NOU de la Vladimir Pustan – 2 Interviuri cu Simona Pop Vancea

Ce e nou la PAGINA Vladimir Pustan?

Interviurile care au rulat pe CiresariiTV- Pastorul Pustan povesteste din copilaria sa si din lucrarea sa, iar in al doilea interviu discuta subiectul: „Depresie”.

VIDEOS by  http://www.fiti-oameni.ro

Depresia

 

Vladimir Pustan – Străini într-o ţară străina – 1. Cine suntem noi? 12 Ianuarie 2013

Suntem straini intr-o tara straina. Cine se simte bine in Romania, cine se simte bine in Spania sau in America, sau in Canada, daca va simtiti bine, cine n-are nici un fel de problema sa traiasca in Italia si chiar ca-i place Roma, vreau sa va spun ca voi aveti o problema grava pentru ca noi suntem straini intr-o tara straina.  Sa nu va obisnuiti cu pamantul acesta niciodata.

VEZI aici –

NOU de la Vladimir Pustan – 2 Interviuri cu Simona Pop Vancea (Intr-unul din interviuri discuta despre DEPRESIE)

Ce e nou la PAGINA Vladimir Pustan

Pustan

Pentru urmatoarele duminici, sa deschidem Cuvantul Domnului in prima epistola soborniceasca a lui Petru. Ne rugam ca Dumnezeu sa binecuvanteze aceasta incursiune spirituala, prin aceasta scrisoare care Petru o scrie din Roma, sau cum numeste el, localitatea Babilon, catre sfintii din Turcia de astazi.

1 Petru 1:1

Petru, apostol al lui Isus Hristos, catre alesii care traiesc ca straini imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia,
2 dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu singele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite!
3 Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie
4 si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi.
5 Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mintuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi.

Transcriere de la Blogul  propriu Agnus Dei
Vladimir Pustan:
Petru vorbeste unor oameni despre o cununa care o au si zice, „Nu mai e mult pana cand voi o veti primio.” Suntem straini intr-o tara straina. Cine se simte bine in Romania, cine se simte bine in Spania sau in America, sau in Canada, daca va simtiti bine, cine n-are nici un fel de problema sa traiasca in Italia si chiar ca-i place Roma, vreau sa va spun ca voi aveti o problema grava pentru ca noi suntem straini intr-o tara straina. Sa nu va obisnuiti cu pamantul acesta niciodata. E exact ca si cum ati fi in chirie si oricand trebuie sa va luati mobila in spate, sa coborati de la etajul 4 si sa va duceti cu ea in strada. Pentru ca, de fapt, casa aceea nu e a voastra, sunteti straini. N-are rost sa investiti enorm de mult in locul acela pentru ca nu-i al vostru. Noi suntem straini intr-o tara straina.

M-am gandit si m-am rugat lui Dumnezeu mult pana mi-a pus pe inima scrisoarea aceasta, ca am vrut (ca in fiecare an, cand), avem doua carti din Biblie la care parcurgem mai amanuntit si m-am gandit, „Ce ar fi bun pentru inceput de an pentru biserica Domnului? Domnul mi-a spus: Cartea 1 Petru. Am spus, „Doamne, ceva nu se potriveste aici.” Petru scrie si o savedeti, de ce totusi lucrurile sunt diferite. Petru scrie scrisoarea aceasta, ajutat de Silvan, sau Sila. O spune in ultimul capitol din 1 Petru. Silvan sau Silea e acelasi lucru. Il tineti minte pe Sila, ca a fost cu el in inchisoare. De ce zice ca a scris-o Silvan pentru el? Trebuie sa mai recunaostem un lucru. Cand spune ca au fost nestiutori de carte, nu inseamna ca au fost analfabeti. Inseamna ca daca zice ca erau nestiutori de carte, nu faceau parte din tagma  carturarilor, a profesorilor de teologie care erau pe vremea aceea. Nu spune explicit ca Petru nu stia sa scrie. Asta e cu totul altceva. Dar, ca avea nevoie de Silva, probabil ca Sila, era mult mai destept la gramatica. Asta era pescar, putea sa scrie cu tot felul de dezacorduri. L-a ajutat sa scrie scrisoarea aceasta; nu scrie ca Petru nu stia sa scrie. Deci scrie Sila.

Stiti cand scrie Sila scrisoarea aceasta din Babilon? In anul 64. In anul 64, Neri se apuca sa dea foc unei bucatici din Roma. El nu putea sa scrie decat daca vedea ceva si a vrut sa scrie despre un incendiu. N-a vrut sa fie grandios incendiu. Dar in momentul in care s-a aprins Roma, (sa nu te joci cu focul niciodata), cand s-a aprins Roma si era sa arda toata, trebuia sa puna vina pe cineva, ca au vrut sa il omoare Romanii. Nero era nebun. Avea toate bolile care puteau sa existe sub soare, din punct de vedere  psihic. In momentul in care a aprins Roma, si-a dat seama ca trebuie sa puna vina pe cineva. Si i-a gasit pe crestini. In clipa in care Petru scrie scrisoarea aceasta, nu erau inca persecutati. Dar ziua persecutiei se apropia. Biserica era nelinistita, stia ca se intampla ceva cu ea. Petru vine si le spune, „Oameni buni, vreau sa fiti pregatiti pentru ziua aceea.” Petru avea sa moara cateva luni mai tarziu, in persecutiile pe care Nero le-a dus si le-a dat in Roma. Vreau sa va spun un lucru foarte interesant. Zilele acestea am citit, cum ca sotia lui Petru, despre ea nu se scrie nimic in Biblie, numai despre soacra sa. Sotia lui Petru a avut, spun istoricii despre asta, ca biserica primara a stiut despre sotia lui Petru a murit ca si el, ca si Petru, rastignita. Si in clipa in care au pus-o pe cruce, Petru s-a dus la ea si i-a spus, „Mi-e frica.” A intins mainile pe lemn si cand au venit sa-i bata primele cuie in maini, spune istoria ca s-a uitat Petru la sotia lui si i-a spus, „Aduti aminte de Domnul Isus,” si a plecat. Atat i-a spus. Ultimile cuvinte pe care i le-a adresat apostolul Petru sotiei lui au fost acestea, „Aduti aminte de Isus Hristos.” Adica si el a murit tot asa. Cand a venit vremea lui sa fie rastignit, a spus, „Mie sa nu-mi faceti aceasta mare onoare de a fi pus pe cruce ca si Domnul meu, ca nu merit. Rastigniti-ma cu capul in jos.” Asa a fost rastignit sfantul apostol Petru.

El scrie unei biserici care era imprastiata in Turcia de astazi. Daca cititi toate aceste denumiri: Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia, toate-s in Turcia moderna de astazi. Dar el scrie din Roma. Stiti cum numeste el, tot in cap. 5 al acestei carti Roma? Babilon. Scrie, „Eu va scriu, impreuna cu sfintii din Babilon, catre voi cei imprastiati. El vrea sa le inoculeze speranta si spune bisericii sale, voi trebuie sa fiti tari. Vremurile care vin, si eu am pregatit mesajul acesta, Joi seara am spus bisericii ca eu nu stiu ce vremuri  vor fi in 2014, dar El trebuie sa ne gaseasca pregatiti. Si Petru vine si zice- Eu sunt convins de un lucru si va spun: Un asemenea om, care statea atat de aproape langa Domnul, 100% ca Dumnezeu i-a facut cunoscut ce se va intampla. Dar Petru vine si spune: Noi sa fim tari.

Un cuvant nu zice, ca va veni vremea in care vor fi folositi ca torte vii, vor fi dati la fiare. Va ganditi? Spune istoria  ca atat de mare a fost persecutia si atatia crestini au fost dati la fiare sa-i manance, la fiare salbatice, aduse din intreg imperiul Roman, ca scrie ca s-a ajuns la starea de saturatie in care  animalele nu mai mancau. Deci, atatia crestini au fost dati la fiare, incat animalele nu mai mancau. Roma, care sute de ani in fata le placea mirosul de sange, ca nu vroiau sa vada decat paine si circ, toata ziua, sa vada cum oamenii sunt ucisi, Roma s-a scarbit si a spus,” Ajunge.” Si Petru, sunt convins ca de la Duhul lui Dumnezeu a avut descoperirea, dar el spune bisericii, „Nu ne tragem parul de pe cap, nu ne lamentam. Noi trebuie sa fim oameni care trebuie sa privim cu speranta inainte, cu nadejde inainte. Speranta, sa stiti, nu-i un sedativ, ci este o injectie cu –-.(11:50)

Deci daca eu va vorbesc despre speranta in dimineata aceasta, speranta aceasta nu trebuie sa ne blocheze, ca avem un Dumnezeu care ne face sa nu mai facem nimic, acuma. Noi vom gandi si bine va fi. Fratilor, speranta noastra trebuie sa ne faca sa muncim. Speranta pe care noi o avem trebuie ca sa ne faca sa traim cum a zis Petru. Bun, ce propune Petru bisericii? Zice, „Vor veni vremuri grele pentru noi, sa fugim.” Nu zice asta. „Sa facem marsuri.” Nu zice asta. „Unul dintre noi sa ia un cutit si sa-l bage in Nero.” Nu zice asta. Ce zice Petru in privinta asta, fratilor? Noi nu putem sa raspundem oamenilor acestora, decat traind o viata sfanta. Noi nu suntem facuti sa facem politica, noi nu suntem facuti sa facem marsuri, noi nu suntem facuti sa fim revolutionari, sa omoram pe conducatorii care ne sunt in fata, chiar daca e Satana. Chiar daca Nero e Satana, diavolul gol. Nu-i treaba noastra pentru asta; noi trebuie sa traim o viata sfanta.

Va garantez ca daca as fi scris eu cartea, sau oricare dintre conducerea cultului penticostal sau o pastorala data despre, eu stiu, patriarhul bisericii ortodoxe din Romania, stiind ce ne asteapta, nici unul dintre noi n-am zice, „Mai oameni buni, vin persecutiile peste noi, necazurile. Uite, daca tot vin, aveti grija robilor cum lucrati cu stapanii vostri. Aveti grija sotiilor sa fiti supuse sotilor. Barbatilor, sa va iubiti nevestele.” Noi n-am scrie lucrurile astea. Cum le-am scrie? Cum adica? Vorbim de persecutia care vine si Petru incepe sa vorbeasca oamenilor despre lucrurile care trebuie. Zice, „Sa traiti frumos, ca in timpul zilei. Sa nu va certati unii cu altii. Dragostea sa va fie fara prefacatorie. Dar, dintr-o data, inseamna ca armele noastre sunt altele. Tot ne gandim, ce am putea noi face in Romania in anul 2014, in biserica crestina. Stiti ce am putea face? Sa traim o viata frumoasa. Atata. Punct. Lasati celelalte lucruri pe seama celor care sunt platiti pentru astea. Treaba noastra este sa traim o altfel de viata. Si Petru vine in fata persecutiei, in fata  problemelor care vin, vine si le spune, „Uite cum trebuie sa va traiti voi viata.” Epistola asta e foarte practica. Nimic teorie n-am vazut in ea, enorm de multa practica.

La un moment dat, un autostopist din asta (Hitchhiker), hippie din asta, tot imbracat asa, murdar si rupt si peticit, face semn sa se opreasca cineva, sa-l duca undeva. Si opreste o masina extraordinar de scumpa si extraordinar de frumoasa. Si cine era? Mare actor american, Kirk Douglas, el era soferul. Asta, cand a vazut cine-i, vedeta, un om care avea bani, se blocheaza autostopistul si se uita la sofer si spune, „Domnule, dumneavoastra stiti cine sunteti?” Adica, marea problema a lui nu era cine e el, dar cine-i ala, „Dumneavoastra stiti cine sunteti? Ca daca ati stii cine sunteti, n-ati opri pentru mine. Poate ca nu stiti cine sunteti. Ei bine, Petru le spune in felul urmator. Voi nu trebuie sa stiti cine-s altii, voi trebuie sa stiti cine sunteti voi. Si voi trebuie sa va cunoasteti cine sunteti voi. Si in dimineata aceasta, acesta este titlul primii predici in acest ciclu pe care l-am intitulat:

Photo credit blogs.saschina.org

Străini într-o ţară străina – 1. Cine suntem noi?

Trebuie sa raspundem la o intrebare, ca nu putem sa facem nimic sa mergem mai departe de aici, daca nu stim  cine suntem noi. Deci, cine suntem noi? Ridicati in picioare: Suntem penticostali. Insuficient. Ortodocsi, baptisti; nu este suficient. Nu e suficient sa spui ca- eu sunt Ion a lui Popandau. Bine, cine a fost tatal tau? Un baiat bun. Bunicul tau, betiv. Vedeti? Undeva avem o sincopa in viata noastra si trebuie sa spuneti: Cine sunteti voi? Pai, noi suntem Romani. Nu-i suficient, v-am spus. Petru spune: Trebuie sa va cunaosteti identitatea. Trebuie sa raspundem la intrebarea asta si in primele 5 versete, Petru vorbeste despre identitatea noastra ca si crestin.

1. Noi suntem poporul ales a lui Dumnezeu

Primul lucru care spune Petru aici, apasat, cand trebuie sa raspunda la intrebarea „cine suntem noi”, el spune: Noi suntem poporul ales a lui Dumnezeu. Punct. De aceea el zice, „Maine, daca veti fi dati la fiare, maine daca veti fi pusi pe cruce, maine, daca vi se va spune ca sunteti nimeni, maine daca vor rade altii de voi si va vor face in toate felurile, nebuni si sectari si oameni care sunteti fanatici, voi trebuie sa le spuneti atat, „Noi stim cine suntem si noi suntem poporul ales a lui Dumnezeu.” „Deci e o cinste,” zice Petru, „sa nu cumva sa va prind ca stati cu grumazul plecat si sa va cereti scuze pentru identitatea voastra. Noi nu trebuie sa venim in biserica aceasta cu o smerenie  falsa si sa spunem, „Da-pu Dumnezeu stie cine suntem.” Noi suntem poporul ales a lui Dumnezeu. Si spune Petru, foarte clar, „De aceea, avem asigurarea unei locuinte in ceruri, pentru ca suntem poporul ales a lui Dumnezeu.” Si spune Petru, apostol al lui Isus Hristos, ca te-a ales si daca traiesti- si daca spunea numai atata si denumirile localitatii lor, eram fara speranta. Daca Petru spunea asa: Catre alesii care traiesc  in Beius, in Oradea, in Bucuresti, in Constanta, in Roma, eram fara speranta. Dar Petru pune lucrurile la punct si spune, „Catre alesii care traiesc ca straini.” M-ati inteles? Sunteti alesi care traiti ca straini. Sunteti straini intr-o tara straina. Noi avem o locuinta in ceruri. Zice Petru, „Sa nu va obisnuiti ca sunteti in Turcia. Sa nu cumva sa va placa portocalele de acolo,” zice Petru. „Sa nu va obisnuiti cu faptul ca sunteti imprastiati  in niste orase care acuma n-au persecutii, pentru ca toate orasele despre care vorbeste Petru acuma, nu stiu daca mai este vreun crestin in ele.

Va rog sa fiti atenti. Sa nu cumva sa va obisnuiti cu pamantul ca voi aveti o casa sus, pentru ca voi sunteti poporul ales a lui Dumnezeu. Straini, sunteti vizitatori, sunteti exilati pentru un timp pe pamantul acesta. Deci, tot ceea ce suferim pe pamantul acesta, toate bucuriile pe care le avem pe pamantul acesta sunt trecatoare. Totul trece aici pe pamantul acesta. Toate sunt scurte: si bucuriile pe care le aveti si suferintele prin care treceti, pentru ca voi sunteti straini, intr-o tara straina, aveti o locuinta sus in ceruri, pentru ca sunteti poporul ales a lui Dumnezeu. aici suntem trecatori. Spune sfanta Scriptura in felul urmator: trebuie ca sa va tineti mintea, trebuie ca sa va tineti  sufletul, trebuie sa va tineti ochii si preocuparile spre casa voastra acolo sus in cer.

Imi spunea un frate in zilele acestea, „Locuiesc in tara cutare pentru un timp. Acolo muncesc. Mi-am facut casa in Romania. Frate, te rog sa ma crezi ca o visez. Am facut casa, ma duc acolo, dupa ce ma pun seara in pat, ma gandesc cum o sa amenajez gradina, cum o sa-mi fac in camere, cum o sa fac baia, ce gresie o sa pun in baie. Visez casa. Eu stau in tara aceia si visez casa ce mi-o termin in Romania.” Asa as vrea sa traiti in tara aceasta, gandindu-va la casa de dincolo. Sa stati in casa aceasta aici, gandindu-va ca sunteti straini si calatori  si ganditi-va numai la ce va asteapta acolo sus in cer. Dar marea problema a noastra este ca suntem alesi ai lui Dumnezeu si nu intelegem bine cum se intampla lucrul asta. Petru nu scrie ca aici e vorba de predestinare, pentru ca, uitati inca odata versetul clar: „dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu.” Suntem alesi cu un scop. Dumnezeu stie ca noi vom ajunge in cer, si care e scopul? Simplu: prin sfintirea lucrata de Duhul spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos. Adica, cu asemenea privilegii, ca suntem alesi, ca avem casa sus in cer, ca Dumnezeu ne-a daruit pamantul acesta numai ca sa fim straini si calatori pe el. Atunci, zice Dumnezeu, totusi care e avantajul meu? Sa Ma ascultati. Spre ascultare sunteti randuiti. Vreti casa sus? Ascultati. Vreti sa fiti alesii Mei? Ascultati. Asta spune sfanta Scriptura: „Spre ascultarea si stropirea sangelui lui Isus Hristos. Noi trebuie sa ascultam de El.

In fond si la urma urmei, cine suntem noi? Exista in Anglia o catedrala mica, foarte mica, dar care are niste vitralii foarte ciudate si foarte frumoase. Ele se vad foarte bine, sunt sfinti facuti din cioburi de sticla si omul care a lucrat pe vitraliile astea s-a dus la un atelier mare de sticla si a luat toata sticla aia colorata care era aruncata, de toate culorile. Se mai sparge, cand taie cate o bucata de geam. In sfarsit, cand face cioburi si atunci omul arunca sticla. Si el s-a dus si a luat cioburile alea, bucatile acelea si a facut cu cioburile acelea colorate, din sticla, pe sticla, la geamurile bisericii, a facut din cioburile acelea sfinti. Cand bate soarele, se lumineaza si lumineaza toti sfintii aceia. Stiti ca noi suntem asa? Noi am fost cioburi. Aruncati, bucati aruncate la cosul de gunoi. Si Dumnezeu ne-a adunat, ne-a ales. Ciob cu ciob ne-a pus impreuna prin fereastra Duhului Sfant a suflat peste noi. Si cand razele Duhului Sfant vin peste noi, luminam. Slavit sa fie Domnul! Dar nu uitati ce ati fost, cioburi colorate. Deci, fara pretentii. Nu erati buni si nu eram buni de nimic. Si Dumnezeu, din cioburile acestea a facut oameni. Slavit sa fie Domnul!

Scena care pe mine m-a marcat cel mai mult in viata, ca sa-mi dau seama ce a facut Dumnezeu cu mine. Eram pe clasa XI-a baietii facuse un fel de campionat din asta de fotbal. Si am trait asa, cu speranta , ca domn diriginte Turcu sa ma duca si pe mine in echipa. Sa joc si eu fotbal, o repriza, ceva sa fac acolo. A venit prin clasa, a facut echipa, eu nu eram. Nu eram. Si la un moment dat, vine si zice catre mine, „Uite mai, pe tine si pe inca unul, pe voi doi, veti fi rezerve.” Toata noaptea n-am dormit si de amarat si de emotii. Si m-am dus sa fiu rezerva. M-am asezat pe marginea terenului. M-am pregatit. Eu cred ca am fugit mai mult ca cei de pe teren ca sa fiu in forta. Nimeni nu m-a bagat in prima repriza. Se ducea meciu incet, incet spre repriza II-a si eu tot rezerva. Tot rezerva. Eu cred ca el a vazut ca am plans inainte cu doua zile si de aia m-a bagat rezerva. Nu le aveam eu cu astea.

Si stand acolo, vine un tata suparat si isi cheama copilul, coleg de-al meu. Si zice, „Acasa, acuma in clipa asta.” Parca era sansa mea. Se duce suparat si baga cealalta rezerva. Il pune pe teren. Ramaneam singur langa gard. In sfarsit… Si dintr-o data mi se iveste a doua sansa, si marea sansa a vietii atunci. Unul dintre colegii mei primeste o lovitura grozava la genunchi, cade jos, nu mai poate juca; tot tremura piciorul la el. Si vine domn diriginte la mine, dar cu o figura din aia suparata, dar fara nici un fel de entuziasm, „Hai acuma tu. Hai ca nu mai avem pe altul.” M-am dus dupa el. Era sfarsitul meciului. Mi-am dat seama ca daca nu se accidenta ala si daca pe ala nu-l fluiera tatal sau, eu nu aveam cum sa ajung pe asta. Fratilor, asta-i imaginea care m-a zapacit ani de zile. Nu se sterge din cap, faptul ca cineva m-a luat a saptea roata la caruta, numai pentru faptul ca celelalte roti se prapadisera cumva si „Hai si tu aici”. Dar nici o bucurie pe el. Intelegeti? Nici un entuziasm. Fratilor, Dumnezeu stiti cum m-a ales pe mine si pe voi? Cand ne-a vazut de la bun inceput, ne-a zis, „Eu nu vreau sa fiti rezerve. Pe voi va bag in cer.” Si s-a bucurat. Nici unul dintre voi n-a facut tuse, nici macar un minut pentru ca Dumnezeu ne vrea in cer si vrea sa fim in echipa Lui. Slavit sa fie Domnul. Zice Domnul, „Abia astept sa joc cu ei. Abia astept ca ei sa fie echipa Mea. Abia astept ca ei sa fie cu Mine in cer.” Slavit sa fie Domnul. Si Domnul se bucura. Nu uitati ca suntem straini si calatori.

2. Noi suntem poporul consacrat a lui Dumnezeu. 

In al doilea rand, spune Petru foarte clar aici: Noi suntem poporul consacrat a lui Dumnezeu. „Prin sfintirea lucrata de Duhul.” Popor ales- am inteles. Dar si puis deoparte „prin sfintirea lucrata de Duhul. Pus deoparte pentru Dumnezeu. (Din primele 30 de minute, a mai ramas aprox.  1/2 ora.)

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Dependenta de pornografie – Steve Gallagher (interviu)

VIDEO by Credo TV

David Wilkerson – Avertizment: Te schimbi! – Warning: You’re changing!

„Crestin obisnuit” „caldicel” Photo credit blogthechurch.wordpress.com

David Wilkerson:

Spuneti-mi, cate biserici ati vizitat de curand? Cate biserici cunoasteti, care atunci cand intrati inauntru, prezenta Duhului Sfant e atat de puternica incat fiecare pacat al tau iti este adus la cunostinta prin harul dragostei lui Dumnezeu? In cate biserici ai fost in ultimul timp, unde poti asculta un Cuvant care sa arda in inima ta si stii ca acest Cuvant vine din ceruri, vine din inima lui Dumnezeu. Sper sa asculti acest Cuvant chiar aici.

Adevarata problema este aceasta, spun cu sinceritate ca sunt multi dintre noi  care se schimba si ei nu stiu acest lucru! Ti-ai pierdut lupta. Vedeti cand citim Cartea Iosua, se pare ca este o carte plina de esecuri. Pentru ca ei isi pierdusera inimile, pierdusera lupta! In momentul cand orbirea spirituala patrunde in tine, nu o poti recunoaste. Este ultimul lucru pe care un copil al lui Dumnezeu l-ar putea recunoaste. Daca eu as fi pastorul tau si te-as cunoaste personal si daca ti-as vedea modul tau de viata, si ca unul dintre pastorii acestei biserici vin la tine si-ti spun, „Te iubesc, dar trebuie sa-ti spun adevarul: TE SCHIMBI! Nu mai esti ceea ce erai. Ceva din lumea asta a pus stapanire pe inima ta, nu stiu daca este vorba despre televizor, nu stiu ce anume. A acaparat inima ta si vad schimbari in tine!

Nu mai vad zdrobirea si mila pe care o aveai inainte fata de familia ta. Nu mai vad ingrijorarea  pe care inainte o aveai fata de cei dragi care nu sunt mantuiti. TE SCHIMBI! Incet cu incet, ceva se intampla cu tine! Te-ar pune pe genunchi daca ruina de care nici nu esti constient ti-ar fi pusa in fata ochilor? Ai lasat cumva ca ce am spus chiar acum sa intre pe o ureche si sa iasa pe cealalta? Cand un pastor iti spune, „Nu stiu cine esti, dar Duhul Sfant iti vorbeste prin intermediul meu: TE SCHIMBI! Incetul cu incetul PIERZI dragostea lui Dumnezeu, dragostea lui Isus Hristos!

Incetul cu incetul lucrurile acestea prind radacini. Fratilor, de ce credeti ca pastorii vostri striga impotriva televizorului? Credeti ca obtinem vreo placere cu mustrarea asta? Nu este nici o placere cand cineva imi spune, „Ti-am ascultat mesajul (predica) si mi-am aruncat televizorul. Asta nu-mi ofera nici o placere, acest lucru nu ii face placere nici unui pastor. Ne-am dat seama de aceste lucruri pentru ca ne pasa de sufletul vostru.

Iti pasa cu adevarat ca  cei dragi ai tai care nu sunt mantuiti mor si ca ne apropiem din ce in ce mai mult de sfarsit? Iti pasa cu adevarat ca ei ar putea muri si ca s-ar duce in iad, si tu zici ca-L „iubesti pe Hristos”? Unde este plansul? Unde este postul? Vorbesc despre trupul lui Hristos in general… TE SCHIMBI! Unde este trezitul in mijlocul noptii? Unde este marturisirea? Sunt satul sa-i tot aud pe cei din biserica ca doresc ca cei dragi ai lor sa fie mantuiti, sunt satul sa-i ascult pe oameni cu privire la problemele lor in casnicie, cand sunt numai vorbe… pentru ca noi NU ASCULTAM VOCEA LUI.

Sa lasam deoparte toate conferintele noastre, pentru ca ele nu reusesc sa faca nimic. Sunt despre „cum sa rezistam”, „cum sa construim o biserica mai mare”, „cum sa ajungem la cei pierduti”, „cum sa imbunatatesti abilitatile oamenilor tai”, „cum sa ai un impact asupra acestei lumi a tecnologiei calculatoarelor”. Este INUTIL.  TE SCHIMBI!

Daca astepti ca altcineva sa fie un instrument in castigarea familiei tale sau ca altcineva sa faca acest lucru, TE INSELI. TE SCHIMBI!  Ori te intorci la nepasarea ta si decizi sa fi un „crestin obisnuit” (lucru care nici nu exista)  sau vei incepe sa cauti fata Lui si sa Il lasi pe El sa te conduca si sa te zdrobeasca, si in adancul sufletului tau Ii spui, „Oh Doamne, nu pot face lucru acesta de unul singur, dar nu-mi voi lasa copiii sa mearga in iad, nu-l voi lasa pe sotul meu/ sotia mea sa mearga-n iad! Oh Domane, nu voi trai in aceasta moarte, nu voi mai trai in aceasta raceala!”

„DOAMNE, SCHIMBA-MA!” Si cand vii disperat inaintea lui Dumnezeu, iti pui pe inima sa-L cauti. Permite-i lui Dumnezeu sa te conduca  in acest loc dincolo de emotii. Spune-I, „Doamne, imi voi pune inima sa te caute. O Doamne, aceasta este povara mea!

VIDEO by Gheorghe Aurel

Lukewarm people

Photo credit http://sermonquotes.com

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari