Hemingway – The Old Man and the Sea – Bătrânul și marea

 

Photo credit www.thebort.com

Această nuvelă (considerată de unii critici un scurt roman), ultima operă cu adevărat importantă a lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobră a mijloacelor de expresie.

Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus direct in subiect:

“Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci si patru de zile fără să-i cadă vreun pește. In primele patruzeci de zile îi ținuse tovărașie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta și pește tot n-au prins părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla și, la porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.”

In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undița bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș. Două zile si două nopți durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord si Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată împotrivirea disperată a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă reprezintă in realitate o adevarată parabolă a condiției umane, a invincibilitații omului. Fiind pescar, Santiago nu exercită o profesiune oarecare, ci îndeplinește un destin, un dat tot atât de inevitabil ca și acela de a fi om : “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Il străfulgeră un gând. Dar pentru asta am fost facut.”

Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surdă (ca atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe față (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si măreția înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de satisfacerea necesitaților materiale, dorința omului de a-și afirma propria valoare, ca justificare a existenței. Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu trudă si suferință : “Era prea frumos ca să dăinuie” – este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar când își pune singur intrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. […] Am ieșit prea în larg!”, pescarul aparându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii si semeției omului, care începe cu Icar, prabușit fiindcă se apropiase prea mult de soare.

Ca și la eroii tragediilor antice, mareția bătrânului constă în asumarea curajoasă a eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnitații umane. Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul se întoarce acasă se opune simbolului maimuței albe din “Comedia moderna” a lui Galsworthy. Dacă acesta din urmă semnifică blazarea unei lumi superficiale, care gustă fără efort miezul fructului (adică plăcerile ușoare ale vieții) și îi aruncă nepăsătoare coaja, scheletul peștelui simbolizeazăa în mod esențializat victoria morală a omului, satisfacția pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a învingerii propriilor slăbiciuni, ca și-a depășit propriile limite. Forța și măreția omului constau în faptul că, pierzând o bătălie, nu se lasă înfrânt, ci se pregatește de alta. “Batranul si marea” se incheie cu planurile de viitor pe care și le fac Santiago si băiatul. Descurajarea de moment a bătrânului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin însuși acest fapt, dau senzația revenirii la viață.

VIDEO by animation ark FILMUL e in ENGLEZA via Cu drezina

BIOGRAFIE  Ernest Miller Hemingway:

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, Illinois, SUA – d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume.

Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu”, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial.

Ernest Hemingway s-a născut la data de 21 iulie 1899 la Oak Park, Illinois, o suburbie a orașului Chicago, în familia unui medic. Era cel de-al doilea copil al cuplului Clarence Edmonds Hemingway și Grace Hemingway. Clarence era medic și avea un cabinet particular. Fiului său i-a dat numele Ernest după bunicul mamei sale, Ernest Hall. Familia Hemingway a mai avut și alți copii după nașterea lui Ernest. Ernest se afla în concurență cu sora lui mai mare, Marcelline, care se născuse cu un an înaintea lui. Grace își dorise ca al doilea copil să fie tot fată, dar pentru că nu a fost așa, și-a îndreptat întreaga afecțiune spre sora mai mare a lui Ernest, Marcelline. Mai târziu, Ernest Hemingway își amintește faptul că , prentru a atrage atenția mamei sale, începuse încă de mic să folosească un limbaj necuviincios și jignitor. Pe când avesa doi ani, într-o vară, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanță. Micuțul Ernest prinde cel mai mare pește și reușește chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod, pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieții.

După terminarea școlii secundare nu-și continuă studiile, ci pleacă în orașul Kansas City, unde se angajează reporter la ziarul Kansas City Star. De aici, în 1918, se înrolează ca voluntar în formațiile auxiliare ale Crucii Roșii americane și e repartizat într-o unitate de ambulanțe care acționa pe frontul Italia. E rănit de explozia unui obuz în apropiere de Fossalta di Piave și e distins cu decorațiile italiene Medalia d’Argento al Valore Militare și Croce al Merito di Guerra.

În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul Război Mondial, (1917 – 1918) cât și în Al Doilea Război Mondial, (1939 – 1945), dar și în Războiul civil spaniol, (1936 – 1939), autor de povestiri, nuvelist și romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în literatură, deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în acești termeni.

Photo credit ebookee.org

Întreaga opera a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoționale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanță tinerească The Torrents of Spring, The Sun Also Rises și A Farewell to Arms, continuând cu solidele Green Hills of Africa, Winner Takes Nothing și To Have and Have Not și culminând cu complexele Pentru cine bat clopotele, Across the River and into the Trees și The Old Man and the Sea, traiectoria operei lui Hemingway este un continuu crescendo al acelorași teme etern umane: naștere, moarte, viață, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare. Gloria romanului The Old Man and the Sea În perioada de stagnare, Hemingway a reușit să creeze cadrul pentru mai multe romane noi, însă acestea nu s-au transformat niciodată în lucrări complete. A lăsat deoparte aceste lucrări nereușite și a început să scrie povestea unui bătrân pescar din Cuba. (Sursa : Wikipedia) VIDEO by Lucian Dumbravă

Bătrânul Şi Marea (Teatru Radiofonic)

Siretenia arborilor acacia – Twisted logic – Oamenii nu pacatuiesc, dar pomii pacatuiesc

Leu in Pomul Acacia Photo credit www.flickr.com

Ochii evolutionisti vad raul in natura, dar nu in om. National Geographic Daily News ne informeaza ca pomii acacia din America Centrala forteaza furnicile si le inrobeste in sclavie. Cititi raportul mai jos, si notati ce cuvinte sunt folosite in raport:(1) o planta imobila isi manipuleaza partenerul… iar, concluzia articolului: (2) Astfel, metoda de manipulare folosită de arbori îi asigură că furnicile îi vor proteja, deoarece ele sunt dependente de nectarul lor.

O alianţă evoluţionară dintre arbori şi furnicile care îi păzesc are o explicaţie sinistră, sugerează un nou studiu.

În America Centrală, furnicile acţionează ca nişte „gărzi de corp” pentru arborii acacia, apărându-i pe aceştia de buruieni şi animale înfometate.

Până acum, oamenii de ştiinţă au presupus că furnicile nu fac altceva decât să îşi apere teritoriul, însă cercetarea lui Martin Heil de la Cinvestav Unidad Irapuato din Mexic a descoperit că nectarul arborilor conţine o enzimă care împiedică furnicile să se hrănească cu alte surse de zahăr. O singură înghiţitură din acest nectar şi furnica va duce o viaţă de servitute.

„M-a surprins faptul că o plantă imobilă, «pasivă», îşi poate manipula partenerul care este mult mai activ, adică furnica”, a declarat Heil.

Pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine mecanismul arborilor, Heil îi compară pe aceştia cu o companie care comercializează lapte fără lactoză şi care a fost modificat chimic în aşa fel încât să îi facă pe consumatori să nu mai poată digera laptele normal. În acest caz, consumatorul nu ar mai putea bea laptele normal şi ar fi forţat să consume numai băutura fără lactoză.

Mai exact, mare parte dintre substanţele dulci cu care se hrănesc furnicile sunt bogate într-un îndulcitor numit zaharoză. Furnicile digeră zaharoza cu ajutorul unei enzime numite invertază, care descompune zaharoza.

În 2005, Heil a arătat că furnicile Pseudomyrmex ferrugineus care locuiesc în acacia nu au invertaza activă şi astfel nu pot digera sursele de zaharoză.

În schimb, arborele invertaza în nectar asigurându-le furnicilor o masă predigerată. Ca urmare a acestui fenomen, furnicile rămân dependente de nectarul produs de acacia.

Însă, chiar şi după această constatare, Heil a bănuit că explicaţia era prea simplă. Aşa se face că, după alte cercetări el a descoperit că larvele acestor furnici au invertază, dar că substanţa se dezactivează numai atunci când ele ajung la maturitate.

În cele din urmă, Heil a reuşit să demonstreze că vinovat pentru acest fenomen este chiar arborul. Mai exact, expertul susţine că nectarul de acacia conţine enzime chitinaze care blochează complet invertaza. La scurt timp după ce lucrătoarele trec din stadiul de pupă şi ajung la maturitate, furnicile gustă pentru prima dată din nectar, moment în care  invertaza le este dezactivată.

„Ceea ce din exterior pare un alt caz de specializare digestivă, în realitate pare să fie o metodă şireată de manipulare a plantei acacia, în scopul de a le face pe furnici dependente”, a declarat specialistul Todd Palmer, de la Universitatea din Florida.

Astfel, metoda de manipulare folosită de arbori îi asigură că furnicile îi vor proteja, deoarece ele sunt dependente de nectarul lor(Trad).

Florin Ianovici – Ce se intampla la Cina Domnului? 1 Decembrie 2013

Ianovici 1 12Au fost momente in viata Mantuitorului, cand oamenii au vrut sa-L ucida. Dupa ce a predicat in Sinagoga, spune Biblia ca au vrut sa-L ia si sa-L arunce in prapastie, numai ca Domnul Isus Hristos, spune Biblia, a trecut prin mijlocul Lor, pentru ca nu era inca ceasul. Spune Biblia ca la prima minune, ca si semn al faptului ca Isus Hristos este Mesia, la nunta din Cana; atunci cand mama Domnului Isus Hristos, Maria, a spus (ca) nu mai au vin, Domnul Isus s-a uitat la dansa si a spus, ‘Femeie, ce am a face eu cu tine? Inca nu Mi-a sosit ceasul.’ In atatea imprejurari ale Domnului Isus Hristos pe pamant, Biblia mentioneaza in mod expres, ca nu venise inca ceasul. Si acum, in timpul cinei, din mai multele locuri pe care le-am citit, Biblia spune, ‘A sosit ceasul.’ 

Probabil ca cel mai frumos lucru pentru omul credincios
este intalnirea cu Domnul Isus Hristos la cina. 

Dumnezeu a randuit pentru fiecare din noi un ceas. Si a randuit Dumnezeu un loc al intalnirii Sale cu noi. Stiu ca ar trebui sa Il avem in fiecare zi pe Domnul Isus Hristos in cugetul nostru si spun, ‘Ajuta-ne Doamne.’ Si, ca, in fiecare zi, relatia noastra cu Scriptura, cu rugaciunea ar trebui sa fie necontenita. Dar, realitatea este ca Domnul Isus stia. Probabil ca cel mai frumos lucru pentru omul credincios este intalnirea cu Domnul Isus Hristos la cina. E un ceas anume. Eu nu pot explica ce se intampla de cate ori se apropie, parca un fior sfant coboara. Cina este un ceas anume pe care Dumnezeu l-a randuit intalnirii Sale cu noi. Este un loc anume.

Biblia spune in felul urmator in Matei 26:17 ‘În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: ,,Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?‘ I-a pus o intrebare Domnului Isus Hristos; I-au zis, ‘Acest Pasti, care-l vom sarbatori impreuna nu e tot una, unde va fi.’ Si nu stiu daca in dimineata aceasta ma aude cineva, care sta acasa, in fata monitorului. Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti aceia care sunt cu noi in direct. Am o intrebare, pe care mi-o pun intai mie si apoi tuturor. Ce te face sa stai in fata monitorului? De nu-i o situatie de boala, sa te faca ca imposibilitatea sa fi la biserica, intrebarea pe care eu o pun in aceasta dimineata este: Unde-ar trebui sa fi crestine?

Unde ar trebui sa fim noi cand Domnul spune, ‘Am grabit un ceas al intalnirii cu tine.’ E tot una ca-i spui cuiva, ‘N-are importanta unde mi-ai dat intalnirea. Nu-i nimic, noi putem comunica si prin sms’uri; putem comunica si prin mesaje, putem sa stam de la departare.’ Eu va intreb in dimineata aceasta, ‘E tot una ca noi suntem aici, sau e tot una ca nu suntem aici?’ 

E ceasul intalnirii si e locul pe care Dumnezeu l-a randuit. E locul in care Dumnezeu ne spune, in dimineata aceasta, ‘E pentru voi. Am dorit sa fiu aici, acum, cu voi.’ Nu oriunde, nu oricum- la ceasul acesta, randuit de Dumnezeu. Si spun in dimineata ceasta, cu durere in suflet, ‘Trezeste-i Doamne pe cei ce dorm. Trage-i cu funii de dragoste pe aceia care au uitat ca locul intalnirii cu tine este aici.’ Traim intr-un timp in care se demonteaza aceste lucruri. Nu mai conteaza unde esti; nu mai conteaza ce faci. Eu, dimineata asta va spun limpede si clar, ‘Conteaza unde esti, conteaza cand esti, conteaza ce faci.’ Este timpul cand poporul lui Dumnezeu este chemat la masa cu El. Iti multumim Dumnezeule, iti multumim din toata inima! Laudat sa fie Numele Domnului!

Biblia spune ca cel mai bun loc, ca sa intelegeti la ce ma refer, este cel aratat in Luca 22:14 ‘Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.’ ‘Cînd a sosit ceasul’, nu oricare, acela. Si eu cred un lucru. Ii spuneam astazi fratelui Stefan si va impartasesc si dumneavoastra aceasta credinta a sufletului meu: La acest ceas, cand noi vom manca Cina, vor fi oameni vindecati. Am o credinta neclintita, ca astazi, cand oamenii vor intinde mana si vor lua Cina, vor fi oameni vindecati. Stiti de ce? Ca e ceasul; e ceasul Lui, care bate in ritmul Lui. Bate atunci cand Dumnezeu spune, ‘Da,’ si bate atunci cand Dumnezeu spune, ‘Eu sunt pregatit sa fac lucrul asta pentru voi.’ Si Biblia spune ca locul potrivit este acesta (Luca 22:14) ‘Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă…’ cu cei o mie de oameni din (Biserica) Betel. Asta este locul. Aleluia. Nu canapeaua. Nu peretii, macar ca, Domnul sa ne ajute, i-am facut cat am putut noi de frumosi. Ci voi, cu noi, asta este locul pe care-L asteapta Dumnezeu.  Si spun in aceasta dimineata, pentru ca asta a fost rugaciunea pe care o am inaintea lui Dumnezeu, ‘Singuraticilor, care stati pe acasa, gandindu-va ca Dumnezeu este oriunde, eu va spun ca: Dumnezeu ne da intalnire la Biserica.’ Sa nu termin eu predica din dimineata aceasta, pana nu puneti voi mana sa va imbracati si sa venit macar la 12 fara 5, sa dati mana cu fratii. Ajuta-ne Isuse! Ajuta-ne Isuse!

Spuneam ca Cina este un loc. Cina este un timp, este un ceas. Cina este un timp anume pe care Dumnezeu il socoteste. Si astazi, vreau sa vorbesc despre 3 lucruri simple: Ce se intampla la Cina? E timp de ce? Este timpul la ce? Si primul lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu dumneavoastra, ajuta-ne Doamne,(9:17) este ca-

I. Cina Este Timpul Biruintei

E timpul biruintei si am sa va spun de ce e timpul biruintei. Primul lucru pe care vreau sa vi-l amintiti in dimineata aceasta. Spune Biblia ca Dumnezeu a spus, ‘Voi scoate pe poporul Meu din Egipt cu mana tare.’ Noua plagi a trimis Dumnezeu peste Egipt si nu s-au inmuiat. Stiti cum au fost? Cat a tinut plaga, a tinut si pocainta lor. Cum a disparut, cum au uitat de ceea ce traisera. Si apoi, Domnul Dumnezeu a spus, ‘N-ati stiut ca o sa fac lucrul asta.’ Dar, ultima plaga pe care a trimis-o, care a fost? Ingerul mortii. Spune Biblia ca atunci cand a trimis ingerul mortii in Egipt, sa se atinga de primu lnascut al oricarei familii, in momentul acela Domnul Dumnezeu a dat o porunca si a zis, ‘Orice casa in care exista un credincios evreu, sa ia sangele mielului si sa unga usciorii, sa unga pragul. Si cand trece ingerul mortii,‘ pentru ca asta inseamna Pastele, ‘trecere’. Cand a venit ingerul mortii si a vrut sa intre in casa aceea, a vazut semnul sangelui mielului pascal si a trecut pe mai departe.

1. Noi nu mai murim, ci traim
si ingerul mortii a trecut pe langa noi 

Prima biruinta a Cinei este ca a trecut mai departe de noi, moartea. In casa noastra n-a intrat. Pe mine nu m-a rapus, ca am fost scos de la moarte prin viata, prin credinta in Isus Hristos. E timpul biruintei pentru ca noi suntem vii in numele lui Isus Hristos. Care-i biruinta? Ca am mai multi sau mai putini bani in buzunar? Faca Dumnezeu cum o stii El. Ca-s mai sanatos, sau mai putin sanatos? Faca Dumnezeu cum o stii El. Dar nimeni, din acei care sunteti aici, nu puteti spune ca n-a trecut ingerul mortii prin fata voastra. Si pentru ca Domnul Isus Hristos, prin credinta ne-a facut sa fim copii de Dumnezeu, noi nu mai murim. Ci, noi trecem din moarte la viata. Bucurati-va! Bucurati-va! Isus Hristos este viu! Isus Hristos a inviat; Isus Hristos a inviat si Isus Hristos sta la dreapta lui Dumnezeu. Ce facem noi la cina? E timpul biruintei. A trecut mai departe de noi moartea. O meritam? O meritam. Si Dumnezeu a spus, ‘Eu nu vreau ca sa muriti. Ci vreau ca sa traiti.’ Aleluia!(12)

2.  Am intrat in odihna Lui; nu mai sunt rob, ci sunt fiu

O a doua biruinta pe care noi o vestim si marit sa fie Dumnezeu pentru ea la cina este urmatoarea, iubitii Domnului: Atunci cand s-a instituit aceasta sarbatoare a Pastelui, a jertfirii mielului pascal cu acele azimi si ierburi amare, porunca pe care Dumnezeu a dat-o fratilor Israeliti a fost, ‘Luati aceasta cina in picioare.’ Gata sa fugiti, pentru ca pe urmele voastre sta Faraon; pentru ca sunteti straini intr-o tara straina si pentru ca sunteti robi. Si acuma, Dumnezeu din ceruri, vine si spune in felul urmator, ‘Bucurati-va neprihanitilor, pentru ca nu va cer sa va luati cina pe fuga pentru ca voi sunteti ascunsi in Hristos, cu Dumnezeu, pentru ca ati intrat intr-o zi de odihna, care se numeste Isus Hristos.’ Si puteti sa va desfatati, puteti sa stati cu inima linistita, puteti sa stati aici, cu inima impacata, caci noi nu suntem pe fuga’ Stiti de ce? Pentru ca suntem fii si nu robi. Sunteti fiice si nu roabe. Aleluia! Binecuvantat sa fie Isus Hristos!

Nu mai suntem robii nimanui si-I dau slava in ziua aceasta frumoasa. Am vazut ca Dumnezeu ne-a zambit si El. Eu nu pot sa cred altceva decat ca aceste raze de soare, care vin in acest decembrie rece , e felul lui Dumnezeu de a spune, ‘Imi gasesc placerea in ce se intampla azi, aici.’ In ziua de astazi, dau slava lui Dumnezeu, mai intai de toate pentru ca am fost stramutat in Imparatia dragostei Fiului Sau si nu mai sunt rob, ci sunt fiu. Si atuncea, pot sa stau linistit in orice moment al vietii mele. Linistit- sa mananc painea. Linistit- sa ma odihnesc. Linistit sa ma bucur in Domnul. Linistiti-va inimile si acceptati astazi prezenta Duhului Sfant care va aduce odihna. Noi nu mai suntem pe fuga. Noi suntem ai Lui, noi suntem ai lui Isus. Binecuvantat sa fie Isus; binecuvantat sa fie Domnul in vecii vecilor.

3. Biruinta unitatii; diferiti si totusi un intreg

Fratii mei, surorile mele, mai exista o biruinta fantastica. Saptamana aceasta s-a incheiat pentru mine, nu bine; s-a incheiat extraordinar, pentru ca Dumnezeu din cer m-a ajutat sa am o biruinta Sau, Dumnezeu din ceruri v-a duce lucrurile spre o biruinta si vreau sa va spun ca cea mai mare bucurie si cea mai mare intristare a vietii noastre este cand suntem necajiti cu cineva. Asa-i? Ce bine-i cand te impaci cu cei de langa tine si ce necajit este cand nu te impaci. Orice-ai avea, ca e o haina, ca e un lucru, nu te bucuri de cineva cum te bucuri daca este prietenul tau, fratele tau, sora ta. Asta-i biruinta pe care am avut-o eu si dulce-i biruinta asta. O a treia biruinta, pentru ca este timpul biruintei- Aleluia! … este timpul biruintei. Aleluia! E biruinta unitatii.

Dumneavoastra vedeti aceasta extraordinara taina. Hristos, la cina aceasta de taina a rupt azima si a impartit-o fiecaruia. Noi, la randul nostru, dupa pilda Domnului Isus Hristos, rupem azima si-i dam fiecaruia cate o bucatica. Eu va intreb, seamana o bucatica cu alta? Cand rupi aceasta azima, primul lucru pe care Dumnezeu ni-l spune e, ‘Stiu ca sunteti diferiti.’ Stiu ca sunteti diversi. Unuia ii place un cantec, altuia, alt cantec, Oricat ai face, niciodata nu poti, cand rupi azima sa ai bucatele stas. Nu? Fiecare e acolo si iau o bucatica si cand a luat-o din tava, stiti cum am vazut? Unul ia o farimitura, unul ia o bucata mare. Eu binecuvantez pe cel care ia o bucata mare, ca in Hristos nu-i saracie. Hristos e bogatie. Laudat sa fie Domnul! Luati cu toata bucuria o bucata cat mai mare. Sa nu va fie teama; nu luati cu frica. Ma-nfrupt cu bucurie din Hristos. Dar cand luam acea bucatica ce nu seamana cu a vecinului, ceva miraculos se intampla. Cand noi o mancam, noi devenim una in Isus.

  • Diferiti si totusi una.
  • Bucatele si totusi unul intreg.
  • Venim de peste tôt si ne gasim odihna in Isus.

Suntem diferiti si suntem totusi una in Acela care ne-a infratit. Laudat sa fie numele Lui. Spune-ti astazi impreuna cu mine, ‘Multumesc Doamne pentru fratii mei, pentru surorile mele. Diferiti si totusi un intreg.’ Oameni care venim din locuri diferite, (suntem) oameni cu manifestari diferite, oameni chiar cu asteptri diferite. Dar, cand ai mancat acea bucatica, asa-i ca suntem una in Isus? Laudat sa fie Domnul!

Vreau sa va spun un lucru in dimineata aceasta. Biblia spune ca insusi Isus Hristos s-a recomandat pe El singur spunand, „Eu  sunt painea care se coboara din cer.’ Asta spune in Ioan 6:32. Tot in Ioan, in 6:35 se spune Isus le -a zis: ,,Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. Dar dumneavoastra stiti ca nu painea asta o mancam noi astazi? Painea vietii, sau painea care se coboara din cer este painea pe care ai mancat-o cand pentru prima data ai auzit cuvintele Domnului Isus Hristos. Cand i-ai auzit cuvintele mantuitoare, cuvintele credintei, ai fost hranit cu painea care se coboara din cer. Si pentru ca tu ai crezut aceste cuvinte, tu ai fost mantuit prin credinta in Domnul Isus Hristos. Da painea pe care o mancam astazi nu-i painea aceasta a vietii; este painea unitatii intru Hristos. Cand vei lua aceasta bucatica, sa stii ca nu e painea mantuitoare, ca noi nu o luam ca sa ne mantuim. Noi suntem mantuitii lui Dumnezeu. Dar ce suntem noi cand luam aceasta azima, frati si surori? E painea unitatii. Laudat sa fie Dumnezeu! (18) (Photo below credit mypersonalramblingsandopinions.com)

4. Biruinta Noului Legamant

As vrea sa inchei primul punct spunandu-va inca o sarbatoare, inca o biruinta. Spune Biblia ca sangele Lui s-a varsat ca sa instituie un nou legamant. V-ati pus intrebarea ce inseamna un nou legamant? Mai intai, un nou legamant inseamna ca ceva care a fost mai inainte, nu mai e valabil. De aia se numeste nou. Si ce are nou, acest legamant? Doua lucruri pe care vreau sa vi le spun in ceea ce ne priveste:

Sangele Lui, sangele legamantului celui nou se varsa pentru multi. Deci, nu numai pentru Israel. Aleluia, am intrat si noi in mantuire. Sangele legamantului celui nou care se varsa pentru multi. Cuvantul, expresia, sintagma ‘pentru multi’ inseamna ca Dumnezeu nu se mai uita doar la legamantul cel vechi, facut cu Israel. Ci, se uita la un legamant nou, facut si cu tine, facut si cu mine. Eu sunt dintre neamuri. Eu nu sunt un Israel. Suntem un Israel spiritual. Dar, Dumnezeu se uita in dimineata aceasta si spune, ‘Legamantul este nou,’ in care n-aveai drept si Dumnezeu ti l-a dat. Pentru ca erai in afara si Dumnezeu te-a chemat inlauntru. Erai la raspantie si Dumnezeu a zis, ‘Intra cu Mine la nunta.’ De ce e nou? Pentru ca legamantul cel vechi avea doua parti. Pe deoparte era Israelul si pe deoparte era Dumnezeu. Adica, fiecare credincios, apartinand Israelului spunea, ‘Doamne, ma invoiesc cu Tine.’ Domnul Dumnezeu a dat aceste date ale legii, acestui pamant. Era muntele blestemului si muntele binecuvantarilor si a zis, ‘Alege-ti pe care veti sta.’ Dar legamantul in Hristos este unul cu trei parti. (1)Este Dumnezeu, cel care ne iarta, (2)Sunt eu, cel iertat si (3)Un mijlocitor. Laudat sa fie Domnul; e legamantul nou, pentru ca nu eu i-am negociat termenii, pentru ca nu eu am fost acela care am spus ,’Pot‘. E Isus Hristos, cel care este mijlocitor. Si atunci, legamantul cel nou, catre cine tinteste? Catre mijlocitor. Hristos spune in dimineata aceasta, ‘Tata, Eu ti-i pregatesc. Sunt ai Tai.’ Asa se ruga, ‘I-am pazit de tot ce este in lume.’ Si in aceasta dimineata, sa spunem, ‘Doamne, iti multumim pentru sangele legamantului celui nou.’ Caci, eu nu mai eram vrednic sa stau de vorba cu Dumnezeu si atunci Hristos s-a facut mijlocitorul acestui nou legamant.

Vreau sa va spun un lucru frumos. In timpul celui de al II-lea razboi mondial, in 1941, in localitatea Sarajevo, mi-am notat o istorie care a avut loc. Este o istorie reala, un lucru deosebit. Iosif K. este un evreu. El face aceasta marturisire. El spune ca in momentul in care Germania nazista a inceput sa ia din Sarajevo toti evreii, o familie de musulmani, se numeste Mustafa Hardaga si sotia se numeste Zeineba. L-au luat si l-au ascuns. Deci inca odata, o familie de musulmani a ascuns un evreu, din pricina nazistilor. In momentul cand statea acasa la omul acesta, care era comerciant, el intreba, ‘Eu va pun in pericol pe voi. Cum s fac sa fie bine?’ Si i-a spus, devisa casei noastre, transmisa din mosi stramosi, de la generatii la generatii este aceasta: Nu-ti parasi prietenul. A zis, ‘Stai linistit. Noi nu ne parasim prietenii.’ El a fugit de la ei, incercand sa traverseze din stat. L-au prins. De 3 ori a fugit, de 3 ori a reusit sa evadeze din inchisoare si s-a intors aici in aceasta casa. A pus-o intr-un foarte mare pericol. Intr-un final, a reusit, cand razboiul s-a inchinat, a reusit sa paraseasca tara si sa se duca in Israel si datorita acestei familii extraordinare, el a fost scutit de moarte. Cand a ajuns insa in Israel a facut un lucru. Ani de zile a corespondat cu aceasta familie. Si fara ca el sa stie, familia aceasta musulmana, sotul a murit, nu la multa vreme. Sotia a ajuns intr-o stare de neputinta, a avut un diabet galopant si a trebuit sa-i amputeze picioarele. La un moment dat, el in tara lui facea niste demersuri. Ce i-a trecut lui prin cap; a luat legatura cu Muzeul National al Holocaustului. Si era o procedure, exista si astazi sa fie acordata o distinctie speciala. Numesc ei lucrul asta ‘neevreilor cinstiti’, pentru ca au zis: Oamenii astia ne-au scapat de la moarte. ‘Va rog sa le acordati aceasta distinctie de ‘ne-evreu cinstit,’ si muzeul acesta al holocaustului sa le dea aceasta distinctie. Opt ani de zile a facut lucrul acesta si a incercat sa obtina aceasta distinctie. Intr-un final, in 1992, a izbucnit razboiul din Sarajevo. De data aceasta, cei vanati erau musulmanii. Iosif, cu toata familia lui reusise sa obtina aceasta distinctie pentru aceasta familie de ne-evrei cinstiti. Si impreuna cu aceasta familie, comitetul de eliberare a evreilor, a mai scos din Sarajevo, cand erau in pericol de a fii ucisi, au mai scos 290 de persoane. Si au parasit aceasta tara si s-au refugiat in Israel pentru ca binele facut se intoarce. Au aterizat in Israel, s-au vazut, a vazut-o pe aceasta sotie din familia musulmana, ca nu mai are picioare si i-a zis, ‘Nu ne-ai spus nimic din necazurile tale.’ La care ea i-a spus, ‘Nici tu nu mi-ai spus nimic din ceea ce ai vrut sa faci.’ Pentru ca aceasta distinctie dupa care a alergat, a facut Israelul sa puna un avion special la dizpozitia lor, avion national si au traversat tara si i-au adus in Israel. Cand s-au imbratisat, stiti ce si-au spus? Au zis, ‘Cuvantul pe care l-ai rostit, cand eram la tine in casa, cand erai amenintata de nazisti, il spun si eu astazi: Noi nu ne parasim prietenii.” 

Ce ne spui astazi Hristoase? Ca este un ceas al biruintei. Uita-te in spate. Te-au parasit oamenii. Te-au parasit puterile. Nu mai ai sanatatea pe care o aveai. Unul singur nu te-a parasit niciodata. Intr-o zi vom decola si vom ateriza in tara Lui. Si cand ne vom intalni cu El si ne va strange in brate, El ne va spune: Eu nu-mi parasesc prietenii. Bucurati-va! Bucurati-va! Bucurati-va! (26) Photo below credit – wikipedia

II. In timpul cinei trebuie sa facem,nu doar sa spunem

In al doilea rand, fratii mei, surorile mele, as vrea sa ne gandim la un lucru extrem de important. Cina mai are un inteles. Este un timp special, intr-un loc special. Este timpul biruintei, spuneam, in primul rand. In Luca se spune ce se intampla in timpul Cinei, este, daca vreti, un episod pe care nu-l mai relateaza alt evanghelist. Se pare ca Petru si cu Ioan au inceput la un moment dat, spune Domnul Isus Hristos, au inceput sa faca un lucru. Ce anume? Zice, ‘Ne asezam la masa pascala.’ Dar, era un inteles intre ei. Cum te asezi, asa vor fii locurile in imparatie. Si atunci au zis, ‘Sa ne asezam, ca daca esti spre mai sfarsitul mesei, (ai) pozitie mai mica in imparatie.’ Si spune Cuvantul ca au inceput a treia oara sa se certe. S-au mai certat cu privire (la asta) cand a venit mama fiilor lui Zebedei, cand ea a zis, ‘Eu vreau ca fii mei sa stea, unul la dreapta si unul la stanga.’Acuma, cand erau la masa, au zis, ‘Cine sta la dreapta sau la stanga sunt cei mai puternici.’ Hristos, atunci, a luat un copilas in brate si a zis, ‘Daca nu o sa va faceti ca unul dintre ei, cu nici un chip nu veti vedea imparatia lui Dumnezeu.’ 

Acuma, cand stateau la masa, a inceput aceasta disputa. Luca o plaseaza in timpul cinei. Dar, ce timp este astazi? Vine Hristos si cand s-a uitat la ei, ‘V-am zis odata, v-am zis de doua ori, v-am zis de 3 ori, v-am zis in fiecare zi…’ La care Isus zice, ‘Nu mai zic nimic.’ Dar ce faci? ‘Imi dau jos haina, iau stergarul si va spal picioarele,’ pentru ca timpul cinei este timpul in care trebuie sa facem, nu doar sa spunem. Este timpul cand fiecare credincios trebuie sa se intrebe ce a facut pentru Domnul Isus Hristos. Nu doar ce stie. Nu doar cat spune. Trebuie sa te uiti si sa vezi ce-ai facut. Hristos a zis, ‘Va dau aceasta pilda ca sa intelegeti ca e timpul faptelor. Destule vorbe.’ Da, o fi greu in Arad; nici in Bucuresti nu-i usor, dar puteti face un lucru. Va ridicati voi in numele lui Isus. Traiesc eu in numele lui Isus. Faptuiesc eu in numele lui Isus. Si-a luat stergarul, l-a incins si intreba, ‘Intelege-ti ce v-am facut eu?’ ‘Nu, Doamne.’ Zice, ‘V-am spus, sa intelegeti, ca este timpul faptelor.’ Pune mana sa faci si Dumnezeu sa ne ajute si Dumnezeu sa ne binecuvanteze!  (din primele 29:28 de min. mai sunt 28 de min. din predica.

VIDEO by fiti-oameni.ro

NEW from D A Carson – 4 video lectures on the book of Hebrews – Trinity Evangelical Divinity School

D A Carson at TEDSPhoto from video lecture

Each video is one lecture on the book of Hebrews from Dr. Carson’s Spring 2013 Acts, Pauline, and General Epistles course at the Deerfield campus of Trinity Evangelical Divinity School. In these four lectures, Dr. Carson covers the basic questions involved in interpreting Hebrews such as authorship, date of composition, and intended audience, as well as covering its content and focusing in particular on major themes of Christology. Hebrews is unique in the New Testament in its explanation of Christ’s high priestly work and its extended application of Yom Kippur imagery to Jesus’ death and resurrection. Dr. Carson highlights the unique, once-for-all quality of Jesus’ sacrificial death as presented by Hebrews as well as the reality of Christ’s ongoing high priestly ministry on behalf of believers.

– See more at: http://news.tiu.edu

LECTURE 1 of 4

In the first lecture of this four-part series on the Book of Hebrews, Dr. Carson looks at the introduction to the book, the significance of the idea of “better,” and explores Old and New Testament occurrences of the phrase “You are my Son; today I have become your Father.”

For LECTURES 2, 3 and 4 click here – http://divinity.tiu.edu/media-resources/video/teds-lecture-series-d-a-carson/. You will also have the option of downloading the text for each video in pdf form, as well as downloading each video to iTunes.

Lecture 2 of 4 – Carrying on in the Book of Hebrews, Dr. Carson highlights the Biblical trajectory of entering God’s rest, walks through understanding passages in a moralizing and typological way, discusses how to preach particular passages in Hebrews, and points out what he sees as the definition of a true Christian.

Lecture 3 of 4 – Dr. Carson’s third lecture on Hebrews focuses on perseverance and preservation of the saints, with discussions on the doctrine of Christian assurance and its implications for pastoral ministry and evangelism. He also begins to lay the groundwork for the next lecture on the king-priest figure of Melchizedek.

Lecture 4 of 4 – In the final lecture on Hebrews, Dr. Carson digs into what the Old and New Testament writers say about priesthood, law, covenant, and sacrifice, and the “once-for-all” effect of the death of Jesus.

Maccabees – Story of Hannukah

Hanukkah is an eight-day Jewish observance that remembers the Jewish people’s struggle for religious freedom about 2 centuries before Christ.

Chanukah – the eight-day festival of light that begins on the eve of the 25th of the Jewish month of Kislev– celebrates the triumph of lightover darkness, of purity overadulteration, of spirituality over materiality.

More than twenty-one centuries ago, the Holy Land was ruled by the Seleucids (Syrian-Greeks), who sought to forcefully Hellenize the people of Israel. Against all odds, a small band of faithful Jews defeated one of the mightiest armies on earth, drove the Greeks from the land, reclaimed the Holy Temple in Jerusalem and rededicated it to the service of G-d.

When they sought to light the Temple’s menorah (the seven branched candelabrum), they found only a single cruse of olive oil that had escaped contamination by the Greeks; miraculously, the one-day supply burned for eight days, until new oil could be prepared under conditions of ritual purity.

Source & Photo credit – http://www.chabad.org You can read more on the history of Hanukkah at http://en.wikipedia.org/wiki/Hanukkah

VIDEO by se7ve7ns

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari