 ani nu e rău să fii timid, dar la 19 ani trebuie să-ți treacă; incet încet trebuie să ieși afară din asta pentru că sunt niște riscuri viitoare foarte mari. Lipsa ta de socializare duce la un moment dat, te condamnă la singurătate și la depresie.
.
Într-un studiu pe care l-am citit, 96 % (enorm de mult) dintre oamenii depresivi provin dintre cei care au fost timizi la 16, 17, 18 ani, și asta i-a făcut să fie singuri pentru că nu poți socializa, nu-ți găsești prietene, nu-ți găsești prieteni cu care să stai pentru că “nu ești pe măsura lor”, pentru că “ți-e greu să vorbești cu ei … tu ești cu viața ta, cu trăirile tale, nu te bagi în seamă acuma, ce să faci, asta-i viața … sunt alte fete care trebuie să se mărite înaiontea ta, las să se mărite alea care-s mai băgăcioase” … .
.
f) Scoaterea din comunicare te duce în comunicare de mâna a 2-a;  foarte mulți oameni care sunt obsedați de internet, de computer, care ore întregi petrec în fața computerului. Pentru că vrei să comunici cu cineva și pentru că nu poți comunica față în  față cu el vei alege calea chat-ului, mess-ului, și 90 % ( sunt convins) din cei care lucrează mai mult pe astea, sunt timizii, sunt oameniicare dacă ar fi față în față n-ar mai vorbi, n-ar mai scrie, n-ar mai gândi, nu și-ar deschide inima așa.
.
M-am întâlnit în acești 2-3 ani de zile, de când fac consiliere pe internet, și primesc sute, mii de scrisori de la tineri, că cea mai mare parte a lor sunt timizi. Nu au curajul să se ducă la păstorul lor nu pentru că nu pentru faptul că păstorii nu le-ar vorbi, sau nu le-ar da soluții sau nu-s interesați (desigur, mai sunt și asemenea cazuri patologice), dar cea mai mare parte dintre tinerii aceștia aleg calea comunicării cu mine pentru că  păstorul lor nu are internet. În primul rând (tânărul) rămâne suficient de anonim; în al doilea rând nu este nevoie să mă privească în ochi, este o comuncare fără ochi aceasta. Numai că pericolul care-l paște pe timidul acela este că s-ar putea să comunice cu o fată sau cu un băiat tot fără să-l/s-o privească în ochi și n-o să te poți căsători într-o zi cu o fată pe care nu o cunoști. Într-o zi tot trebuie să o cunoști și să o privești în ochi, nu vei putea amâna la nesfârșit acea întâlnire excepțională (cei care ați văzut Forrest Gump țineți minte); adică nu poți să-ți fixezi o imagine de-a pururea: tu să fi un Don Quijote și ea o dulcinea pe care nu știi cum arată, n-ai văzut-o nicciodată.

Și acuma veți auzi de ce timiditatea poate să fie ceva păcătos.

a) O mare problemă este că timizi nu pot să fie folosiți în lucrarea lui Dumnezeu decât într-o măsură foarte mică. Mulți oameni care nu fac nimic în biserică sunt, de fapt, niște timizi. Ce să-i spui tu la unul ca acela? Eram săptămâna trecută cu cineva și  fratele mi-a prezentat pe un evanghelist. Am coborât amândoi în peco , eu m-am dus și mi-am alimentat mașina, el s-a dus și și-a alimentat și el mașina; cu 3 oameni a vorbit despre Dumnezeu, în 5 minute. Unul care alimenta era nervos dar (evanghelistul) i-a spus despre Dumnezeu într-un minut, apoi a vorbit cu cel căruia i-a plătit, și când a ieșit afară a găsit pe altul care făcea curat afară și a vorbit și cu el despre Isus Hristos. Noi am fi spus: “dom´le, eu nu pot avea tupeul acesta!” Dacă-l numim “tupeu” așa, înseamnă că este lucru bun pentru Împărățăa lui Dumnezeu. Timidul nicciodată nu va putea să facă evanghelizare. “– Cum să spun eu despre Dumnezeu? Eu mă bag în pământ!”.
.
b) Timidul este tot timpul cu capul plecat, în jos. N-ați văzut că sunt în grupul de laudă și închinare și tot timpul cântă cu capul plecat în jos, cu bărbia în piept. Te întrebi: ce-or găsit aceia de se uită tot în jos?

Timidul nu poate privi sala niciodată, chiar dacă are o voce excepțională. N-o să vă vină să credeți dar 75 % dintr-un mesaj este gestica, cam 50 % din muzică este partea vizuală. De ce credeți că se dau milioane de dolari pentru un clip de 5 minute? V-ați pus întrebarea aceasta, știți ce zic? N-o să vă rămână predica aceasta întipărită dacă o ascultați la radio decât aceasta pe care o vedeți aici; nici cântările acestea … . Timidul refuză să se uite în ochii tăi, mesajul “cade” la jumătate. Din păcate sunt o mulțime de timizi cu voci excepționale, cu lucrări excepționale, care ar putea să fie folositori pentru împărăția lui Dumnezeu, dar nu pot pentru că simt că pică tavanul pe ei. Cum adică să se ducă în față?
.
c) Dragii mei, lipsa de socializare, să știți, și egocentrismul duce spre deviații sexuale (un alt pericol al timidului).  Timidul nu va reuși nicciodată să se socializeze și pe zi ce trece se va depărta tot mai mult de oameni lipindu-se de singurătatea lui, de un internet, de o viață sexuală virtuală (vom vorbi dățile următoare) și veți vedea că el va trebui să se autosatisfacă. Aproape 100% din cei ce se autosatisfac sunt din categoría timizilor, a celor ce n-au reușit să socializeze, care n-au reușit să se integreze într-un grup de oameni, pentru că dacă te integrezi acolo nu vei face păcatul acesta ci vei avea știința că mai târziu, când te vei putea căsători, vei putea să-ți satisfaci aceste nevoi sexuale care nu sunt păcat ci diavolul pervertește aceste nevoi în viața noastră ca să devină păcate.
.
d) Sunt convins că cele mai multe accidente la volan le fac timizii. Nu-ți trebuie altceva decât să vină un bolid în spatele tău și tot să te claxoneze, să-ți arate degetul, să te împingă, și tu dacă ești un om pierdut nu mai știi ce să faci, nu mai știi: să o iei în stânga, să o iei în dreapta, ai “sări” că vine el și bagă la greu muzică și e grăbit și tre să plece că are niște treabă … . Ei bine, tupeul altora distruge pe cei timizi. Marile accidente se petrec din cauza lor; nesiguri pe ei, încercând să dea prioritate și când nu este necesar. Timidul este pe “principală” (drumul cu prioritate) dar el oprește dacă vine unul cu degetul afară și el, timidul, îi dă voie să treacă. “– Iertați-mă că stau și eu în calea d-voastră cu amărâta mea de Dacie, n-o să se mai întâmple; îmi pare rău că exist … cobor, mă dau jos și-i dau foc, și eu plec pe jos mai departe”.

Cum am putea învinge timiditatea?

man_in_mirrorCum am putea învinge timiditatea? Haideți să vă povestesc ceva. Am fost până la 22-23 de ani cam cel mai timid om de pe fața pâmăntului. Nu vă vine să credeți, așa-i? Până nu m-am căsătorit am fost timid. Nevastă-mea e aici de față și poate să spună că m-a căutat ea la început. Cât despre mine am zis: “dacă vrea cineva să mă ceară în căsătorie bine, eu sunt aici, dar eu la nimeni nu-i spun de treburi din acestea. Nu pot, că mă bag în pământ, mă înșurubez, nu pot să fac dintr-astea”.
.
Nu m-am dus până la 22-23 de ani să-mi cumpăr o haină. M-a trimis mama o dată în piață și a zis să mă duc să-mi cumpăr o pereche de blugi, și când a zis vânzătoarea: “- n-aș putea să-i pun pe lângă d-voastră, pe aici? / Am zis : Nu.” M-am și dus acasă și am zis că eu în veac nu-mi mai cumpăr nicciodată pantaloni. Mama m-a îmbrăcat, prietenele care le-am avut pe la liceu, în acești ani ai măgăriilor despre care încep să vă vorbesc în această seară. La niciuna dintre prietene n-am avut curajul să-i spun față în față ce gândesc. Le scriam scrisori ș-apoi am plecat în munți, i-am trimis scrisoarea și-am venit peste o săptămână, două.  Aveam deja scrisori STAS, le scriam, le trimiteam: “dacă vrei, eu sunt prin zona, fă un gest, strigă”.
.
Am fost timid. Niciodată nu m-am uitat în ochii oamenilor prin oraș până pe la 23 ani. Mergeam prin oraș cu capul plecat. Îmi era rușine, parcă eram vinovat, parcă furasem, parcă făcusem o grămadă de lucruri extraordinar de rele, roșeam tot. Am ajuns în vamă, în Stamora Moravița, lucram acolo în vamă, erau o grămadă de reviste pornografice care le găseam pe tren și când am văzut-o prima am leșinat, tremuram tot, așa am simțit.
.
Am înțeles că toată lumea este timidă într-o oarecare măsură, credeți asta? Toți de aici, și asta mă bucură că am văzut câți mincinoși sunt în sală J care zic că n-au fost timizi nicciodată (puteau să spună: am fost timid și m-am tratat sau sunt timid și mă tratez); toți suntem timizi într-o măsură oarecare. Și cel cu unghia lungă și cu lanțul de bicicleta la gât, are și el timiditățile lui. Toți suntem timizi într-o oarecare măsură; niciunul nu este cu fruntea sus: “gata, facem, dregem”.  Există o doză te timiditate în fiecare dintre noi.
.
Dar, al doilea lucru pe care doresc să vi-l spun, nu credeți că e interesant că totuși și timiditatea ta poate fi atrăgătoare pentru cineva? Fetelor, v-ați dori ca băieții de lângă voi să fie toți fioroși, pitbuli? Timitidatea are o anumită atracție.
.
Ce trebuie să facă un timid ca să iasă din starea aceasta? Timidul trebuie să se orienteze spre altcineva, spre cei din jur, să facă un bine. Timiditatea este, în fond, o boală egoistă; este orientată spre interior. Timidul trebuie să ajute pe cineva. Ca să scapi de timiditate trebuie să faci un bine. Lipsa socializării trebuie să te facă să spui: “nu, nu, nu se poate, există un băiat, o fată pe care pot să îi ajut la școală; acasă, sunt poate niște bătrâni pe care trebuie să-i ajut”. Chiar dacă simți la început că paralizezi, te uiți în ochii lor, și spui: “vreau să fac ceva”.
.
Trebuie să te obișnuiești să ieși afară de la calculator, să ieși afară din camera ta; să ieși afară în lume, să-ți dai jos gulerul de la haină și să-ți ridici privirea pentru că te-ai cocoșat. Chiar dacă simți că nu vezi nimic, uită-te pe deasupra lor la început, dar ridică-ți capul. Este foarte important. Ajută pe cineva, fă ceva, orientează-te spre o anumită lucrare.
.
Nu te subestima niciodată pentru că dacă te subestimezi că ești slab, că ești nevrednic, că nu vei putea face nimic, vei ajunge să fii ceea ce crezi că ești la un moment dat. Nu sunt de acors cu literatura pozitivă dusă la extrem dar cred din toată inima că dacă vrei să devii un om fără niciun țel vei putea deveni așa, crezând mereu că n-ai niciun țel în viață.
.
De fapt suntem ceea ce vom repeta mereu că suntem. Dacă repeți în fiecare zi că ești un copil al lui Dumnezeu, că vei birui pe diavolul, că vei reuși să fi folositor bisericii lui Hristos, societății, familiei, că vei tece din starea aceasta inerentă vârstei (să fii timid la 16 ani) Dumnezeu te va ajuta să fii.

Privește în ochi și ascultă atent ce-ți vorbește celălalt. De foarte multe ori când îți vorbește unul tu dai din cap că ai înțeles; timidul așa face, ca să scape de acea persoană mai repede. Nu știu dacă enervează pe cineva mai tare decât să-ți vorbească și tu să-l privești pe lângă. Privește în ochi persoana cu care vorbești sau care-ți vorbește; să ai puterea aceasta să te arăți interesat de om, să ai puterea aceasta să-l asculți și să vezi ce vrea să spună. Contează foarte mult să vezi lacrima din colțul ochiului, nu mai trebuie să-ți spună din suflet nimic.
.
Dumnezeul nostru este un dumnezeu care ne poruncește să stăm cu fruntea sus. Să faceți deosebire între tupeu și timiditate. Tupeul este defectul oamenilor mici, timiditatea este defectul oamenilor mari. Dacă ești puțin timid în seara aceasta, ești un om mare. Va trebui să-ți treacă cu timpul timiditatea. O anumită jenă va trebui să ai toată viața ta dar timiditanea nu. Nu știu dacă ați înțeles d-voastră că împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvală; acolo nu poți să spui: te rog frumos, ia-o tu în față.
.
Cuvântul lui Dumnezeu spune că Isus a vorbit despre biserică că porțile iadului nu o vor putea niciodată birui. Porțile sunt statice; nicio poartă nu vine și umblă ca să lovească. Porțile locuinței morților sunt țepene; înseamnă că biserica trebuie să vină să lovească. Nicciodată diavolul nu este timid, el are tupeu și ar trebui să ne treacă acesă timiditate, ca să spunem și altora despre Dumnezeu. Posturile de radio creștine au nevoie de oameni puternici; evangheliștii trebuie să fie oameni care să fie în stare să vorbească cu oamenii pe stradă, oameni care să se bage în seamă.
.
Timizii de astăzi trebuie să fie oamenii aceia care să înțeleagă că nu sunt folositori împărăției lui Dumnezeu și vor ajunge, mai târziu, niște oameni  care sunt orientați spre ei înșiși. Nu este bună timiditatea de la o anumită vârstă. Vor rămâne o parte necăsătoriți, vor rămâne păcătoși închiși în camera lor; oameni singuratici; oameni care mai târziu vor avea mult de pătimit.
.
“Mă ridic în numele Tău Doamne și știu că tu nu ai oameni de categoría a 2-a. Sunt un om în ochii Tăi, un om puternic, un om binecuvântat; în seara aceasta mă lecuiesc de timiditate”.

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: