Florin Ianovici – De ce stati? Ce faci? Seara de Tineret Biserica Betel Bucuresti 7, 14 Ianuarie 2014

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Ianovici

Iubitii Domnului, e inceput de an  si in seara aceasta, mesajul cu care vreau sa ma adresez dumneavoastra este: De ce stati? Nu l-am spus eu si nu e o intrebare pe care o formulez eu, ci este o intrebare pe care o formuleaza Biblia. Doi copii pasteau vitele si la un moment dat, unul dintre ei s-a gandit, strengar fiind, sa dea cu piatra intr-un taur. Si dai si dai si dai. Una, doua, trei, mirat ca taurul nu raspunde. La un moment dat, taurul s-a infuriat, s-a intors catre ei, i-au scaparat copitele  si da-i goana. Cand au vazut ca vine taurul spre ei, cel ce a dat cu pietre a inghetat, nu s-a mai putut misca. Celalalt i-a zis, „Haide, haide.” Dar astalalt i-a zis, „Ce sa facem? Sa ne rugam?” La care celalalt i-a zis, „Nu! Fugi si roaga-te! Roaga-te si fugi!” Sunt momente in viata cand ultima solutie e sa stai.

Uneori ne incremenste durerea. Alteori suntem uluiti de ceea ce ni se intampla. Si trec momente bune pana ne revenim si ne dam seama ca ar trebui sa fim iuti de picior. Daca ai sta e vorba cu Iosif, ti-ar spune ca a fi iute de picior e foarte bine in viata. Ca uneori, sa stai este extrem de periculos. Si in aceasta seara, vreau sa ma apropii de dumneavoastra cu trei texte  care pun aeasta intrebare, sa discutam pe marginea lor, sa vedem ce am putea invata si cum ar trebui sa facem noi in 2014 sa fie bine.

2 Cronici 32:10 – ,Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ,,Pe ce se bizue încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? Aici, Biblia vorbeste despre o impresurare, un atac al Asirienilor impotriva copiilor lui Dumnezeu, a Israelului. De fapt, a lui Iuda. Am gandit mult si m-am rugat astazi, ce ar vrea Dumnezeu sa ne spuna in acest an? Exista un atac, pe care nu-l mai numim astazi atacul lui Sanherib. Si nu mai este atacul Asirienilor, pentru ca istoria s-a schimbat si noi nu mai avem aceleasi impresurari. Insa, a ramas strategia si a ramas aceeasi problema veche. De ce sa stai la Ierusalim? De ce sa vii la biserica, de ce sa stai la biserica, cand ai putea sa faci, ca tanar, atatea alte lucruri? Exista intotdeauna intrebarea aceasta pe care oamenii n-o pot intelege. Spre exemplu, azi am stat de vorba cu cineva la telefon si mi-a zis, „Ce faci?”
„Ma pregatesc, dupa amiaza ma duc la biserica.”
La care a ofatat si a zis, „Mai, da ce bisericos esti tu.”
Si eu am spus, „Multumesc frumos.” Mi s-a parut un compliment grozav. Deie Domnul sa fiu bisericos.

De ce sa vii in 2014 la biserica? De ce sa stai la Ierusalim in 2014? Nu este o intrebare buna? Iubitii Domnului, as vrea in aceasta seara sa ne gandim la un lucru. Dumneavoastra sa stiti ca Dumnezeu e bun. Si Dumnezeu e mare si Dumnezeu este in felul Lui de a fi extraordinar. Dar Dumnezeul nostru, sa stiti, in pofida poate unor pareri personale, si aici este marea drama a vietii noastre, nu lucreaza dupa cum ne taie pe noi capul. Nu stiu daca ati inteles. Unii dintre noi avem o parere despre Dumnezeu si spunem, „Dumnezeu face lucrul asta, dar este mai mult parerea noastra , decat este adevarul Biblic. Eu intotdeauna am cautat ca sa obtin binecuvantarea lui Dumnezeu si bunavointa lui Dumnezeu in viata, lucru pe care vi-l doresc si voua in 2014. As vrea sa aveti parte de mila lui Dumnezeu, as vrea sa aveti parte de ajutorul lui Dumnezeu. As vrea sa aveti parte de insotirea lui Dumnezeu in tot ceea ce veti face.

Iar acuma, vine Biblia si spune in felul urmator, ca Sanherib a atacat Ierusalimul. Toti s-au baricadad in Ierusalim. Au intarit zidurile, stateau acolo si marea uimire a lui Sanherib era, „De ce stati voi in cetatea asta? Cum va trece voua prin cap, sa ganditi ca zidurile acestei cetati o sa va apere de mania mea?”
La care, Ezechia Imparatul, a zis, „Poate ca n-ai inteles. Aici este Ierusalimul, cetatea Dumnezeului viu.”
„Ce Dumnezeu viu? Ca toti dumnezeii cetatilor pe care eu le-am cucerit, spuneau oamenii aceia ca dumnezeul lor este dumnezeul adevarat si au cazut sub sabia mea. Si acuma sunt niste mormane de moloz si sunt ruine. Pe ce se bizuie increderea asta a voastra?”

Pai, eu ma bizut pe urmatorul lucru: Ca aici este casa lui Dumnezeu. Aici este poarta cerurilor. Aici este locul unde Dumnezeu da binecuvantarea. Aici este locul unde Dumnezeu asculta rugaciunea. Aici este locul unde Dumnezeu lucreaza. Oridecateori am intrat si am pasit pragul acestei case de rugaciune, am stiut ca Dumnezeu din cer si-a ales un loc. Ca Dumnezeu din cer se uita intr-un loc anume. Da, Dumnezeu este cu mine pe strada si ma fereste de accident. Cred. Da, Dumnezeu poate sa fie si la scoala, acolo unde sunt la ore. Si Dumnezeu poate sa-mi dea pricepere, sa pot intelege ceea ce se spune. Dar Dumnezeul nostru nu poate fi gasit oriunde am vrea noi. Sunt locuri unde-L pierdem pe Dumnezeu. Sunt locuri unde credinta si cunostinta se disipeaza. Sunt locuri unde ceata lumei acesteia intuneca credinta noastra. Nu poti sa crezi si n-ar trebui sa crezi ca stand- si vreau sa va spun lucrul acesta, ca Sanherib si-a intertit atacul puternic. Ma uit din cand in cand peste sala si vad un cap care sta plecat. Si ma gandesc eu, uneori in naivitatea mea pastorala: Citeste Biblia. Nu-i asa. Isi citeste mesajele. Navigheaza. Vorbeste lucruri adanci.
„Ce mai faci Ionica?”
„Bine, sunt la biserica.”
„Cum e acolo?”
„Fain.”
Ati inteles ideea? Si vreau sa va spun un lucru dragii mei. Noi pierdem ceva din vedere. Pierdem din vedere faptul ca Dumnezeu ne-a pregatit o arma. Noi avem o arma teribila si arma aceasta este casa lui Dumnezeu. Arma aceasta este Templul in care Dumnezeu si-a asezat numele. Este casa inspre care Dumnezeu a spus tot timpul ca va avea ochii deschisi. Si Dumnezeu, cand ai pasit in casa lui de rugaciune a pregatit pentru tine binecuvantari alese. Daca ai o boala in trupul tau si intri in casa lui Dumnezeu cu credinta ca este casa lui Dumnezeu si te rogi in aceasta casa a lui Dumnezeu, Dumnezeu asculta rugaciunea, pentru ca asta e promisiunea care El ne-o face, biblic. Dumnezeu sa ne ajute. (Din primele 9 minute)

VIDEO by Biserica Betel

Florin Ianovici – De ce stati?

Florin Ianovici – Ce faci?

As vrea in aceasta seara sa continuam sirul intrebarilor, cu nadejdea ca vom putea primi un raspuns. „Ce faceti?” Cam asta este una dintre intrebarile pe care  le auzim: Ce faci? Nu-i prea luata in seama. Nici nu prea e pusa intrebarea aceasta in asa fel incat sa o bagi in seama. Uneori pui aceasta intrebare pentru ca ai vrea sa incepi o discutie, alteori esti grabit, pentru ca asa se face, trebuie sa fim politicosi. Spunem ‘pasageri’ asa grabiti: Ce faci? Cand te apuci sa dai raspunsul, deja persoana-i departe, intoarsa cu spatele, vorbeste cu altul.

Dumnezeu, cand pune aceasta intrebare, „Ce faci?” – nu o pune ca omul. Dumnezeu din cer vine si il intreaba pe om ce face si cand pune Dumnezeu aceasta intrebare, El o pune pentru ca are un scop bine definit. Dumnezeu vine si spune: Ce faci? Nu, ce ai facut. Nu ce ai absolvit. Nu ce vise ai, nu ce vise vei avea. Nu care sunt realizarile tale, nu ce-ti doresti, Dumnezeu te intreaba: Ce faci? In credinta, iubitii Domnului, e frumos sa visezi. Si este extraordinar sa ai speranta pentru ziua de maine. E bine sa ai taria de a trece peste un trecut care nu-ti ajuta, dar cel mai valoros moment este momentul  prezent: acum si aici.

Imparatul Prusiei a avut niste razboaie extrem de costisitoare si pentru ca nu mai avea resurse financiare sa reconstruiasca tara, a avut o idee. A cerut femeilor din Prusia sa-si aduca bijuteriile de sur si de argint  la visteria tarii. Si imparatul s-a gandit, sa dea in schimbul acestor bijuterii o decoratie. Decoratia aceasta era o decoratie din fier si era un simbol al recunostintei. Si pe fiecare din aceste decoratii erau scrise urmatoarele cuvinte: Am dat fier pentru aur, 1813. Ceea ce este remarcabil este ca raspunsul doamnelor a fost coplesitor. Au venit foarte multe doamne, care si-au donat bijuteriile si prin sacrificiul acesta au reusit sa scoata tara din impas. Ordinul acesta a fost numit ‘Crucea de Fier’.

Iubitii Domnului, m-am gandit in aceasta seara, sa ne punem aceasta intrebare: Noi, ce facem? Noi, ce dam? Noi cum raspundem tuturor lucrurilor care sunt in jurul nostru. Pentru a fi extrem de simpli si sa retinem  ideile, in seara aceasta pe David l-am luat ca exemplu, cu aceasta intrebare: Ce faci?

Primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ce se intampla cand nu tii cont de intrebarea: Ce faci? Si as vrea sa deschideti impreuna cu mine la 1 Cronici 21:3-  Ioab a răspuns: ,,Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atîta! Împărate, domnul meu, nu sînt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentruce cere domnul meu lucrul acesta? Pentruce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?`

David a avut o idee. Ideea lui a fost sa faca un recesamant si sa numere poporul. Ioab a venit si a spus, „Gandul acesta nu-i apartine lui Dumnezeu. Gandul acesta iti apartine tie.” Israel era o imparatie de curand ridicata. Israel a avut un imparat numit Domnul. Dupa care, oamenii au venit si au spus, „Da-ne si noua un imparat, dupa cum au vazut din tarile imprejur. Intotdeauna, imparatiile lumii s-au constituit pe puterea numarului si pe resursele omului. In momentul in care David a inceput sa numere supusii lui, a facut-o cu acest gand de a vedea cat are si cum are. Dumnezeu din cer n-a agreeat aceasta idee, si Ioab a venit si i-a spus, „Pentru ce faci lucrul acesta, care nu este placut lui Dumnezeu? Mai mult decat atata, doua din semintiile Israelului, Levi si Beniamin, pur si simplu au renuntat sa faca lucrul acesta. Acuma Levi, levitii din randul din care erau preotii, dadeau un semnal in tara. Si David, macar ca a auzit ca Leviti, care din randul lor erau alesi preotii, Beniamitii au refuzat sa fie numarati, a continuat acest demers si l-a facut chiar in pofida bunului sau prieten Ioab, care era un conducator de osti,  si un viteaz care de multe ori si-a pus viata in joc, sa-l scape pe imparatul.

Dumnezeu ne-a trimis in viata prieteni. Dumnezeu ne-a trimis in viata aceasta o mama, care de multe ori isi incruciseaza mainile si cu vocea pierita iti spune, „De ce faci ceea ce faci?” Dumnezeu a asezat langa noi, in vremuri grele, cate o persoana care sa ne spuna, in prietenie, „De ce faci ceea ce faci?” Superi pe Dumnezeu cu ceea ce faci, este un lucru care are sa aduca dezbinare. Este un lucru care o sa aduca suparare. Este un lucru care are sa intoarca tot ceea ce Dumnezeu a promis pentru tine, impotriva ta. Si primul lucru care in aceasta seara ni-l spune David este acesta: Nu faceti ca mine. Sunt pisalogi parintii, sunt de multe ori prietenii nostri extrem de suparatori, enervanti in felul lor de a fi. Pastorul si oamenii pusi de Dumnezeu nu sunt agreeati cu intrebarea aceasta: Ce faci si de ce faci lucrul acesta? Dar in viata, prietenii nu sunt aceia care vor tacea, cand tu te vei duce la vale. Te intreb: De ce faci lucrul acesta? De ce nu vii la biserica? De ce te vad pierzand atat de mult timp? De ce esti stins in lucrurile tale? Pentru ca imi pasa. Si Dumnezeu, in aceasta seara ne spune si noua cum ne spune fiecaruia: Apreciati prietenii care vin, se uita in ochii vostri si va intreaba: Pentru ce faci lucrul acesta? Pentru ca prietenia nu sta in a avea oameni care  sa fie de acord cu tot ce faci tu, ci oameni care sa doreasca pentru tine ce e mai bine. Ajuta-ne Doamne. Nu intoarceti spatele si=i respingeti pe aceia care stau de voi ca niste scai si isi doresc ca viata voastra sa fie mai buna cu Dumnezeu.

Iubitii Domnului, intrebarea omului uneori este retorica. Intrebarea lui Dumnezeu nu e retorica. Cand Dumnezeu lasa un om in viata noastra si vine si-ti spune, „Pentru ce faci lucrul acesta?” Ar trebui sa stai, sa te opresti si sa asculti. Si sa asculti, pentru ca Domnul Dumnezeu din cer foloseste oameni. In ziua de azi, spuneam lui Alex pe la ora 1, „Nu ma simt capabil in seara asta sa duc un mesaj.” Eram foarte obosit. Aseara am terminat ce am avut de facut la biserica aproape la ora 1 si am ajuns foarte tarziu acasa. Dar nu-i asa, ca mesajul nu-i ceva care il faci tu. Te duce el pe tine, nu il duci tu pe el. Si m-am rugat lui Dumnezeu si spre sfarsitul zilei, in jur de ora 4 m-am gandit in felul urmator. Am zis, „Doamne, fa-ma in seara aceasta prietenul lor si ajuta-ma Doamne, ca ducandu-ma si tinand microfonul in mana, sa vorbesc in numele Tau, punand aceasta intrebare: De ce faci ceea ce faci, daca stii ca-L superi pe Domnul? Si ti-o spune aceasta intrebare un om care vrea sa-ti fie bine.  Dumneze din cer, in momente dificile ale vietii noastre ne-a lasat sansa sa intelegem ca nu e bine ce facem. Dumnezeu sa ne ajute sa avem urechi de auzit. (din primele 20 de minute, mai sunt 45 de minute din mesaj.)

Cu intro muzical de Marian Mocanu. Predica incepe la minutul 10.

2 comentarii (+add yours?)

  1. alina
    ian. 16, 2014 @ 12:38:58

    incerc sa pot sa intru in contact cu Fratele Ianovici dar nu stiu daca e adresa buna de facebook,,,ca nu imi permite,,,,cum as putea lua legatura ori cu vladimir pustan sau florin ianovici?

    • rodi
      ian. 16, 2014 @ 17:28:12

      Alina,
      asta e pagina pentru fratele Ianovici – (sa nu lasi nici un spatiu intre litere)
      http ://www.bisericabetel.ro/contact/

      Si emailul pentru fratele Pustan este (fara spatii)
      head. office@ciresarii.ro

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: