Florin Ianovici – Cel mai frumos dar

Faptele Apostolilor 9:36-43

Florin Ianovici (Transcrierea Blogul Agnus Dei):
In aceasta seara am ales sa va spun aceasta poveste pe care Biblia ne-o relateaza pentru ca din nou sunt interesat sa cunosc inima lui Dumnezeu. Sunt foarte multe greutati si sunt foarte multe poveri pe pamantul acesta si solutia in a ne fi bine e Domnul. De aceea sunt mereu interesat sa cunosc inima lui Dumnezeu, pentru ca atunci cand Il cunosti pe Dumnezeu dobandesti aceasta intelepciune de a stii cum sa te adresezi vietii cand iti este greu. Si imi dau seama ca de fapt, noi suntem in fiecare zi datori sa cunoastem  mai mult si mai bine inima lui Dumnezeu. Imi doresc din toata inima ca in aceasta seara, Dumnezeu din ceruri sa lase un raspuns pentru noi.

M-am gandit mult la acest episod. Are o parte introductiva si apoi acest mesaj foarte simplu. In partea introductiva, as vrea sa va spun, iubitii Domnului, un lucru care ma framanta. Exista oameni care au primit de la viata putin. Si cu putinul lor au facut mult. Exista oameni care au primit de la viata mult si cu acest mult al lor au facut putin. Sunt foarte multi oameni care spun ca ar face mai mult, daca ar fi avut mai mult. Si sunt oameni care nu se plang, ci iau ceea ce au si fac tot ce pot cu ceea ce au.

Cu puterea credintei poti face lucruri extraordinare. Cu o arma mica, Dorca a reusit sa faca lucruri mari. Stiti de ce? Pentru ca in mod real, Dumnezeu din cer, pe El nu-L intereseaza asa de mult lucrurile noastre si felul nostru. Si nu-L intereseaza pe Dumnezeu atat de mult abilitatile noastre, cat Il intereseaza pe Dumnezeu daca-L iubim din toata inima. Si eu cred, iubitii Domnului, in aceasta seara, noi ar trebui sa ne punem intrebarea, nu ce abilitati avem, ci cat de mult Il iubim.

Pe de alta parte, imi place mult modul lui Dumnezeu de a privi lucrurile. Dumnezeu spune despre Tabita ca era o ucenica. Imi place lucrul asta, noi n-am fi spus lucrul asta.  Dar Dumnezeu zice, „Pentru Mine, cel ce face este mai important decat cel cel ordinat. Pentru Mine, cel ce face este mai important decat cel care are titlu ca face. Pentru Domnul Isus Hristos si pentru Biblie ea a fost o ucenica pentru ca a facut. Si ucenicul Domnului Isus Hristos este acela care Il urmeaza in fapta si in adevar, mai mult decat in cuvinte. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne binecuvanteze.

Ceea ce vreau sa impartasesc cu dvs. in aceasta seara este unul dintre adevarurile extrem de dureroase ale vietii. Sa stiti iubitii Domnului ca nu ne ajuta sa fim visatori in viata aceasta de zi cu zi. Nu ne ajuta sa fim nici realisti, daca prin realism insemneaza  sa fi crud. Dar ne ajuta foarte mult sa fim intelepti. Pentru ca Biblia spune despre Tabita un lucru neasteptat. Spune ca desi facea multe fapte bune, si interesant ca facea multe fapte bune si milostenii, adauga Biblia, pentru ca nu-i suficient sa faci fapte bune. La Dumnezeu, o fapta buna poate sa fie tradusa prin caritate. Milostenia inseamna sa te dai si pe tine, impreuna cu acel lucru.
Stiti dvs. exemplul acela frumos, chiar daca este naiv? In biserica, cand a trecut fratele cu cosul, un copilas a zis, „Lasa-l mai jos.”
Fratele s-a uitat si ca sa nu-l intristeze l-a lasat mai jos.
A zis, „Mai jos.”
A intrebat, „De ce?”
„Pentru ca n-am bani.”
„Si ce vrei sa faci?”
„Sa ma urc eu in cos.”
Poate este timpul sa ne intrebam ce si-ar dori Dumnezeu de la noi. Eu cred ca Dumnezeu, de la noi si-ar dori, ca impreuna cu lucrurile noastre sa ne dam pe noi insine. E cam tehnic uneori sa daruiesti fara sa te daruiesti. As dori din toata inima ca Dumnezeu din ceruri, in aceasta seara, sa ras[;ateasca celor care stau in picioare. Sa rasplateasca celor care s-au trudit la cor. Sa rasplateasca celor care s-au trudit. Sa rasplateasca celor care stau in dosul unei camere.

Spune Biblia un lucru care nu ne-am asteptat sa-l facem. Stiti de ce? Pentru ca avem fel de fel de intelegeri ale modului in care Dumnezeu lucreaza. Sunt oameni care au fost ravasiti, au fost absolut derutati in momentul in care, in preajma unei sarbatori a nasterii a Domnului Isus Hristos, si iertati-ma pentru anumite incapatanari pe care le am, eu refuz sa numesc sarbatoarea nasterii Domnului „Craciun”, pentru ca cu Isus m-am intalnit, cu Craciun niciodata. In preajma sarbatorii nasterii Domnului Isus Hristos am pregatit un microbuz plin de alimente, pentru ca am aflat ca undeva, in inima unei paduri, la 8 km de civilizatie traia un credincios prin acoperisul caruia se pot vedea stelele. Dar nu asta era dorinta lui. S-au dus tinerii nostri cu trenul, o parte dintre ei. Si o parte dintre ei cu microbuzul, au cumparat tot ce au putut si au zis,
„Stam acolo cate zile ii este lui nevoie, sa-i fie si lui cald. Ca sa nu mai stam de sarbatoarea nasterii Domnului, sa cantam o cantare falsa, cum ar fi: Eu n-am ce-ti da, eu n-am ce-ti da Isuse, doar inima mea. E cantarea milogului, dupa parerea mea. Avem o multime de lucruri de dat. Martor e sifonierul.

Cand au ajuns tinerii nostri la 50 km de Bucuresti, la un Urziceni, microbuzul a derapat, a intrat intr-un tir si unul dintre tinerii nostri a intrat sub rotile tirului si a murit pe loc. Cand am ajuns in preajma acelei sarbatori, in fata bisericii, erau incremeniti. Era o atmosfera atat de dureroasa si apasatoare si au fost priviri care s-au uitat spre mine acuzator si au zis, „Daca nu-i trimitea-i sa mearga iarna cu microbuz, acuma ar fi fost in biserica poate, sanatos. Biblia zice ca in vremea aceea, cand Tabita facea milostenii si fapte bune s-a imbolnavit. Parerea noastra este ca Dumnezeu este dator ca atunci cand lucram pentru El nici macar sa nu ne imbolnavim. Dar daca ne-am imbolnavit, ar trebui ca Dumnezeu sa ne vindece. Nu? Ca doar muncim pentru El. Uite ca Dumnezeu n-a gandit la fel si spune Biblia… Deci, negresit, saracii care au primit de la Tabita daruri, iau spus „Dumnezeu sa-ti rasplateasca.” Credeti lucrul asta?  Eu cred ca negresit i-au spus, „Domnul sa te binecuvanteze.” Si acuma cand era bolnava, spune Biblia ca boala ei a dus-o spre ce? A murit. Si vreau sa va spun un lucru intelept. Sa stiti, iubitii Domnului, ca ceasul acesta nu-l stie decat Dumnezeu. Ca Dumnezeu din cer nu este dator nimanui. Ca Dumnezeu din ceruri poate sa puna capat alergarii fiecaruia dintre noi si ar trebui sa fim pregatiti si cu  o inima plina de dor pentru Isus. Ca Dumnezeu din cer nu gandeste cum gandim noi, in mod tehnic. Toata saptamana aceasta am fost pe drumuri. De luni si pana duminica n-am ajuns acasa. Si am slujit foarte, foarte mult in saptamana aceasta si nu-mi pare rau. E un lucru bun. Dar dupa ce inchei aceasta saptaman, cel ce-i va multumi lui Dumnezeu sunt eu si nu El mie. Ca mi-a facut Dumnezeu cinstea si onoarea sa ma ridic in numele Lui. De murit, toti vom muri. „Da frate, dar sa nu mori de boala.” I-am spus,
Toti murim de o boala,” ca batranetea e o boala. Nu exista nimeni ce moare sanatos. Cand mori de batranete, tot de boala se cheama ca mori. (Photo credit www.f1online.de)

guy friendsPrietenii si Prietenia

Acuma, as vrea in numele Domnului Isus Hristos sa intelegeti un lucru, iubitii Domnului. Un lucru extrem de important pe care as dori sa-l impartasesc cu dvs. Biblia spune si in seara aceasta vreau sa va vorbesc despre cel mai frumos dar, in preajma sarbatorii Domnului Isus. Ceva care poate sa aiba si saracul, si cel mai putin stralucitor in ochii oamenilor. Ceva care putem avea toti pe pamantul acesta in egala masura din partea lui Dumnezeu. E un dar fantastic care nu tine cont de sezon. E un dar care nu trebuie sa imbrace haine de sarbatoare fiindca e decembrie. E un dar care putem sa-l avem in fiecare zi ca o  sarbatoare a inimii noastre. Pentru ca dupa parerea mea, personajul acestei intamplari nu-i Tabita. Personajul principal a acestei intamplari relatata de Biblie sunt prietenii si prietenia. Imi doresc atat de mult ca in vremuri reci sa aveti prietenii calde. Imi doresc atat de mult ca in vremuri dificile, sa va puteti rezema pe umarul cuiva si sa aveti langa voi prieteni.

Biblia spune ca vaduvele stateau in camera de sus, unde au dus-o pe Tabita. Si cand am citit acolo ca pe Tabita au dus-o in camera de sus, de odata o speranta a prins sa incolteasca in mine si daca n-as fi citit pana la final textul. Stiti? In camera de sus se intampla lucruri frumoase. Spune Biblia ca au adus-o in odaia de sus. Tot in odaia de sus a fost inviat fiul vaduvei. Tot in odaia de sus a stat Domnul Isus Hristos la masa, vestind Noul Legamant. Cand se vorbeste de odaia de sus, parca dintr-o data stau in preajma sarbatorii si in preajma minunii. Au dus-o si spune Cuvantul lui Dumnezeu ca vaduvele plangeau. Dar la un moment dat, spune Biblia, ca au auzit ca undeva in apropiere era Petru. Atunci doi dintre ei au alergat si s-au dus sa dea de veste lui Petru, spunand, „Vino la noi, pentru ca este o femeie pe care o iubim si care a murit. N-ai vrea sa te rogi pentru ea, ca poate Dumnezeu o inviaza.” Si am stat si m-am gandit in felul urmator, „Oare de ce a ingaduit Dumnezeu lucrul asta? De ce a ingaduit Dumnezeu ca Tabita sa moara?” Si m-am gandit asa: Pana cand Tabita era in viata, singurii care auzise de ea erau saracii: Vedeti ca acolo e o femeie care va da si care face pentru voi.” Dupa care ea a murit. Insa, slavit sa fie Dumnezeu, prin rugaciunea lui Petru, ea a inviat. Si Biblia spune atunci, ca toata cetatea a auzit de ea. Si bogatii au auzit de ea. Spune Biblia ca toata cetatea s-a pus in miscare. Si multumesc lui Dumnezeu ca toate greutatile noastre  lucreaza spre inaintarea Evangheliei.

Dupa ce a inviat Tabita, n-au mai auzit doar saracii de ea, ci au auzit si bogatii. Si n-au auzit doar de Tabita, ci au auzit de Dumnezeul Tabitei. E un lucru mare. Pe de alta parte, am stat si m-am gandit: Avem si noi oamenii care trec la Dumnezeu, avem si noi misionari si avem atatia oameni care trec prin greutati. de unii, Dumnezeu se atinge. De altii, Dumnezeu nu se atinge. Si m-am gandit mult: Oare de ce Dumnezeu a ales-o pe Tabita? Si asa mi s-a inflacarat inima de bucurie. Stiti de ce? Pentru ca eu cu asta ma ocup. Ma ocup cu mila. Am 230 de copii de care por de grija de 18 ani. Si m-am bucurat sa, ca sunt in cel mai bun domeniu spiritual, in mila. Am stat si m-am gandit ca daca Florin Ianovic ar disparea, ceva ce cu sigur se va intampla intr-o zi, Dumnezeu ridica 5 predicatori in loc. Daca un corist sau un predicator pleaca, Dumnezeu ridica un altul. Dar in ziua in care in biserica, in lumea aceasta va muri mila. Dumnezeu inviaza. Singurul lucru care nu poate lipsi in bisericii este mila. Singurul lucru care face diferenta pe pamantul acesta este dragostea care se indura. De aceea Dumnezeu a trebuit sa o invieze pe Tabita, ca erau putini care se ocupau cu lucrul asta. Dumnezeu a zis, „Trebuie neaparat sa o duc pe tabita la viata pentru ca mila trebuie sa fie vie in biserica.” Traim in si prin mila lui Dumnezeu.

Nu este un lucru extraordinar sa vezi ca credinta produce o asemenea miscare? Ce onorant este in viata sa stii ca n-ai trait degeaba. Ce onorant este in viata sa stii ca atunci cand ai necazuri, o armata de oameni se pun in miscare pentru tine. Cat de intaritor este sa stii ca sunt atatia oameni, care in momentul in care iti este greu sunt ingrijorati de soarta ta. Poate ca nu stiti ca eu sunt pastor si la Toflea. Dar, cum am ajuns eu pastor la Toflea nu v-am povestit. Eu sunt singurul pastor care am fost ales intr-o biserica foarte mare fara sa fiu prezent. Nici eu n-am avut nici o optiune in privinta asta, daca sunt de acord sau nu. Biserica din Toflea n-are democratie: „Frate, te-am ales. Nici sa nu-ti treaca prin cap ca nu vei fi pastorul nostru.” „Am inteles.” Dar le-am zis, „Ce anume va facut pe voi sa faceti alegerea asta, dincolo de toate?” Si mi-au povestit un moment cand pentru ei era important. Eram in biserica din Toflea, foarte dezamagit de un anumit aspect pe care-l are Bucurestiul. De exemplu, in Bucuresti daca mori si mori la o varsta inaintata si exista o inmormantare, abia daca vin 2 sau 3 oameni. Si asta este un lucru extrem de gresit. Extrem de gresit, daca pot sa ma exprim asa. Si cand am vazut ca atat de putini oameni vin sa cinsteasca memoria unui om care a trait pentru Dumnezeu, ca sunt asa de putini oameni care sa vina si sa spuna: M-am bucurat de viata lui. E un lucru trist in Bucuresti, in acea insingurare, in acel anonimat in care te pierzi. Foarte putini oameni mai fac lucrul asta. Si atunci le-am spus, „Las cu limba de moarte, sa nu ma ingropati in Bucuresti, sa ma ingropati in Toflea, pentru ca aici, voi o sa plangeti sincer si cand o sa ma inmormantati, o sa ma inmormanttai cum trebuie. Si atunci s-a facut tacere in adunare ca ei au simtit lucrul asta ca ceva care i-a legat de mine. Si in aceasta seara, vreau sa va spun iubitii Domnului despre acest imens dar al prieteniei. N-am fost si nu suntem singuri. Dumnezeu ne-a cules din tarana acestui pamant si ne-a adus sa fim o familie sfanta. Si sarbatoarea nasterii Domnului este familia care sta in sarbatoare. Noi ne avem unii pe altii. Sfintii se au unii pe altii. Copiii lui Dumnezeu se au unii pe altii. Ne avem unii pe altii. Laudat si binecuvantat sa fie El. E onorant, e inaltator, e ziditor sa stii ca pe pamantul acesta nu esti singur. Oricat de mult ti-ar fi placut tie, niciodata plasma nu o sa-ti spuna : Ce drag imi esti. Masina din garaj nu o sa-ti spuna niciodata: Ma bucur sa te am sofer. Ele tac, sunt mute prin natura lor pentru ca sunt obiecte. Dar daca te cheltuiesti si te investesti in oameni, daca alergi si te consumi pentru ei. se va gasi cineva sa dea un telefon.

Odata, stateam pentru ca eram extrem de obosit si n-am putut sa dorm. Si intamplator aveam telefonul langa mine si la doua dimineata am primit un mesaj din partea cuiva care mi-a spus, „M-am rugat si Domnul Dumnezeu are o instiintare pentru tine si mi-a spus niste cuvinte pline de incurajare. Si cand am luat si am citit acel mesaj am fost foarte atins. Stiti de ce? Nu de mesaj. Ci pentru ca cineva, la doua dimineata se ruga pentru mine si am zis, „Doamne, n-am trait si nu traiesc degeaba.” Macar 230 de copii in care m-am cheltuit si am investit o sa spuna despre mine si intr-un fel sau altul, nu o sa mor cand o sa mor, o sa mor un pic mai tarziu, pentru ca voi trai prin amintirea acelor pe care i-am iubit. Si este un lucru extrem de intelept. Unii isi pun niste lespezi de marmura, mari, niste monumente ca sa nu fie uitati. Si sunt uitati. Iar altii nu fac asta, dar se investesc ei insisi in oameni si vor trai in amintirea lor.(20)

Vreau in aceasta seara sa spunem impreuna cu Domnul Dumnezeul nostru: „Laudat sa fie El pentru fiecare suflet. Laudat sa fie El pentru orice prietenie in Domnul.” In aceasta seara m-am gandit sa va spun un lucru din toata inima. Este un timp ciudat. Este un timp in care o sa vedeti ca pe masura ce inaintam din ce in ce va avea loc un fenomen de instrainare. Un fenomen care l-au numit candva si il numesc si psihologii si sociologii, devenim extrem de individualisti. Devenim oameni, care fiecare isi cauta patratica lui. Nu mai dorim sa trecem dincolo de anumite lucruri si vreau sa va spun ca acest atac din partea celui rau trebuie biruit prin caldura dragostei. In biserica lui Dumnezeu  sa nu fie asa ceva niciodata. In biserica lui Dumnezeu sa fim prieteni, sa fim  prieteni. Sa fim prieteni. Ajuta-ne Doamne, asta-mi doresc din toata inima.

Iubitii Domnului, intotdeauna cand vorbim despre prietenie, as vrea ca sa intelegeti ca cele mai multe beneficii  sau cele mai multe rele ne vin prin prietenie.  Prima tigara care ai pus-o in mana, daca ai pus-o vreodata, n-ai pus-o pentru ca intr-o zi ti s-a facut pofta de o tigara, ci pentru ca un prieten de-al tau ti-a zis, „Fumeaza si tu, ca asa fac toti.” Prima sticla pe care ai avut-o in mana, n-ai avut-o pentru ca tie ti s-a facut dor de bautura, ca nici n-ai stiut ce inseamna lucrul asta, ci pentru ca cineva din anturajul tau a spus, „Fa si tu la fel.” Valoarea prieteniei este imensa, dragii mei, pentru ca un prieten te poate trage spre viata sau un prieten te poate trage spre moarte.

In aceasta seara vreau sa va spun ca intotdeauna darul acesta al prieteniei, tovarasiile din viata noastra, langa cine te afli, spune foarte mult. Nu spune ca tu te afli langa cineva care este intr-un fel si tu nu semeni cu el, pentru ca, intr-un fel  noi suntem atrasi de ceea ce seamana cu noi. Si cine sunt prietenii nostri vorbeste foarte mult  despre aspiratiile noastre, dorintele noastre, vorbeste despre calitatea vietii noastre. In seara aceasta sunt cu voi pentru ca ceea ce imi este drag e sa stau in credinta cu Isus Hristos. Am venit la biserica pentru ca dorinta inimii mele  e sa va am pe voi si voi sa ma aveti pe mine si impreuna pe acela care este viu in vecii vecilor. Nu mi-e greu sa vin la biserica, mi-e greu sa stau acasa. Nu mi-e greu sa deschid Scriptura; mi-e greu sa traiesc fara ea. Nu stiu cum as putea trai fara sa-i spun Lui ce este in inima mea. As inebuni sa tac.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca pot sa ma rog la Acela care asculta. Nu stiu cum as putea sa traiesc fara sa cant lui Dumnezeu, cum as putea sa-mi exprim bucuria vietii acesteia, pe care o traiesc in Isus Hristos. Suntem darurile Lui, este o sarbatoare. Este o luna buna sa ne uitam unii spre altii. E o luna buna in care sa putem intinde o mana. E o luna buna in care sa putem spune, „Mi-e drag de Tine. Ii multumesc lui Dumnezeu ca li s-a dat o sansa, celor care stateau langa Tabita, sa aiba aceasta posibilitate sa-i spuna ce nu i-au spus in timpul vietii. Multi dintre noi ne luam la revedere la mort. Intr-un fel este politicos, untr-un fel este absurd, pentru ca nimeni nu mai poate schimba nimic din ce este acolo. Am vazut oameni care stateau langa sicriu si au spus, „Mama, asculta-ma.” Ceea ce nu stiau ei este ca mama nu mai poate asculta si ca exista un prea tarziu in viata, si ca exista si lucruri dupa ce se pune punctul, nu se mai poate schimba nimic. Dumnezeu a dat sansa acelor care n-au putut sa-i spuna Tabitei: Multumesc frumos pentru darul tau, le-a dat sansa sa o faca dupa aceea. Si in seara aceasta, Dumnezeu ne-a dat si noua o sansa- sansa sa mai privim unii spre altii, cat inca mai suntem si sa spunem, „Doamne, iti multumesc pentru cel de langa mine. Iti multumesc pentru cel din asa mea, pentru sotul pe care-l am, pentru sotia, pentru copiii care mi i-ai daruit. Iti multumesc pentru sfintii Tai, pentru biserica Ta, iti multumesc pentru Betel. Conteaza? Conteaza foarte mult. Sa credeti lucrul acesta, ca conteaza.

Prietenia aceasta, dragii mei, arata un lucru frumos. De ce-i frumos darul prieteniei? Am sa va spun de ce-i frumos draul prieteniei- Pentru ca cineva a auzit ca Petru este aproape. Eu poate ca am probleme cu auzul. Slava Domnului ca este cineva care are un auz mai bun decat mine. Cele care erau femei, vaduvele, plangeau. Durerea, stiti ca ne taie picioarele. Cand esti indurerat, nici nu mai poti face altceva, decat poate sa cazi gramada intr-un loc si sa stai acolo pana iti consumi durerea. Dar doi dintre oamenii care erau acolo, au zis, „Putem alerga noi.” Nu toti avem picioare, dar unii au. Nu toti avem auzul la fel, dar unii au. Acesti doi s-au dus si au spus, „Te rugam sa vii.” Si acolo era un altcineva. Era un Petru care avea  o autoritate fantastica si omul acesta a venit. Laudat sa fie Domnul, nu suntem la fel, dar impreuna suntem mai mult decat biruitori, prin Acela in care am crezut. Atat de important e lucrul acesta, sa poti sa fii mijlocitor, sa fi un om care sa alerge, sa fi un om care face o lucrare oarecare. Nu vad cum am putea trai, nu vad ce ar insemna dragostea in Hristos fara semenii mei. N-am o dragoste care se concentreaza intr-un mod tehnic pe ceea ce este Hristos. Voi sunteti fratii mei si in voi Hristos a luat chip. In afara acestei relatii de prietenie de dragoste, in afara faptului ca biserica este o familie, ce avem prieteni? N-avem nimic, caci Dumnezeul nostru ne-a imbracat si Dumnezeul nostru ne-a hranit si Dumnezeu nostru ne-ajuta sa stam in picioare prin puterea acestei partasii.

Am oameni in biserica la care privesc si am zis, „Doamne, mai tine-le cu zile.” Sunt oameni care imi zambesc in biserica si-mi dau seama ca daca ar pleca, as fi cu mult mai sarac. Sunt oameni care se roaga pentru mine atat de mult si-i zic lui Dumnezeu, „Tine-i Doamne in viata, ca fara ei as fi  mai putin protejat si mai putin ocrotit. Este fantastic darul acesta pe care Dumnezeu ni l-a dat.

Intotdeauna in viata, mai multi prieteni inseamna mai bine. Si mi-am dat seama, de fapt, ca ce ar trebui sa cautam sa inmultim in aceasta viata… – uneori, intr-un mod ciudat,  inmultim patrimoniul, pierzandu-ne prietenii, in loc sa inmultim prietenii, chiar scazandu-ne patrimoniul. As vrea sa intelegem ca diversitatea aceasta si numarul prietenilor ne ajuta si ne scapa. Vreau sa fiti convinsi de faptul ca prietenia inseamna  foarte mult in viata. Vreau sa dau numai doua exemple: Ati auzit de David si de Ionatan. A contat ca a fost David prieten cu Ionatan? Eu zic ca da. Sa va spun de ce: pentru ca tatal lui Ionatan, intr-o clipa de nebunie, care a durat vreo 20 de ani, si-a pus in minte sa-l omoare pe David. La un moment dat Ionatan a auzit ca tatal sau vrea sa-l omoare si a iesit din palatul regal si i-a spus lui David, „Tata vrea sa te omoare, vrea sa-ti intinda o cursa.” Ia scapat viata si prietenia aceasta a fost esentiala. Putea Dumnezeu sa o faca prin altcineva? Sigur. Ar fi facut-o? Negresit. Dar a contat ca a facut-o prin prietenul lui. Si conteaza ca a facut-o prin prietenul lui.

Pe de alta parte ati auzit de Roboam? Avea si el niste prieteni, buni prieteni. Au venit batranii si au zis, „Tatal tau a apasat asupra noastra si ne-am dori, daca se poate, ca tu sa ridici apasarea.” La care, prietenii de langa el, fara experienta in viata, au zis, „Sa n-asculti ce spun ei. Daca tatal tau ia apasat intr-un fel, apasa-i de doua ori mai tare.” Si stiti ce a ajuns Roboam? A ajuns de fapt un cersetor, ca de numele lui este legata ruptura pe care a facut-o Domnul Dumnezeu in privinta acelui popor. Sa fi imparatul rupturii. Cum este acest memento? Ciudat. Epilogul vietii tale: Ce esti tu? Imparatul ruptura. Cand am fost eu imparat, cand am fost eu pastor, s-au rupt in 10 parti, in 12 parti. Ti-ar placea? Nu mi-ar placea. Mi-ar placea sa ma cheme unitate. Dumnezeu sa ne ajute si Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Acuma, vreau sa ne ducem la ultimul punct. In seara aceasta vreau sa sarbatoresc prietenia si prietenii. Teza centrala si gandul central al acestui mesaj este urmatorul: Vei face in viata ceea ce fac prietenii tai. Ce fac prietenii tai, asta vei face si tu in viata, negresit. Spune Biblia, la un moment dat, ca Petru a zis, „Unde-i Tabita?”  Si au zis, „Este in odaia de sus.” Petru a intrat in odaia de sus si primul lucru pe care la facut a fost sa zica, Scoateti-i afara.” E ciudat. Ai putea sa spui la un moment dat, de ce  sa scoti afara vaduvele? De ce sa scoti afara pe cei care stateau acolo plangand? Pentru ca sunt momente in viata cand Dumnezeu nu poate lucra  cu crestinii care sunt deprimati si deprimanti. Zice Dumnezeu, „Sunt gata sa fac o lucrare extraordinara, dar ma impiedica lacrimile voastre.” Ca el, Petru, n-a facut de prietenii lui decat ceea ce invatase de la prietenul lui Isus.
Intr-o imprejurare, spune Biblia ca Iair, fruntasul sinagogii a spus, „Vino sa iti pui mainile peste fetita mea ca ea trage sa moara si roaga-te pentru ea. Si cand au ajuns acolo in preajma, era bocet si era planset. Si era tristete si era si neincredere si era si scepticism, pentru ca au spus, „Nu mai deranjati pe invatatorul, caci ea murise.” Si Petru a zis, „Tot ce am in viata aceasta este prietenia cu acela cu care am stat. Si nu voi face cu nimic mai mult decat ceea ce am invatat de la prietenul meu Isus. Si voi scoate afara pe toti aceia care sunt in camera, pentru ca sa nu fie impiedicata prezenta lui Dumnezeu, pentru ca uneori tristetea voastra este povara Domnului. Uneori, tristetea noastra inseamna neincredere. Ai dreptul sa fi trist cu privire la esecul tau, dar sa nu fi niciodata trist cu privire la ce poate sa faca Domnul. Mare este Domnul. Uneori, tristetea noastra este socotita neincredere. Uneori, tristetea noastra si lacrimile prea multe nu sunt altceva decat o expresie a faptului ca nu ne incredem suficient de mult in Domnul. Fi trist, dar ridicati privirea spre Dumnezeu si spune, „Tu poti totul. Sunt trist, sunt apasat, dar Tu poti totul. Esti Dumnezeul care stergi lacrimile.”

Petru a zis, „Nu fac nimic mai mult decat l-am vazut pe prietenul meu Isus Hristos, pentru ca in atatea imprejurari l-am vazut ingenunchind. Cand ai prieteni, prieteni ai lui Isus, vei face ceea ce a facut Isus. Cand n-ai prieteni pe prietenii lui Isus vei face ceea ce fac ei si in aceasta seara, eu spun si subliniez si ma rog  spunand: Sa ne ajute Dumnezeu sa fim prieteni  cu prietenii Domnului Isus. A ingenunchiat, pentru ca secretul vietii sta in ingenunchiere, pentru ca intotdeauna cand Dumnezeu lucreaza pentru o minune, o face mai intai cu ingenunchierea ta. Asta face Petru si asta trebuie sa facem si noi. Si acuma, vreau sa va spun un lucru. Il puteti primi? Vom vedea. Scoateti mainile din buzunar cand va rugati. Opriti telefonul. Fiti evlaviosi. Incercati sa faceti ceea ce am invatat din Biblie.

Biblia nu se modernizeaza. Ma ucide modul in care am inceput sa ne inchinam. Cred in ingenunchiere. Stiti de ce? Pentru ca in ingenunchiere exista o declaratie pe care eu o fac: „Eu sunt mic si Tu esti mare si vreau sa cobor acolo in micimea mea si sa ma ridici Tu, Isuse. Ma gandesc ca Dumnezeu nu si-a schimbat strategia si nici modul in care se apropie de oameni. Sa stiti, iubitii Domnului, faptul ca noi suntem intr-o societate democratica, faptul ca putem intr-un mod extrem de prietenos sa ne vorbim  cu „tu”, ceea ce este frumos si cred ca este un lucru de incredere, nu inseamna ca ne putem permite asta si cu El. Eu cred ca atunci cand nu ne vede nimeni, rugaciunea primita este o rugaciune care presupune ingenunchiere. Rugaciunea tinuta altfel e importanta- esti in masina, roaga-te. Esti in mijlocul de transport, roaga-te. Esti la facultate, roaga-te. Nu conteaza, Dumnezeu se bucura ca tu te rogi. Dar cand esti tu cu El, sa nu-ti lipseasca evlavia. Dumnezeu sa ne ajute sa fim un popor evlavios.
Am remarcat, de exemplu, in ultimul colind un lucru, sa-mi permiteti sa vi-l spun, cu tot dragul. Spunea in ultimul colind/cantec ca ‘venim umiliti la Tine’. Mie mi se pare ca e mare diferenta intre ‘umiliti’ si ‘umili’. Pentru ca atunci cand esti umilit este actul cand te faci de rusine. Cand esti umil este actul prin care te frangi pe tine insuti. Intotdeauna vei fi umilit, daca n-a invatat sa fi umil, pentru ca omul care nu stie sa fie umil, mai devreme sau mai tarziu va fi umilit. Schimbati versul si spuneti „venim umili”, ca sa nu fie prea tarziu si sa veniti umiliti.

Acuma, Petru, dupa ce a ingenuncheat, a facut un lucru extraordinar. Fratii mei, surorile mele, de aceea este frumos darul acesta al prieteniei. Spune Biblia ca sa rugat. „Cine te-a invatat Petru?” „Trei ani de zile am stat langa El si i-am auzit cuvintele. I-am auzit suspinul. L-am auzit rugandu-se zi si noapte. I-am cunoscut viata. Pleca si disparea dintre noi in mijlocul noptii si venea dimineata, tras la fata, dar incarcat de puterea lui Dumnezeu.” Prietenii lui Isus va vor invata sa va rugati. Prietenii lui Isus va vor invata  sa stati aproape de El in evlavie si sa ridicati glasul si sa-I spuneti lui Dumnezeu din cer, „Doamne, te rog sa ai mila de mine.” Iubitii Domnului, vreau in aceasta seara  sa va spun un lucru important.

In primii ani, primii doi ani de zile, cand m-am intors la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat un om exceptional, pe nume Trandafir. Nici nu stiu daca am mai spus lucrul asta cuiva vreodata. Din nefericire, exista un lucru ciudat care poate astazi, cu ajutorul Domnului nu se mai intampla. Te intorci la Dumnezeu, intri in apa, faci un legamant cu Dumnezeu si apoi cresti ca un maidanez in propria-ti biserica. Nu te mai baga nimeni in seama si nu mai stie nimeni de tine. E ciudat, o multime de oameni sunt atenti cu tine pana faci legamantul si dupa aceea, parca dispar in mod ciudat, de parca n-ar fi mai greu dupa botez, decat inainte. Intotdeauna este mai greu dupa ce te botezi, decat inainte, pentru ca intri in perioada de pustiu. Si Dumnezeu din cer mi-a trimis un om si am crescut (spiritual) langa el. Si am inceput sa ma rog, am inceput sa postesc. E omul care mi-a deschis ochii.
Prima data cand postesc, mi-a zis omul acela, „Florine, nu cumva seara sa mananci si micul dejun si pranzul in ziua postului.”
„Dar cum sa fac, frate?”
„Pai, iei portia aia de micul dejun si de la pranz si o dai unui sarac, mai baiete.”
„Asa se face?”
„Asa se face, ca asa scrie Biblia.”
Zice: Imparteti painea ta cu cl flaman, adu-l pe cel nenorocit in casa si astfel vindecarea va incolti ca zorile.” Si m-a invatat pas cu pas cum sa ma rog. Si mi-a spus cum trebuie s ama adresez lui Dumnezeu si am vazut pe cineva care a fost langa mine.

M-am dus intr-o zi acasa la noi cu o sora din biserica, care acuma este in cer la Dumnezeu si am am aflat un stil de rugaciune aparte. Sora aceasta, la un moment dat cand a ajuns acasa, ca ea mergea mai greu, s-a asezat imediat in genunchi, cum a ajuns in casa si a zis, „Aleluia, Doamne-ti multumesc ca mi-ai dat putere sa ajung acasa, iti multumesc ca nu m-a lovit un tramvai, iti multumesc Doamne Dumnezeul meu ca am un frigider care functioneaza pe caldura asta si pot sa beau apa rece. Doamne, te rog sa ai grija de freonul frigiderului meu, ca nu merge foarte bine. Doamne, iti multumesc si a inceput sa se roage, insiruind o multimr de lucruri practice si mi-am dat seama atunci ca as putea sa ma rog si in felul acesta. Si am invatat ceva de la lucrul acesta.

Altadata, de sarbatoarea pastelui, cand se apropia sarbatoarea invierii Domnului Isus Hristos am trait o saracie lucie. O saracie cum greu este de descris. Parintii mei doreau cu tot dinadinsul sa-mi arate ce inseamna cand ei iti inchid usa. Dar slavit sa fie Dumnezeu ca luna trecuta am botezat-o pe mama. Acuma insa, vreau sa va spun ca o sora mi-a zis, „Florine, eu cand ma rog de sarbatoare invierii Domnului Isus Hristos, ma rog si-I spun lui Dumnezeu, „Vino Doamne in casa mea. Tu esti sarbatoritul, Tu esti invitatul, eu de Tine am nevoie.” Si m-a patruns rugaciunea astaM-a patruns gandul acesta, sa ma rog, sa-L poftesc pe Isus in casa mea.E un lucru important.

Ce se intamplase? Sotia mea era insarcinata. Era un Aprilie frumos, se paropia Pastele, statea sotia mea pe pervazul de la bucatarie si-mi zice, „Florine, ce pofta mi-e de niste branza cu smantana si niste drob, placinta aia de carne, specifica Pastelui. Si niste miere de albina ce mi-ar placea.” Si la un moment dat, eu zambeam, si uite aici mi s-a infipt un cutit in inima, pentru ca mi-am dat seama ca iubita mea, ca-i insarcinata  si ca eu n-am absolut nici o posibilitate sa-i cumpar nimic. Si in momentul acela am fost lovit in ceea ce reprezinta demnitatea de om. Si m-am dus in cealalta camera . Aveam bucatarie si aveam sufrageria- ca unica camera. Am ingenunchiat, m-am prabusit inaintea lui Dumnezeu si am spus ce am invatat de la aceasta sora, „Doamne Dumnezeule, vine Pastele, sarbatoarea Ta si te rog frumos sa vii la mine in casa. Dar te rog frumos sa aduci ceva de mancare ca n-avem absolut nimic.” Asta mi-a fost rugaciunea.

A doua zi m-am dus la biserica, m-am intalnit cu o sora, care cand m-a vazut a zis, „Frate, ce-ai facut?” Cand iti pune cineva o astfel de intrebare te inmoi. Deja toate scenariile posibile si imposibile mi-au trecut prin minte. La care zice, „De 3 zile Dumnezeu mi te arata, de 3 zile….” Eu ma rugasem doar cu o seara inainte. Si zice, „Uite, Dumnezeu mi-a pus in inima sa-ti dau lucrurile acestea.” Mi-a pus doua sacose in mana. Eu n-am fost niciodata firav. Dar pana am ajuns acasa, sa credeti ca deja ma dureau bratele fantastic. Mai bine sa te doara bratele cand te incarca Dumnezeu cu daruri, decat febra musculara de la body building. Cand am ajuns acasa si am deschis sacosa, nu-i asa ca nu este absolut surprinzator? Am deschis si primul borcan pe care l-am scos a fost branza cu smantana. Apoi am scos un drob mare, o placinta mare. M-am bucurat ca-mi place. Undeva in celalalt era un borcan de miere de albinasi gutuie. Bonus, n-o cerusem.  M-am dus din nou in cealalta camera si i-am spus sotiei, „Vreau sa facem o rugaciune impreuna.” Stiti de ce? Nu pentru ca am vazut acele daruri de mancare, ci pentru ca am fost sigur ca cel putin la Pastele acela Isus Hristos a fost la mine acasa. Uneori, in multitudinea lucrurilor noastre si in sarbatorirea aceasta fastuoasascapam din vedere ca de fapt esenta  e sa-l aducem pe El prin rugaciune. Am invatat de la Isus ca lucrul de baza e sa te rogi. Prietenii lui Isus iti vor zice, „Hai la biserica ca e rugaciune.” Prietenii lui Isus  vor spune, „Stiu un loc unde ne putem ruga.” Oameni buni, va rog din toata inima, va indemn pentru bunatatea Domnului Isus Hristos, luptati impotriva bolilor, a singuratatii, a nenorocirii, facand ceea ce a facut Isus Hristos si ceea ce fac prietenii lui Isus Hristos: Rugati-va, rugati-va si iar rugati-va. Daca ne vom ruga va fi bine.

Si Petru se adreseaza Tabitei si spune, „Tabita, scoala-te.”  „Dar de unde stii Petru sa spui lucrul asta?” „Stiu pentru ca prietenul meu Isus, cand era aceasta copila a lui Iair moarta, i-a spus, „Fetita, iti spun, scoala-te.” Eu n-am vorbele mele. Am vorbele lui.” Si-L rog pe Dumnezeu sa n-am vorbele mele, ci sa am vorbele Lui. Si-i multumesc lui Dumnezeu ca nu trebuie sa fiu destept, ci intelept. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui. E suficient sa am cuvintele Lui in viata aceasta. Si ar fi frumos in toate imprejurarile vietii noastre sa rostim doar ceea ce Dumnezeu a rostit. Cuvintele noastre sa fie drese cu sare. Cuvintele noastre sa fie lumina, nu vreau sa vorbesc altceva. (pana la minutul 44, mai sunt 14 minute din predica)

3 comentarii (+add yours?)

  1. Tim Dubhy
    feb. 03, 2014 @ 12:30:09

    aceasta predica a fost tinuta in Biserica Baptista „Betel” Cluj??
    in ce data? sau cam in ce luna?

    • rodi
      feb. 03, 2014 @ 13:27:15

      Tim, a fost in preajma sarbatorii Nasterii Domnului, deci aprox cu o luna in urma si este la Biserica Baptista Betel din Cluj.

  2. Trackback: Florin Ianovici – Un prieten te poate trage spre viaţă sau un prieten te poate trage spre moarte | agnus dei - english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: