Vladimir Pustan – Crestinul adevarat 19 Ianuarie 2014

Fragmente din predica:

  • Pustan 19 1 14Daca biserica in care te duci, nu-ti ofera nici macar o clipa de groaza, dar de groaza adevarata. Adica, sa spui, „Domnule, eu nu-s bine!” Daca intotdeauna pentru altii e predica, daca intotdeauna pentru altii e subiectul despre darnicie, despre pocainta, despre impacare, despre pace, despre iertare, daca intotdeauna se vorbeste altora- celor de pe internet si nu celor din biserica, daca intotdeauna avem oameni la care nu se potriveste un subiect in biserica aceasta, atunci oamenii aceia au probleme. Biserica trebuie sa ofere un discomfort, nu numai un comfort din acesta, sa spuna,”La ce v-ar ajuta fratilor sa va spun ca sunteti bine?Duceti-va linistiti de aicea, duceti-va si eventual, unii dintre voi puteti s-o sfarsiti morti in masini in seara asta, pentru ca drumul vostru e 100% asigurat spre iad. Asta vreti sa auziti?
  • Trebuie sa ne vedem pacatosenia. Trebuie sa ne vedem, atunci cand ne ducem dimineata in oglinda unei bai, Oglinda de la baia noastra personala, ca de fapt e un pacatos acolo.
  • Ce au zis oamenii? Daca ne botezam, scapam de foc. Te bagi in apa ca sa scapi de foc. Si a spus Isus Hristos, „Pocainta pe care v-o predic Eu nu produce pui de naparci, ci produce apostoli. Dar pentru asta trebuie sa intelegeti ca pocainta e un drum greu. Si ea nu are o zi, nu are o data cand se sfarseste, are o zi inc are incepe si se sfarseste in ceruri. In fiecare zi trebuie sa va luptati cu pocainta. Sunt oameni la care, atunci cand le spui, „Te-ai pocait?” se inerveaza. Dar fratilor, in fiecare zi trebuie sa ne intrebam asta.

Vladimir Pustan: Trebuie sa ne vedem pacatosenia. Trebuie sa ne vedem, atunci cand ne ducem dimineata in oglinda unei bai, Oglinda de la baia noastra personala, ca de fapt e un pacatos acolo. Photo credit www.brother2brother.co.uk

Faptele Apostolilor 2:37-38

 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?„38 ,,Pocăiţi-vă„, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.

M-am gandit zilele acestea, cand am meditat la cuvintele acestea, ca daca ne-ar fi intrebat pe noi cineva, ce sa facem? Probabil ca le-am da un raspuns mai sofisticat. Daca am fi ortodocsi, i-am spune ce sa faca, daca am fi penticostali, i-am spune ce sa faca si poate i-am incurca pe oameni. Poate ca nu ne place Biblia, de multe ori, pentru ca e prea simpla. Asa mi-a spus, in urma cu cativa ani de zile, cand eram in biserica de pe 22 decembrie nr. 9, mi-a spus o persoana ca el ar vrea sa se pocaiasca la noi, dar e prea simplu. Nici nu stiam cum sa-i complic calea, ca eram si… ma grabeam si se grabea si el sa plece si eu m-am gandit sa-i spun sa-si puna o centura cu cuie, ca la Pascale. Era cu cuiele in burta. Nu se putea nici apleca fara ca sa simta cuiele. M-am gandit dupa aceea ca sa-i zic, sa-l trimit pana la Ierusalim, la Atos, macar pana in Bucuresti la sediul cultului. Trebuia sa-i fac viata grea… trei zile pe sapataman, post- ca fariseii posteau numai doua. Si scrie in Biblie, ca ‘daca nu va intrece neprihanirea voastra neprihanirea fariseilor si a carturarilor, cu nici un chip nu veti intra in cer.’ Daca astia posteau de doua ori pe saptamana, de ce nu am posti noi trei? Trebuia sa-i complic calea. Si acuma imi pare rau ca l-am trimis asa si i-am spus, „E cam simplu. La noi e foarte simplu.”

Petru era simplu, nu simplist. Le-a spus la oamenii acestia, pentru ca daca nu le spunea lucrurile acestea, nu se mai pocaia, nu se mai boteza nimeni atunci- 3,000 de oameni. Va dati seama, daca incepeam sa-i spun diferente, despre Sfanta Treime, daca exista sau nu exista, daca-i Sambata sau Duminica, daca purcede Duhul Sfant si de la Tatal si de la Fiul sau numai de la Tatal singur, eu cred ca-l incurcam. Daca botezul Duhului Sfant e mantuitor sau nu. Daca venirea Domnului Isus va fi inaintea necazului cel mare, la mijloc, sau dupa necazul cel mare. Avem darul de a incurca lucrurile. Petru vine si zice, „Simplu. Trebuie sa faceti niste lucruri daca vreti sa fiti crestini adevarati.

Primul lucru pe care trebuie sa-l pricepeti despre crestini.. spuneam intotdeauna, sa nu cumva sa-i idealizati. Sa nu cumva sa spuneti ca biserica aceea a fost biserica primara perfecta. Biserica primara n-a fost biserica perfecta. Oricare biserica, nici o biserica de pe pamantul acesta nu e perfecta. Pe pamant nu o sa gasiti biserica perfecta. O sa mergeti din biserica in biserica, din oras in oras, si n-o sa gasiti biserica perfecta, cum n-o sa gasiti sotia perfecta, cum n-o sa gasiti sotul perfect, cum n-o sa gasiti copiii perfecti, cum n-o sa gasiti parintii perfecti; dar astia nu vi i-ati ales voi. Dar nici ei nu sunt perfecti. Trebuie sa pricepeti ca, de fapt, au fost perfectibil, adica, au vrut sa invete. [Cat despre] biserica primara, eu nu pot sa va spun cat ne-am distantat noi de ei astazi, pentru ca nu am decat anumiti termeni de comparatie. Traim intr-o alta lume, traim intr-o lume moderna. Nu stiu cum s-ar comporta ei in lumea noastra. Stiu ca si atunci le erau dragi banii la unii. Anania si Safira n-au murit decat pentru dragostea de bani. Si atunci se certau. Evodia cu Sintichia se certau. Si atunci aveau probleme intre ei si slujitori. Si atunci se vorbeau de rau si se barfeau. Si atunci se loveau uni pe altii si erau oameni care nu lucrau nimic, numai asteptau cu mana intinsa sa le dea biserica. Si spune Pavel bisericii din Tesalonic, „Apucati-va de lucru. Si atunci erau oameni care aveau probleme de tot soiul, de tot felul. Si atunci erau oameni care aveau familiile praf. Si atunci erau oameni care trebuiau impacati. Si atunci erau oameni care trebuiau mantuiti si botezati si invatati. Si atunci aveau probleme cu slujitori si slujitorii intre ei.

Nu era biserica perfecta. Nu exista biserica perfecta pe pamantul acesta. Biserica perfecta va fi acolo sus in cer. Dar trebuie sa ne apropiem cat mai tare de original si primul din predica apostolului Petru e ca ei crestinii, daca vor sa fie crestini adevarati, trebuie sa-si vada pacatosenia. Bagati de seama ce-au zis, „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?`”A fost surprinzator de frumos ca predica n-a fost pentru vecinul lor. Ci a fost pentru el; fiecare a intrebat.

Daca biserica in care te duci, nu-ti ofera nici macar o clipa de groaza, dar de groaza adevarata. Adica, sa spui, „Domnule, eu nu-s bine!” Daca intotdeauna pentru altii e predica, daca intotdeauna pentru altii e subiectul despre darnicie, despre pocainta, despre impacare, despre pace, despre iertare, daca intotdeauna se vorbeste altora- celor de pe internet si nu celor din biserica, daca intotdeauna avem oameni la care nu se potriveste un subiect in biserica aceasta, atunci oamenii aceia au probleme. Biserica trebuie sa ofere un discomfort, nu numai un comfort din acesta, sa spuna,”La ce v-ar ajuta fratilor sa va spun ca sunteti bine?Duceti-va linistiti de aicea, duceti-va si eventual, unii dintre voi puteti s-o sfarsiti morti in masini in seara asta, pentru ca drumul vostru e 100% asigurat spre iad. Asta vreti sa auziti? Ca veti merge in cer si ca sa stati inistiti numai, la locurile voastre? Dar, asta nu incerca si Ceausescu s-o faca cu noi? „Stati linistiti la locurile voastre. Asta ne-a spus-o Ceausescu, asta ne-a spus-o dupa aceea Domnul Iliescu… „stati linistiti acasa.” Nu faceti nimic, ne ocupam noi de dvs. Asta o spun preotii astazi. Asta o spun multi pastori. Nu cercetati voi, lasati ca va dam noi si va spunem noi ce trebuie. Photo credit below lauraamsel.hubpages.com

1. Trebuie sa iti vezi pacatosenia.

Trebuie sa ne vedem pacatosenia. Trebuie sa ne vedem, atunci cand ne ducem dimineata in oglinda unei bai. Oglinda de la baia noastra personala, ca de fapt e un pacatos acolo. Ca-i un pacatos aici, ca-i un pacatos acolo, unt pacatosi aici si fiecare in dreptul lui sa se vada. Sa-si vada pacatosenia, ca daca nu-si vede pacatosenia, nu intrebau, „Fratilor ce sa facem?”(In Faptele Ap. 2). „Lasa sa intrebe el ca ala-i pacatos. „Impotriva Ta si impotriva cerului am facut ceea ce este rau. A simtit ca e pacatos inaintea cerului si inaintea lui Dumnezeu, prima data, inaintea Tatalui. Dar stam si ne gandim, ” Dar cui i-a pacatuit prima data, vizibil, nu tatalui? Ba da. Dar cand a venit acasa a spus, „Eu n-am pacatuit impotriva ta, in primul rand. Eu am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, ca Dumnezeu  ne-a spus noua ca trebuie sa ne respectam parintii, nu sa asteptam sa ne moara, sa ne-mpartim averea.

S-a intalnit foarte clar Petru, si a spus-o, „Pleaca de la mine,” lui Isus Hristos. Ganditi-va, sa vina la tine Domnul in barca si sa-ti asigure si un trai indestulat de pesti. Pai, sa vina Domnul in fiecare. Stiti ce  aspus Petru, cand a vazut cat belsug are in seara aceea? „Du-te de la mine ca sunt un om pacatos.” Confruntandu-se in barca, erau numai ei doi: sfintenia lui Dumnezeu si cu pacatul lui Petru. A spus, „Noi nu incapem in aceeasi barca, Doamne.” Si Petru a spus-o foarte clar, „Du-te de la mine ca sunt un om pacatos!” ‘Ai gresit barca! Eu nu stiu ce ai vrut si cine ai vrut sa prinda pesti in seara asta, dar 100% ca eu nu am vrut. Du-te de la mine ca sunt un om pacatos.’ Primii crestii si-au vazut aceasta pacatosenie. (Photo Isaia: Vai, mie via pastorofmyhouse.blogspot.com)

Dumnezeu ne da lumina si cand se aprinde lumina, ne dam seama cat suntem de murdari, cat suntem de vinovati. Te duci intr-o camera intunecoasa, te culci intr-un asternut. Cand aprinzi lumina iti dai seama de faptul ca asternutul e murda, ca ai baut apa dintr-o cana nespalata de un an, iti dai seama, de fapt, ca in camera aceea e prapad. Dar cata vreme n-ai avut lumina aprinsa, n-ai vazut asta. Cand vine lumina Duhului Sfant si a lui Dumnezeu peste tine, cand vine lumina Cuvantului peste tine, zici, „Vai mie,” ca Isaia, ca sunt un om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. Si am vazut neprihanirea lui Dumnezeusi inca mai stau in picioare.Vai, mie.” Ce a facut Isaia cu ei cand a zis, „Vai de voi ca beti, vai de voi ca va beti alocatia copiilor, vai de voi ca consumati etnobotanice, vai de voi ca nu munciti, vai de voi ca stati toata ziua pe facebook si la Suleiman Magnificul, vai de voi ca faceti o gramada de prostii, vai de voi…. Si cand l-a vazut pe Dumnezeu, a zis, „Vai, mie… vai, mie.”

Primii crestini si-au vazut pacatosenia si sunt convins ca daca ne-am vedea pacatul fiecare, s-ar vindeca relatia dintre noi, [am zice] „Iarta-ma ca sunt un om pacatos. Iarta-ma pentru ce-am zis ieri. Iarta-ma pentru problemele din casa, pentru ca eu le generez. Iarta-ma…” Ar fi relatii frumoase in biserica. Ar fi relatii frumoase intre noi, in familie, in lumea aceasta, daca noi ne-am vedea fiecare pacatosenia. Dar unora ni se pare ca suntem sfinti. Dumneavoastra de ce credeti ca se parg bisericile? De ce credeti ca ne-am rupt unii de altii? De ce credeti ca au plecat Catolicii de langa Ortodocsi? Pentru o bucata de azima, ca unii au zis ca trebuie sa fie dospita, s-au certat pentru o bucata de paine. Unii au zis ca sunt sfinti, altii au zis ca sunt mai putin sfinti ceilalti si „nu stam cu voi”. No, stati separat, stati foarte separat. Fiecare sa se vada neprihanit in ochii lui si o sa ne mearga bine dupa aceea, o sa ne mearga tare bine la multi. Nu putem incapea unii de altii, – unii-s eretici, altii-s cazuti. Nu putem sa incapem penticostalii intre noi, unii-s mai de stanga, altii mai de dreapta. Nici nu reusim sa fim pe centru, ca dracul nici odata nu-i pe centrul. El e ori intr-o extrema ori in alta, el nu poate sa stea linistit. Si nici noi, din pacate, nu putem sa stam pe mijloc. Desi Biblia spune, „Du-te pe cararea de mijloc, cararea sa-ti fie dreapta. Nu te abate nici la stanga, nici la dreapta. Photo credit below cms.nbc.org

cross-praying-trial

2 Trebuie sa te pocaiesti

Crestinii s-au pocait. Zice mai departe Petru, „Pocaiti-va daca v-ati vazut pacatosi.” Exista o cantare la noi, era o cantare veche: Pacatos ca mine nu-i nimeni Domnul meu. Recunosteam in cantarea asta ca suntem pacatosi. Cunosc un om de aici care spune ca-i cel mai pacatos om din Beius. De 11 ani imi spune; nu se pocaieste. Dar el stie. Bun, si daca fiecare si-ar pune termometru si vezi ca ai 40 de grade temperatura, daca ti-ai pus termometru, „bine ca stiu cat am,” si apoi te culci fericit? ..si visezi ingeri. V-ati pus intrebarea asta, la ce va ajuta ca ati stiut cate grade aveti? La ce va ajuta ca stiti ca sunteti pacatosi, ca stim ca suntem pacatosi? La ce ne-ajuta, daca nu ne pocaim? Primii crestini au vazut ca-s pacatosi si automat au hotarat sa faca pasul #2, sa se pocaiasca, nu doar sa analizeze, ci sa se si pocaiasca. 

Pocainta nu-i o aderare la un cult. Sa stiti; nu confundati pocainta cu un loc. Pocainta e o stare, nu un loc. Stiti ca cea mai frumoasa definitie a pocaintei e in cartea lui Iona, cand Dumnezeu spune despre cei din Ninive ca „se intorceau de la calea lor cea rea”? Unde [in Biblie] scrie ca s-au dus dintr-un loc intr-altul, ci spune: „S-au intors de la calea lor cea rea. Erau pe o cale gresita. Au vazut ca sunt pe o cale gresita, s-au imbracat in sac si cenusa si spune sfanta Scriptura ca s-au hotarat sa se intoarca de la calea lor cea rea. Bun, suntem pe o cale gresita. Pai, hai sa ne-o schimbam atunci. Pocainta predicata de Ioan Botezatorul, dvs. stiti ce a produs pana la urma? Si Ioan a simtit greseala. Pui de naparci a dus. Ce au zis oamenii? Daca ne botezam, scapam de foc. Te bagi in apa ca sa scapi de foc. Si a spus Isus Hristos, „Pocainta pe care v-o predic Eu nu produce pui de naparci, ci produce apostoli. Dar pentru asta trebuie sa intelegeti ca pocainta e un drum greu. Si ea nu are o zi, nu are o data cand se sfarseste, are o zi inc are incepe si se sfarseste in ceruri. In fiecare zi trebuie sa va luptati cu pocainta. Sunt oameni la care, atunci cand le spui, „Te-ai pocait?” se inerveaza. Dar fratilor, in fiecare zi trebuie sa ne intrebam asta. Trebuie sa ne mai pocaim, trebuie sa stam mai aproape de Dumnezeu.(18)

Care-i problema cu pocainta noastra? Se duce intr-o zi un tinerel la un preot si zice, „Parinte, eu nu inteleg, eu trebuie sa fac ceva ca sa ma apropii mai tare de Dumnezeu, dar nu stiu ce sa fac.”
Acuma, zice preotul catre el, „Hai sa bem o cana de ceai, ca-i frig.”
„Bun,” a zis el. Se apuca parintele si ia o ceasca de ceai, tine ibricul si tot pune, pune ceai. Se umple cana si parintele tot ii povestea, si ceaiul a curs.
„Parinte, dar opreste-te ca s-a terminat.”
„Nu,” zice el, asa am vrut sa-ti explic eu tie, ca asta esti tu. Cana asta esti tu. Asa esti de plin de tine, ca nu mai are unde incapea Dumnezeu. Am vrut sa-ti explic: Unde-L bag pe Dumnezeu acuma? Unde vrei? Vrei sa te pocaiesti, sa te intorci la El? Goleste-te.”

De cele mai multe ori venim cu o cana plina inaintea lui Dumnezeu si spunem, „Doamne, fa o minune cu asta.” Ce minune sa faca? Pocainta inseamna sa te golesti. Vino cu cana goala, „N-am nimic, umple-ma. Asta-i rugaciunea disperatului.” „N-am nimic, sunt gol, sunt chimval zanganitor, sunt o cana de tinichea goala. Umple-ma Doamne!” Cata vreme suntem plini de noi, n-are unde incapea Dumnezeu. Pocainta este golirea de sine ca sa te poata umple Dumnezeu.

3. Trebuie sa crezi in Isus

Credinta nu e altceva decat o incredere in ceea ce nu vezi. Aici e slabiciunea noastra. Ziceam de dimineata, „Acest Isus pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, in care credeti, fara sa-L fi vazut.” Cel mai greu lucru din lume nu-i sa te pocaiesti. Tragi parul de pe cap la pocainta, te dai de pamant, plangi, iti pare rau, iti ceri iertare de la toata lumea. Dar, cel mai greu e sa crezi. Oamenii de fapt, cand zic c anu vor sa se pocaiasca, le este frica de credinta, nu de pocainta. Crezi in ceva  ce… [altii zic] „tot vine Domnul Isus de 2,000 de ani,” scuzati-ma, L-am asteptat in anul 500, in anul 1,000, n-a venit nici inaul 1,500. Ce sa mai vorbesc de anul 2000. In 2000 L-am asteptat, n-a venit nici in 2000. Lasa ca vine El. Stiti cand va veni. Cand nu o sa-L mai asteptam, ca acuma inca Il mai asteptam. Mai sunt cativa care-L asteapta. Si atunci, uitati-va la lucrul acesta, mereu ne gandim: ce inseamna credinta?

Credinta, sa va explic simplu. Ajung Israelitii in fata Marii Rosii, din spate veneau Egiptenii sa-i omoare. In fata Marea, ei in sandale. Zice Moise, „Fiti increzatori. Stati linistiti si veti vedea mantuirea.” Sii zice Dumnezeu, „Nu-mi place ce-ai predicat tu. Spune poporului sa puna piciorul in apa si veti vedea minunea.” Intelegeti? Credinta nu inseamna sa stai, credinta nu ii sa ai 100 de lei si sa dai 10 unui sarac, si sa-ti mai pastrezi 90 si sa umbli prin credinta. Credinta e sa-i dai pe cei 100 si sa spui, „E treaba Ta, Doamne sa-mi asiguri deseara cina.” Toti [banii]. Cata vreme dam 10%, nimeni n-are credinta de aicea, ci cand ai dat tot ce ai. Ne-am pocait, ne-am pastrat cateva lucruri pentru noi. „Crezi in Dumnezeu?” „Cred.” Toata lumea crede in Dumnezeu, vi se pare ca credeti in Dumnezeu. Ce veti lasa copiilor vostri? Casa, masina si cate o cheie de la ceva. N-a nevoie de asta in primul rand.

Va trebui sa le lasati o poveste pentru copiii dvs. Stiti care este povestea? Intr-o zi, Dumnezeu s-a atins de mine si de mama voastra si ne-a binecuvantat. In ziua asta, Dumnezeu l-a vindecat pe bunicul vostru. A fost o zi cand nu am mai avut nici o bucata de paine pentru voi, nici ghete in picioare, dar Dumnezeu s-a atins. Copii vostri au nevoie de o povestire in primul rand. Nu de casa, banii vostri, nu de masinile voastre, astea n-au povesti. Ei au nevoie de o poveste frumoasa. Ziua in care Dumnezeu ne-a cercetat, ziua in care Dumnezeu ne-a umplut cu Duhul Sfant, ziua in care am pus piciorul in apa si Dumnezeu ne-a facut sa umblam ca pe trotuar. „Du-te si te spala,” a zis Domnul Isus unui orb, dupa ce l-a uns cu tina. S-a dus si a crezut, cand se spala pe ochi cu apa va vedea; daca nu, ramanea orb.

Credinta nui credinta aceea cand ai dovezi, ci credinta e atunci cand sfidezi logica, pentru ca ea, credinta, are de-a face cu ascultarea. Du-te si te spala. Cand a plecat leprosul de la Isus, era tot cu lepra. [Isus i-a siz], „Du-te si te arata preotului.” Zice: cand era pe drum s-a curatit. Cea mai mare rasplata a credintei este ca sa vezi ceea ce-ai crezut. Si atat vom vedea, fiecare dintre noi, cat am crezut. Ati crezut putin, veti vedea putin. Dar, daca veti intelege ‘ferice de cei ce n-au vazut si-au crezut,” va trebui intr-o zi sa intelegeti ca rasplata credintei este ca sa vezi ceea ce ai crezut. Crezi ca Dumnezeu e mare? O sa-L vezi mare intr-o zi. Crezi ca Dumnezeu vrea sa te vindece? Vei vedea vindecarea. Crezi ca Dumnezeu poate sa faca dintr-un gunoi ca tine un om sfant? Dumnezeu se poate indura de tine. Dar pentru asta trebuie sa crezi  ca sa vezi. Nu sa vezi ca sa crezi.

4. Trebuie sa fi nascut din nou

Spuneam odata pilda cu marul paduret. L-ai adus, mar paduret din mijlocul padurii, din salbaticiune. Ii salbatic si l-ai pus in gradina si ai spus, „Domnule, un spatiu ingradit, relaxat, muzica, in gradina ta. Ii pui gunoi, il pui in centru gradinii si e izvorul atentiei tale si la anul ce va face? Mere padurete. Bun, atunci, du-te si trage-i o mama de batatie in celalalt an. Rupe-i doua crengi, inteapa-l. Ce va face dupa ce-l bati? Ati incercat cu pruncii vostri si a iesit? Nu. Cand i-ati gustat, tot acrii erau. Mai aveti o sansa, duceti-va si puneti o eticheta. Bateti-i un cui, cu eticheta, acolo in fata si scrieti mare cu rosu: Mar Ionatan. Mancati, pofta buna. Tot mere padurete/ Ce-i cu el? Tebuie altoit, fratilor. El are o problema genetica. E mar paduret. Trebuie schimbat ceva. Nu-i schimbi foaia, ii schimbi viata. Prin nasterea din nou devii un alt om. Primii crestini asta au facut-o.

5. Trebuie sa te botezi

Au fost pocaiti, au crezut, au fost nascuti din nou, si spune Biblia ca automat s-au botezat dupa aceea. Primii crestini au recunoscut ca sunt pacatosi, au recunoscut ca trebuie sa se pocaiasca, sa creada, sa fie nascuti din nou, si sa se boteze. Si botezul e o porunca. Isus Hristos i-a spus lui Ioan, „Asa se cade, sa facem tot ceea ce trebuie sa facem, sa implinim tot ceea ce trebuie sa implinim.” Dar nu toti de aici se pot boteza, pentru ca prima conditie a botezului este enuntata la inceput, „Pocaiti-va,” le-a zis Petru. Deci nu se pot boteza, decat cei care s-au pocait inainte. Un copil nu poate sa simta ca-i pacatos, nu poate sa se pocaiasca, sau sa creada. Dar, nu e nici o diferenta intre [un copil de] 6 sapatmani si unul de 18 ani, daca nu treci prin etapele astea. Astea trebuie sa fie inainte de botez. Nu-i suficient sa-ti cauti haine inainte de botez, ci trebuie sa te pocaiesti.

6. Trebuie sa traiesti o viata noua

Apoi, spune Biblia ca crestinii au trait o viata noua. Asta inseamna ca viata aceea pe care au trait-o, au trait-o cu lepadare de sine. S-au lepadat de sine ca sa aiba unde incapea Dumnezeu si altii. Au predicat evanghelia altora si cu pretul vietii lor. Au fost oameni care au avut curatie inlauntrul inimii lor, dar si-n afara. Primii crestini, sa stiti ca au inteles ca Evanghelia merge cu paine si sapun. Au inteles ca trebuie sa le dea la altii de mancare si sa-i ingrijeasca. Pe unde a trecut crestinismul e civilizatie. Unde nu-i crestinism, nu-i civilizatie. Am fost in Africa si am vazut diferente uluitoare intre satul in care erau crestini si satul in care nu erau crestini. Dincolo erau toti in pom dezbracati. La 1 km mai incolo, frumos imbracati toti, vorbeau frumos cu toata lumea, aveau un zambet al fetei. Deci, pe unde trece crestinismul ii civilizatie. Biblia civilizeaza, fratilor. Biblia invata sa dai prioritate la un batran in tramvai cu tine. Crestinismul inseamna civilizatie. Crestinul traieste frumos.

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: