The story of the 5 missionaries speared to death on January 8, 1956 on a beach in Ecuador – Cei 5 missionari care au fost omorati cant au aterizat pe o plaja in Ecuador in 8 Ianuarie 1956

Jim Elliot: He is no fool who gives what he cannot keep
to gain what he cannot lose. 
– Jim Elliot, 1949

A beautifully crafted documentary about five young missionaries who were martyred by a savage tribe of Indians in the mid 1950s and the heroic effort of reconciliation that has followed.

The killing of five missionaries in the Amazon jungle captured the attention of a nation and prompted one of the widows to write the best-selling Through Gates of Splendor. But what would remain untold for a half a century is the incredible response to these deaths. Beyond the Gates of Splendor, a stirring documentary by director Jim Hanon and producer Mart Green, brings this story to life. The film traces friendships forming on a Midwest college campus, young families venturing out to the South American mission field, and the heartbreak of a bloody beach in Ecuador. Five lives taken by the most violent tribe on earth. The tragedy compels several of the women to risk their lives, and those of their children, to live alongside their husbands’ killers. Through the example of these brave women, a brutal, warring culture is transformed, murderers become healers, and what was once known as the cradle of darkness becomes a community of light and hope.

Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Related articles

VIDEO by RedeemersChurchMedia

Cei 5 misionari omorati in 1956 Photo creditmissaofederal.blogspot.com

Cei 5 misionari care au fost omorati pe o plaja in Ecuador, in 8 Ianuarie 1956, de un trib de Indieni Auca Ecuadoriani. Jim Elliot, Nate Saint, Roger Youderian, Pete Felming si Ed McCully- barbati tineri si martiri care au trait versetul din Romani 14:8- Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.

ROMANIAN

Puteti sa vizionati documentarul cu subtitrare in Limba Romana aici.(Notita ed.: la mine nu apare playerul, dar am verificat cu cineva din Romania si lui ii apare playerul, s-ar putea ca doar din Romania sa se poate viziona filmul. Multumiri lui Ionut care a furnizat linkul).

Jim Elliot ( 8 octombrie 1927 – 8 ianuarie 1956)  

►Philip James ( ”Jim”) Elliot a fost un misionar-martir al zilelor noastre, a carui moarte in 1956,impreuna cu alti patru tineri, a zguduit lumea crestina. Plecasera in Ecuador, la un trib de oameni cruzi, ce traiau inca in epoca de piatra, dar care aveau nevoie de Evanghelia lui Hristos.

J.Elliot s-a nascut in Portland,regiunea orasului Ontario, fiind fiul lui Fred si Clara Elliot. Fred a fost patrimoniul scotian, iar parintii lui au fost primii care au gasit solutia sa se mute in America de Nord. Parintii Clarei s-au mutat la randul lor din Elvetia la est de Washington,unde s-au ocupat de administrarea unei ferme mari. S-au intalnit la Portland, unde Clara a studiat medicina – sectia ”chiropractica” (stiinta si arta restaurarii si mentinerii sanatatii bazata pe teoria ca boala este produsa de interferenta cu functiilor nervilor), iar Fred se dedica slujirii crestine,era predicator la o biserica baptista. Biserica a fost locul predestinat intalnirii lor. Dupa doi ani de corespondenta ei s-au casatori in 1918Robert, primul lor copil, s-a nascut in 1921, in timp ce patru ani au locuit in Seattle. In anul urmator s-au mutat in Portaland, Oregon, unde s-au nascut ceilalti trei copii: Herbet (1924), Jim(1927) si Jane (1923). Copii familiei Elliot au mers la biserica si la Scoala Duminicala de la varsta de sase saptamani, tatal lor le citea zilnic copiilor sai din Scriptura. Jim avea doar sase ani si profesa credinta in Isus,a inceput sa impartaseasca micilor sai prieteni ceea ce credea el despre mantuire.

In 1941, intrand la Liceul politehnic Benson, Jim si-a ales ca specialitate desenul tehnic. Acolo el a participat la numeroase activitati, inclusiv ziarul scolii, urmand chiar o cariera in teatru. La sfarsitul liceului ,cu ocazia mortii presedintelui Roosevelt,” a avut la dispozitie doar cateva ceasuri sa-ti pregateasca un mic discurs pentru intrunirea care urma sa aiba loc in acea dupa-amiaza. Meditatorul sau comenta: ”A tinut cel mai frumos discurs pe care l-am auzit la un elev- de fapt, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am auzit vreodata”. (Ellisabeth Elliot, Umbra Celui Atotputernic , paj.33)

Dick Fisher, colegul lui Jim , era cel mai bun prieten al lui Jim. El relata astfel despre bunul sau prieten:”Eu eram inalt si slab.Jim era ceva mai scund, dar bine facut, avea par saten, infatisare aspra, fetele intorceau capul dupa el. Ceea ce-mi placea cel mai mult la el era mintea lui ascutita. Prindea totul din zbor si intelegea orice explicatii cu multa usurinta, in vreme ce eu eram inapoia lui cu mult. Imi explica totul in cuvinte cat se poate se simple…” (Ellisabeth Elliot, Umbra Celui Atotputernic , paj. 33-34)

Un alt coleg de liceu, Wayne McCroskey, povesteste cum presedintele consiliului liceului, care il cunostea destul de bine pe Jim si, fiind la curent cu influenta sa asupra elevilor, ii impuse lui Jim sa mearga la o seara de dans. Din cauza refuzului lui Jim, presedintele consiliului liceului se cam pierdu cu firea. Jim si Wayne erau membri ai clubului de discutii publice, al carui cod prevedea ca neindeplinirea unei sarcini sa fie penalizata cu excluderea din club.Presedintele clubului le-a cerut sa tina un discurs, dar,invitat sa ia cuvantul, Jim a raspuns ca nu avea nimic de spus. Presedintele se impacienta, ingrijorat, caci Jim era coloana vertebrala a clubului. Jim le facu cunoscuta pozitia sa, asa cum o intelegea el din Biblie –” un urmas al lui Isus nu se putea implica in razboi sau in politica.” .Problema celui de-al doilea razboi mondial a fost o neintelegere pe care a discutat-o indelung cu colegii si profesorii si, bineinteles, puntele sale de vedere i-au scazut popularitatea. La o intrunire la scoala a invitat un tanar chinez, Mun Hope. Acest tanar a tinut o predica minunata depre pacat si judecata, in fata intregii scoli. Cu toate acestea lui Jim i s-a acordat functia de vicepresedinte al clasei pentru anul de seniori.

In 1945, Jim Elliot la Colegiul Wheatonun colegiu privat crestin din Illinois, acceptand si disciplina pe care acest lucru o implica, aici alaturandu-se si unei echipe de lupte in timpul celui primul an de studiu. Anul urmator el a refuzat o pozitie din cadrul colegiului, care i-a dat un an liber de scolarizare, dar, de asemenea, un angajament de timp semnificativ si ceea ce el considera prostesc responsabilitatii. El nu a fost chiar complet convins de valoarea studiilor sale, avand in vedere subiecte filozofice, politice si antropologie, ceea ce puteau fi distrageri in ceea ce priveste devotarea deplina pentru Dumnezeu. Dupa un semestru de note relativ scazute, a scris parintilor lor ca mai important este studiul Bibliei. In urmatorii ani, interesul lui Elliot era activitatea lui de misionar. S-a specializat in limba greaca, deoarece credea ca acest lucru ar fi de ajutor pe campul de misiune cand el avea de tradus Biblia in alta limba. Desi parintii lui ar fi doril ca el sa ramana in America, au inteles ca Jim avea un dar special,acela de-a transmite Evanghelia si celor care nu au auzit de Dumnezeu. Pentru a-si pastra corpul puternic pe campul de misiune a intrat intr-o eghipa de lupte. (Mai jos, stanga, una dintre pozele gasite in apartul de fotografiat al misionarilor)

In vara anului 1947, mergand in Mexic impreuna cu un prieten din facultate, Ron Harris, ai carui parinti erau misionari acolo, Jim a stat la familia Harris sase saptamani, unde a inceput sa invete spaniola. Aproape la sfarsitul sederii sale in Mexic, arugat la vorbeasca la o intalnire cu copii. S-a incumetat sa le vorbeasca fara translator, desi incepuse sa studieze spaniola doar cu o luna in urma.

Jim Elliot credea ca relatiile romantice distrag adesea oamenii care urmaresc Voia lui Dumnezeu, el a devenit interesat de una din colegele lui, Ellisabeth Howard, care a fost de-asemenea sora unui coleg de camera( David Howard) . El a profitat de oportunitati de a-i cunaste bine familia. Intre cei doi s-a legat o stransa legatura de durata. Dupa finalizarea studiilor la lingvistice, J. Elliot si-a facut pasaport si a inceput sa-si faca planuri cu prietenul sau Bill Chaters sa plece in Ecuador in misiune. Cu toate acestea, doua luni mai tarziu, Chaters il anunta pe Jim ca si-a planificat sa se casatoreasca, facand imposibil sa-l insoteasca pe Jim in Ecuador.

La sfarsitul anului 1951, Jim l-a intalnit pe Pete Fleming, un absolvent de la Universitatea din Washington, cu o diploma de filozofie. El a fost convins ca va putea fi insotitorul lui Jim pentru misiunea din Ecuador. Intre timp, Jim si-a vizita prietenii, inclusiv si pe Ellisabeth, ca mai apoi sa se pregateasca sa paraseasca tara. Elliot si Fleming au sosit in Ecuador pe 21 februarie 1952, cu scopul de a evangheliza indienilor din Quito.

Pe data de 8 octombrie 1953cei doi misionari Jim si Ellisabeth(Bety) s-au casatorit. Nunta lor a fost simpla ceremonie civila, care a avut loc in Quito. Prietenii lor misionari au fost singurii martori ai nuntii lor. Cuplul a avut o scurta luna de miere la Panama si Costa Rica, apoi au revenit in Ecuador. La scurt timp a venit pe lume o fetita, Valerie Elliot, pe data de 27 februarie 1955.

J. Elliot si alti patru misionari- Ed McCully, Roger Youderian, Pete Fleming si pilotul lor, Nate Sain– zboara cu un avion,folosind un difuzor si un cos pentru a trece in jos cadouri. Dupa cateva luni au hotarat sa construiasca o baza la o scurta distanta de satul indian, de-a lungul raului Curaray pentru ai satisface pe un trib de indieni Auca (trib de indieni ”agresiv”,de-aici si numele de ”Auca”). Ei au fost constienti de pericolul la care s-au impus si si-au luat masuri practice de aparare. Pe plaja si-au construit o casa in copac pentru adapost si sa-si detina produsele consumabile. Cateva zile in urma, indieni Auca, un barbat si o femeie au iesit din jungla peste rau. Misionarii i-au zambit si i-au dat cadouri si incercau sa fie induratori cu ei. Data viitoare cand au luat un indian Auca, poreclit ”George” (numele leu real eraNaenkiwi) cu ei in avion, au zburat peste satul lui, iar tanarul indian le facea cu mana indienilor lui si radea. Incurajati de aceste intalniri prietenoase, au inceput sa viziteze Huaorani, fara sa stie ca Naenkiwi a mintit la altii despre intentiile misionarilor. Planul lui au fost de a-si intruni un grup mare de aproximativ 10 razboinici Huaorani sa-l ucida pe Elliot pe insotitorii lui.

Eforturile celor cinci misionari au ajuns la capat, din pacate, pe data de 8 ianuarie 1956, cand tribul Auca i-au invadat. Moartea lor a fost transmisa in intreaga lume, iar revista ”Life” relata evenimente exacte despre tragedia aceasta.

Dupa decesul sotului ei, Ellisabeth Elliot (1926-1973) si celelalte sotii ramase vaduve a prietenilor lui Jim, a inceput sa lucreze printre Huaroani, unde au continuat munca de evanghelizare. Ea a publicat mai tarziu doua carti: ”The life and the testament of Jim Elliot”  si Thought Gates of Splendor”, care descriu viata si moartea sotului ei.

Biografia de la ResurseCrestine.ro Pozele de la sharonscrapbook.blogspot.com

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: