Vladimir Pustan – Crestinul adevarat 19 Ianuarie 2014

Fragmente din predica:

  • Pustan 19 1 14Daca biserica in care te duci, nu-ti ofera nici macar o clipa de groaza, dar de groaza adevarata. Adica, sa spui, „Domnule, eu nu-s bine!” Daca intotdeauna pentru altii e predica, daca intotdeauna pentru altii e subiectul despre darnicie, despre pocainta, despre impacare, despre pace, despre iertare, daca intotdeauna se vorbeste altora- celor de pe internet si nu celor din biserica, daca intotdeauna avem oameni la care nu se potriveste un subiect in biserica aceasta, atunci oamenii aceia au probleme. Biserica trebuie sa ofere un discomfort, nu numai un comfort din acesta, sa spuna,”La ce v-ar ajuta fratilor sa va spun ca sunteti bine?Duceti-va linistiti de aicea, duceti-va si eventual, unii dintre voi puteti s-o sfarsiti morti in masini in seara asta, pentru ca drumul vostru e 100% asigurat spre iad. Asta vreti sa auziti?
  • Trebuie sa ne vedem pacatosenia. Trebuie sa ne vedem, atunci cand ne ducem dimineata in oglinda unei bai, Oglinda de la baia noastra personala, ca de fapt e un pacatos acolo.
  • Ce au zis oamenii? Daca ne botezam, scapam de foc. Te bagi in apa ca sa scapi de foc. Si a spus Isus Hristos, „Pocainta pe care v-o predic Eu nu produce pui de naparci, ci produce apostoli. Dar pentru asta trebuie sa intelegeti ca pocainta e un drum greu. Si ea nu are o zi, nu are o data cand se sfarseste, are o zi inc are incepe si se sfarseste in ceruri. In fiecare zi trebuie sa va luptati cu pocainta. Sunt oameni la care, atunci cand le spui, „Te-ai pocait?” se inerveaza. Dar fratilor, in fiecare zi trebuie sa ne intrebam asta.

Vladimir Pustan: Trebuie sa ne vedem pacatosenia. Trebuie sa ne vedem, atunci cand ne ducem dimineata in oglinda unei bai, Oglinda de la baia noastra personala, ca de fapt e un pacatos acolo. Photo credit www.brother2brother.co.uk

Faptele Apostolilor 2:37-38

 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?„38 ,,Pocăiţi-vă„, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.

M-am gandit zilele acestea, cand am meditat la cuvintele acestea, ca daca ne-ar fi intrebat pe noi cineva, ce sa facem? Probabil ca le-am da un raspuns mai sofisticat. Daca am fi ortodocsi, i-am spune ce sa faca, daca am fi penticostali, i-am spune ce sa faca si poate i-am incurca pe oameni. Poate ca nu ne place Biblia, de multe ori, pentru ca e prea simpla. Asa mi-a spus, in urma cu cativa ani de zile, cand eram in biserica de pe 22 decembrie nr. 9, mi-a spus o persoana ca el ar vrea sa se pocaiasca la noi, dar e prea simplu. Nici nu stiam cum sa-i complic calea, ca eram si… ma grabeam si se grabea si el sa plece si eu m-am gandit sa-i spun sa-si puna o centura cu cuie, ca la Pascale. Era cu cuiele in burta. Nu se putea nici apleca fara ca sa simta cuiele. M-am gandit dupa aceea ca sa-i zic, sa-l trimit pana la Ierusalim, la Atos, macar pana in Bucuresti la sediul cultului. Trebuia sa-i fac viata grea… trei zile pe sapataman, post- ca fariseii posteau numai doua. Si scrie in Biblie, ca ‘daca nu va intrece neprihanirea voastra neprihanirea fariseilor si a carturarilor, cu nici un chip nu veti intra in cer.’ Daca astia posteau de doua ori pe saptamana, de ce nu am posti noi trei? Trebuia sa-i complic calea. Si acuma imi pare rau ca l-am trimis asa si i-am spus, „E cam simplu. La noi e foarte simplu.”

Petru era simplu, nu simplist. Le-a spus la oamenii acestia, pentru ca daca nu le spunea lucrurile acestea, nu se mai pocaia, nu se mai boteza nimeni atunci- 3,000 de oameni. Va dati seama, daca incepeam sa-i spun diferente, despre Sfanta Treime, daca exista sau nu exista, daca-i Sambata sau Duminica, daca purcede Duhul Sfant si de la Tatal si de la Fiul sau numai de la Tatal singur, eu cred ca-l incurcam. Daca botezul Duhului Sfant e mantuitor sau nu. Daca venirea Domnului Isus va fi inaintea necazului cel mare, la mijloc, sau dupa necazul cel mare. Avem darul de a incurca lucrurile. Petru vine si zice, „Simplu. Trebuie sa faceti niste lucruri daca vreti sa fiti crestini adevarati.

Primul lucru pe care trebuie sa-l pricepeti despre crestini.. spuneam intotdeauna, sa nu cumva sa-i idealizati. Sa nu cumva sa spuneti ca biserica aceea a fost biserica primara perfecta. Biserica primara n-a fost biserica perfecta. Oricare biserica, nici o biserica de pe pamantul acesta nu e perfecta. Pe pamant nu o sa gasiti biserica perfecta. O sa mergeti din biserica in biserica, din oras in oras, si n-o sa gasiti biserica perfecta, cum n-o sa gasiti sotia perfecta, cum n-o sa gasiti sotul perfect, cum n-o sa gasiti copiii perfecti, cum n-o sa gasiti parintii perfecti; dar astia nu vi i-ati ales voi. Dar nici ei nu sunt perfecti. Trebuie sa pricepeti ca, de fapt, au fost perfectibil, adica, au vrut sa invete. [Cat despre] biserica primara, eu nu pot sa va spun cat ne-am distantat noi de ei astazi, pentru ca nu am decat anumiti termeni de comparatie. Traim intr-o alta lume, traim intr-o lume moderna. Nu stiu cum s-ar comporta ei in lumea noastra. Stiu ca si atunci le erau dragi banii la unii. Anania si Safira n-au murit decat pentru dragostea de bani. Si atunci se certau. Evodia cu Sintichia se certau. Si atunci aveau probleme intre ei si slujitori. Si atunci se vorbeau de rau si se barfeau. Si atunci se loveau uni pe altii si erau oameni care nu lucrau nimic, numai asteptau cu mana intinsa sa le dea biserica. Si spune Pavel bisericii din Tesalonic, „Apucati-va de lucru. Si atunci erau oameni care aveau probleme de tot soiul, de tot felul. Si atunci erau oameni care aveau familiile praf. Si atunci erau oameni care trebuiau impacati. Si atunci erau oameni care trebuiau mantuiti si botezati si invatati. Si atunci aveau probleme cu slujitori si slujitorii intre ei.

Nu era biserica perfecta. Nu exista biserica perfecta pe pamantul acesta. Biserica perfecta va fi acolo sus in cer. Dar trebuie sa ne apropiem cat mai tare de original si primul din predica apostolului Petru e ca ei crestinii, daca vor sa fie crestini adevarati, trebuie sa-si vada pacatosenia. Bagati de seama ce-au zis, „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?`”A fost surprinzator de frumos ca predica n-a fost pentru vecinul lor. Ci a fost pentru el; fiecare a intrebat.

Daca biserica in care te duci, nu-ti ofera nici macar o clipa de groaza, dar de groaza adevarata. Adica, sa spui, „Domnule, eu nu-s bine!” Daca intotdeauna pentru altii e predica, daca intotdeauna pentru altii e subiectul despre darnicie, despre pocainta, despre impacare, despre pace, despre iertare, daca intotdeauna se vorbeste altora- celor de pe internet si nu celor din biserica, daca intotdeauna avem oameni la care nu se potriveste un subiect in biserica aceasta, atunci oamenii aceia au probleme. Biserica trebuie sa ofere un discomfort, nu numai un comfort din acesta, sa spuna,”La ce v-ar ajuta fratilor sa va spun ca sunteti bine?Duceti-va linistiti de aicea, duceti-va si eventual, unii dintre voi puteti s-o sfarsiti morti in masini in seara asta, pentru ca drumul vostru e 100% asigurat spre iad. Asta vreti sa auziti? Ca veti merge in cer si ca sa stati inistiti numai, la locurile voastre? Dar, asta nu incerca si Ceausescu s-o faca cu noi? „Stati linistiti la locurile voastre. Asta ne-a spus-o Ceausescu, asta ne-a spus-o dupa aceea Domnul Iliescu… „stati linistiti acasa.” Nu faceti nimic, ne ocupam noi de dvs. Asta o spun preotii astazi. Asta o spun multi pastori. Nu cercetati voi, lasati ca va dam noi si va spunem noi ce trebuie. Photo credit below lauraamsel.hubpages.com

1. Trebuie sa iti vezi pacatosenia.

Trebuie sa ne vedem pacatosenia. Trebuie sa ne vedem, atunci cand ne ducem dimineata in oglinda unei bai. Oglinda de la baia noastra personala, ca de fapt e un pacatos acolo. Ca-i un pacatos aici, ca-i un pacatos acolo, unt pacatosi aici si fiecare in dreptul lui sa se vada. Sa-si vada pacatosenia, ca daca nu-si vede pacatosenia, nu intrebau, „Fratilor ce sa facem?”(In Faptele Ap. 2). „Lasa sa intrebe el ca ala-i pacatos. „Impotriva Ta si impotriva cerului am facut ceea ce este rau. A simtit ca e pacatos inaintea cerului si inaintea lui Dumnezeu, prima data, inaintea Tatalui. Dar stam si ne gandim, ” Dar cui i-a pacatuit prima data, vizibil, nu tatalui? Ba da. Dar cand a venit acasa a spus, „Eu n-am pacatuit impotriva ta, in primul rand. Eu am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, ca Dumnezeu  ne-a spus noua ca trebuie sa ne respectam parintii, nu sa asteptam sa ne moara, sa ne-mpartim averea.

S-a intalnit foarte clar Petru, si a spus-o, „Pleaca de la mine,” lui Isus Hristos. Ganditi-va, sa vina la tine Domnul in barca si sa-ti asigure si un trai indestulat de pesti. Pai, sa vina Domnul in fiecare. Stiti ce  aspus Petru, cand a vazut cat belsug are in seara aceea? „Du-te de la mine ca sunt un om pacatos.” Confruntandu-se in barca, erau numai ei doi: sfintenia lui Dumnezeu si cu pacatul lui Petru. A spus, „Noi nu incapem in aceeasi barca, Doamne.” Si Petru a spus-o foarte clar, „Du-te de la mine ca sunt un om pacatos!” ‘Ai gresit barca! Eu nu stiu ce ai vrut si cine ai vrut sa prinda pesti in seara asta, dar 100% ca eu nu am vrut. Du-te de la mine ca sunt un om pacatos.’ Primii crestii si-au vazut aceasta pacatosenie. (Photo Isaia: Vai, mie via pastorofmyhouse.blogspot.com)

Dumnezeu ne da lumina si cand se aprinde lumina, ne dam seama cat suntem de murdari, cat suntem de vinovati. Te duci intr-o camera intunecoasa, te culci intr-un asternut. Cand aprinzi lumina iti dai seama de faptul ca asternutul e murda, ca ai baut apa dintr-o cana nespalata de un an, iti dai seama, de fapt, ca in camera aceea e prapad. Dar cata vreme n-ai avut lumina aprinsa, n-ai vazut asta. Cand vine lumina Duhului Sfant si a lui Dumnezeu peste tine, cand vine lumina Cuvantului peste tine, zici, „Vai mie,” ca Isaia, ca sunt un om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. Si am vazut neprihanirea lui Dumnezeusi inca mai stau in picioare.Vai, mie.” Ce a facut Isaia cu ei cand a zis, „Vai de voi ca beti, vai de voi ca va beti alocatia copiilor, vai de voi ca consumati etnobotanice, vai de voi ca nu munciti, vai de voi ca stati toata ziua pe facebook si la Suleiman Magnificul, vai de voi ca faceti o gramada de prostii, vai de voi…. Si cand l-a vazut pe Dumnezeu, a zis, „Vai, mie… vai, mie.”

Primii crestini si-au vazut pacatosenia si sunt convins ca daca ne-am vedea pacatul fiecare, s-ar vindeca relatia dintre noi, [am zice] „Iarta-ma ca sunt un om pacatos. Iarta-ma pentru ce-am zis ieri. Iarta-ma pentru problemele din casa, pentru ca eu le generez. Iarta-ma…” Ar fi relatii frumoase in biserica. Ar fi relatii frumoase intre noi, in familie, in lumea aceasta, daca noi ne-am vedea fiecare pacatosenia. Dar unora ni se pare ca suntem sfinti. Dumneavoastra de ce credeti ca se parg bisericile? De ce credeti ca ne-am rupt unii de altii? De ce credeti ca au plecat Catolicii de langa Ortodocsi? Pentru o bucata de azima, ca unii au zis ca trebuie sa fie dospita, s-au certat pentru o bucata de paine. Unii au zis ca sunt sfinti, altii au zis ca sunt mai putin sfinti ceilalti si „nu stam cu voi”. No, stati separat, stati foarte separat. Fiecare sa se vada neprihanit in ochii lui si o sa ne mearga bine dupa aceea, o sa ne mearga tare bine la multi. Nu putem incapea unii de altii, – unii-s eretici, altii-s cazuti. Nu putem sa incapem penticostalii intre noi, unii-s mai de stanga, altii mai de dreapta. Nici nu reusim sa fim pe centru, ca dracul nici odata nu-i pe centrul. El e ori intr-o extrema ori in alta, el nu poate sa stea linistit. Si nici noi, din pacate, nu putem sa stam pe mijloc. Desi Biblia spune, „Du-te pe cararea de mijloc, cararea sa-ti fie dreapta. Nu te abate nici la stanga, nici la dreapta. Photo credit below cms.nbc.org

cross-praying-trial

2 Trebuie sa te pocaiesti

Crestinii s-au pocait. Zice mai departe Petru, „Pocaiti-va daca v-ati vazut pacatosi.” Exista o cantare la noi, era o cantare veche: Pacatos ca mine nu-i nimeni Domnul meu. Recunosteam in cantarea asta ca suntem pacatosi. Cunosc un om de aici care spune ca-i cel mai pacatos om din Beius. De 11 ani imi spune; nu se pocaieste. Dar el stie. Bun, si daca fiecare si-ar pune termometru si vezi ca ai 40 de grade temperatura, daca ti-ai pus termometru, „bine ca stiu cat am,” si apoi te culci fericit? ..si visezi ingeri. V-ati pus intrebarea asta, la ce va ajuta ca ati stiut cate grade aveti? La ce va ajuta ca stiti ca sunteti pacatosi, ca stim ca suntem pacatosi? La ce ne-ajuta, daca nu ne pocaim? Primii crestini au vazut ca-s pacatosi si automat au hotarat sa faca pasul #2, sa se pocaiasca, nu doar sa analizeze, ci sa se si pocaiasca. 

Pocainta nu-i o aderare la un cult. Sa stiti; nu confundati pocainta cu un loc. Pocainta e o stare, nu un loc. Stiti ca cea mai frumoasa definitie a pocaintei e in cartea lui Iona, cand Dumnezeu spune despre cei din Ninive ca „se intorceau de la calea lor cea rea”? Unde [in Biblie] scrie ca s-au dus dintr-un loc intr-altul, ci spune: „S-au intors de la calea lor cea rea. Erau pe o cale gresita. Au vazut ca sunt pe o cale gresita, s-au imbracat in sac si cenusa si spune sfanta Scriptura ca s-au hotarat sa se intoarca de la calea lor cea rea. Bun, suntem pe o cale gresita. Pai, hai sa ne-o schimbam atunci. Pocainta predicata de Ioan Botezatorul, dvs. stiti ce a produs pana la urma? Si Ioan a simtit greseala. Pui de naparci a dus. Ce au zis oamenii? Daca ne botezam, scapam de foc. Te bagi in apa ca sa scapi de foc. Si a spus Isus Hristos, „Pocainta pe care v-o predic Eu nu produce pui de naparci, ci produce apostoli. Dar pentru asta trebuie sa intelegeti ca pocainta e un drum greu. Si ea nu are o zi, nu are o data cand se sfarseste, are o zi inc are incepe si se sfarseste in ceruri. In fiecare zi trebuie sa va luptati cu pocainta. Sunt oameni la care, atunci cand le spui, „Te-ai pocait?” se inerveaza. Dar fratilor, in fiecare zi trebuie sa ne intrebam asta. Trebuie sa ne mai pocaim, trebuie sa stam mai aproape de Dumnezeu.(18)

Care-i problema cu pocainta noastra? Se duce intr-o zi un tinerel la un preot si zice, „Parinte, eu nu inteleg, eu trebuie sa fac ceva ca sa ma apropii mai tare de Dumnezeu, dar nu stiu ce sa fac.”
Acuma, zice preotul catre el, „Hai sa bem o cana de ceai, ca-i frig.”
„Bun,” a zis el. Se apuca parintele si ia o ceasca de ceai, tine ibricul si tot pune, pune ceai. Se umple cana si parintele tot ii povestea, si ceaiul a curs.
„Parinte, dar opreste-te ca s-a terminat.”
„Nu,” zice el, asa am vrut sa-ti explic eu tie, ca asta esti tu. Cana asta esti tu. Asa esti de plin de tine, ca nu mai are unde incapea Dumnezeu. Am vrut sa-ti explic: Unde-L bag pe Dumnezeu acuma? Unde vrei? Vrei sa te pocaiesti, sa te intorci la El? Goleste-te.”

De cele mai multe ori venim cu o cana plina inaintea lui Dumnezeu si spunem, „Doamne, fa o minune cu asta.” Ce minune sa faca? Pocainta inseamna sa te golesti. Vino cu cana goala, „N-am nimic, umple-ma. Asta-i rugaciunea disperatului.” „N-am nimic, sunt gol, sunt chimval zanganitor, sunt o cana de tinichea goala. Umple-ma Doamne!” Cata vreme suntem plini de noi, n-are unde incapea Dumnezeu. Pocainta este golirea de sine ca sa te poata umple Dumnezeu.

3. Trebuie sa crezi in Isus

Credinta nu e altceva decat o incredere in ceea ce nu vezi. Aici e slabiciunea noastra. Ziceam de dimineata, „Acest Isus pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, in care credeti, fara sa-L fi vazut.” Cel mai greu lucru din lume nu-i sa te pocaiesti. Tragi parul de pe cap la pocainta, te dai de pamant, plangi, iti pare rau, iti ceri iertare de la toata lumea. Dar, cel mai greu e sa crezi. Oamenii de fapt, cand zic c anu vor sa se pocaiasca, le este frica de credinta, nu de pocainta. Crezi in ceva  ce… [altii zic] „tot vine Domnul Isus de 2,000 de ani,” scuzati-ma, L-am asteptat in anul 500, in anul 1,000, n-a venit nici inaul 1,500. Ce sa mai vorbesc de anul 2000. In 2000 L-am asteptat, n-a venit nici in 2000. Lasa ca vine El. Stiti cand va veni. Cand nu o sa-L mai asteptam, ca acuma inca Il mai asteptam. Mai sunt cativa care-L asteapta. Si atunci, uitati-va la lucrul acesta, mereu ne gandim: ce inseamna credinta?

Credinta, sa va explic simplu. Ajung Israelitii in fata Marii Rosii, din spate veneau Egiptenii sa-i omoare. In fata Marea, ei in sandale. Zice Moise, „Fiti increzatori. Stati linistiti si veti vedea mantuirea.” Sii zice Dumnezeu, „Nu-mi place ce-ai predicat tu. Spune poporului sa puna piciorul in apa si veti vedea minunea.” Intelegeti? Credinta nu inseamna sa stai, credinta nu ii sa ai 100 de lei si sa dai 10 unui sarac, si sa-ti mai pastrezi 90 si sa umbli prin credinta. Credinta e sa-i dai pe cei 100 si sa spui, „E treaba Ta, Doamne sa-mi asiguri deseara cina.” Toti [banii]. Cata vreme dam 10%, nimeni n-are credinta de aicea, ci cand ai dat tot ce ai. Ne-am pocait, ne-am pastrat cateva lucruri pentru noi. „Crezi in Dumnezeu?” „Cred.” Toata lumea crede in Dumnezeu, vi se pare ca credeti in Dumnezeu. Ce veti lasa copiilor vostri? Casa, masina si cate o cheie de la ceva. N-a nevoie de asta in primul rand.

Va trebui sa le lasati o poveste pentru copiii dvs. Stiti care este povestea? Intr-o zi, Dumnezeu s-a atins de mine si de mama voastra si ne-a binecuvantat. In ziua asta, Dumnezeu l-a vindecat pe bunicul vostru. A fost o zi cand nu am mai avut nici o bucata de paine pentru voi, nici ghete in picioare, dar Dumnezeu s-a atins. Copii vostri au nevoie de o povestire in primul rand. Nu de casa, banii vostri, nu de masinile voastre, astea n-au povesti. Ei au nevoie de o poveste frumoasa. Ziua in care Dumnezeu ne-a cercetat, ziua in care Dumnezeu ne-a umplut cu Duhul Sfant, ziua in care am pus piciorul in apa si Dumnezeu ne-a facut sa umblam ca pe trotuar. „Du-te si te spala,” a zis Domnul Isus unui orb, dupa ce l-a uns cu tina. S-a dus si a crezut, cand se spala pe ochi cu apa va vedea; daca nu, ramanea orb.

Credinta nui credinta aceea cand ai dovezi, ci credinta e atunci cand sfidezi logica, pentru ca ea, credinta, are de-a face cu ascultarea. Du-te si te spala. Cand a plecat leprosul de la Isus, era tot cu lepra. [Isus i-a siz], „Du-te si te arata preotului.” Zice: cand era pe drum s-a curatit. Cea mai mare rasplata a credintei este ca sa vezi ceea ce-ai crezut. Si atat vom vedea, fiecare dintre noi, cat am crezut. Ati crezut putin, veti vedea putin. Dar, daca veti intelege ‘ferice de cei ce n-au vazut si-au crezut,” va trebui intr-o zi sa intelegeti ca rasplata credintei este ca sa vezi ceea ce ai crezut. Crezi ca Dumnezeu e mare? O sa-L vezi mare intr-o zi. Crezi ca Dumnezeu vrea sa te vindece? Vei vedea vindecarea. Crezi ca Dumnezeu poate sa faca dintr-un gunoi ca tine un om sfant? Dumnezeu se poate indura de tine. Dar pentru asta trebuie sa crezi  ca sa vezi. Nu sa vezi ca sa crezi.

4. Trebuie sa fi nascut din nou

Spuneam odata pilda cu marul paduret. L-ai adus, mar paduret din mijlocul padurii, din salbaticiune. Ii salbatic si l-ai pus in gradina si ai spus, „Domnule, un spatiu ingradit, relaxat, muzica, in gradina ta. Ii pui gunoi, il pui in centru gradinii si e izvorul atentiei tale si la anul ce va face? Mere padurete. Bun, atunci, du-te si trage-i o mama de batatie in celalalt an. Rupe-i doua crengi, inteapa-l. Ce va face dupa ce-l bati? Ati incercat cu pruncii vostri si a iesit? Nu. Cand i-ati gustat, tot acrii erau. Mai aveti o sansa, duceti-va si puneti o eticheta. Bateti-i un cui, cu eticheta, acolo in fata si scrieti mare cu rosu: Mar Ionatan. Mancati, pofta buna. Tot mere padurete/ Ce-i cu el? Tebuie altoit, fratilor. El are o problema genetica. E mar paduret. Trebuie schimbat ceva. Nu-i schimbi foaia, ii schimbi viata. Prin nasterea din nou devii un alt om. Primii crestini asta au facut-o.

5. Trebuie sa te botezi

Au fost pocaiti, au crezut, au fost nascuti din nou, si spune Biblia ca automat s-au botezat dupa aceea. Primii crestini au recunoscut ca sunt pacatosi, au recunoscut ca trebuie sa se pocaiasca, sa creada, sa fie nascuti din nou, si sa se boteze. Si botezul e o porunca. Isus Hristos i-a spus lui Ioan, „Asa se cade, sa facem tot ceea ce trebuie sa facem, sa implinim tot ceea ce trebuie sa implinim.” Dar nu toti de aici se pot boteza, pentru ca prima conditie a botezului este enuntata la inceput, „Pocaiti-va,” le-a zis Petru. Deci nu se pot boteza, decat cei care s-au pocait inainte. Un copil nu poate sa simta ca-i pacatos, nu poate sa se pocaiasca, sau sa creada. Dar, nu e nici o diferenta intre [un copil de] 6 sapatmani si unul de 18 ani, daca nu treci prin etapele astea. Astea trebuie sa fie inainte de botez. Nu-i suficient sa-ti cauti haine inainte de botez, ci trebuie sa te pocaiesti.

6. Trebuie sa traiesti o viata noua

Apoi, spune Biblia ca crestinii au trait o viata noua. Asta inseamna ca viata aceea pe care au trait-o, au trait-o cu lepadare de sine. S-au lepadat de sine ca sa aiba unde incapea Dumnezeu si altii. Au predicat evanghelia altora si cu pretul vietii lor. Au fost oameni care au avut curatie inlauntrul inimii lor, dar si-n afara. Primii crestini, sa stiti ca au inteles ca Evanghelia merge cu paine si sapun. Au inteles ca trebuie sa le dea la altii de mancare si sa-i ingrijeasca. Pe unde a trecut crestinismul e civilizatie. Unde nu-i crestinism, nu-i civilizatie. Am fost in Africa si am vazut diferente uluitoare intre satul in care erau crestini si satul in care nu erau crestini. Dincolo erau toti in pom dezbracati. La 1 km mai incolo, frumos imbracati toti, vorbeau frumos cu toata lumea, aveau un zambet al fetei. Deci, pe unde trece crestinismul ii civilizatie. Biblia civilizeaza, fratilor. Biblia invata sa dai prioritate la un batran in tramvai cu tine. Crestinismul inseamna civilizatie. Crestinul traieste frumos.

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul XI – Extaze si Viziuni

Citeste

Photo credit www.townfieldchurch.org.uk

,,S-au deschis cerurile, si am avut vedenii dumnezeiesti” (Ezechiel 1:1)

Considerarea acestei vieti de rugaciune si consacrare, ne aduce ca sa vorbim de viziunile ce i-au fost acordate lui Sundar Singh.

Cu toate ca spiritul majoritatii oamenilor concepe cu greutate realitatea acestor extaze, nu ne este permis nici sa nu le luam in considerare, nici sa ne indoim de ele.

Un prieten povesteste ca intr-o zi intrand in camera lui Sadhu (in India), il gasi sezand surazator, cu ochii mari deschisi. El il intreaba ceva, dar n-a primit raspunsul, Sundar parand ca nici nu-l vede, nici nu-l aude. Atunci amicul lui a inteles ca Sadhu era in extaz.

Asadar intocmai ca Apostolul Pavel, Sadhu avea viziuni si revelatiuni din partea Domnului. ,,A fost rapit pana la al treilea cer, a fost rapit in rai, si a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, si pe care nu-i ingaduit unui om sa le rosteasca”. (2 Corinteni 12:2,4)

In cuvantarile sale publice, niciodata n-a facut aluzie la viziunile sale. Despre ele n-a vorbit decat unor prieteni intimi, a caror discretie o cunostea.

-,,Eu am publicat deseori aceste lucruri, insa nu am spus ca eu insusi le vazusem, fiindca nu ma intelegeau”.

El si-a amintit de tacerea voluntara a Apostolului Petru si ar fi vrut sa tina ascunse aceste revelatiuni pana la moarte. Cedand insa dorintelor catorva amici, a publicat o carte mica ce a fost tradusa din engleza sub titlul ,,Viziuni din lumea spirituala”. Aici descrie vedeniile sale care i-au fost acordate in momentele de extaz.

,,Apostolul Ioan, n-a intrebuintat cuvantul extaz ci ,,in duhul” (in spirit), ceea ce inseamna acelasi lucru”. Sundar  mai mult ca nimenea respingea cu tarie, idea de a-si vedea cuvintele puse pe aceeasi treapta cu Scriptura, insa el socotea ca experienta sa spirituala, este inrudita cu aceea a autorului cartii Apocalipsa.

-,,Eu inteleg ceea ce a vrut Pavel sa spuna: – ,,Daca am fost in trup sau fara trup, nu stiu”-. Atunci cand m-am gasit si eu in acest loc, impresia imi era ca aveam un corp obisniut, insa facut din lumina. Cand am vrut sa-l ating nu l-am simtit. Aceasta este ceea ce Pavel numeste ,,corp spiritual”. In ceruri nu se vede cu ochii carnii, ci cu ochii spirituali si mi s-a zis ca oamenii vor vedea la fel, cand vor fi lepadat corpul lor muritor”.

Toate viziunile lui Sadhu se desprind dintr-acelasi fond si in aceasta consta proba convingatoare  a caracterului lor cristocentric. In centrul viziunii se gaseste totdeauna aparitia inefabila, indescriptibila a lui Hristos pe Tron.

-,,Fata Lui asa cum am vazut-o in timpul extazului, seamana foarte mult cu aceia pe care am privit-o in momentul convertirii mele. Cicatricile Lui nu sunt urate la vedere. Ele sunt stralucitoare si frumoase. Barba si parul Lui sunt ca aurul, iradiind lumina. Chipul lui este intocmai ca soarele, insa nu orbeste privirile. Este un obraz adorabil, mereu surazator, un suras iluminat de dragoste si nu inspira vreo teama. De jur imprejurul tronului pana in profunzimile infinitului, se gaseste o multime de fiinte glorificate. Unii sunt sfinti, altii ingeri.Deosebirea este fara importanta, mi s-a spus ca toti sunt una. Ei par sa fie frati mai tineri ai lui Hristos. Cu totii in slava, insa slava lui Hristos o depaseste infinit pe a lor. Vesmintele acestora sant facute dintr-o lumina dulce colorate in nuante infinit mai variate decat acelea de pe pamant. Lumea noastra nu are nicaieri ceva asemanator, nici in diamante, nici in pietre pretioase. Cand aceste fiinte vorbesc, intr-o clipita gandurile lor patrund in inimi. Astfel se intampla uneori sa se cunoasca gandirea unei fiinte mai inainte ca ea sa vorbeasca.. Eu nu am avut nevoie sa invat limbajul lumilor de dincolo. Cand parasim trupul nostru si patrundem in lumea spiritului, noi vorbim acelasi limbaj tot atat de usor precum un copil nou nascut incepe sa respire la nastere”.

,,In cursul acestor viziuni am avut conversatii miraculoase. Intr-aceasta consta veritabila comuniune a sfintilor. Noi am vorbit lucruri spirituale si probleme a caror solutii nu se cunoaste aici pe pamant. Glorioasa societate a alesilor le rezolva cu usurinta. Acolo exista lucruri pe care am putut sa le vad si sa le aud, sa le percep cu claritate in spiritul meu, dar pe care nu le pot exprima, caci ar pierde frumustea lor, insa amintirea acestor lucruri este vesnic cu mine”.

,,In timp ce aici pe pamant, oamenii se plictisesc dupa cateva ore de repaos si de pace compecta, in aceasta lume spirituala niciodata nu te simti obosit, sau sa doresti alceva in schimb. Ceea ce m-a izbit mai mult, a fost ca aici m-am  simtit in largul meu si pe deplin fericit; nimic nu ma apasa. Cand doua persoane vor sa se regaseasca, oricare ar fi distanta care ii separa, ajunge fulgerul unui gand, ca sa-i uneasca. Acela care a stat in aceste locuri, fie numai o secunda, gandeste: Aici mi-am lasat inima; aici am gasit multimea absoluta, aici nu exista nici suferinta, nici povara, ci dragostea, valuri de dragoste, bucurie perfecta. Si astfel este pentru vecie. Nimenea nu pretinde ceva pentru sine. Toti spun: iata, este patria noastra, si cum nu exista cuvinte care pot sa redea acestea, iata pentru ce apostolul Pavel a scris ca a auzit cuvinte infenabile”.

,,Foarte multe lucruri de acolo, corespund cu ceea ce este frumos pe pamant, insa ele sunt lipsite de orice imperfectiune. Muntii, arborii si florile pamantului nostru nu sunt decat reflexul celor pe care le-am putut vedea acolo sus”.

,,Totul, chiar obiectele neinsufletite, par sa fi fost creiate pentru a multumi continuu Creiatorului si printr-un elan unitar”.

,,Vederea se duce la milioane de leghe, nici case, nici case, nici ziduri nu pot sa o opreasca. Acelasi lucru este in mijlocul multimilor: totul este transparent si privirea strabate fiintele din toate partile. Nimenea nu ascunde iubirea sa si ceea ce are pe inima. Acolo realizam nu numai aspiratiile noastre de aici, ci inca isi gasesc implinirea si acele dorinte ce n-au fost in constient. Totul este o incantare. Acolo se afla adevarata noastra patrie”.

,,Unde de lumina si de iubire radiaza din Hristos, in care se gaseste intrupata toata plinatatea  divinatatii. Acestea sunt cele care dau intr-un fel misterios viata creaturilor de orice gen. Materia si miscarea nu pot sa o creeze, singura viata naste viata. Am afat ca aceste unde erau Duhul Sfant. Cum luna pare totdeauna deasupra noastra in oricare loc ne gasim, acelasi lucru este cu Hristos in ceruri, vizibil din toate partile. Am privit multime de fiinte glorificate, ce ziceau: El este aproape de mine, El este aproape de mine!”

Din cartea lui Sadhu, „Viziuni din lumea spirituala”, evidentiem printre altele, urmatoarele pagini:

La Kotgarh, sunt patrusprezece ani de atunci, in timp ce ma rugam, ochii mei se deschisera la o viziune cereasca. Tot ceea ce contemplam era atat de real incat am gandit ca am murit si ca sufletul meu a intrat in maretia cerurilor. De-a lungul scurgerii anilor, aceste viziuni au continuat sa-mi imbogateasca viata. Eu nu pot sa le provoc dupa vointa, ci in general cand ma aflu in rugaciune, ochii mei se deschid (uneori de opt pana la zece ori pe luna). Timp de o ora sau doua vad cerul si merg cu Hristos in gloria sferelor celeste, vorbind cu ingerii si spiritele. Raspunsurile lor mi-au procurat materialul mai multor scrieri de ale mele si indescriptibilul extaz al acestei comuniuni spirituale, ma face sa suspin dupa clipa cand voi intra pe vecie in fericirea si societatea rascumparatilor.

Unii poate vor gandi ca aceste viziuni nu sunt decat o forma de spiritism. Ingaduiti-mi sa afirm, ca exista o diferenta esentiala intre aceste experiente si spiritismul. Spiritismul pretinde ca aduce stiri si semne din partea spiritelor disparutilor, stiri atat de fragmentate si de neinteligibile (adesea chiar mincinoase), incat mai degraba abat de la adevar pe adeptii sai, decat sa-i conduca acolo. Din contra, in viziunile mele, eu vad clar toate detaliile glorioase ale lumii de dincolo si particip la comuniunea reala si binefacatoare cu sfintii in mijlocul splendorilor cerului devenit vizibil. Aceasta comuniune a sfintilor este un fapt atat de real in practica bisericii, incat ea face parte integranta din articolele de credinta cunoscute sub numele de simbolul apostolilor.

,,Intr-una din viziunile mele am cerut o proba biblica in ce priveste aceasta comuniune a sfintilor. Mi s-a raspuns ca fusese clar dat in Zaharia 3:7-8. Ca aceia care in text sunt numiti cei ce stau aicea, nu erau nici ingeri, nici oameni in carne si oase, ci sfinti glorificati. Cu conditia ca sa faca voia Sa, Dumnezeu a promis lui Iosua, sa-l lase sa mearga cu sfintii prezenti, adica cu spiritele acelora care au devenit perfecti si cu care el va avea partasia in spirit”.

Pe langa descrierile lumii de dincolo ce i-a fost data sa o contemple, Sadhu in cartea sa, face si descrierile mortii catorva persoane. Citam la intamplare: moartea unui filozof, a unui muncitor, si a unui sceptic; a unui om cinstit  si a unui hot, a unui preot mandru si a unui credincios umil. Dintre aceste episoade, am vrea sa scoatem doua in relief si anume: moartea unui copil si moartea unui om drept. Prima pentru ca ea este un izvor de mangaiere pentru multe mame, a doua pentru ca ea corespunde celor ce-au putut sa se vada la patul de moarte, acelor a caror viata a fost ascunsa in Hristos.

-,,Un copilas a murit de o pneumonie si un grup de ingeri au venit sa-i conduca sufletul in vesnicie. As fi vrut ca mama lui sa poata asista la aceasta minunata ceremonie: in loc sa planga ea ar fi cantat de bucurie vazand ingerii purtand grija copilului cu o dragoste si o gingasie pe care nici o mama n-ar putea sa le aiba. Am auzit un inger , care spune: iata cat se tanguie mama asta de scurta despartire. In putini ani fericirea de a fi impreuna cu copilasul ei ii va fi redata. Atunci ingerii au condus sufletul in mareata si lumineasa parte a cerului rezervat copiilor. Acolo ei ii ingrijesc si ii instruiesc, in toata intelepciunea cereasca, astfel ca acestia devin treptat, treptat asemenea lor”.

,,Ceva mai tarziu mama de asemenea a murit. Copilasul a devenit asemenea unui inger, si a venit impreuna cu ei sa-i primeasca sufletul. Cand el i-a spus: mama ma recunosti? Eu sunt fiul tau – inima mamei a fost inundata de bucurie. Ei sau imbratisat cu o fericire nespusa. Apoi tot mergand el arata explicand mamei sale, ceea ce vedeau. Pe durata in care ea trebuia sa ramana in starea intermediara, el a stat cu ea. Cand s-a terminat instructiunea necesara, a dus-o in sfera mai superioara, unde el insusi locuia. Din toate partile se zareau peisaje magnifice unde stateau numeroase suflete, care pe pamant au suferit pentru Hristos si apoi au castigat locul lor glorios de onoare. De jur imprejur se vedeau munti frumosi si izvoare proaspete de apa, iar gradinile erau pline de tot felul de flori frumoase si de fructe delicioase. Acolo se gasea tot ce inima poate sa-si doreasca. Fiul spunea: in lumea fizica, care nu este decat un reflex palid al acesteia, iubitii nostri ne plang, insa spune-mi aici este moarte, sau adevarata viata dupa care orice suflet ravneste? Mama i-a raspuns: Fiul meu, aici este adevarata viata si daca as fi stiut adevarul in privinta cerului, niciodata n-as fi plans moartea ta. Ce pacat ca locuitorii pamantului sunt atat de orbi! Cu tot faptul ca Domnul a explicat maretia cerului, ca Evangheliile vorbesc mult despre gloria eterna a Tatalui, nu numai ignorantii nu cunosc nimic din ea, ci si numerosi credinciosi sunt la acelasi nivel. Faca Dumnezeu ca toti sa ajunga intr-o zi in acest fericit locas.

Si iata a doua povestire:

-„Un inger mi-a povestit moartea unui adevarat crestin care timp de treizeci de ani a servit pe Isus din toata inima lui. Putine clipe inainte de a sfarsi, Dumnezeu ii deschise ochii spirituali. El a vazut un grup de ingeri si sfinti, care veneau sa-l primeasca. Mintuitorul ii intindea mana. El a scos un strigat de bucurie, care au facut sa trezeasca pe cei ce-l asistau. Ce frumoasa zi pentru mine, striga el. De mult timp astept sa ma bucur de a vedea pe Mintuitorul meu si sa merg la El. O, amicii mei, priviti fata lui stralucind de dragoste si vedeti acesti ingeri, care au venit la primirea mea! Eu plec spre adevarata mea casa. Nu va intristati, ci veseliti-va”.

„Unul dintre cei care i-l inconjura, a spus: spiritul sau slabeste. El insa in replica: nu, eu sunt cu totul constient, as vrea numai ca voi sa puteti vedea ceea ce eu vad! Imi pare rau ca aceasta va este ascuns Adio! Noi ne vom intalni acolo. Apoi inchizand ochii, adauga: Doamne, in mainile Tale imi incredintez spiritul”.

In extazele sale, Sadhu are o viziune directa si linistita a lumii invizibile. El vede toate lucrurile in imagine. Misterul ascuns in Dumnezeu din toate timpurile, este relevat sufletului sau. Facultatile spiritului sau sunt desteptate din plin  si astfel gaseste raspunsul la problemele care-l preocupa. Contempland minunile indefinibile ale acestei lumi ceresti, inima ii este umpluta de profunda pace si de indescriptibila bucurie. Cand el revine la starea normala de cunostinta, marturiseste ca ii vine greu sa inteleaga pe omul comun, ordinar, absorbit de lucrurile pamantesti.

-„Adeseori, spunea el, cand extazul s-a terminat imi pare ca oamenii sunt orbi de nu vad, ceea ce eu vad, fiindca totul imi pare atat de real, atat de evident”.

Pentru sine, extazul nu inseamna numai orele de beatitudine in comuniune vie  cu Dumnezeu, dandu-i o idee de gloriile ce au sa vina, ci extazul ii este de asemenea o sursa de energie si de improspatare  launtrica. El se simte intarit si reinoit pentru lucrarea de predicator al Evangheliei.

-,,Darul extazului pe care Dumnezeu mi L-a acordat, este cu mult mai de pret  decat un palat aici jossi decat tot ceea ce pamantul ar putea sa-mi ofere. Intr-insul, gasesc o bucurie atat de mare , incat ea depaseste toate celelalte. In timpul vietii mele de sadhu, au existat momente cand chinul foamei, a setei, al persecutiilor ar fi putut sa faca sa renunt la aceasta existenta de suferinte, daca n-as fi primit atunci darul extazului. N-as dori sa-l schimb pentru lumea intreaga”.

Cu toate acestea, Sadhu gandeste ca drumul normal al comuniunei cu Dumnezeu este in practicarea simplei rugaciuni si nu in cautarea extazului. Acesta este doar un dar, care se primeste si nu-i de cerut pentru sine.  Invocarea si meditatia insa sunt pentru fiecare. Daca cineva este chemat sa mearga mai departe, Dumnezeu insusi ii va descoperi. Altmiteri, el trebuie sa se multumeasca de harul decurgand din rugaciune.

,,In rest – spune el – se apropie timpul cand toti vom pasi in aceasta lume spirituala si vom vedea aceste lucruri cu proprii nostri ochi. Dar inainte de a parasi acest pamant pentru eterna noastra patrie, trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu si prin gratia Sa, sa savarsim intocmai opera pe care El ne-a incredintat-o. Numai astfel vom realiza scopul existentei noastre terestre si vom intra fara umbra de regret in fericirea fara sfarsit din Imparatia cerurilor”.

„Noi n-avem aici jos pe pamant o cetate permanenta, ci o cautam pe aceia care va sa vina”.

Cornel Urs – Misiune in India

Cornel Urs in India

“Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.”
Luca 10:2

Scurta prezentare a minuniilor facute de Dumnezeu in calatoria din India 2013.
Toata lucrurile prezentate in acest videoclip sunt pentru a onora Jerfa lui Isus si a da lauda lui Dumnezeu.
Cornel Urs – Misionar
Surender Signh – Spring of life International
Urs Ioan Flavius
VIDEO by  thevowexpress  Cornel Urs website http://www.cornelurs.ro/

Cornel Urs – Misiune in India

O Doamne mare, cand privesc eu lumea !!! How Great Thou Art !!! on DRUMS (Exceptional) + The story behind the song

Photo credit www.challies.com

ISTORIA CANTARII ‘O Doamne mare, cand privesc eu lumea’.
Originea imnului- O poezie scrisa de Suedezul Carl Gustav Boberg (1859–1940) in Sweden in anul 1885. Poezia a fost tradusa in L. Germana in 1907, apoi in L. Rusa in 1912 si in Limba Engleza in anul 1925. Cantarea a fost popularizata in capaniile evanghelistice a lui Billy Graham. Cat despre melodie, un mic soc celor ‘PURISTS’ – melodia vine de la o cantare populara Suedeza.

Una dintre cele mai marete cantari scrise vreodata:

O, Doamne mare, când privesc eu, lumea
Ce ai creat-o prin al Tau Cuvânt,
Si fiintele ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntretii, cu bratul Tau cel Sfânt.

/Atunci iti cânt, Maret Stapânitor,
Ce mare esti, ce mare esti!
Atunci iti cânt Maret Stapânitor,
Ce mare esti, ce mare esti!!!

Privirea când mi-o-nalt si vad minunea,
Multimea astrelor ce-alerg pe cer,
Maretul soare, cât si blânda luna,
Ca mingi de aur plutind prin eter.

Când întâlnesc pe Domnu-n Cartea Sfânta
Si când zaresc multimea de-ndurari,
Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit într-una
Si i-a condus prin binecuvântari.

Si-L vad pe Isus pe pamântu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har,
Zaresc în duh amara-I suferinta
Si mântuirea ce mi-o da în dar.

Când ma apasa sarcini mari si grele,
Când sufletu-mi e trist pân-la mormânt,
El se apleaca plin de mângâiere,
Si-mi ia tot chinul de-orice legamânt.

Când Domnul bun ma va chema la Sine
Si când voi sta uimit în fata Sa,
Privind pe Domnul Sfânt al vesniciei,
Cazând la tronu-I ma voi închina.

VERSURI de la http://www.gugalyrics.com

Sung by World Outreach Worship featuring StikYard – Just imagine singing in heaven !!!

VIDEO by World Outreach Church

Verse 1:
O Lord my God, When I in awesome wonder,
Consider all the worlds Thy Hands have made;
I see the stars, I hear the rolling thunder,
Thy power throughout the universe displayed.

Chorus:
Then sings my soul, My Saviour God, to Thee,
How great Thou art, How great Thou art.
Then sings my soul, My Saviour God, to Thee,
How great Thou art, How great Thou art!

Verse 2:
When through the woods, and forest glades I wander,
And hear the birds sing sweetly in the trees.
When I look down, from lofty mountain grandeur
And see the brook, and feel the gentle breeze.
Chorus

Verse 3:
And when I think, that God, His Son not sparing;
Sent Him to die, I scarce can take it in;
That on the Cross, my burden gladly bearing,
He bled and died to take away my sin.
Chorus

Verse 4:
When Christ shall come, with shout of acclamation,
And take me home, what joy shall fill my heart.
Then I shall bow, in humble adoration,
And then proclaim: „My God, how great Thou art!”
Chorus

[From: http://www.elyrics.net%5D

About the hymn:

How Great Thou Art” is a Christian hymn based on a Swedish poem written by Carl Gustav Boberg (1859–1940) in Sweden in 1885. The melody is a Swedish folk song. It was translated into English by British missionary Stuart K. Hine, who also added two original verses of his own composition. It was popularized by George Beverly Shea and Cliff Barrows during the Billy Graham crusades. It was voted the United Kingdom’s favourite hymn by BBC’s Songs of Praise. „How Great Thou Art” was ranked second (after „Amazing Grace”) on a list of the favorite hymns of all time in a survey by Today’s Christian magazine in 2001.

Boberg wrote the poem „O Store Gud” (O Great God) in 1885 with nine verses.

Inspiration

The inspiration for the poem came when Boberg was walking home from church near Kronobäck, Sweden, and listening to church bells. A sudden awe-inspiring storm gripped Boberg’s attention, and then just as suddenly as it had made its violent entrance, it subsided to a peaceful calm which Boberg observed over Mönsterås Bay. According to J. Irving Erickson:

Carl Boberg and some friends were returning home to Mönsterås from Kronobäck, where they had participated in an afternoon service. Nature was at its peak that radiant afternoon. Presently a thundercloud appeared on the horizon, and soon sharp lightning flashed across the sky. Strong winds swept over the meadows and billowing fields of grain. The thunder pealed in loud claps. Then rain came in cool fresh showers. In a little while the storm was over, and a rainbow appeared.

When Boberg arrived home, he opened the window and saw the bay of Mönsterås like a mirror before him… From the woods on the other side of the bay, he heard the song of a thrush…the church bells were tolling in the quiet evening. It was this series of sights, sounds, and experiences that inspired the writing of the song.

According to Boberg’s great-nephew, Bud Boberg, „My dad’s story of its origin was that it was a paraphrase of Psalm 8 and was used in the ‘underground church’ in Sweden in the late 1800s when the Baptists and Mission Friends were persecuted.” The author, Carl Boberg himself gave the following information about the inspiration behind his poem:

„It was that time of year when everything seemed to be in its richest colouring; the birds were singing in trees and everywhere. It was very warm; a thunderstorm appeared on the horizon and soon thunder and lightning. We had to hurry to shelter. But the storm was soon over and the clear sky appeared.

„When I came home I opened my window toward the sea. There evidently had been a funeral and the bells were playing the tune of ‘When eternity’s clock calling my saved soul to its Sabbath rest.’ That evening, I wrote the song, ‘O Store Gud.’ (Photo below via society6.com)

The words were first translated from Swedish to German in 1907, then intro Russian in 1912. The first literal English translation of O store Gud was by E. Gustav Johnson (1893–1974), then a professor of North Park College, Illinois. His translation of verses 1, 2, and 7-9 was published in the United States in the Covenant Hymnal as „O Mighty God” in 1925. Stuart K. Hine first heard the Russian translation of the German version of the song while on an evangelistic mission to the Carpathian Mountains in Ukraine, near the Polish border, in 1931. Upon hearing it, Hine was inspired to create his English paraphrase known as “How Great Thou Art”. According to Michael Ireland, „Hine and his wife, Edith, learned the Russian translation, and started using it in their evangelistic services. Hine also started re-writing some of the verses – and writing new verses (all in Russian) – as events inspired him.

In 1948 Hine finished composing the final verse. Hine finalized his English translation in 1949, and published the final four verse version in his own Russian gospel magazineGrace and Peace that same year. As Grace and Peace was circulated among refugees in fifteen countries around the world, including North and South America, Hine’s version of O store Gud (How Great Thou Art) became popular in each country that it reached. British missionaries began to spread the song around the world to former British colonies in Africa and India in approximately its current English version. According to Hine, James Caldwell, a missionary from Central Africa, introduced Hine’s version to the United States when he sang it at a convention in Stony Brook, New York, on Long Island in 1951.

The Manna Music version of the song was popularized as the “signature song” of the 1950s Billy Graham Crusades. It was popularized by George Beverly Shea and Cliff Barrows during Billy Graham crusades. According to Ireland:

As the story goes, when the Billy Graham team went to London in 1954 for the Harringay Crusade, they were given a pamphlet containing Hine’s work. „At first they ignored it, but fortunately not for long,” said [Bud] Boberg. They worked closely with Hine to prepare the song for use in their campaigns. They sang it in the 1955 Toronto campaign, but it didn’t really catch on until they took it to the Madison Square Garden in 1957. According to Cliff Barrows (Dr. Graham’s longtime associate), they sang it one hundred times during that campaign because the people wouldn’t let them stop.”

Read more about this on wikipedia – http://en.wikipedia.org/wiki/How_Great_Thou_Art

Spurgeon – Dumnezeu e lângă noi

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Îl cauți pe Dumnezeu? Photo credit solidrockcounseling.wordpress.com

Dacă Dumnezeu nu e departe de niciunul dintre noi, atunci căutarea noastră e plină de speranță. Dacă eu Îl caut pe Dumnezeu şi El nu e departe, atunci sigur Îl voi găsi. Nu trebuie să mă urc în ceruri, nici să mă cobor în adâncuri, căci El e aproape! Ah, să ai doar credință ca să-L vezi şi atunci ajungi la EL fără să te mişti de pe scaun. Dacă Îl cauți şi El te caută sigur, căci altfel nu ți-ar fi venit gândul să-L cauți. Când păcătosul Îl caută pe Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu caută pe păcătos şi ei se vor găsi repede. Oare nu e scris că, dacă Îl cauți Se va lăsa găsit? Căutați pe Dumnezeu până se poate găsi, chemați-L sincer.

Cât de bine vede Domnul pocăința noastră! Dacă este aproape El vede lacrima care curge acum pe obrazul tău, El vede povara păcatului care apasă inima ta, cunoaşte tulburarea sufletului tău şi îți pricepe neliniştea. Când stau aproape de o persoană care e chinuită, nu pot să n-am milă de ea. Tatăl din ceruri este mult mai milos decât noi, şi după cum se îndură un tată de copiii săi, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

Dacă inima ta e zdrobită, Domnul te înțelege. Dacă vrei să scapi de păcat, El aude strigătul tău: „Cum voi fi mântuit?”. Vederea lacrimilor tale mişcă: auzul strigătului tău Îl umple de milă. Nu te îndoi de acest fapt: Dumnezeu nu poate fi aproape şi totuşi să fie nepăsător, căci numele Său e iubirea. El te-a auzit şi S-a îndurat de tine ieri, când ruşinea de păcatul tău te-a chinuit. Te vede acum în singurătatea ta şi în zbuciumul tău. Chiar de ai fi un cerşetor fugar şi atunci Domnul e aproape de tine.

revista Farul creştin, 23 martie 1946 monergism.ro

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Time Lapse Valea Yosemite California – Yosemite Valley – In Awe of God’s MAGNIFICENT Creation

Photo credit www.superbwallpapers.com

Amos 4:13

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vîntul, şi spune omului pînă şi gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, şi umblă pe înălţimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.

English:

For behold, he who forms the mountains and creates the wind,
and declares to man what is his thought,
who makes the morning darkness,
and treads on the heights of the earth—
the Lord, the God of hosts, is his name!

VEZI mai MULTE fisiere VIDEO aici

Josh Williamson back preaching in Scotland, even though he was arrested for preaching on the streets in September

Josh Williamson in Scotland – Photo credit https://gallery.mailchimp.com

The suicide rate among the people of Glasgow is too high. Each day people are drowning in depression. But there is hope!
In this message Rev. Williamson explains the only hope for humanity.
For more information visit: http://www.joshwilliamson.org/ & http://www.operation513.com/

VIDEO Published on Jan 15, 2014 by Josh Williamson

Hope for Glasgow

See the previous stories on street preaching here:

Your Weakness Should Drive You to God – Paul Washer

Paul washerIt’s really easy to say „I’m so weak”, but your problem is not that you are so weak, it’s that your strong. And I can prove it by just looking at your devotional life. Our problem is not that we are too weak, it is that we don’t recognize our weakness.

MP3: http://illbehonest.com/your-weakness-… VIDEO by I’ll Be Honest

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari