Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul XI – Extaze si Viziuni

Citeste

Photo credit www.townfieldchurch.org.uk

,,S-au deschis cerurile, si am avut vedenii dumnezeiesti” (Ezechiel 1:1)

Considerarea acestei vieti de rugaciune si consacrare, ne aduce ca sa vorbim de viziunile ce i-au fost acordate lui Sundar Singh.

Cu toate ca spiritul majoritatii oamenilor concepe cu greutate realitatea acestor extaze, nu ne este permis nici sa nu le luam in considerare, nici sa ne indoim de ele.

Un prieten povesteste ca intr-o zi intrand in camera lui Sadhu (in India), il gasi sezand surazator, cu ochii mari deschisi. El il intreaba ceva, dar n-a primit raspunsul, Sundar parand ca nici nu-l vede, nici nu-l aude. Atunci amicul lui a inteles ca Sadhu era in extaz.

Asadar intocmai ca Apostolul Pavel, Sadhu avea viziuni si revelatiuni din partea Domnului. ,,A fost rapit pana la al treilea cer, a fost rapit in rai, si a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, si pe care nu-i ingaduit unui om sa le rosteasca”. (2 Corinteni 12:2,4)

In cuvantarile sale publice, niciodata n-a facut aluzie la viziunile sale. Despre ele n-a vorbit decat unor prieteni intimi, a caror discretie o cunostea.

-,,Eu am publicat deseori aceste lucruri, insa nu am spus ca eu insusi le vazusem, fiindca nu ma intelegeau”.

El si-a amintit de tacerea voluntara a Apostolului Petru si ar fi vrut sa tina ascunse aceste revelatiuni pana la moarte. Cedand insa dorintelor catorva amici, a publicat o carte mica ce a fost tradusa din engleza sub titlul ,,Viziuni din lumea spirituala”. Aici descrie vedeniile sale care i-au fost acordate in momentele de extaz.

,,Apostolul Ioan, n-a intrebuintat cuvantul extaz ci ,,in duhul” (in spirit), ceea ce inseamna acelasi lucru”. Sundar  mai mult ca nimenea respingea cu tarie, idea de a-si vedea cuvintele puse pe aceeasi treapta cu Scriptura, insa el socotea ca experienta sa spirituala, este inrudita cu aceea a autorului cartii Apocalipsa.

-,,Eu inteleg ceea ce a vrut Pavel sa spuna: – ,,Daca am fost in trup sau fara trup, nu stiu”-. Atunci cand m-am gasit si eu in acest loc, impresia imi era ca aveam un corp obisniut, insa facut din lumina. Cand am vrut sa-l ating nu l-am simtit. Aceasta este ceea ce Pavel numeste ,,corp spiritual”. In ceruri nu se vede cu ochii carnii, ci cu ochii spirituali si mi s-a zis ca oamenii vor vedea la fel, cand vor fi lepadat corpul lor muritor”.

Toate viziunile lui Sadhu se desprind dintr-acelasi fond si in aceasta consta proba convingatoare  a caracterului lor cristocentric. In centrul viziunii se gaseste totdeauna aparitia inefabila, indescriptibila a lui Hristos pe Tron.

-,,Fata Lui asa cum am vazut-o in timpul extazului, seamana foarte mult cu aceia pe care am privit-o in momentul convertirii mele. Cicatricile Lui nu sunt urate la vedere. Ele sunt stralucitoare si frumoase. Barba si parul Lui sunt ca aurul, iradiind lumina. Chipul lui este intocmai ca soarele, insa nu orbeste privirile. Este un obraz adorabil, mereu surazator, un suras iluminat de dragoste si nu inspira vreo teama. De jur imprejurul tronului pana in profunzimile infinitului, se gaseste o multime de fiinte glorificate. Unii sunt sfinti, altii ingeri.Deosebirea este fara importanta, mi s-a spus ca toti sunt una. Ei par sa fie frati mai tineri ai lui Hristos. Cu totii in slava, insa slava lui Hristos o depaseste infinit pe a lor. Vesmintele acestora sant facute dintr-o lumina dulce colorate in nuante infinit mai variate decat acelea de pe pamant. Lumea noastra nu are nicaieri ceva asemanator, nici in diamante, nici in pietre pretioase. Cand aceste fiinte vorbesc, intr-o clipita gandurile lor patrund in inimi. Astfel se intampla uneori sa se cunoasca gandirea unei fiinte mai inainte ca ea sa vorbeasca.. Eu nu am avut nevoie sa invat limbajul lumilor de dincolo. Cand parasim trupul nostru si patrundem in lumea spiritului, noi vorbim acelasi limbaj tot atat de usor precum un copil nou nascut incepe sa respire la nastere”.

,,In cursul acestor viziuni am avut conversatii miraculoase. Intr-aceasta consta veritabila comuniune a sfintilor. Noi am vorbit lucruri spirituale si probleme a caror solutii nu se cunoaste aici pe pamant. Glorioasa societate a alesilor le rezolva cu usurinta. Acolo exista lucruri pe care am putut sa le vad si sa le aud, sa le percep cu claritate in spiritul meu, dar pe care nu le pot exprima, caci ar pierde frumustea lor, insa amintirea acestor lucruri este vesnic cu mine”.

,,In timp ce aici pe pamant, oamenii se plictisesc dupa cateva ore de repaos si de pace compecta, in aceasta lume spirituala niciodata nu te simti obosit, sau sa doresti alceva in schimb. Ceea ce m-a izbit mai mult, a fost ca aici m-am  simtit in largul meu si pe deplin fericit; nimic nu ma apasa. Cand doua persoane vor sa se regaseasca, oricare ar fi distanta care ii separa, ajunge fulgerul unui gand, ca sa-i uneasca. Acela care a stat in aceste locuri, fie numai o secunda, gandeste: Aici mi-am lasat inima; aici am gasit multimea absoluta, aici nu exista nici suferinta, nici povara, ci dragostea, valuri de dragoste, bucurie perfecta. Si astfel este pentru vecie. Nimenea nu pretinde ceva pentru sine. Toti spun: iata, este patria noastra, si cum nu exista cuvinte care pot sa redea acestea, iata pentru ce apostolul Pavel a scris ca a auzit cuvinte infenabile”.

,,Foarte multe lucruri de acolo, corespund cu ceea ce este frumos pe pamant, insa ele sunt lipsite de orice imperfectiune. Muntii, arborii si florile pamantului nostru nu sunt decat reflexul celor pe care le-am putut vedea acolo sus”.

,,Totul, chiar obiectele neinsufletite, par sa fi fost creiate pentru a multumi continuu Creiatorului si printr-un elan unitar”.

,,Vederea se duce la milioane de leghe, nici case, nici case, nici ziduri nu pot sa o opreasca. Acelasi lucru este in mijlocul multimilor: totul este transparent si privirea strabate fiintele din toate partile. Nimenea nu ascunde iubirea sa si ceea ce are pe inima. Acolo realizam nu numai aspiratiile noastre de aici, ci inca isi gasesc implinirea si acele dorinte ce n-au fost in constient. Totul este o incantare. Acolo se afla adevarata noastra patrie”.

,,Unde de lumina si de iubire radiaza din Hristos, in care se gaseste intrupata toata plinatatea  divinatatii. Acestea sunt cele care dau intr-un fel misterios viata creaturilor de orice gen. Materia si miscarea nu pot sa o creeze, singura viata naste viata. Am afat ca aceste unde erau Duhul Sfant. Cum luna pare totdeauna deasupra noastra in oricare loc ne gasim, acelasi lucru este cu Hristos in ceruri, vizibil din toate partile. Am privit multime de fiinte glorificate, ce ziceau: El este aproape de mine, El este aproape de mine!”

Din cartea lui Sadhu, „Viziuni din lumea spirituala”, evidentiem printre altele, urmatoarele pagini:

La Kotgarh, sunt patrusprezece ani de atunci, in timp ce ma rugam, ochii mei se deschisera la o viziune cereasca. Tot ceea ce contemplam era atat de real incat am gandit ca am murit si ca sufletul meu a intrat in maretia cerurilor. De-a lungul scurgerii anilor, aceste viziuni au continuat sa-mi imbogateasca viata. Eu nu pot sa le provoc dupa vointa, ci in general cand ma aflu in rugaciune, ochii mei se deschid (uneori de opt pana la zece ori pe luna). Timp de o ora sau doua vad cerul si merg cu Hristos in gloria sferelor celeste, vorbind cu ingerii si spiritele. Raspunsurile lor mi-au procurat materialul mai multor scrieri de ale mele si indescriptibilul extaz al acestei comuniuni spirituale, ma face sa suspin dupa clipa cand voi intra pe vecie in fericirea si societatea rascumparatilor.

Unii poate vor gandi ca aceste viziuni nu sunt decat o forma de spiritism. Ingaduiti-mi sa afirm, ca exista o diferenta esentiala intre aceste experiente si spiritismul. Spiritismul pretinde ca aduce stiri si semne din partea spiritelor disparutilor, stiri atat de fragmentate si de neinteligibile (adesea chiar mincinoase), incat mai degraba abat de la adevar pe adeptii sai, decat sa-i conduca acolo. Din contra, in viziunile mele, eu vad clar toate detaliile glorioase ale lumii de dincolo si particip la comuniunea reala si binefacatoare cu sfintii in mijlocul splendorilor cerului devenit vizibil. Aceasta comuniune a sfintilor este un fapt atat de real in practica bisericii, incat ea face parte integranta din articolele de credinta cunoscute sub numele de simbolul apostolilor.

,,Intr-una din viziunile mele am cerut o proba biblica in ce priveste aceasta comuniune a sfintilor. Mi s-a raspuns ca fusese clar dat in Zaharia 3:7-8. Ca aceia care in text sunt numiti cei ce stau aicea, nu erau nici ingeri, nici oameni in carne si oase, ci sfinti glorificati. Cu conditia ca sa faca voia Sa, Dumnezeu a promis lui Iosua, sa-l lase sa mearga cu sfintii prezenti, adica cu spiritele acelora care au devenit perfecti si cu care el va avea partasia in spirit”.

Pe langa descrierile lumii de dincolo ce i-a fost data sa o contemple, Sadhu in cartea sa, face si descrierile mortii catorva persoane. Citam la intamplare: moartea unui filozof, a unui muncitor, si a unui sceptic; a unui om cinstit  si a unui hot, a unui preot mandru si a unui credincios umil. Dintre aceste episoade, am vrea sa scoatem doua in relief si anume: moartea unui copil si moartea unui om drept. Prima pentru ca ea este un izvor de mangaiere pentru multe mame, a doua pentru ca ea corespunde celor ce-au putut sa se vada la patul de moarte, acelor a caror viata a fost ascunsa in Hristos.

-,,Un copilas a murit de o pneumonie si un grup de ingeri au venit sa-i conduca sufletul in vesnicie. As fi vrut ca mama lui sa poata asista la aceasta minunata ceremonie: in loc sa planga ea ar fi cantat de bucurie vazand ingerii purtand grija copilului cu o dragoste si o gingasie pe care nici o mama n-ar putea sa le aiba. Am auzit un inger , care spune: iata cat se tanguie mama asta de scurta despartire. In putini ani fericirea de a fi impreuna cu copilasul ei ii va fi redata. Atunci ingerii au condus sufletul in mareata si lumineasa parte a cerului rezervat copiilor. Acolo ei ii ingrijesc si ii instruiesc, in toata intelepciunea cereasca, astfel ca acestia devin treptat, treptat asemenea lor”.

,,Ceva mai tarziu mama de asemenea a murit. Copilasul a devenit asemenea unui inger, si a venit impreuna cu ei sa-i primeasca sufletul. Cand el i-a spus: mama ma recunosti? Eu sunt fiul tau – inima mamei a fost inundata de bucurie. Ei sau imbratisat cu o fericire nespusa. Apoi tot mergand el arata explicand mamei sale, ceea ce vedeau. Pe durata in care ea trebuia sa ramana in starea intermediara, el a stat cu ea. Cand s-a terminat instructiunea necesara, a dus-o in sfera mai superioara, unde el insusi locuia. Din toate partile se zareau peisaje magnifice unde stateau numeroase suflete, care pe pamant au suferit pentru Hristos si apoi au castigat locul lor glorios de onoare. De jur imprejur se vedeau munti frumosi si izvoare proaspete de apa, iar gradinile erau pline de tot felul de flori frumoase si de fructe delicioase. Acolo se gasea tot ce inima poate sa-si doreasca. Fiul spunea: in lumea fizica, care nu este decat un reflex palid al acesteia, iubitii nostri ne plang, insa spune-mi aici este moarte, sau adevarata viata dupa care orice suflet ravneste? Mama i-a raspuns: Fiul meu, aici este adevarata viata si daca as fi stiut adevarul in privinta cerului, niciodata n-as fi plans moartea ta. Ce pacat ca locuitorii pamantului sunt atat de orbi! Cu tot faptul ca Domnul a explicat maretia cerului, ca Evangheliile vorbesc mult despre gloria eterna a Tatalui, nu numai ignorantii nu cunosc nimic din ea, ci si numerosi credinciosi sunt la acelasi nivel. Faca Dumnezeu ca toti sa ajunga intr-o zi in acest fericit locas.

Si iata a doua povestire:

-„Un inger mi-a povestit moartea unui adevarat crestin care timp de treizeci de ani a servit pe Isus din toata inima lui. Putine clipe inainte de a sfarsi, Dumnezeu ii deschise ochii spirituali. El a vazut un grup de ingeri si sfinti, care veneau sa-l primeasca. Mintuitorul ii intindea mana. El a scos un strigat de bucurie, care au facut sa trezeasca pe cei ce-l asistau. Ce frumoasa zi pentru mine, striga el. De mult timp astept sa ma bucur de a vedea pe Mintuitorul meu si sa merg la El. O, amicii mei, priviti fata lui stralucind de dragoste si vedeti acesti ingeri, care au venit la primirea mea! Eu plec spre adevarata mea casa. Nu va intristati, ci veseliti-va”.

„Unul dintre cei care i-l inconjura, a spus: spiritul sau slabeste. El insa in replica: nu, eu sunt cu totul constient, as vrea numai ca voi sa puteti vedea ceea ce eu vad! Imi pare rau ca aceasta va este ascuns Adio! Noi ne vom intalni acolo. Apoi inchizand ochii, adauga: Doamne, in mainile Tale imi incredintez spiritul”.

In extazele sale, Sadhu are o viziune directa si linistita a lumii invizibile. El vede toate lucrurile in imagine. Misterul ascuns in Dumnezeu din toate timpurile, este relevat sufletului sau. Facultatile spiritului sau sunt desteptate din plin  si astfel gaseste raspunsul la problemele care-l preocupa. Contempland minunile indefinibile ale acestei lumi ceresti, inima ii este umpluta de profunda pace si de indescriptibila bucurie. Cand el revine la starea normala de cunostinta, marturiseste ca ii vine greu sa inteleaga pe omul comun, ordinar, absorbit de lucrurile pamantesti.

-„Adeseori, spunea el, cand extazul s-a terminat imi pare ca oamenii sunt orbi de nu vad, ceea ce eu vad, fiindca totul imi pare atat de real, atat de evident”.

Pentru sine, extazul nu inseamna numai orele de beatitudine in comuniune vie  cu Dumnezeu, dandu-i o idee de gloriile ce au sa vina, ci extazul ii este de asemenea o sursa de energie si de improspatare  launtrica. El se simte intarit si reinoit pentru lucrarea de predicator al Evangheliei.

-,,Darul extazului pe care Dumnezeu mi L-a acordat, este cu mult mai de pret  decat un palat aici jossi decat tot ceea ce pamantul ar putea sa-mi ofere. Intr-insul, gasesc o bucurie atat de mare , incat ea depaseste toate celelalte. In timpul vietii mele de sadhu, au existat momente cand chinul foamei, a setei, al persecutiilor ar fi putut sa faca sa renunt la aceasta existenta de suferinte, daca n-as fi primit atunci darul extazului. N-as dori sa-l schimb pentru lumea intreaga”.

Cu toate acestea, Sadhu gandeste ca drumul normal al comuniunei cu Dumnezeu este in practicarea simplei rugaciuni si nu in cautarea extazului. Acesta este doar un dar, care se primeste si nu-i de cerut pentru sine.  Invocarea si meditatia insa sunt pentru fiecare. Daca cineva este chemat sa mearga mai departe, Dumnezeu insusi ii va descoperi. Altmiteri, el trebuie sa se multumeasca de harul decurgand din rugaciune.

,,In rest – spune el – se apropie timpul cand toti vom pasi in aceasta lume spirituala si vom vedea aceste lucruri cu proprii nostri ochi. Dar inainte de a parasi acest pamant pentru eterna noastra patrie, trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu si prin gratia Sa, sa savarsim intocmai opera pe care El ne-a incredintat-o. Numai astfel vom realiza scopul existentei noastre terestre si vom intra fara umbra de regret in fericirea fara sfarsit din Imparatia cerurilor”.

„Noi n-avem aici jos pe pamant o cetate permanenta, ci o cautam pe aceia care va sa vina”.

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: