Cine a fost Moise Lucaci? Fostul Vicepreşedinte al Cultului Creştin Penticostal, Pastor, Evanghelist, Dirijor de orchestră, Recitator de Poezie…

PENTRU Serviciile de Priveghi si Inmormantare fa click aici

Moise Lucaci 1959 – 2013

Petrica Popa,Moise Lucaci,Costel, Cornel urs, Marcel Urs,

Petrica Popa, Cornel Urs, Moise Lucaci, Pavel Rivis Tipei

La un botez in satul Chier Octombrie 2008. Poze de la Biserica Penticostala Chier.

Matei 25:23

‘Bine, rob bun şi credincios; ……
intră în bucuria stăpînului tău!’

Pe data de 12 Decembrie 2013, Pastorul, predicatorul si evanghelistul inflacarat Moise Lucaci a plecat la Domnul, dupa o indelungata suferinta. Prezentam aici un fragment din viat celui care a fost Moise Lucaci cat timp a slujit printre noi. Moise Lucaci a predicat pentru prima data la varsta de 14 ani. A terminat facultatea de agronomie din Timisoara, unde a si locuit o buna bucata de vreme, participând la programele Bisericii Elim. A început sa lucreze ca slujitor în comuna Liming, unde a constituit si o orchestra de care s-a ocupat timp de trei ani. “A trebuit sa ma mut de acolo si sa plec la Orastie, datorita unor împrejurari. Apoi, m-am casatorit cu Livia Ianchis. Pe ea am cunoscut-o în Timisoara, unde a studiat chimia, dar, datorita unor împrejurari, am fost nevoit sa ma mut în Orastie, de unde este ea”, spune fratele Lucaci. Are trei copii si din 1990 este pastorul Bisericii Penticostale din Orastie. (Vezi mai multe detalii din interviul mai jos).

Si sa ne unim in rugaciune ca Domnul sa intareasca familia Lucaci, pe sora Lidia si fetele lor Estera, Damaris si Raluca.

Mai jos pe pagina, redam si linkuri cu predici, poezii; pentru cei care nu l-ati cunoscut; va veti zidi mult prin ele…

Biserica pe care a slujit-o Moise Lucaci

Biserica Apostolică Penticostală Orăştie

Biserica Penticostală „Betleem”

În anul 1950 este notificată apariţia primului nucleu de creştini penticostali din Orăştie, din care făceau parte familiile Rusu, Suciu, Samoilescu.

În acele timpuri cultul penticostal fiind interzis, adunările frăţeşti se ţineau acasă la fraţi.

Acea vreme a fost una din pietrele de încercare ale cultului penticostal, datorită faptului că trebuia să propovăduiască Cuvântul Domnului în clandestinitate.

În anul 1970 s-a deschis adunarea din strada Căstăului, condusă de Pastorul Moise Viorel, biserica primind şi autorizaţie de funcţionare.

În decursul anilor, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin lucrarea făcută de fraţii credincioşi din Orăştie, numărul de membri în adunare se măreşte, formându-se chiar o orchestră de mandoline şi un grup de tineri, care cântau spre Slava Domnului.

Odată cu revoluţia din decembrie 1989, o nouă eră s-a născut în viaţa bisericilor evanghelice, deschizându-se noi porţi pentru evanghelizarea oraşului.

Acum se poate auzi Cuvântul lui Dumnezeu prin servicii de evanghelizare, pe stadioane, în case de cultură şi în alte locuri unde altădată nimeni nu s-ar fi gândit că ar putea fi auzit mesajul Evangheliei.

În anul 1991, în comunitatea din Orăştie este ales pastor fratele Lucaci Moise, venit în părţile noastre din judeţul Arad localitatea Cher.

Datorită acestor mari binecuvântări, vechiul lăcaş devine tot mai neîncăpător şi Dumnezeu pune în inima pastorului Lucaci Moise construirea unei noi biserici. sursa 1

După ani de rugăciune, muncă istovitoare, nopţi nedormite, urmate de zile grele şi uneori întâmpinând piedici, în anul 1998 comunitatea de penticostali din Orăştie păşeşte pragul noii biserici cu numele „BETLEEM„, încrezători, cu inima plină de bucurie şi rostind împreună cu psalmistul, Psalmul 118 versetele 23-26:

Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm în ea!
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului.
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.

Biserica pastorita de Moise Lucaci ~2010~ si la un botez de 33 de suflete. (pozele mai sus – sursa blogul bisericii Betleem)

In anul 2011, multe biserici au facut apel tuturor credinciosilor la rugaciune pentru fratele Moise Lucaci. Una dintre biserici a fost Biserica Maranata Vulcan care scria:

“Rugaţi-vă unii pt.alţii ca să fiţi vindecaţi…”Iacov 5.16b. O boală nemiloasă ,a lovit trupul celui care o viaţă întreagă a “vindecat”suflete,a ridicat ,a îmbărbătat,a întărit şi s-a rugat pt. alţii,Fr.Moise Lucaci din Orăştie (Pastor judeţean în Bisericile Creştine Penticostale) Noi ca adevăraţi creştini şi copii ai lui D-zeu ,avem datoria morală şi creştină ,să mijlocim în rugăciune pt.vindecarea Fr .Moise Lucaci. Vă solicit pe toţi care vizitaţi acest blog,ca împreună cu noi şi cu bis.de unde faceţi parte ,să mijlocim în rugăciune pt.această cauză. (sursa – Biserica Maranata Vulcan)

Un interviu publicat in Ianuarie 2008 la publicatia voxdeibaptist de la Pasi.ro Poze Agnus Dei

Moise Lucaci, nascut în Ineu, judetul Arad, a copilarit în satul Chier, comuna Târnova. A crescut într-o familie de credinciosi penticostali si a frecventat de mic biserica penticostala. “Am crescut în biserica si am cântat în mod deosebit. M-am ocupat de muzica, am condus orchestra Bisericii Penticostale din Chieu si pentru multi ani m-am dedicat câtorva generatii de copii acolo. Apoi, am început sa predic Cuvântul Domnului, înca de tânar. La 14 ani am avut prima predica. La 17 ani am început sa predic mai mult, iar la 18 ani si mai mult iar, pe masura ce am crescut, Domnul m-a folosit mai mult pentru vestirea Evangheliei”, sustine pastorul. A terminat facultatea de agronomie din Timisoara, unde a si locuit o buna bucata de vreme, participând la programele Bisericii Elim. A început sa lucreze ca slujitor în comuna Liming, unde a constituit si o orchestra de care s-a ocupat timp de trei ani. “A trebuit sa ma mut de acolo si sa plec la Orastie, datorita unor împrejurari. Apoi, m-am casatorit cu Livia Ianchis. Pe ea am cunoscut-o în Timisoara, unde a studiat chimia, dar, datorita unor împrejurari, am fost nevoit sa ma mut în Orastie, de unde este ea”, spune fratele Lucaci. Are trei copii si din 1990 este pastorul Bisericii Penticostale din Orastie.

“Am fost pastor judetean opt ani si de anul trecut sunt vicepresedintele Cultului Penticostal. De asemenea, am tinut sa îmi fie încredintat Departamentul de Tineret, Familie si Copii din cadrul Cultului, pentru ca am vrut sa fac ceva pe acest segment. M-am apucat de treaba, iar la începutul acestui an am facut un proiect pe care am încercat sa îl respect. Am trecut pe la mai toate comunitatile regionale, obiectivul nostru fiind acela de a transmite un mesaj catre toate bisericile penticostale din România. Cu ajutorul Domnului, am ajuns în destul de multe comunitati pâna la ora asta, mai avem doar câteva comunitati la care trebuie sa ajungem la începutul anului viitor. Speram sa încheiem acest maraton”, crede slujitorul.

Pasi: Cum se vede Legea Cultelor promulgata în Parlament, din prisma conducerii Cultului Penticostal?

Moise Lucaci: Legea Cultelor, pe lânga neajunsurile pe care le are, pentru ca, fara îndoiala, sunt câteva neajunsuri în ea, eu consider ca ne avantajeaza. Probabil ca cel mai mare avantaj este ca s-a luptat ca acel cuvânt de “prozelitism” sa fie scos din lege, deci efectiv el nu mai este cuprins în lege. Asta ajuta foarte mult evanghelistii.

Pasi: Bine, dar articolul 13 din lege face referire chiar la acest lucru. Nu-i asa?M.L.: E adevarat ca ne poate afecta acest articol, el fiind introdus în momentul în care lumea musulmana s-a confruntat cu diferite caricaturi cu privire la profetul Mohamed si la alte simboluri musulmane. Însa, se va elabora si un regulament de aplicare a legii si în acest regulament se vor da detalii privind aplicarea legii, inclusiv a articolului 13.

Pasi: Cum ramâne cu cimitirele confesionale?

M.L.: Despre acestea, legea prevede ca în cimitir pot fi înhumati si credinciosi de alte confesiuni, chiar daca acesta este confesional. Cu toate acestea, în România dreptul de proprietate este sfânt si nu ne putem baga peste proprietatile altor confesiuni.

Pasi: Pentru ca se vorbeste de diferite cifre, pâna la urma câti penticostali suntem în România?

M.L.: Eu cred ca suntem 500 de mii, adica jumatate de milion. Însa, bisericile ne dau la 250, 300 de mii. Nu înteleg de unde acest decalaj. Probabil ca sunt mai multi care nu figureaza în registre. De fapt, când spun ca suntem 500 de mii, ma bazez pe cei care declara ca sunt penticostali si, totusi, nu sunt înscrisi într-o evidenta. Noi avem la Cult o evidenta a celor înregistrati, care platesc cotizatie, dar acestia sunt numai cam 220 de mii.

Pasi: Biserica Ortodoxa si-a schimbat Patriarhul. Cu aceasta ocazie, noul Patriarh a deschis o adevarata “ofensiva mediatica” crestina în România. La ce ne asteptam în acest context?

M.L.: Legea cultelor reglementeaza functionarea fiecarui cult si a fiecarei asociatii religioase. Nu ne putem astepta la o ofensiva a ortodocsilor împotriva noastra, pentru ca nu le permite legea. Nu cred ca e un pericol instalarea unui nou Patriarh în România, indiferent care este acela. Biserica ortodoxa, chiar daca este majoritara în România, trebuie sa fie subordonata legilor statului si trebuie sa fie echitabila si echidistanta în relatiile cu celelalte culte.

Pasi: Îi va creste puterea foarte mult pentru ca media e o arma foarte puternica.

M.L.: O sa încercam sa promovam si noi credinta noastra în media. Noi am fost si atacati cu tot felul de minciuni si lucruri neadevarate pe aceste canale si am putut prea putin sa ne aparam. Avem, e drept, câteva posturi de radio si televiziune, dar ideal ar fi sa avem un post national, post care sa ajunga în toata tara. Avem, deocamdata, promisiuni din partea celor care sponsorizeaza posturile de televiziune, ca vor face în asa fel încât sa existe un astfel de post national. Acesta ar fi extraordinar de bine venit. Dupa cum bine stiti, noi înca nu avem nici macar un site al cultului. Am început deja lucrul la acest site, care va fi împartit pe departamentele pe care Cultul le are în cadrul sistemului de organizare.

Pasi: De ce atât de slaba reactia Cultului fata de media?

M.L.: Pentru ca ne miscam greoi. Si reactiile noastre vis-a-vis de atacurile mediei sunt mai slabe. Dar, adevarul e ca noi nu luptam cu armele lor. Noi luptam cu armele luminii si încercam sa nu raspundem cu aceeasi moneda. E drept, însa, ca trebuie sa facem un site unde sa putem sa ne afirmam opinia noastra fata de unele evenimente. Avem revista Cultului, însa ea are un circuit intern si nu poate sa se adreseze tuturor celor interesati.

Pasi: S-a pledat mult în ultima vreme pentru scoaterea dosarelor securitatii. Cum vede conducerea Cultului acest lucru?

M.L.: În primul rând, e o chestiune care nu depinde numai de noi. Depinde de CNSAS, care are foarte multe solicitari si n-a ajuns înca la noi. Când va ajunge la noi, sigur ca vom fi analizati si noi, dar în primul rând vor fi analizati cei din conducerea Cultului, în mod deosebit Comitetul Executiv.

Pasi: Dar cum vi se pare presiunea pe care o exercita generatia tânara, care pledeaza pentru scoaterea acestor dosare la lumina?

M.L.: Se poate crea un conflict în acest sens, de aceea tinerii trebuie sa stie ca aceasta atitudine este cu doua taisuri. Este normal, pe de o parte, sa cunoastem adevarul, sa vrem sa-l aflam, dar, pe de alta parte, însa, nu putem sa acuzam batrânii fara discernamânt. Daca cineva a fost nevoit sa raporteze ca sa poata tine biserica, sa raporteze anumite situatii la Securitate si asa mai departe, dar nu a afectat pe nimeni si nu a lezat imaginea cuiva sau nu a facut cum se spune “politie politica”, nu cred ca trebuie sa fie acuzat. Daca, însa, sunt situatii, si eu încerc sa cred ca nu sunt, când cineva a fost lezat de pe urma informatiilor furnizate de catre un slujitor, acesta o sa suporte consecintele.

Pasi: Cum a fost receptionat de catre biserici noul regulament al Cultului Penticostal?

M.L.: Cu cine am discutat eu pâna acum – multi pastori la nivel judetean si consilii pastorale – am sesizat o reactie pozitiva a bisericilor. Toata lumea spune ca aceasta masura a ajuns prea târziu. Si noua ne pare rau ca nu am luat decizia mai devreme. Era nevoie sa se stie si sa se cunoasca limitele în care putem sa actionam, plaja pe care putem sa ne manifestam si cât. Am vorbit mereu la general, am lasat mereu la latitudinea pastorilor bisericii, sigur ca pastorii puteau sa aiba o pozitie sanatoasa, biserica, însa, si oamenii din biserica au încercat sa îi influenteze si sa faca presiuni asupra lor. Pastorii nu au avut un document cu care sa se apere, în marturisirea de credinta scrie despre simplitate, dar tot generalitati. Biblia, vorba tinerilor, “o interpretam diferit” si a fost necesar un asemenea document ca sa ne putem apara si sa putem spune ca nu e pozitia unui pastor si nu e pozitia unui om, ci e pozitia Cultului Penticostal din România.

Pasi: Diferentele la nivelul Cultului nu sunt numai de vestimentatie, ci si privind doctrina. Aveti în vedere sa elaborati un document care sa stabileasca doctrina Cultului?

M.L.: Ar trebuie sa avem în Cultul Penticostal un regulament de ordine interioara, pe care noi nu îl avem, deocamdata. Însa, regulamentul îl vom face treptat, asa cum am facut cu problemele de pâna acum.

Pasi: Da, dar un manual de doctrina penticostala, nu numai de vestimentatie si muzica nu e necesar?

M.L.: Doctrina noastra este prezentata în cursul de dogmatica care se preda la ITP. Nu stiu, însa, exact ce se preda în Institut acum. Nu am aceste informatii. Însa, noi am facut dogmatica fratelui Sandru, care se pare ca acum nu mai e studiat în Institut. Cum sa va spun, eu cred ca problemele sunt depasite, cei tineri stiu ca mântuirea vine prin credinta în jertfa Domnului Isus Hristos, dar asta, bineînteles, nu exclude staruinta dupa Duhul Sfânt.

Pasi: Cu toate acestea, predicam diferit.

M.L.: Nu. Nu predicam diferit. Mai nou, mai ales în privinta Botezului cu Duhul Sfânt, nu predicam diferit, iar în legatura cu spalarea picioarelor si alte astfel de diferente, voi stiti bine ca au fost doua grupari penticostale care s-au unit si care s-au acceptat unele pe altele si care au spus: “Noi nu va contrazicem pe voi ca faceti spalarea, iar voi sa nu ne loviti pe noi ca nu o facem”. De fapt, aceasta problema nici nu stiu daca ar trebui sa o bagam la doctrina. Aici este o problema de convingere, unii o fac si altii nu o fac. Nu intram în detalii.

Pasi: Nu e o problema de convingere si în ceea ce priveste manifestarile în biserica?

M.L.: Nu pot sa ma manifest si sa îl deranjez pe cel de lânga mine. Pentru ca, nu îmi permite apostolul Pavel. El spune ca nu am voie sa vorbesc nici macar în limbi, dar atunci cum sa chiui la urechea cuiva? Deci, nu am voie sa vorbesc în limbi daca nu am cine sa talmaceasca limba respectiva, asa spune Pavel. Si atunci, pe partea asta prefer trei cuvinte întelepte, decât 10 mii în alta limba. E adevarat ca si rugaciunea în comun e deranjanta, de aceea, si la rugaciunea în comun urletele, tipetele si asa mai departe nu sunt potrivite în biserica. Deci, rugaciunea trebuie sa fie ca un zumzet în biserica, nu urlete si tipete, iar când ne rugam mai tare, sa ne rugam toti mai tare si daca ne rugam încet, sa ne rugam toti încet. Uniformitate, fie ca ne rugam mai tare, fie ca ne rugam mai încet.

Pasi: Ce mesaj aveti pentru cititorii Pasi?

M.L.: În vremurile acestea pe care le traim sa ne întoarcem la Cuvânt; este foarte important sa pastram lumina Duhului prin legatura pacii. Deci, sa mentinem unitatea Duhului. Chiar daca suntem diferiti, pentru ca nu putem sa fim toti la fel, dar în aceasta diversitate sa pastram unirea Duhului. El ne stie pe toti. Eu îmi doresc sa respectam, atât hotarârile Scripturii, cât si hotarârile Cultului, pentru ca asa putem sa ramânem lumina. Daca nu respectam aceste hotarâri, vom ajunge la dezbinari si la probleme de felul acesta. Unirea Duhului se pastreaza într-o învatatura sanatoasa si într-o practica sanatoasa.

În urma unei grele şi îndelungate suferinţe, pastorul Moise Lucaci, a plecat la Domnul.

În seara zilei de 11 decembrie, pe patul spitalului din Deva, sufletul lui a părăsit trupul încercat de suferinţă ca să îşi întâlnească Creatorul.

Moise Lucaci a fost una din figurile remarcante ale Cultului Penticostal din România, fiind un evanghelist foarte apreciat de către comunitatea de credincioşi pe care a slujit-o. A fost pastor în Orăştie şi a ocupat funcţii de conducere la nivelul aparatului central al Cultului Penticostal din România.

A trăit 54 de ani.

Ascultati o poezie care este mult ascultata, Cele 6 batalii de la Golgota, filmare din 2011 la Kitchener, Canada, o poezi de Costache Ioanid.

Cele 6 batalii de la Golgota

Iata ce scrie Pastorul Nelu Filip despre Moise Lucaci in anul 2009:

Cred că mai toţi penticostalii români au auzit cel puţin vorbindu-se despre Moise Lucaci dacă nu l-au ascultat predicând în diferite biserici. El este omul pe care Evanghelia l-a făcut un rob al ei. Evanghelia îl duce, Evanghelia îl aduce şi a făcut din el un veşnic călător în căutarea sufletelor pierdute. Predică al Domnului Cuvânt încă din anii studenţiei. De fapt a început prin a recita Evanghelia în grupul de misiune din care făcea parte, constatând cu multă uşurinţă atât el însuşi cât mai ales cei ce-l ascultau că Dumnezeu l-a chemat la predicare. Le face la fel de bine pe amândouă, atât recitarea cât şi predicarea pentru că în toate cele ce le face pune dragoste şi pasiune pentru Domnul. Păstoreşte Biserica Penticostală Betleem din Orăştie şi este în acelaşi timp vicepreşedinte al Cultului Creştin Penticostal.

Predicarea lui Moise Lucaci este una de forţă, adică el aduce un cuvânt care motivează în mod obligatoriu pe cei ce-l ascultă. Predica pune stăpânire pe el şi totul în el este predică. Pasiunea sa este absolut inegalabilă şi lucrul acesta îl poate recunoaşte cu multă uşurinţă oricare dintre ascultătorii lui. Predica îl munceşte pe Moise Lucaci mai mult decât mina pe miner. După un ceas de predicare este un om scăldat în transpiraţie. O, binecuvântată transpiraţie!

Ogoarele româneşti ale Evangheliei lui Isus Cristos au avut foarte mult de câştigat de pe urma lucrării lui Moise Lucaci. Entuziasmul lui este contagios. Adunările în care predică sunt un adevărat cor de aminuri şi de aleluia. Forţa proclamării în predicile lui Moise Lucaci este aducătoare de slavă către Dumnezeu. Ascultându-l din nou pe acest crainic al Împărăţiei nu pot să zic altceva decât din nou „ţine-l Doamne în ogorul Tău!”

Vezi articolul intreg aici – http://parerile.blogspot.com

O predica la Biserica Poarta Cerului, pastorita de Nelu Filip, in Noiembrie 2011: