Iosif Ton – Cultura onoarei

Vezi PAGINA Iosif Ton aici

Iosif Ton 2

Ce inseamna a fi cetatean al Imparatiei?
Ce inseamna a fi nascut din nou
si de ce este important acest lucru?

Iosif Ton:
Apostolul Pavel are un subiect favorit al lui: A fi in Hristos. El repeta peste 200 de ori expresia in Hristos, in El, prin El. Pentru Pavel, acesta este conceptul fundamental, pentru ca el vede omenirea a fi, ori in Adam, ori in Hristos. Cu alte cuvinte, ori in imparatia diavolului, ori in Imparatia lui Dumnezeu. Acestea sunt concepte paralele, sau concepte sinonime. Trebuie sa intelegem ca asta e felul lui de a intelege realitatea spirituala- lucru pe care el l-a luat de la Invatatorul lui si Domnul lui, care-i Domnul Isus. Care a spus, „Eu sunt vita, voi sunteti mladitele.” Conceptul de unire cu Hristos si de traire in unire cu Hristos ni l-a dat chiar Domnul Isus. Prin urmare, nu-i creatia lui Pavel sau al altcuiva. Ni l-a dat chiar Domnul Isus. De asemenea, si conceptul de nastere din nou, sau de nastere de sus.

Vine in viata fiecarui om o zi in care intelege ca sunt doua Imparatii si sunt doi imparati: E imparatia celui rau si e Imparatia lui Dumnezeu. Si tu poti sa fi in imparatia celui rau sau sa fi in Imparatia lui DumnezeuSi tu trebuie sa raspunzi. Esti provocat si trebuie sa dai raspunsul. Dumnezeu te iubeste. Dumnezeu te-a platit. Dumnezeu, pe crucea Fiului Sau a anulat dreptul diavolului de a te tine. Dar Dumnezeu nu te ia cu sila la Sine. El vrea oameni liberi, care in libertate Il inteleg pe Dumnezeu, Il vad pe Dumnezeu- cat e de bun, de iubitor, de daruitor de Sine, cat de indurator, de amabil, si de drept. Si cand zici, „Cu El as vrea sa fiu, de El imi place, Lui vreau sa ma daruiesc, si cu El vreau sa seaman- toate astea se aduna in conceptul de nastere din nou.

Nasterea din nou e momentul in care accept sa ies de sub diavolul si accept sa ma daruiesc lui Dumnezeu, pentru ca in clipa aceea Dumnezeu ma ia. Apostolul Pavel spune, „Am fost transferati din imparatia intunericului in Imparatia Fiului dragostei Sale. Am fost transferati de Dumnezeu insusi. El ni se ofera, El ni se daruieste daca noi raspundem. In momentul in care eu ma daruiesc Lui, El imi da natura din natura Lui. Efectiv: Sunt nascut din Dumnezeu si devin fiu a lui Dumnezeu, pentru ca El imi da natura Lui prin Domnul Isus si prin Duhul Sfant. Din momentul acela cand eu m-am daruit lui, cand m-a nascut din Sine, eu incep sa traiesc in partasie, in intimitate cu Dumnezeu.

Problema e ca majoritatea crestinilor au un crestinism teoretic- Am aflat ca El e Dumnezeu… am aflat poate ca Domnul Isus a murit pentru mine, si accept (teoretic) intelectual. Acceptarea unor adevaruri exterioare mie, dar ele n-au devenit ceva care-i al meu. Si e ceva al meu numai cand eu ma daruiesc pe mine lui Dumnezeu. Ma deschid lui Dumnezeu, ma las nascut din Dumnezeu si din momentul acela traiesc in partasie cu Dumnezeu. Daca nu ai lucruile acestea, tu ai un crestinism teoretic, o acceptare intelectuala care nu te angajeaza cu nimic si care nu te afecteaza cu nimic. E apa de ploaie.

Tudor Petan:
E greu de acceptat ca noi,  inainte de a lua o decizie pentru Dumnezeu suntem inca in imparatia intunericului.

Iosif Ton:
Imagineaza-ti ca Domnul Isus are in fata Sa conducatori evrei, cei mai religiosi oameni din lume, fii ai lui Avraam, credinciosi lui Dumnezeu. Si Domnul Isus le spune, „Voi aveti de tata pe diavolul.” Cum suna asta? „Voi aveti de tata pe diavolul pentru ca atunci cand voi mintiti si jefuiti si nedreptatiti pe altii, voi faceti lucrarile diavolului. Si inseamna ca voi sunteti fii diavolului. Pentru ca sunt doi si cand tu faci voia unuia, esti a lui. Cand faci voia celuilalt, esti a lui. Si tu trebuie sa iei decizia asta, caruia ii apartin si a carui voie o fac. Si asta-i momentul acesta, piatra de hotar in care eu ma daruiesc realmente Lui si ma las nascut din Dumnezeu. (din primele 9 minute, mai sunt 42 de minute)

Mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

Iosif Ton – Situaţii deznădăjduite, soluţii neobişnuite

Text biblic: Exod 14:8-14; Isaia 30:15-18; Ieremia 32; Ezechiel 4
Loc/data: Arad, Micalaca, 16 decembrie 1977
.
Iosif Ton carteDuhul lui Dumnezeu mă îndeamnă în dimineaţa aceasta să iau o serie deîntâmplări din Vechiul Testament, să vi le descriu şi să vi le înfăţişez ca o pildă, şi din toate aceste întâmplări să scoatem o învăţătură pentru viaţa noastră. Un şirag de întâmplări cu câţiva oameni mari ai lui Dumnezeu, care au fost în inima acestor întâmplări. Cum s-au comportat oamenii aceştia în aceste întâmplări? întâmplările acestea sunt toate întâmplări deznădăjduite. Sunt întâmplări în care oamenii se aflau în situaţii absolut fără speranţă. Era vizibil că de acum e gata cu ei. Nu mai era nădejde de scăpare. Cum s-au comportat oamenii lui Dumnezeu în acele situaţii? Şi care a fost soluţia dată de ei, soluţia dată de Dumnezeu prin ei poporului?
.
Mi-am intitulat predica aceasta:

Situaţii deznădăjduite, soluţii neobişnuite. Situaţii deznădăjduite şi soluţii cu totul şi cu totul ieşite din comun, soluţii cu totul neaşteptate, soluţii neobişnuite şi nemai auzite.

.
Prima situaţie este cea din Exodul, capitolul 14. Poporul evreu, după multă lămurire din partea lui Moise, în sfârşit e convins să lase robia în urmă şi să plece în libertate, nu înainte de a fi încercat să-l convingă pe Moise să-i lase acolo în robie. „Nu ţi-am spus noi când eram în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor că vrem mai bine să slujim ca robi»”( v. 12). Auzi, un popor care era chemat la libertate şi care-i spune celui care vrea să-i elibereze: „Da’, lasă-ne mai bine aici! Noi ne-am obişnuit cu robia!” în sfârşit, după multă lămurire, după multe semne din partea lui Dumnezeu, că ei nu-i voie să stea acolo, că ei trebuie să iasă, să plece spre libertate, în sfârşit cu chiu cu vai, cu cârr, mârr, cu murmure, dar pleacă. Şi ajung în faţa Mării Roşii, dar… e de netrecut! Iar în spate, dintr-o dată, se aude, huruit de care, toată oastea lui Faraon! Acestea se întâmplau la anul 1490 înainte de Domnul Isus, deci cam acum 3500 de ani. în faţă Marea Roşie, în spate venea oastea lui Faraon, pornită spre nimicire, pornită spre a-i face praf. Cea mai bine înzestrată armată a acelei vremi. Ei erau nişte bieţi robi, care au ieşit cu calabalâcurile lor, cu ce-au avut ei, pe nişte măgari şi pe alte animale şi „Hai să mergem şi noi spre libertate!” Fără arme, fără nimic. Şi, dintr-o dată, spaimă, panică. „Gata, e moarte! înainte nu poţi merge că e marea, înapoi e armata aceasta. Situaţie deznădăjduită! S-a zis cu noi! Nu ţi-am spus noi, Moise? Nu ţi-am spus noi să ne laşi acolo?” Iar omul lui Dumnezeu, Moise, în faţa acestei primejdii, în faţa acestui dezastru de moarte, ce minunat e omul lui Dumnezeu! Auziţi soluţia lui: „Moise a răspuns poporului: «Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi»” (Ex. 14:13-14). „Moise, e împotriva naturii umane, e marea în faţă, e oastea duşmană în spate. Noi să stăm liniştiţi aşa? Asta ar trebui să fie ceva inuman… Nouă ne e frică, Moise!” „Asta-i soluţia! Voi nu faceţi nimic. Lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Lupta aceasta este lupta lui Dumnezeu. Voi doar staţi la posturile voastre. Staţi la datoria voastră. Şi staţi liniştiţi, plini de pace şi lăsaţi-L pe Dumnezeu.” E împotriva oricărui bun simţ, e împotriva oricărei raţiuni sănătoase să stai liniştit în situaţia aceea, dar lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna aşa. Minunile Lui sunt întotdeauna aşa. Când toţi oamenii zic: „Aici nu mai este scăpare”, voi staţi numai liniştiţi! Aceasta este prima întâmplare deznădăjduită şi o soluţie total neaşteptată.
.
Dar ştiţi ce s-a întâmplat. A doua zi, egiptenii au fost înghiţi de apă. Poporul luiDumnezeu a trecut ca pe uscat.

.

A doua întâmplare s-a petrecut în anul 705 înainte de Domnul Isus. Pe vremea aceea, cea mai mare armată din lume era armata asiriană. Forţa mondială a acelei vremi era Asiria. Citiţi cartea intitulată ‘Cărţile de lut’  şi veţi citi acolo că n-a existat niciodată în istorie până atunci şi nici de atunci înainte o armată mai crudă ca armata asiriană. N-a existat o armată mai stricătoare, mai devastatoare, mai pustiitoare ca armata Asiriei. Citiţi acolo extrase din tăbliţele de lut, descoperite în capitala Asiriei, la Ninive, laudele împăraţilor Asiriei care spuneau ce-au făcut cu cetăţile cucerite, cum le-au ars, cum au pus belciuge şi cârlige în nas prinşilor de război, cum le-au pus cârlige în gât şi aşa îi duceau, cum i-au însângerat, cum i-au ars, cum i-au zdrobit, toate cruzimile posibile făcute cu prinşii de război. Citiţi cartea.
.

Armata aceasta a Asiriei în anul 722 î.Cr. pustiise partea de nord a Palestinei şi cele zece triburi ale lui Israel au fost rase de pe pământ şi duse în robia asiriană. Acum, în anul 705, Iuda este şi el pustiit şi mai rămânea necucerit Ierusalimul. Ierusalimul este asediat de această armată, cea mai puternică şi cea mai crudă care a existat vreodată. Panică, spaimă, groază! „Ce facem? Strigăm către Egipt! Să vină egiptenii să ne ajute!” Aceea era armata rivală a Asiriei în vremea aceea. Panică, spaimă, groază, teroare, ţipete, planşete, urlet!
.
Printre toate acestea, un om, omul lui Dumnezeu, Isaia. Toţi sunt în panică; unul singur stă liniştit. Şi el le ţine o predică: „Nu vă duceţi în Egipt. Egiptul e simbolul robiei şi al păcatului. Nu faceţi târg cu păcatul. Lupta aceasta este a lui Dumnezeu. Nu vă aliaţi cu păcatul în lupta lui Dumnezeu. Tăria voastră nu stă în care de război, în numărul lor, fraţilor, şi nici în numărul cailor şi al arcurilor.” Şi auziţi, cea mai frumoasă, cea mai sublimă soluţie la o întâmplare absolut, absolut fără speranţă; pentru că era clar că speranţă de la oastea aceasta asiriană nu exista. Dar auziţi ce zice Isaia 30:15: „Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: «în linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.»” Pustie în jurul vostru, ruină, dar voi staţi în linişte şi în odihnă! însă cum pot eu să fiu în odihnă în asemenea situaţii? Este împotriva tuturor aşteptărilor mele de om! Seninătate pe faţă, zâmbet pe faţă, încredere – aceasta e tăria voastră. Aceasta este soluţia omului lui Dumnezeu. Nu tăria carelor de război, nu tăria armatei; linişte şi odihnă, seninătate şi încredere. Staţi voi liniştiţi şi veţi vedea ce face Domnul.
.
Citiţi în Cartea a doua a împăraţilor, la capitolul 19, ce s-a întâmplat noaptea următoare: „în noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a locuit la Ninive” (v. 35-36).
.
întâmplarea aceasta nu e o legendă. întâmplarea aceasta este scrisă în cartea istoricului Herodot, dar acum s-a găsit povestită şi pe o tăbliţă de lut, descoperită la Ninive. în noaptea aceea, explică Herodot, au venit nişte şobolani infectaţi de o boală infecţioasă, care, pur şi simplu, a nimicit tabăra aceasta. A doua zi era numai moarte peste tot. Câţi au mai scăpat au luat-o la fugă şi nu s-au mai oprit până acasă la ei. întregul Ierusalim n-a făcut altceva decât să deschidă porţile şi să iasă la libertate.„Dumnezeu Se va lupta pentru voi!”
.
A treia întâmplare este şi mai deznădăjduită. Aceasta s-a întâmplat cam pe la anul 589 î.Cr. Ce s-a întâmplat? în anul 705 Î.G., armata aceea a Asiriei, şi toată Asiriaa fost nimicită de o nouă putere care s-a ridicat, puterea Babilonului. Babilonienii i-au nimicit pe asirieni în anul 705 î.Cr. La anul 597 î.Cr., această armată a Babilonului avenit şi a cucerit Iuda şi a dus în robie floarea poporului din Iuda. Atunci au plecat în robie Daniel şi prietenii lui. Atunci a plecat în robie Ezechiel, cel despre care voi vorbi în al patrulea rând. în Ierusalim au mai rămas câţiva. Ierusalimul nu a fost cucerit. Afost cucerită numai ţara. Capitala a rămas intactă.
.
în Ierusalim a rămas un mare om al lui Dumnezeu, pe nume Ieremia. Ieremia, pentru că a vorbit pentru Dumnezeu, pentru că I-a mustrat pe împărat şi pe toţi ceilalţi pentru păcatele lor şi pentru că el vestea nimicirea Ierusalimului de către Dumnezeu, Ieremia a fost aruncat în închisoare. Ieremia era în lanţuri. Dar într-o zi Dumnezeu i-a spus: „Ieremia, peste doi ani va cădea Ierusalimul. Tot poporul va fi dus atunci în robie. Nu mai este milă, nu mai este scăpare. Ieremia, uite tu ai un văr la Anatot, iar vărul tău este un om deştept. El simte că vine primejdia. Având o avere mare, pământuri multe, moşiile voastre părinteşti sunt toate ale lui, el s-a gândit acum că e mai bine să le schimbe în argint. Sunt vremuri nesigure şi a avea pământ în vremea aceasta nu e un lucru bun. Şi vărul tău vrea să vândă. Dar el, după Lege, trebuie să ofere moşia următorului după neam şi acela eşti tu. Mâine vărul tău va veni la tine să-ţi ofere moşia s-o cumperi. Şi să ştii că n-are rost să cumperi, pentru că tu ştii că peste doi ani pământurile în ţara aceasta nu vor mai avea valoare. Ieremia, când vine vărul tău mâine, să aduci martori, să trimiţi să-ţi aducă toţi banii pe care îi ai, o sumă enormă în argint, şi să ceri să ţi se aducă o balanţă să masori argintul. Pune acolo toţi banii tăi, cumpără moşia şi fă contractul de vânzare-cumpărare, dar să-i faci în dublu exemplar.” întâmplarea o veţi găsi în Ieremia, capitolul 32. „Şi când ai făcut contractul cu martori, chemi pe robul tău, pe Baruc, pe slujitorul tău, pe elevul tău, şi-i dai cele două contracte. Şi îi spui aşa: «Baruc, ia două vase de pământ şi te duci unde ştii tu şi îngropi oalele acestea în pământ într-un loc unde să nu le găsească nimeni şi unde să nu piară şi să rămână mărturie peste veacuri că atâta vreme cât va fi pământul acesta, în ţara asta se vor cumpăra şi se vor vinde ogoare, căci Dumnezeu va mai avea de lucru cu ţara aceasta şi cu poporul acesta cât va fi istorie. El nu va părăsi pe poporul Său.»”
.
Fraţilor, încă acele două oale de pământ nu s-au găsit. Sunt undeva în pământul Palestinei. Două contracte de vânzare-cumpărare, prin care Ieremia a cumpărat moşia de la vărul său ca simbol, ca semn dat de Dumnezeu că în ţara aceea, cât va fi istorie, se va vinde şi se va cumpăra. Din punct de vedere uman, era o acţiune total absurdă. De ce să mai cumperi când şi aşa va veni prăpădul? De ce? „Pentru că îmi spune Domnul. Pentru că eu, deşi sunt legat în lanţuri, deşi ştiu că va veni pustiirea, eu totuşi trebuie să arăt că cred în Dumnezeu şi acum, spune el, chiar dacă din punct de vedere uman asta pare absurd!” Minunat om acest Ieremia şi minunată încrederea lui în Dumnezeu!
.
Al patrulea om şi a patra situaţie, cea mai neagră dintre toate, dar cel mai minunat dintre cei patru este Ezechiel şi situaţia lui. S-a spus că robia babiloniană a început la anul 597 î.Cr., când a fost dusă în robie floarea tinerimii. Ezechiel avea 25 de ani atunci când el şi nevasta lui au fost duşi în robie. Doi tineri căsătoriţi duşi în robie şi puşi să facă cărămizi toată viaţa lor. Locuitorii Ierusalimului erau în robie şi toţi profeţii care erau acolo, la râul Chebar – un canal pe care îl săpau robii pentru ascoate de acolo pământ ca să facă cărămizi – spuneau: „Fiţi liniştiţi, că va veni Egiptul peste Babilon şi va fi eliberat tot poporul Domnului, şi ne vom întoarce acasă. Nu vă lăsaţi!” Au trecut cinci ani în care Ezechiel şi nevasta lui au săpat în noroi şi au frământat în noroi de dimineaţa până seara.
.
In ziua în care a împlinit vârsta de treizeci de ani, vârsta la care în Israel ajungeai preot, dacă erai din tribul lui Levi, Ezechiel a auzit chemarea Domnului ca el să fie profetul Domnului. Şi în ziua aceea, Cuvântul i-a spus: „Ezechiel, te voi trimite la poporul acesta, dar spre deosebire de toţi profeţii aceia pe care nu i-am trimis Eu, care le dau încredere că va fi o eliberare imediată, Eu te trimit la ei ca să le spui că nu există speranţă. Eu te trimit la ei să le spui că toţi veţi muri.” Când a ajuns la popor, n-a putut vorbi şapte zile. A stat acolo culcat. Şi, după aceea, când să deschidă gura să vorbească, s-a trezit că e mut. Şi cinci ani de zile, Ezechiel a trebuit să vorbească poporului doar prin gesturi.
.
Numai una dintre predici v-o spun. Trebuia să demonstreze poporului că Dumnezeu a avut răbdare cu ei patru sute treizeci de ani. Trei sute nouăzeci de ani cu tot poporul şi apoi patruzeci de ani cu Iuda. Dar acum s-a terminat şi Ierusalimul va fi distrus. Ştiţi ce i-a spus Dumnezeu să predice? „Ezechiel, fă o machetă a Ierusalimului, drept dovada că vorbesc despre Ierusalim. Şi apoi, Ezechiel, trei sute nouăzeci de nopţi să te culci pe partea stângă lângă macheta asta şi mănânci porţia ta măsurată şi coaptă la foc pe balegă de animale ca să arăţi cât de necurat a fost poporul în toţi anii aceştia. După trei sute nouăzeci de nopţi, te vei întoarce pe partea cealaltă şi te vei culca patruzeci de nopţi pe partea dreaptă.” Predica aşa, iar după patru sute treizeci de zile şi nopţi, a trebuit să le facă alte semne ca să le arate cum va fi sfârşitul.
.

Cine dintre noi ar ţine o predică care să dureze patru sute treizeci de zile şi nopţi, în care să dormi legat cu funii? Trei sute nouăzeci de nopţi pe partea stângă şi patruzeci pe partea dreaptă! Cine ar avea răbdarea asta a lui Ezechiel?

.
Şi, în sfârşit, trec cinci ani în felul acesta, în care el predică numai prin gesturi, iar apoi Dumnezeu îi spune: „Ezechiel, în noaptea asta cade Ierusalimul. Dar în noaptea aceasta ţie îţi răpesc bucuria ochilor tăi; în noaptea aceasta îţi omor soţia.” în noaptea în care a căzut Ierusalimul, în noaptea aceea lui Ezechiel i-a murit aceea care era lumina ochilor săi. Atunci Dumnezeu i-a spus: „Să nu plângi, să nu te îmbraci în doliu. Să arăţi poporului că nici măcar n-au dreptul la plâns. Nici la acesta n-au dreptul. Nici la jale. Şi, Ezechiel, dintre cei din Ierusalim vor scăpa câţiva, iar unul va reuşi să fugă până la voi să vă spună că a căzut Ierusalimul, să vă confirme. Ezechiel, în ziua în care solul acela îţi va spune că a căzut Ierusalimul, în ziua aceeaîţi vei recăpăta graiul. Şi, din ziua aceea, Ezechiel, tu să vorbeşti poporului cu nădejde, acestui popor care va muri făcând cărămizi în noroi, şi să le spui că Domnul nu-Şi va părăsi poporul, că şi dacă poporul arată ca o vale de oase, Dumnezeu va sufla odată în oasele acestea şi Duhul lui Dumnezeu va scoate poporul Lui, îl va reînvia, îl va transforma, îl va restabili.”
.
Doamne, minunată promisiune! Dar au trecut douăzeci şi cinci de ani de robie, douăzeci şi cinci de ani în care Ezechiel a făcut cărămizi, douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică şi, după douăzeci şi cinci de ani, citiţi aceasta de la capitolul 24, Domnul îi vorbeşte iarăşi: „Ezechiel, ia lut şi fă o machetă a Templului.” L-a dusDomnul pe un munte şi i-a arătat noul Templu, Templul adevărat al lui Dumnezeu. „Ezechiel, fă-i macheta aşa cum ai văzut. Adună poporul şi arată-le cum e slujba lui Dumnezeu în adevăratul Lui Templu. Ezechiel, li se va umple faţa de ruşine când ei se vor vedea în noroi şi când vor vedea minunăţia aceea de Templu. Ezechiel, arată-le însă că slava lui Dumnezeu umple Templul, că slava lui Dumnezeu îi dă strălucire!” Şi robul, făcătorul de cărămizi pe o viaţă întreagă a făcut aşa şi a arătat poporului cât de minunat e Templul lui Dumnezeu, pe care ei n-aveau să-i vadă niciodată pe pământul acesta. Ce inutil din punct de vedere uman! Ce fără speranţă! Şi totuşi ce minunat din punct de vedere dumnezeiesc e actul acesta al lui Ezechiel!
.
Moise, Isaia, Ieremia, Ezechiel… Moise care a scos poporul din robie. Moise însă n-a intrat în Canaan. Moise doar a văzut ţara de departe şi Dumnezeu i-a spus: „Tu nu intri!”
.
Isaia, omul care s-a încrezut în Dumnezeu în cea mai grea situaţie, Isaia a ajuns de-a fost tăiat în două cu ferăstrăul sub domnia regelui Mânase – un rege necredincios şi păgân – pentru că a vorbit în numele lui Dumnezeu. A fost întins, afost pus pe o masă şi acolo a fost tăiat cu ferăstrăul. Aşa a murit cel care s-a încrezut în Dumnezeu.
.
Ieremia, care a arătat cât se încrede în Dumnezeu, el cumpără şi atunci când ţara piere. Ieremia a fost dus rob în Egipt şi a murit în exil în Egipt.

.

Ezechiel a murit făcând cărămizi. De la vârsta de douăzeci şi cinci de ani până la adânci bătrâneţe a tot făcut cărămizi.
.
Toţi au sfârşit din punct de vedere omenesc în dezastru. Ce pot să vă mai spun despre ei, judecând omeneşte? Nu v-aş putea spune altceva decât că e fără speranţă, că e degeaba totul atunci. Dar să citim ce ne spune Cuvântul luiDumnezeu despre oamenii aceştia în Epistola către evrei, capitolul 11, de la versetul 24 înainte:
„Prin credinţă, Moise când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu,decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. Prin credinţă a prăznuit el Pastele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi. […]
.

Şi ce vom mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroc (adică de Isaia, de Ieremia, de Ezechiel). Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă ostile vrăjmaşe. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lo înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiţi. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţurişi închisoare, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
.
Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit.
.
„Moise n-a intrat în Canaan; Isaia a fost tăiat în două; Ieremia nu s-a bucurat de ogorul pe care I-a cumpărat; Ezechiel n-a ajuns să vadă Templul reclădit, aşa cum I-a făcut el machetă. „N-au primit ce le fusese făgăduit…” De ce? „Pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.”
.
Ei şi noi n-avem aici o cetate stătătoare. Ei şi noi suntem aici doar străini şi călători şi trebuie să ştim ca nu aici ajungem la desăvârşire, nu aici ne găsim împlinirea adevărată. Şi noi, ca şi ei, să privim la făgăduinţele de sus, de la Tata. Acolo împreună noi şi ei ne vom împlini idealul, ne vom împlini fiinţa, ne vom fi ajuns scopul suprem. Acesta este planul lui Dumnezeu. Aceasta a avut El în vedere: ca aici noi să creştem, prin toate aceste dificultăţi, prin toate aceste necazuri, având ochii pironiţi spre răsplătirea adevărată, spre ţelul nostru suprem. Pentru ce îi laudă Biblia pe oamenii aceştia? Aţi auzit, ei au fost lăudaţi pentru credinţa lor. Aceasta i-a făcut pe ei să stea în picioare. O credinţă în ciuda tuturor circumstanţelor potrivnice, în ciuda tuturor aparenţelor.
.
Exemplul descris aici este cel al lui Moise. Lui i s-a dat să aleagă. Era deja prinţ, fiul adoptiv al lui Faraon. Plăcerile de o clipă ale păcatului îi erau toate deschise. El însă a preferat ocara lui Cristos. Vedeţi, dragii mei, Domnul Isus era viu şi atunci pe vremea lui Moise. Iar când Moise a spus: „Nu stau în palat; eu mă duc la cei care fac cărămizi”, el de fapt a spus: „Prefer ocara Fiului lui Dumnezeu; prefer şi eu să stau acolo în suferinţă, decât să mă bucur de plăcerile de o clipă ale păcatului.” Era o alegere superbă, o alegere pe baza credinţei. Prin credinţă el nu atârnă de Faraon. Prin credinţă el I-a înfruntat. De ce? Pentru el Cel nevăzut era ca şi văzut. Pentru el Dumnezeu era real. Asta înseamnă că el îl considera ca şi văzut pe Cel nevăzut. Pentru că el avea o părtăşie vie cu Dumnezeu, Dumnezeu era concret şi real şi obiectiv pentru el. Şi, prin această credinţă, născută din părtăşia cu Dumnezeu, prin aceasta a îndrăznit el.
.
Acelaşi lucru îl explică şi Isaia în primul capitol al profeţiei sale, chiar la începutul profeţiei, când iarăşi a fost un atac împotriva Israelului. El le spune israeliţilor în capitolul 7, versetul 4: „Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă.” Aici e însă şi versetul 9, partea a doua: „Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.” „Dacă nu credeţi,vă voi prăpădi, dar dacă credeţi veţi rezista în faţa duşmanului.”
.
Aceştia au fost lăudaţi pentru credinţa lor şi, fraţilor, uitaţi-vă că în versetul 35 din Evrei 11 ni se spune că lor li s-a oferit izbăvirea. Ei însă aurefuzat să primească izbăvirea pe care o ofereau oamenii. Lui Isaia, înainte de a fi tăiat cu ferăstrăul, i s-a spus: „Poţi să-L negi pe Dumnezeu şi scapi. Poţi să te închini şi tu la un dumnezeu păgân şi scapi!” El a refuzat şi a fost tăiat cu ferăstrăul.
.

Lui Ieremia i s-a spus: „Taci şi să nu mai vorbeşti!”  El a răspuns: „Nu!” Şi a fos taruncat în groapa cu noroi, unde era mai, mai să moară.Ei n-au primit izbăvirea oamenilor. Au refuzat-o. Consecinţa a fost pierirea. De ce? Pentru că ei aveau ochii pironiţi spre ceruri, spre ceea ce era înainte.
.
Fraţii mei, ceea ce ne învaţă oamenii aceştia este că oricum nu există scuze să abandonezi credinţa în Dumnezeu şi nu există scuze să faci pact cu Diavolul. V-am mai spus cât mă indignează pe mine vorba aceea pe care am auzit că ar fi spus-o un predicator cândva: „Dă mâna şi cu dracu până treci puntea.” Şi eu am spus că este cea mai scârnavă vorbă care s-a putut rosti vreodată în poporul lui Dumnezeu. Atunci când eşti la o apă şi eşti pe punte şi acolo este dracu şi îţi zice: „Hai să-ţi daueu mâna să te trec.” Şi îi dau mâna. Dar dacă Dumnezeu vrea să te îneci acolo? Dacă e voia Lui să nu treci râul acela? Şi de unde ştii că la capătul celălalt te mai aşteaptă Dumnezeu? Şi de unde ştii că Diavolul te mai lasă de mână odată ce i-ai dat mâna? Eu îţi spun că el îţi va cere simbrie. Eu îţi spun că el îţi zice: „Odată ce-ai apucat pe mâna mea, eu nu te mai las din mâna mea”, „pentru că nu puteţi sluji ladoi stăpâni: şi lui Dumnezeu, şi Diavolului”, spune Domnul Isus. Nu, Dumnezeu vă vrea cu gelozie pentru Sine. Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu vrea să-Şi împartă dragostea Lui cu nimeni. El spune: „Ori îmi dai toată dragostea ta, ori îmi dai toată credincioşia ta, ori nu-Mi dai nimic. Dacă îi dai şi celuilalt o parte, atunci Eu nu te mai vreau! Doar cu o dragoste curată şi întreagă, doar în felul acesta te vreau!”
.
Şi acum, dragii mei, care este concluzia tuturor acestor lucruri? Fraţii mei, nu este concluzia mea. Vi i-am arătat pe aceşti oameni minunaţi, aceşti oameni pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-i numeşte martori, pentru că oamenii aceştia ne stau mărturie şi oamenii aceştia ne confruntă. Dumnezeu ne spune: „Să nu zici că n-ai avut înainte-mergători, să nu zici că n-ai avut mărturie, să nu zici că n-ai avut exemple. Iată ţi le-am dat în faţă. Aceştia sunt martorii Mei în faţa ta, că ai avut exemple, că ai ştiut cum poţi să mergi şi tu pe calea Mea.”
.
„Şi noi dar, spune apostolul în Evrei 12, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori [pe care ni-i pune Dumnezeu în centru ca mărturie] să dăm la o parte orice piedică şi păcatul.” Acesta este primul lucru pe care ni-1 cere Cuvântul lui Dumnezeu: să dăm la o parte păcatul. Nu mai face compromis cupăcatul. Trăieşte la nivelul la care crezi, ai curajul să trăieşti crezul tău în toată plinătatea lui. Când îi vezi pe martorii lui Dumnezeu, când îi vezi pe aceştia pe careţi-i dă exemplu, primul lucru pe care ţi-1 spune Cuvântul lui Dumnezeu este: „Dezbracă-te de orice nelegiuire, de orice păcat!” Dumnezeu te vrea curat. Dumnezeu te vrea să trăieşti pentru El. Nu mai face compromis cu păcatul. Nu mai trăi în păcat. Asta e prima chemare: să ai curajul, să ai bărbăţia să trăieşti frumos ca în timpul zilei, ne spune Pavel.
.
Şi al doilea lucru pe care ni-1 spune Cuvântul lui Dumnezeu este „să ne uităm ţintă la Capătenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel cea suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” Ni s-au dat atâtea exemple, atâţia martori. Dar acum ni se dă exemplul desăvârşit! Uitaţi-vă bine la Domnul Isus! Sunteţi chemaţi la aceeaşi luptă ca şi Domnul Isus. Şi noi, spune Pavel, în capitolul 6, nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui. Adică noi nu luptăm cu oamenii din lume, noi nu ne revoltăm, noi nu luăm armele să luptăm; noi suntem într-o luptă spirituală împotriva forţelor întunericului, împotriva demonilor care supun oamenii şi le întunecă mintea. Aceasta este lupta! Să ne uităm ţintă la Domnul Isus, cum a luptat El.
.

în Luca, în capitolul 13, avem exemplul de luptă al Domnului Isus. Poporul lui Israel era sub stăpânire romană. Visul tuturor era să pornească o luptă, un război de eliberare naţională împotriva romanilor şi toţi îl aşteptau pe Domnul Isus acum să fie liderul, conducătorul revoltei. îl tot sâcâiau şi îl tot îmboldeau să pornească odată şi, în sfârşit, într-o zi, vine clipa potrivită. Şi acum oamenii zic: „Acum nu mai are ce face. Acum L-am prins!” Pentru că Domnul Isus era din Galileea şi un grup de galileeni s-a dus la Ierusalim să aducă jertfă, iar Pilat i-a măcelărit în timp ceaduceau jertfa, au venit unii la Domnul Isus şi l-au spus: „Aceştia sunt compatrioţii Tăi din Galileea, măcelăriţi de Pilat. Acum Tu ce zici? Acum sau niciodată! Acum pune-te în fruntea luptei noastre. Du-ne la luptă!” Domnul Isus le spune: „Uitaţi, voi toţi visaţi lupta împotriva romanilor. Dar Eu vă spun: Dacă nu vă pocăiţi, adică dacă nu vă schimbaţi felul de a gândi (aceasta înseamnă pocăinţă: a-ţi schimba gândirea)şi dacă mergeţi pe calea aceasta a luptei fizice, toţi veţi pieri la fel.” Şi ştiţi că s-a  împlinit profeţia Domnului Isus la patruzeci de ani după aceea, când tot Ierusalimul şi tot Israelul a fost nimicit de romani, trecuţi prin foc şi sabie în anul 71 sub domnia lui Titus? „Dacă nu vă veţi schimba felul de a gândi, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri aşa. Eu n-am venit să lupt împotriva cărnii şi a sângelui, Eu nu mă duc să lupt împotriva lui Pilat. Eu Mă duc la Pilat, dar Mă voi duce ca să fiu condamnat, atunci Mă voi duce la Pilat. Mă duc la Pilat să Mă biciuiască. Mă duc la Pilat să-şi bată jocde Mine. Mă duc la Pilat să-Mi pună o coroană de spini pe cap. Mă duc la el să-mi pună crucea în spate şi merg la el ca să Mă ducă la Golgota şi să Mă răstignească. De asta Mă duc Eu la el. Aşa am să lupt Eu, oferindu-Mă ca jertfă.”

.
„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre.” Aşa credem noi şi aşa trăim noi, după Cuvântul lui Dumnezeu: pentru El şi cu El trăim şi suntem gata de jertfă! Mergem cu El unde ne e chemarea – „merg cu El la judecată”, spune cântarea – mergem cu El la Calvar, mergem cu El oriunde ar merge.
.

Mergem sau la prima adiere de vânt ne ascundem să nu ne găsească, dăm bircu fugiţii? Mergem? Am visat de atâtea ori că mergem pe calea aceasta a Domnului Isus! Mergem? La lucrul acesta ne cheamă Domnul Isus!

Şi concluzia chemării Cuvântului e în capitolul 13:12-14 din Evrei: „De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Săieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” Noi ne bucurăm de viaţa aceasta,nouă ne place să trăim cu toată inima. Domnul Isus a spus că „Eu am venit ca oileMele să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10) încă aici în viaţa aceasta, dar noi nu ne legăm de lucrurile acestea, pentru că noi ştim că aceasta nu este o cetate stătătoare. Noi le părăsim pe toate pentru Domnul Isus şi ieşim cu El afară ca să suferim ocara, pentru că cetatea noastră şi a lui Moise, şi a lui Isaia, şi a lui Ieremia, şi a lui Ezechiel, şi a Domnului Isus este sus, în Noul Ierusalim.
.

Fratele meu, te cheamă Cuvântul lui Dumnezeu să stai tare pentru credinţa ta,să trăieşti frumos şi să trăieşti ca Domnul Isus, să fii gata să suferi ca Domnul Isus şi să-L urmezi pe El până la moarte.
.
Prietenii mei dragi, aş vrea să am un cuvânt şi pentru voi. Nu v-a încântat ceeace v-am povestit în dimineaţa aceasta? Nu este grozav să vezi oastea duşmană în faţa ta şi tu să stai liniştit? în Psalmul 27 se spune: chiar dacă o oaste întreagă ar veni împotriva mea, nu mi se înspăimântă inima. Nu e extraordinar să fii aşa? Nu e extraordinar să vezi că ţara întreagă se duce în robie şi tu eşti liniştit? Nu e extraordinar că deşi Ezechiel a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, să facă o viaţă întreagă cărămizi, totuşi el a scris una dintre cele mai frumoase, mai profunde şi mai grele cărţi din Biblie, cartea care-i poartă numele? O carte atât de plină de optimism în finalul ei, atât de minunată. Cartea cu cele mai minunate viziuni ale renaşterii poporului lui Dumnezeu, e scrisă de un condamnat la muncă silnică pe viaţă, unul care a murit făcând cărămizi. Nu e extraordinar de frumos ca omul, robul acesta să poată scrie atât de minunat despre Dumnezeu? Nu e minunat, când cineva, aşa ca femeia despre care v-am spus că, atunci când a fost cutremurul de pământ şi casa ei s-a dărâmat, stătea pe dărâmături, se uita sus şi zicea: „Doamne Isuse, mi-ai luat totul, dar Tu când ai murit, mi-ai dat totul. Eu am totul, Doamne Isuse. Dacă Te am pe Tine, am cerul întreg.” Nu este sublim să poţi fi aşa într-o vreme când auzim de războaie şi veşti de războaie, într-o vreme de nesiguranţă a zilei de mâine, într-o vreme când ciuperca atomică este peste noi? în vremea aceasta să cânţi, să ai pacea Domnului în inimă, să ştii că ai şi linişte, şi încredere şi să ştii că tu eşti invincibil, că tu eşti al lui Dumnezeu, că El ţi-a dat viaţa, că eşti în mâna Lui şi că nimeni nu te va smulge din mâna Lui, că tu nu vei mai pieri în veac! Astăzi aici, Domnul Isus ţi le oferă pe toate. Primeşte-L pe Domnul Isus ca Mântuitoral tău. Spune: „Doamne Isuse, sunt aşa de frumoase lucrurile acestea că aş vrea să le trăiesc şi eu. Ajută-mă, te rog!” Amin.

Anul trecut, în Siria, au fost înregistrate mai multe cazuri de creştini ucişi pentru credinţa lor decât totalul mondial în 2012

Photo credit beforeitsnews.com

Sângele creştinilor ucişi pentru credinţa lor în Siria este vândut cu 100.000 de dolari sticla în Arabia Saudită, a declarat o călugăriţă siriană.

Aceasta a prezentat de curând la Viena, în cadrul unei conferinţe dedicate Zilei drepturilor omului, rezultatele anchetei sale având ca temă persecuţiile la care sunt supuşi creştinii sirieni de către musulmanii fundamentalişti, transmite InfoCatolica.

Vânzarea de sânge de la creştinii ucişi a devenit mare afacere. Pentru o sticlă mică de sânge, fanaticii din Arabia Saudită plătesc 100.000 de dolari”, a spus călugăriţa Hatune Dogan, citând mărturia unui bărbat pe care l-a identificat ca fiind unul din ”acei asasini care s-a convertit la creştinism”.

Hatune Dogan a mai spus că „ei (fanaticii-n.red.) consideră, conform concepţiei islamice, că, atunci când se spală pe mâini cu sângele victimei, participă la o jertfă pentru Allah”.

Femeia a mărturisit că deţine peste 170 de materiale video ce conţin cazuri teribile de abuzuri, torturi şi asasinate pe care le-a primit de la membrii familiilor care au fost victime ale persecuţiilor islamiste.

Sursa http://www.antena3.ro

A nun in Germany gives testimony of the Muslim treatment of Christians in Syria during her volunteer work. She revealed that Muslims who left terrorism told her they are butchering Christians, draining their blood in bottles, and selling each bottle for $100,000 to Muslims in Saudi Arabia. They in return use it to wash their hands in Christian blood, with the belief that it atones for their sins.
This is all happening under Qatar, Saudi Arabia and Kuwait funded „rebels” – previously also funded by the EU, Britain and the U.S. (not anymore) who made these mass murders possible. And no one is bothered to intervene and come to their rescue! This is not extremism, but the fundamental hate and persecution of ‘kafirs’ (non-Muslims) under Islam. VIDEO from The Muslim Issue

ENGLISH

Syrian ‘rebels’ bottling, selling blood
of murdered Christians

via the Examiner UK

A Syrian Orthodox nun, Sister Hatune Dogan, told World Net Daily in an exclusive interview Wednesday that Syrian jihadist ‘rebels’ are draining the blood of Christians they behead and selling vials to Islamic radicals for $100,000 a piece. A video of the Skype interview is available on the WND website.

Sister Dogan told WND that the blood is used in a macabre ritual, in which the Muslim fundamentalists wash their hands in the blood in the belief that doing so attones for sins and assures them of entry into heaven. The reverend nun also said that Christians are beheaded in ceremonies during which their hands and feet are bound, and they are then forced to kneel, as the radicals impose a death sentence if their victims refuse to renounce Christianity and convert to Islam.

During the interview she descibed in graphic detail what happens duing these brutal rituals.

“The Muslims sever the necks and collect the blood in vessels to sell the blood. The Muslims believe that if they kill a Christian and wash their hands in the blood of the Christian, they will go to heaven,” Sister Dogan told WND.

She explained that the selling of Christian blood is a booming business, and said, “With this money, the Muslim terrorists can buy more weapons,”

According to WND, Walid Shoebat, a native Arabic-speaking Christian and former member of the PLO, has called Hatune a „Mother Teresa figure.” Shoebat wrote an article recently that features a video of Sister Dogan presenting the results of an independent investigation into how Christians are treated by Muslim extremists in Syria.

Shoebat also outlines Sister Dogan’s humanitarian work on his blog.

„This saintly woman has picked up her cross and entered into the valley of the wolves, to tend and to protect the helpless sheep of Christ’s herd from the ravenous wolves who hunger for the blood and flesh of the innocent,” he writes. „It is no exaggeration to say that Sister Hatune is the modern day Mother Terese for the Middle East.”

Florin Ianovici – De ce stati? Ce faci? Seara de Tineret Biserica Betel Bucuresti 7, 14 Ianuarie 2014

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Ianovici

Iubitii Domnului, e inceput de an  si in seara aceasta, mesajul cu care vreau sa ma adresez dumneavoastra este: De ce stati? Nu l-am spus eu si nu e o intrebare pe care o formulez eu, ci este o intrebare pe care o formuleaza Biblia. Doi copii pasteau vitele si la un moment dat, unul dintre ei s-a gandit, strengar fiind, sa dea cu piatra intr-un taur. Si dai si dai si dai. Una, doua, trei, mirat ca taurul nu raspunde. La un moment dat, taurul s-a infuriat, s-a intors catre ei, i-au scaparat copitele  si da-i goana. Cand au vazut ca vine taurul spre ei, cel ce a dat cu pietre a inghetat, nu s-a mai putut misca. Celalalt i-a zis, „Haide, haide.” Dar astalalt i-a zis, „Ce sa facem? Sa ne rugam?” La care celalalt i-a zis, „Nu! Fugi si roaga-te! Roaga-te si fugi!” Sunt momente in viata cand ultima solutie e sa stai.

Uneori ne incremenste durerea. Alteori suntem uluiti de ceea ce ni se intampla. Si trec momente bune pana ne revenim si ne dam seama ca ar trebui sa fim iuti de picior. Daca ai sta e vorba cu Iosif, ti-ar spune ca a fi iute de picior e foarte bine in viata. Ca uneori, sa stai este extrem de periculos. Si in aceasta seara, vreau sa ma apropii de dumneavoastra cu trei texte  care pun aeasta intrebare, sa discutam pe marginea lor, sa vedem ce am putea invata si cum ar trebui sa facem noi in 2014 sa fie bine.

2 Cronici 32:10 – ,Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ,,Pe ce se bizue încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? Aici, Biblia vorbeste despre o impresurare, un atac al Asirienilor impotriva copiilor lui Dumnezeu, a Israelului. De fapt, a lui Iuda. Am gandit mult si m-am rugat astazi, ce ar vrea Dumnezeu sa ne spuna in acest an? Exista un atac, pe care nu-l mai numim astazi atacul lui Sanherib. Si nu mai este atacul Asirienilor, pentru ca istoria s-a schimbat si noi nu mai avem aceleasi impresurari. Insa, a ramas strategia si a ramas aceeasi problema veche. De ce sa stai la Ierusalim? De ce sa vii la biserica, de ce sa stai la biserica, cand ai putea sa faci, ca tanar, atatea alte lucruri? Exista intotdeauna intrebarea aceasta pe care oamenii n-o pot intelege. Spre exemplu, azi am stat de vorba cu cineva la telefon si mi-a zis, „Ce faci?”
„Ma pregatesc, dupa amiaza ma duc la biserica.”
La care a ofatat si a zis, „Mai, da ce bisericos esti tu.”
Si eu am spus, „Multumesc frumos.” Mi s-a parut un compliment grozav. Deie Domnul sa fiu bisericos.

De ce sa vii in 2014 la biserica? De ce sa stai la Ierusalim in 2014? Nu este o intrebare buna? Iubitii Domnului, as vrea in aceasta seara sa ne gandim la un lucru. Dumneavoastra sa stiti ca Dumnezeu e bun. Si Dumnezeu e mare si Dumnezeu este in felul Lui de a fi extraordinar. Dar Dumnezeul nostru, sa stiti, in pofida poate unor pareri personale, si aici este marea drama a vietii noastre, nu lucreaza dupa cum ne taie pe noi capul. Nu stiu daca ati inteles. Unii dintre noi avem o parere despre Dumnezeu si spunem, „Dumnezeu face lucrul asta, dar este mai mult parerea noastra , decat este adevarul Biblic. Eu intotdeauna am cautat ca sa obtin binecuvantarea lui Dumnezeu si bunavointa lui Dumnezeu in viata, lucru pe care vi-l doresc si voua in 2014. As vrea sa aveti parte de mila lui Dumnezeu, as vrea sa aveti parte de ajutorul lui Dumnezeu. As vrea sa aveti parte de insotirea lui Dumnezeu in tot ceea ce veti face.

Iar acuma, vine Biblia si spune in felul urmator, ca Sanherib a atacat Ierusalimul. Toti s-au baricadad in Ierusalim. Au intarit zidurile, stateau acolo si marea uimire a lui Sanherib era, „De ce stati voi in cetatea asta? Cum va trece voua prin cap, sa ganditi ca zidurile acestei cetati o sa va apere de mania mea?”
La care, Ezechia Imparatul, a zis, „Poate ca n-ai inteles. Aici este Ierusalimul, cetatea Dumnezeului viu.”
„Ce Dumnezeu viu? Ca toti dumnezeii cetatilor pe care eu le-am cucerit, spuneau oamenii aceia ca dumnezeul lor este dumnezeul adevarat si au cazut sub sabia mea. Si acuma sunt niste mormane de moloz si sunt ruine. Pe ce se bizuie increderea asta a voastra?”

Pai, eu ma bizut pe urmatorul lucru: Ca aici este casa lui Dumnezeu. Aici este poarta cerurilor. Aici este locul unde Dumnezeu da binecuvantarea. Aici este locul unde Dumnezeu asculta rugaciunea. Aici este locul unde Dumnezeu lucreaza. Oridecateori am intrat si am pasit pragul acestei case de rugaciune, am stiut ca Dumnezeu din cer si-a ales un loc. Ca Dumnezeu din cer se uita intr-un loc anume. Da, Dumnezeu este cu mine pe strada si ma fereste de accident. Cred. Da, Dumnezeu poate sa fie si la scoala, acolo unde sunt la ore. Si Dumnezeu poate sa-mi dea pricepere, sa pot intelege ceea ce se spune. Dar Dumnezeul nostru nu poate fi gasit oriunde am vrea noi. Sunt locuri unde-L pierdem pe Dumnezeu. Sunt locuri unde credinta si cunostinta se disipeaza. Sunt locuri unde ceata lumei acesteia intuneca credinta noastra. Nu poti sa crezi si n-ar trebui sa crezi ca stand- si vreau sa va spun lucrul acesta, ca Sanherib si-a intertit atacul puternic. Ma uit din cand in cand peste sala si vad un cap care sta plecat. Si ma gandesc eu, uneori in naivitatea mea pastorala: Citeste Biblia. Nu-i asa. Isi citeste mesajele. Navigheaza. Vorbeste lucruri adanci.
„Ce mai faci Ionica?”
„Bine, sunt la biserica.”
„Cum e acolo?”
„Fain.”
Ati inteles ideea? Si vreau sa va spun un lucru dragii mei. Noi pierdem ceva din vedere. Pierdem din vedere faptul ca Dumnezeu ne-a pregatit o arma. Noi avem o arma teribila si arma aceasta este casa lui Dumnezeu. Arma aceasta este Templul in care Dumnezeu si-a asezat numele. Este casa inspre care Dumnezeu a spus tot timpul ca va avea ochii deschisi. Si Dumnezeu, cand ai pasit in casa lui de rugaciune a pregatit pentru tine binecuvantari alese. Daca ai o boala in trupul tau si intri in casa lui Dumnezeu cu credinta ca este casa lui Dumnezeu si te rogi in aceasta casa a lui Dumnezeu, Dumnezeu asculta rugaciunea, pentru ca asta e promisiunea care El ne-o face, biblic. Dumnezeu sa ne ajute. (Din primele 9 minute)

VIDEO by Biserica Betel

Florin Ianovici – De ce stati?

Florin Ianovici – Ce faci?

As vrea in aceasta seara sa continuam sirul intrebarilor, cu nadejdea ca vom putea primi un raspuns. „Ce faceti?” Cam asta este una dintre intrebarile pe care  le auzim: Ce faci? Nu-i prea luata in seama. Nici nu prea e pusa intrebarea aceasta in asa fel incat sa o bagi in seama. Uneori pui aceasta intrebare pentru ca ai vrea sa incepi o discutie, alteori esti grabit, pentru ca asa se face, trebuie sa fim politicosi. Spunem ‘pasageri’ asa grabiti: Ce faci? Cand te apuci sa dai raspunsul, deja persoana-i departe, intoarsa cu spatele, vorbeste cu altul.

Dumnezeu, cand pune aceasta intrebare, „Ce faci?” – nu o pune ca omul. Dumnezeu din cer vine si il intreaba pe om ce face si cand pune Dumnezeu aceasta intrebare, El o pune pentru ca are un scop bine definit. Dumnezeu vine si spune: Ce faci? Nu, ce ai facut. Nu ce ai absolvit. Nu ce vise ai, nu ce vise vei avea. Nu care sunt realizarile tale, nu ce-ti doresti, Dumnezeu te intreaba: Ce faci? In credinta, iubitii Domnului, e frumos sa visezi. Si este extraordinar sa ai speranta pentru ziua de maine. E bine sa ai taria de a trece peste un trecut care nu-ti ajuta, dar cel mai valoros moment este momentul  prezent: acum si aici.

Imparatul Prusiei a avut niste razboaie extrem de costisitoare si pentru ca nu mai avea resurse financiare sa reconstruiasca tara, a avut o idee. A cerut femeilor din Prusia sa-si aduca bijuteriile de sur si de argint  la visteria tarii. Si imparatul s-a gandit, sa dea in schimbul acestor bijuterii o decoratie. Decoratia aceasta era o decoratie din fier si era un simbol al recunostintei. Si pe fiecare din aceste decoratii erau scrise urmatoarele cuvinte: Am dat fier pentru aur, 1813. Ceea ce este remarcabil este ca raspunsul doamnelor a fost coplesitor. Au venit foarte multe doamne, care si-au donat bijuteriile si prin sacrificiul acesta au reusit sa scoata tara din impas. Ordinul acesta a fost numit ‘Crucea de Fier’.

Iubitii Domnului, m-am gandit in aceasta seara, sa ne punem aceasta intrebare: Noi, ce facem? Noi, ce dam? Noi cum raspundem tuturor lucrurilor care sunt in jurul nostru. Pentru a fi extrem de simpli si sa retinem  ideile, in seara aceasta pe David l-am luat ca exemplu, cu aceasta intrebare: Ce faci?

Primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ce se intampla cand nu tii cont de intrebarea: Ce faci? Si as vrea sa deschideti impreuna cu mine la 1 Cronici 21:3-  Ioab a răspuns: ,,Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atîta! Împărate, domnul meu, nu sînt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentruce cere domnul meu lucrul acesta? Pentruce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?`

David a avut o idee. Ideea lui a fost sa faca un recesamant si sa numere poporul. Ioab a venit si a spus, „Gandul acesta nu-i apartine lui Dumnezeu. Gandul acesta iti apartine tie.” Israel era o imparatie de curand ridicata. Israel a avut un imparat numit Domnul. Dupa care, oamenii au venit si au spus, „Da-ne si noua un imparat, dupa cum au vazut din tarile imprejur. Intotdeauna, imparatiile lumii s-au constituit pe puterea numarului si pe resursele omului. In momentul in care David a inceput sa numere supusii lui, a facut-o cu acest gand de a vedea cat are si cum are. Dumnezeu din cer n-a agreeat aceasta idee, si Ioab a venit si i-a spus, „Pentru ce faci lucrul acesta, care nu este placut lui Dumnezeu? Mai mult decat atata, doua din semintiile Israelului, Levi si Beniamin, pur si simplu au renuntat sa faca lucrul acesta. Acuma Levi, levitii din randul din care erau preotii, dadeau un semnal in tara. Si David, macar ca a auzit ca Leviti, care din randul lor erau alesi preotii, Beniamitii au refuzat sa fie numarati, a continuat acest demers si l-a facut chiar in pofida bunului sau prieten Ioab, care era un conducator de osti,  si un viteaz care de multe ori si-a pus viata in joc, sa-l scape pe imparatul.

Dumnezeu ne-a trimis in viata prieteni. Dumnezeu ne-a trimis in viata aceasta o mama, care de multe ori isi incruciseaza mainile si cu vocea pierita iti spune, „De ce faci ceea ce faci?” Dumnezeu a asezat langa noi, in vremuri grele, cate o persoana care sa ne spuna, in prietenie, „De ce faci ceea ce faci?” Superi pe Dumnezeu cu ceea ce faci, este un lucru care are sa aduca dezbinare. Este un lucru care o sa aduca suparare. Este un lucru care are sa intoarca tot ceea ce Dumnezeu a promis pentru tine, impotriva ta. Si primul lucru care in aceasta seara ni-l spune David este acesta: Nu faceti ca mine. Sunt pisalogi parintii, sunt de multe ori prietenii nostri extrem de suparatori, enervanti in felul lor de a fi. Pastorul si oamenii pusi de Dumnezeu nu sunt agreeati cu intrebarea aceasta: Ce faci si de ce faci lucrul acesta? Dar in viata, prietenii nu sunt aceia care vor tacea, cand tu te vei duce la vale. Te intreb: De ce faci lucrul acesta? De ce nu vii la biserica? De ce te vad pierzand atat de mult timp? De ce esti stins in lucrurile tale? Pentru ca imi pasa. Si Dumnezeu, in aceasta seara ne spune si noua cum ne spune fiecaruia: Apreciati prietenii care vin, se uita in ochii vostri si va intreaba: Pentru ce faci lucrul acesta? Pentru ca prietenia nu sta in a avea oameni care  sa fie de acord cu tot ce faci tu, ci oameni care sa doreasca pentru tine ce e mai bine. Ajuta-ne Doamne. Nu intoarceti spatele si=i respingeti pe aceia care stau de voi ca niste scai si isi doresc ca viata voastra sa fie mai buna cu Dumnezeu.

Iubitii Domnului, intrebarea omului uneori este retorica. Intrebarea lui Dumnezeu nu e retorica. Cand Dumnezeu lasa un om in viata noastra si vine si-ti spune, „Pentru ce faci lucrul acesta?” Ar trebui sa stai, sa te opresti si sa asculti. Si sa asculti, pentru ca Domnul Dumnezeu din cer foloseste oameni. In ziua de azi, spuneam lui Alex pe la ora 1, „Nu ma simt capabil in seara asta sa duc un mesaj.” Eram foarte obosit. Aseara am terminat ce am avut de facut la biserica aproape la ora 1 si am ajuns foarte tarziu acasa. Dar nu-i asa, ca mesajul nu-i ceva care il faci tu. Te duce el pe tine, nu il duci tu pe el. Si m-am rugat lui Dumnezeu si spre sfarsitul zilei, in jur de ora 4 m-am gandit in felul urmator. Am zis, „Doamne, fa-ma in seara aceasta prietenul lor si ajuta-ma Doamne, ca ducandu-ma si tinand microfonul in mana, sa vorbesc in numele Tau, punand aceasta intrebare: De ce faci ceea ce faci, daca stii ca-L superi pe Domnul? Si ti-o spune aceasta intrebare un om care vrea sa-ti fie bine.  Dumneze din cer, in momente dificile ale vietii noastre ne-a lasat sansa sa intelegem ca nu e bine ce facem. Dumnezeu sa ne ajute sa avem urechi de auzit. (din primele 20 de minute, mai sunt 45 de minute din mesaj.)

Cu intro muzical de Marian Mocanu. Predica incepe la minutul 10.

O discuție despre sexting și cum afectează adolescenții (și nu numai)

Photo credit www.essentialkids.com.au

Sexting-ul este o problema moderna, dar este in special  o problema pentru adolescenti. Din punct de vedere al crestinilor, nu numai ca este  o practica pacatoasa, precum pornografia. Dar, in jurnalul Psychology Today (Psihologia Azi) un doctor psiholog scrie ca pentru adolescenti, sextinul are consecinte si mai grave: „Consecințele acestei acțiuni pot crea astfel traume psihologice„. (Vezi citatul mai jos).

Ce este sexting-ul?

Actul de a transmite mesaje-text sau foto personal cu un conținut sexual explicit prin telefonul mobil/celular sau prin internet (laptop, calculator).

Christopher Houck, PhD, un doctor psiholog la  Bradley Hasbro Children’s Research Center (si tradus de Semnele Timpului) a efectuat un studiu asupra  410 școlari cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani din SUA. Informatiile au fost culese pe baza

unor întrebări legate atât de practicarea sexting-ului, cât și de comportamentele lor sexuale riscante.” Rezultatele au arătat că în ultima jumătate de an de la începutul studiului, nu mai puțin de 17% dintre participanți au transmis mesaje-text cu conținut sexual explicit. Alte 5 procente dintre minori au mărturisit că au expediat și fotografii cu caracter explicit în ultimele șase luni.

Photo credit www.huffingtonpost.com

Care sunt riscurile? Studiu dovedeste ca:

  1. „transmiterea de fotografii cu tentă sexuală a fost cel mai important factor de risc asociat cu începerea vieții sexuale de la o vârstă fragedă.”
  2. „sexting-ul a crescut semnificativ riscul participanților de a întreține relații sexuale variate chiar și de patru până la șapte ori în raport cu cei care nu trimiteau astfel de mesaje explicite.”
  3. „comportamentele sexuale riscante cresc riscul dezvoltării bolilor cu transmitere sexuală, dar și al apariției sarcinilor nedorite.”
  4. „Pe lângă impactul sexting-ului asupra comportamentului sexual al individului și riscul contractării diverselor boli sau dezvoltarea sarcinii, mesajele-text și mai ales cele foto sau video pot compromite viața socială a expeditorului și îi poate pune în pericol sănătatea psihică. În anumite cazuri, materialul cu un conținut sexual explicit poate deveni un instrument de șantaj. În alte cazuri însă, fotografia sau materialul video poate ajunge publicat pe site-uri pornografice sau frecventate de pedofili.”

Un alt studiu ne atentioneaza la ceva si mai ingrijorator:

Îngrijorător este însă că circa 30% dintre respondenți au mărturisit că au expediat un astfel de mesaj unei persoane pe care au întâlnit-o numai în mediul online.

Dispar copii, mai ales fete, fara urma. Sunt multe cazuri in care acesti copii/adolescenti intra in conversatii pe internet initiate de pedofili sau traficanti de carne vie, fara sa stie. Metoda? Chat rooms- camere de ‘chat’ – discutii unde adultii isi dau nume si varste fictive si trag in capcana copii si adolescenti naivi.

Iar Psychology Today antentionaza:

Persoanele care practică sextingul se expun unor riscuri extrem de mari. Psychology Today subliniază pericolul răspândirii fotografiei compromițătoare în rândul prietenilor, familiei, cunoscuților sau chiar străinilor. Consecințele acestei acțiuni pot crea astfel traume psihologice, probleme de ordin legal, social sau cultural. Totodată, astfel de imagini, videoclipuri sau mesaje text pot fi folosite ca instrument de șantaj.

Ce poti face sa-ti ajuti copilul? Cristopher Houck recomanda:

„specialiștii atrag atenția asupra importanței supravegherii activității desfășurate de copii atunci când utilizează mijloacele tehnologice de comunicare (telefoane mobile, computere, rețele sociale). „Cele mai importante două strategii de prevenire pe care le pot folosi părinții sunt comunicarea cu propriul copil și monitorizarea modului în care utilizează mijloacele electronice”, punctează autorul studiului, dr. Cristopher Houck. Expertul este de părere că părinții ar trebui să poarte discuții cu copii lor privind subiecte delicate, precum sexul sau consumul de droguri, atunci când micuții lor au încă o vârstă fragedă.”

 Iar pentru cei crestini care si-au pus nadejdea in Domnul, trebuie multa, multa rugaciune si atentie la viata copiilor nostri.

CITESTE ARTICOLELE mentionate mai sus, in intregime aici:

Defectarea Busolei morale a Americii şi a României

moral_compass_busola moralaRevista Semnele Timpului citeaza un raport de la CNN, in care sondajele dovedesc ca America s-a schimbat in mod radical  cand este vorba de moralitate. La subiectul relatiilor in afara casatoriei (adulterul, dar nu concubinajul) 94% inca il considera un grav pacat. Dar pe locul doi, Americanii considera grav pacat evaziunea fiscala.

După 30 de ani de sondaje de opinie de referinţă legate de moralitate, americanii au opinii noi despre sexualitate, avort şi pornografie.

94% dintre americani consideră că a întreţine relaţii sexuale în afara căsătoriei este imoral, acesta fiind cel mai grav păcat contemporan dintr-o serie de opt în percepţia celor peste 1.000 de persoane chestionate de CNN.

Surprinzător, al doilea păcat moral după adulter nu este nici avortul, nici homosexualitatea, ci evaziunea fiscală. A înşela statul la plata taxelor şi impozitelor a fost considerat imoral de 90% dintre americani. În acelaşi timp, avortul, homosexualitatea şi pornografia au fost considerate imorale de mult mai puţini americani. Acestea au obţinut procente de 57, 50 şi respectiv 46.

Cele mai puţin imorale lucruri sunt consumarea marijuanei (considerată imorală de 35% dintre cei chestionaţi), concubinajul înainte de căsătorie (considerat imoral de 32% dintre americani) şi consumarea băuturilor alcoolice (cu care nu sunt de acord 16% dintre americani).

Comparativ, opinia americanilor din 2014 diferă semnificativ de cea a americanilor de la sfârşitul anilor 70 şi 80. Spre exemplu, numărul celor care consideră că este imoral să consumi marijuana a scăzut la jumătate, de la 70 de procente, în timp ce întreţinerea de relaţii homosexuale era considerată imorală de 82% dintre cei chestionaţi în 1987.

Cat despre Romania, Romanii sunt majoritari impotriva homosexualitatii dar cand e vorba despre avort:

Majoritatea românilor (90%) sunt de acord cu avortul din motive medicale, atunci când mama sau copilul sunt în pericol. În schimb, doar o treime (31%) dintre români dezaprobă ferm întreruperea voluntară a sarcinii atunci când părinţii nu doresc copilul.

Citeste mai multe detalii aici – http://www.semneletimpului.ro/stiri/Defectarea-busolei-morale-in-ultimii-30-de-ani-13304.html

Photo above ehowton.livejournal.com

Matt Chandler – The Sanctity of Human Life

Matt ChandlerMATT CHANDLER: THE SANCTITY OF HUMAN LIFE
It has been popularly quoted that, „the only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing”. Science is rapidly proving that abortion is the most horrendous act in this century. Millions and millions of innocent babies are being murdered daily around the world under the approval of their governments that have been put in place to protect them. As from 26:55, Pastor Matt Chandler rightly explains the irrationality of the so-called pro-choice movement and how self-centered and deprave we humans have become.

As evil as abortion is, it is not out of the boundaries of the forgiveness of God in Christ Jesus. The atoning sacrifice of Jesus Christ is more than enough to wash away every sin.
After listing a bunch of sins, which makes all of us humans to see our sinfulness and how far we have fallen short from the glory and righteousness of God, God, through the apostle Paul, gave us the beautiful verse in 1 Corinthians 6:11. Therefore we Christians who have been washed should be the salt and light to a dark world. Not just by shaking our fist at the world but actively engaging the culture with Christ-like behavior for the benefit of the unborn and also to bring hope to the millions of women who are being pushed by their coward husbands into the abortion clinics as well as the women who are so self-consumed that they will murder.

The Gospel of Jesus Christ is our only hope and no Christian is without sin but in Jesus Christ, we can be transformed through Repentance, trusting and putting our faith in the person and work of Jesus Christ. We can be sanctified in Christ and Christ will tell us, just like He said through Paul in 1 Corinthians 6:11 that „And such were some of you…”

Please, lets all help join in prayers for the beautiful lives of the unborn.

VIDEO by Doulos Iesou Christou

Scrisoare de la un Pastor din Republica Centrala Africana 2: MOTIVE DE MULTUMIRE SI BUCURIE si apel la rugaciune continua

Rodica si Marian Volintiru la Conferinta de tineret, Republica Central Africa 2012-August (inainte de a se declansa razboiul)

CITESTE prima scrisoare aici Scrisoare de la un Pastor din Republica Centrala Africana: Rebelii au promis ca vor distruge tot orasul nostru (Bangui), dar n-au cum sa ne omoare pe noi toti…8 Ianuarie 2014

Ne scrie fratele Marian Volintiru:
Pace, v-a trimit ceea ce am primit de la John si am postat pe FB deja. MOTIVE DE MULTUMIRE SI BUCURIE Multumim tuturor celor ce s-au rugat si se roaga pentru fratii nostrii din Republica Cental Africana. Am primit acest email cu vesti bune din partea pastorului John si m-am gindit caci tot asa cum ne-am rugat pentru ei sa ne si bucuram impreuna cu ei sis a credem incontinuare pentru o totala restaurare si vindecare in aceasta tara iubita de Dumnezeu. Daca sunt persoane carora Dumnezeu le pune pe inima sa ajute intr-un fel sau altul, ne puteti contacta la email: roda4jesus@yahoo.ca

“ Dragi fratii si surori in Dumnul Isus, Slavit sa fie Domnul.
V-am scris atitea vesti rele si ingrijitoare despre situatia noastra. Iata ce a facut Domnul in zilele acestea incepind de Joia pina azi duminica 12 Ianuarie 2014 in Bangui, Republica Africa Centrala, tara adina oara asuprita de rebeli mohamedani djiadisti musulmani. D-zeu a ascultat rugaciunea ta de cind te ai rugat pentru noi. Avem confirmarea ca D-zeul nostru este viu si asculta rugaciunile nostre intotdeauna. Este de necrezut si am inteles ca tot asa cum D-zeu scape oameni din primejdie, tot asa poate el sa o scape o natiune. Slavit sa fie Domnul!

Si noi de aici in fata locului, nu am incetat sa ne rugam in caminele noastre fiecare zi cind se apropie noapte este ca si cum s-ar apropia groaza si grija. Nu avem unde sa ne ascundem, si ce sa facem decit sa ne incredintam vietile in mana lui D-zeu. Cind ne culcam si se trage cu glonte de calibre mare nu stim unde vor ateriza aceste glonte, daca urmatorul nu va cadea peste casa noastra. Atitea stresuri, si nopti nedormite dar pina aici am vazut maina D-lui si am inteles ca D-zeu este cu noi acolo unde sintem depasiti de evenimentele.

Totul a inceput Joia trecuta, am auzit ca guvernele din tarile ce ne inconjoara in Africa Centrala au organizat o intrunire speciala pentru a discuta despre situatia de la noi, in tara din Ciad. Presedintele de acolo a trimis avion sa ia trei autoritati de la noi, presedintele rebel musulman, primul sau ministru, si presedintele marii adunare de tranzitie pentru a lua parte la acea intrunire.

Mai tirziu, au suspendat intrunire si au trimis avionul din nou ca care toti cei 135 membri consilieri de la marea adunare de tranzitie sa merg si ei in Ciad. Acolo au cerut la la acesti consilieri sa spuna daca vor ca presedintele rebel sa-si dea demisie si cu primul sau ministru. Intrunire a durat toata noapte de joi pina vineri la orele 10 dimineata.

Am aflat la radio si TV ca presedintele rebel si primul sau ministru si-au dat demisie si nu vor mai veni inapoi in tara. A fost ca un fel de bomba de bucurie pentru tot orasul Bangui. Noi am crezut ca totul s-a terminat, dar in acea noapte rebeli care erau legati de presedintele demisionat s-au rasculat in diferite zone din Bangui au tras cu arme in multe locuri si ucis pe multi au zis ca vor distruge totul din oras.

Simbata am primit de la fortele straine internationale stationat la noi sa nu iesim din casele noastre caci ei se vor ocupa de acesti rebeli. Pe motivul acesta nu am putut sa mergem la biserica noastra pentru serviciul divin, am sunat la diaconi sa se ocupa de membri aproape de caminele lor si ne am adunat prin zone la patru locuri. Am trimis prin internet cuvintul D-lui pregatit pentru fiecare centru si programul dupa care serviciul trebuie sa aibe loc in toate patru locurile in acelas moment.

Dupa socoteala cei care au primit informatia si au putut sa ajunga unde s-a tinut un serviciu la caminul diaconilor cit si la noi eram cu toti 108 persoane din care la noi in zona Bimbo am fost 43, fiind zona mai linistita. In cursul zilei de duminica, dupa legea tarii, presedintele marii adunare de tranzitie ii revine dreptul de a conduce tara in 15 zile la o noua alegere intre consilieri marii adunare de tranzitie de un alt presedinte si acela va pune pe loc un nou guvern.

Presedintele marii adunare de tranzitie a vorbit la radio catre poporul si rebeli ca sa se opreasca orice fel de rautate, de ucidere. A cerut vechea armata legala rasturnata de rebelii sa reia locul ei pentru a aduce liniste si pace in tara incepind de maine luni 13 Ianuarie. Pentru prima data astazi a fost ca si anul nou pentru ca nu am mai ascultat sa se traga cu calibre mari prin oras. Noi credem ca totul se va termina cu ocazia aceasta.

Pe de alta parte am inteles ca rebeli care erau in zona noastra s-au impacat cu ceilalti rebeli care s-au impotrivit acestor rebeli musulmani. Au promis incepind de maine sa lucreze maina in maina ca pace sa revine in tara si populatie sa traiasca bine. Sa ne rugam pentru alegerea noului presedinte de mare adunare de tranzitie.

Vrem cineva care vrea pacea tarii si sa fie temator de D-zeu, care ne va conduce la alegerea nationala care este prevazuta la inceputul anului 2015. Sa ne rugam ca fosti rebeli musulmani sa-si tina de cuvint si sa nu mai fie violente prin Bangui si in provinciile unde au stapinire. Sa ne rugam pentru dezarmarea totala a rebelilor musulmani si sa poate lua fara probleme toate armele si minele anti personale care au ascuns in diferite case de crestini care au minat ei sa nu mai revin crestini in casele lor. Mai mult sa ne rugam pentru ajutoare humanitare si medicale pentru tara noastra.

Capitala Bangui – jumatate din locuitori si-au parasit locuinta din cauza violentei. 100,000 de persoane dorm intr-un camp in jurul aeroportului. Photo credit www.bbc.co.uk

Sint peste 60000 orfani copii pierduti printre campuri unde s-au adunat multi, sint peste 2 milioane care au parasit casele lor, sint sate si biserici arse de acesti rebeli musulmani care trebuie zidite inapoi, nevoile sint mari dar eu cred ca este pentru biserica D-lui un timp potrivit sa arate dragostea D-lui la toti cei necajiti si sa se vesteasca evanghelia mintuirii sufletelor si a videcarii inimii de orice rau. In biserica unde sint am infiintat un grup de voluntari tineri care ne pregatim sa fim de folos la alti, cit si celor musulmani, dar avem nevoie de medicamente, de alimente, de corturi, de ajutoare pentru orfani si vaduve, etc…

Este timp sa ne organizam ca din putin care avem trebuie sa facem ceva pina cind Domnul va deschide cale pentru noi. Va multumim pentru ca pina aici de 10 luni ati stat alaturi de noi in rugaciune. Domnul sa va binecuvinteze pe toti si in toate. Cu o inima plina de multumire caci Domnul v-a pus linga noi pina aici. Al vostru frate in Isus Hristos, John Balizu pe frontul in via D-lui, in Bangui Africa Centrala.

Daca sunt persoane carora Dumnezeu le pune pe inima sa ajute intr-un fel sau altul, ne puteti contacta la email: roda4jesus@yahoo.ca (Marian si Rodica Volintiru)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari