Beni Faragau – Cum ne crestem copiii? (Slujirea in Familia Crestina 4, 5) FRCPS Seattle 25 Ianuarie 2014

Beni Faragau frpcs 4

(4) Cum ne crestem copiii?

Legamantul se incheie cu Dumnezeu. Da-urile pe orizontala au fost spuse unul celuilalt, au fost spuse societatii in care traim,plecand de la parinti si terminand cu certificatul de nastere. Dar cand vii la altar, atunci vorbesti cu Dumnezeu. In prezenta Sa si spre slava Sa, hotarasc sa iau in casatorie sau accept sa iau in casatorie. Lucrul acesta este important pentru ca cel cu care ai incheiat legamantul devine stapanul tau. Eu spun tinerilor, „Daca vrei binecuvantarea lui Dumnezeu la altar, iei relatia dintre sotia ta si tine si o pui in mainile lui Dumnezeu. A fost ideea Lui si ea trebuie traita dupa Cuvantul Lui si nu poti face nimic in relatia respectiva mai intai sa-L intrebi pe El. De aici deriva primul principiu cu care am plecat la drum. Suntem chemati sa ne dam robi lui Hristos pentru cei din casa noastra, si robi pentru cei din casa noastra pentru Hristos. Sunt doua lucruri complect diferite. Robul intotdeauna implineste voia stapanului. Ori, daca Hristos este Stapanul, atunci ne supunem unii altora in frica lui Hristos.

Avem nevoie de curaj, disciplina si intelepciune. Asa cum pocainta incepe cu un moment in care te pui la poalele crucii si iti marturisesti pacatul si spui Domnului Isus ca ai nevoie de El si ca n-ai cu ce plati intrarea in imparatia Lui. Asta iti cere curaj. Dar dupa ce ai intrat pe poarta, ai de umblat pe cale, cu Domnul Isus pana la sfarsit. Si El este dispus sa te insoteasca, sa fie pe drum si aici este nevoie de disciplina: sa stai de vorba cu El, sa cunosti voia Lui. Si dimineata, dicutam cu fratii ca intr-o viata aglomerata trebuie sa inveti sa rascumperi vremea, cu alte cuvinte, sa-ti faci timp pentru lucrurile esentiale si importante. Dar dupa ce ai povestit cu Hristos si vrei sa comunici sotiei tale sau copiilor tai ce ai de comunicat, ai nevoie de foarte multa intelepciune sa vorbesti ce trebuie, cand trebuie, si cum trebuie. Si pentru asta, nu poti sa intri cu cizmele in viata celuilalt, ci trebuie sa te rogi ca Dumnezeu sa deschida o usa de cuvant in inima celuilalt.

Am vorbit apoi despre conditiile conlucrarii impreuna cu Hristos. Domnul Isus a zis, „Luati jugul meu asupra voastra. Dragii mei, El nu ne arunca un jug in gat, ci El ne cheama in jugul Lui. Jugul are doua parti. Si de aceea, pe o parte este Domnul Isus, pe de-o alta parte suntem noi. Dar ca sa poti conlucra cu Dumnezeu in implinirea planurilor Lui in si a celor din familia ta,  ai nevoie de smerenie, blandete, indelunga rabdare si ingaduinta. Prin smerenie recunoastem ca familia nu-i ideea noastra, deci ea nu functioneaza  dupa regulile noastre, dupa regulile mamei si a tatalui, ci functioneaza dupa regulile lui Dumnezeu. Blandetea, in schimb, inseamna curajul si puterea de a iesi din competitia de sine. Dumnezeu m-a facut diferit de sotia mea. Noi suntem complementari si nu concurenti. Nu ne scoatem ochii. Noi nu suntem identici. Noi suntem, ea jumatatea mea si eu jumatatea ei. De aceea, blandetea ne ajuta sa recunoastem diferentele si sa le transformam in resurse, nu in piedici. Dar dupa ce am trecut de aceste faze, pe drum avem nevoie de indelunga rabdare si ingaduinta, pentru ca nici unul dintre noi nu suntem  terminati. Si unul si altul poate gresi, si unul si altul are nevoie de iertare, si unul si altul trebuie sa invete sa acorde iertare, sa ne ingaduim unii pe altii, sa ne iertam unii pe altii cum ne-a iertat Domnul Isus.

M-am dat rob lui Hristos pentru cei din casa mea. Am inteles conditiile pe care mi le cere Hristos. Si data trecuta am vorbit despre ‘La ce ne cheama Domnul Isus’. Care-i lucrarea la care El ne cheama. Si am vazut ca Dumnezeu ne-a asezat pe unul langa celalalt, ca sa ne ajutam in dezbracarea omului vechi si imbracarea omului nou. Fratii mei, Dumnezeu nu ne-a ales dinainte de intemeierea lumii, Dumnezeu, desi suveran, nu poate sa treaca prin bancile bisericii sa zica, „Pe tine te aleg, pe tine nu te aleg.” Nu poate sa faca lucrul acesta. Ca sa ma poata mantui pe mine Dumnezeu, trebuie sa se mantuiasca pe Sine din fata oricarei acuzatii. In rai se intra pe poarta din fata. Cel care ia biletele este dracu in persoana, spunea cineva. Nimic intinat nu va intrea acolo. Si de aceea, viata de familie este harul pe care Dumnezeu ni-l da, sa nu ramanem oamenii vechi care ne-am nascut, ci prin Duhul lui Dumnezeu, care se arata prin unul spre folosul celuilalt, pas cu pas, sa dezbracam omul vechi, sa imbracam omul nou. Inainte de intemeierea lumii, Dumnezeu a hotarat cum sa arate mireasa lui Hristos. Si daca tu astepti procesul sfintirii, vei fi intre cei alesi. Nu uita, sunt multi chemati, putini alesi. Dumnezeu nu ne alege la sfintire, ci prin sfintire. Dezbracarea omului vechi si imbracarea omului nou este metoda lui Dumnezeu a sorta pe cei alesi de cei nealesi. Stiu ca am intrat pe un teren minat intr-un fel si complicat  de teologie si alta data, poate, putem vorbi mai mult despre asta. Dar ce vreau sa subliniez este ca daca nu cautam pacea cu toti si sfintirea, nu-L vom vedea pe Dumnezeu. E plin satul vostru de biserici care nu mai vorbesc despre pacat, numai vorbire pozitiva. Vreau sa va spun: daca n-ar exista pacatul, n-ar exista nici Hristos. Din pricina pacatului, Fiul lui Dumnezeu a trebuit sa dezbrace  slava Sa si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si a platit pacatele noastre, nu ca sa ne lase pacatosi. Dragii mei, ceea ce ma impresioneaza este  e ca Dumnezeu o primeste pe curva Rahav si desi era la poarta cetatii, si o ia Dumnezeu de acolo, n-o lasa acolo, o ia si o include in genealogia Domnului Isus Hristos si o transforma intr-o sfanta. Si asa ne primeste pe fiecare dintre noi. Dar ne primeste tocmai ca sa intram in procesul dezbracarii omului vechi si a imbracarii omului nou. Cine ma cunoaste mai bine, cine ma poate ajuta mai bine decat sotia mea? Sau sotia ta? Sau sotul tau? Asta este rostul familiei: sa ne faca sfinti, nu fericiti. O, dezbracarea doare. Si imbracarea doare, pentru ca ne-am obisnuit cu vechiturile de pe noi.

Urmatoarele doua cuvinte sunt dezbracare si imbracare. Acestea sunt porunci, dragii mei. ‘Sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, sa va imbracati cu omul cel nou, dupa chipul lui Dumnezeu de-o neprihanire si o sfintenie pe care o da adevarul. De aceea, .. si urmeaza doua oglinzi pe care le avem inaintea noastra. Intr-o oglinda, verifici cat de mult semeni cu Dumnezeu. In cealalta oglinda, verifici cat de mult ai ramas intr-o asemanare  a diavolului. Sa vezi omul cel nou, este chipul lui Dumnezeu. Omul cel vechi este chipul lui Satan. Daca inmultim in familie lucrarile neroditoare ale intunericului, familia se transforma in locul de domnie a celui rau. Daca in schimb, inmultim in familie lucrarile roditoare ale luminii, atunci familia se transforma in templu Sfant pentru Domnul, intr-un loc al prezentei lui Dumnezeu. Si am terminat aseara, vorbind despre libertatea pe care Dumnezeu a dat-o fiecaruia dintre noi , sa aleaga intre viata si moarte, intre binecuvantare si blestem. Cu alte cuvinte, tu alegi ce vei face din familia ta. N-o poti face prin eforturi proprii, de aceea Pavel se roaga ca Dumnezeu as ne deschida ochii sa pricepem nemarginita marime a puterii lui Dumnezeu care lucreaza pentru noi credinciosii. „Ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul,” spune Dumnezeu poporului Sau inainte  de a intra in tara. Alege viata, ca sa traiesti si sa ai viata din belsug, pe care vrei Domnul Isus sa o aduca.” Cum alegi viata? Iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El. Asa alegi viata. SI cand asculti de glasul Lui , sabia aceea, care e mai taietoare ca o sabie cu doua taisuri patrunde pana acolo ca desparte  sufletul si duhul, incheieturile si maduva, gandurile simtirile inimii si in felul acesta suntem transformati din treapta in treapta, dupa chipul si asemanarea Mirelui nostru si a Tatalui ceresc.

(4) Cum ne crestem copiii?  Partea I-a

Cum isi va tine tanarul curata cararea? Ma gandesc la copiii mei, la copiii tai, „indreptanduse dupa Cuvantul Tau.””Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta. Spuneti-mi ce ne dorim din caminul nostru, din familia noastra? Psalmul 119:59 Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

V-ati gandit vreodata de ce ne da Dumnezeu copii? Nu sa facem din ei doctori si ingineri. Nu, dragii mei, sa le facem case, sa le cumparam masini. Daca le puteti face, bucurati-va. Mie, mama mea nu a putut sa-mi dea nimic din toate acestea. Copiilor mei n-am putut sa le dau avere. Tot ce am putut sa dau copilului meu care a venit in Statele Unite  a fost sa-l iert de o datorie de $3,000, pentru ca mi-a zis, „Tata, imprumuta-mi $3,000 sa fac niste bani cu ei. I-a facut praf pe toti si dupa ce i-a facut praf s-a insurat si a zis, „Uite, cadoul meu de nunta este sa-ti stergi din minte datoria.” Asta am putut face pentru ei.

Dar dincolo de ce poti face sau nu poti face pe plan material, Dumnezeu ne da harul largirii Imparatiei lui Dumnezeu prin proprii nostri copii. Si asta este responsabilitatea de care as vrea sa vorbim in seara aceasta: Unde vrei sa-ti cresti copiii si sa-ti vezi copiii? In rai sau in iad? Deci, daca vrem sa ne vedem copiii in rai, ascultati ce spunem cand ii aducem la biencuvantare:

22 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
23 ,,Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: ,Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:
24 ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
25 Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
26 Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!
27 Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.„

Ce inseamna sa pui Numele Domnului peste copii? Fratilor, religia crestina nu e religie a mantrelor, zicem cuvinte si cuvintele creaza minuni. Toate cuvintele au putere si forta. Ce inseamna sa pui Numele Domnului peste copii tai? E mai mult decat sa-i duci la un serviciu de binecuvantare. Lucrul acesta se intampla dealungul vietii in casele noastre. Atunci cand in relatiile din familie exista minciuna, hotie, amaraciune, manie, iutime, strigare, neintelegeri, certuri, dezbinari, clevetire, rautate, curvie, necuratie, lacomie de avere, betie sau lipsa cumpatarii, vorbire nechibzuita, vorbire stricata, gume proaste, cuvinte porcoase, cand acestea sunt presente in casa noastra, stiti ce facem? Punem numele lui Satan peste copiii nostri. Mi se zbarleste pielea pe spate daca ma fac vinovat de lucrul acesta. Dar spuneti-mi, exista manie in familiile noastre? Ne e rusine sa recunoastem. Dimineata vorbind despre importanta transparentei, da, dragii mei, v-am spus ca sotiei mele i-a trebuit 3 fractiuni de secunde sa spuna, „Beni, mai ai zdrentele maniei in viata ta si a strigarii. Trebuie sa le dezbraci.” Eu n-am putut zice, „Nu-i asa.” Si a trebuit sa fiu deschis impreuna cu sotia mea, in fata copiilor mei.

Deci, pui numele lui Dumnezeu atunci cand torni imparatia lui Dumnezeu peste ei. Dar astea de aici, care le-am insirat, astea nu tin de imparatia lui Dumnezeu. Astea tin de imparatia celui rau. Daca aseara am plecat de aici, zicand, „Vreau sa dezbrac omul vechi, vreau sa ma las ajutat, vreau sa ajut, daca ati luat in serios aplicatia, atunci, practic, noi am intrat in procesul transformarii familiei noastre in Imparatia lui Dumnezeu, in locul in care Dumnezeu sa fie prezent si ca El sa domneasca.

Ca sa punem Numele Domnului peste copii nostri, in relatiile dintre familie trebuie sa cultivam:

Adevar, cumpatare, harnicie, generozitate, bucurie, seninatate, blandete, bunatate, credinciosie, curatie, multumire, indelunga rabdare, vorbire cu har spre zidire, vorbire linistita, vorbe chibzuite, vorbire cu psalmi, stapanire de sine.

Asteptarea lui Dumnezeu nu este sa aducem copii pe lume, ci ca sa largim Imparatia lui Dumnezeu cu copiii nostri. Dragii mei, cine din copiii acestei tari are mai mare posibilitate de a ajunge in Imparatia lui Dumnezeu, decat copiii unuia care zice ca crede in Dumnezeu, care traieste in ascultare de Dumnezeu. In felul acesta, noi turnam Imparatia lui Dumnezeu peste copiii nostri, chiar daca n-avem nici un fel de posibilitati materiale si crestem in cea mai crunta saracie. Si atunci, nimeni nu ne poate opri ca pruncii nostri  ca-L iubim pe Domnul si ca credem ceea ce spunem si traimin lumina a ceea ce spunem.

9. Ascultare  10. Educare

Copiilor, Dumnezeu le cere ascultare. Parintilor, Dumnezeu le cere educare- creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.

Efeseni 6:1-3
Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
2 ,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta„ -este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă-
3 ,,ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.`
4 Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.

Oare cati dintre noi avem probleme cu neascultarea copiilor nostri? Traim zile cand doi parinti nu sunt in stare sa aduca la ascultare un singur copil. Cand te uiti la felul in care negociaza parintii cu copiii, astazi, n-au decat un an jumate  si ne joaca pe degete. Si noi nu stim ce sa facem cu ei.

(Din primele 22 min, mai sunt 38 de min)

25 ianuarie 2014

Din Seria Slujirea in Familia Crestina

Reclame

Beni Faragau – Curaj, disciplina si intelepciune (Slujirea in Familia Crestina 1) 23 Ianuarie 2014 First Romanian Pentecostal Church Seattle

Beni Faragau 1

In serile acestea vom sta langa slujirea in familie.

  1. Curaj
  2. Disciplina
  3. Intelepciune
  4. Smerenie
  5. Blandete
  6. Ingaduinta si Indelunga Rabdare
  7. Dezbracare
  8. Imbracare
  9. Supunere
  10. Iubire
  11. Ascultare
  12. Educare

Pavel este foarte suparat ca biserica si-a deschis usile pentru apostoli mincinosi, pentru invataturile false. Si uitati-va, polemica in care intra, daca vreti, contradictiile in care intra Pavel cu acesti slujitori.

2 Corinteni 11:23-29

23 Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24 De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;
25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s -a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.
26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
27 În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
28 Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
29 Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?

Daca l-am intreba pe Pavel, „Pavel, alta treaba n-ai in lumea asta, asa frumoasa, pe care a creat-o Dumnezeu, in care te poti odihni, sa-ti vezi de calatoriile tale, decat sa patimesti si sa suferi atat de mult? Dar de ce le faci, Pavel, toate acestea?” Dragii mei, el ne-ar raspunde simplu, fara sa ezite, pentru ca biserica sau mireasa lui Hristos este tot ce a venit Hristos sa mantuiasca de pe pamant. Noi toti alergam de dimineata pana seara. Dragii mei, adevarul e ca majoritatea dintre noi vom face ce a facut si Alexandru macedon dupa ce a cucerit lumea. A zis, :Lasati-ma afara din cosciug, bratul drept, ca sa vada toti ca nu duc nimic cu mine din lumea aceasta.” Oare de ce ne-a invatat Domnul Isus acea unica rugaciune pe care o stim cu totii: Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Atunci cand vrei sa-ti pastrezi averea, agoniseala, lucrurile pentru care ai trudit, investesti in lucrurile care raman. Acum, in America, probabil de mai multa vreme, dar- „invest in gold, invest in silver” investeste in aur si argint. De ce? Din pricina inflatiilor, din pricina preturilor, care cresc,, din pacate. Daca-ti pui banii in banca- au fost 117 milioane de identitati furate, doar de sarbatori. Asa ca nu mai stii daca conturile iti vor fi pline sau goale maine. Dar daca Domnul Isus a venit din cer sa mantuiasca de pe pamant doar biserica Lui, dragii mei, nu se merita sa investim  energie si timp in zidirea bisericii Lui? N-am fi intelepti sa luam cu noi toate aceste lucruri, dincolo de moarte, dincolo de mormant? Pentru ca astea vor fi in vesnicie, toate celelalte le vom lasa aici.

Stiti care e problema noastra? Noi toti avem impresia ca biserica e cladirea asta. Dar nu uitati, biserica suntem noi, nu zidurile. Casa lui Dumnezeu suntem noi, daca pazim pana la sfarsit increderea si nadejdea cu care ne laudam. Dar mai este ceva. Biserica incepe in cel mai neglijat loc si realitate din partea noastra, a multora. Plecam dimineata, ne intoarcem seara. Copiii sunt cu cheile in gat. Vine autobuzul, ii duce la scoala, ii duce inapoi, seara suntem rupti de oboseala. N-avem timp pentru ei, n-avem timp unul pentru altul. Biserica incepe in familie.

Biserica incepe in familie si de aceea putem lua scrisoarea lui Pavel, adresata bisericii, putem deduce principiile care sunt a lui Dumnezeu si putem sa aplicam aceste lucruri la familia noastra.

Imaginati-va ca sunteti tineri si ar trebui sa va pregatiti de casatorie. Noi batem azi 40 de ani de casatorie, eu cu sotia mea, cu Nora. Daca as multumi cuiva, daca as intoarce timpul inapoi, in loc sa faca cu mine consultatie premaritala, sa-mi vorbeasca de lucrurile care tin de casnicie, daca mi-ar vorbi despre ce e biserica, poate ca astazi si familia mea ar arata un pic mai bine? Stiti de ce? Atunci cand familia este asezata pe coordonatele unei biserici, familia devine o biserica. Familia este celula de baza a bisericii si biserica incepe in familie.

De ce sunt familiile noastre bolnave? Pentru ca familiile noastre sunt bolnave. O familie creste sanatos daca este asezata pe tiparele unei biserici. Familia este chemata sa devina o biserica. Vreau sa va spun, indiferent cat de frumos ne-am imbraca, bisericile noastre sunt bolnave pentru ca familiile noastre sunt bolnave. Tot ce nu-i adevarat in familia mea, nu-i adevarat nici aicea. Noi aducem bolile noastre cu noi, problemele noastre cu noi, nevoile noastre cu noi. Imbolnavirea sau insanatosirea unei familii depinde de imbolnavirea sau insanatosirea familiilor bisericii.

Familia in Efeseni – O carte eclesiologica

Scopul slujirii lui Pave, cu el am inceput, se vede cel mai bine prin rugaciunile care el le rosteste. In Efeseni sunt 2 rugaciuni mari, in cap 1 si in cap 3 si uitati-va ce cere el de la Dumnezeu. Efeseni 1:17-21

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L -a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

Scopul intregii lucrari a lui Pavel e: „Doamne, deschide-le ochii, sa priceapa la ce i-ai chemat, care este nadejdea chemarii tale.” Dar nu exista doar o tinta spre care alergam, exista un proces al sfintirii la care noi suntem chemati. Si de aceea, el se roaga, „Doamne, ajuta-i sa guste, sa experimenteze bogatia mostenirii slavei sau a slave mostenirii tale in fiecare dintre ei, intre sginti si care este nemarginita marime a puterii Tale.”

Dragii mei, Dumnezeu ne-a chemat sa fim un Templu sfant pentru Domnul. Am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, pentru partasie cu Dumnezeu. Dumnezeu nu locuieste in temple facute de maini. Cerul si pamantul sunt create de El. Cerul este scaunul domniei Lui si pamantul, asternut al picioarelor Lui. Dumnezeu ne-a creat supa chipul Sau, sa locuiasca in noi, sa locuiasca in biserica Lui. Deci noi am fost chemati sa devenim un templu sfant. Stiti ce inseamna sfant? Pus deoparte de murdariile acestei lumi. Un Templu sfant pentru Domnul. Dar ca sa fim un Templu Sfant pentru Domnul, nu-i suficient sa zugravim peretii, cladirile in care ne intalnim. Dragii mei, trebuie curatite inimile celor care intra in cladire si de aceea suntem chemati fiecare dintre noi sa devenim asemenea chipului Fiului Sau. Sa fim transformati din slava in slava, prin puterea Duhului Sfant, intru chipul si asemanarea Domnului Isus Hristos. Aceasta este bogatia slavei, mostenirii Lui sfinti. Si spuneti-mi, cum ar fi posibile astfel de lucruri, daca n-ar lucra in noi nemarginita marime a puterii lui Dumnezeu? Aceste lucruri pot fi atinse doar prin nemarginita marime a lui Dumnezeu, care este Duhul Sfant. Dragii mei, cine n-are Duhul lui Hristos nu este al Lui. Biserica in care Duhul lui Dumnezeu nu lucreaza nu are de a face nimic cu Hristos si Imparatia Lui.

A doua rugaciune a lui Pavel este in Efeseni 3:14-21

14 …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
15 din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt,
16 şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,
17 aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste,
18 să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea;
19 şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi,
21 a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Planul lui Hristos pentru cei dragi din casa mea, incepand cu sotia mea, copiii este sa se bucure de bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti, adica sa ajunga plini de toata plinatatea dumnezeirii. Astea trebuie sa ife lucrurile dupa care alergam, pe care le adunam in viata noastra. Incredibile cuvinte. Dragii mei, asta se roaga Pavel pentru noi si asta doar Duhul lui Dumnezeu le poate rezolva in noi. Acum, cand spun ca Dumnezeu ne-a chemat sa fim un templu sfant pentru Domnul, si in familie trebuie sa inceapa lucrula acesta , dati-mi voie sa dau coordonate putin mai concrete la aceste lucruri. In Galateni 5 avem faptele firii pamantesti si roada Duhului. Si acuma, ganditi-va a familiile voastre, la relatia dintre dot si sotie, la relatia cu copii, la relatia dintre frati, si spuneti-mi, de cei plina familia noastra? Ce musteste in ea? Ce-i acolo, de luni pana luni? Este oare in familia noastra dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate, facere de bine, blandete, infranarea poftelor sau stapanirea de sine? Dragii mei, Duhul lui Dumnezeu nu-i duhul dracilor. dar e foarte multe ori noi nu stim sa alegem intre cele doua feluri de duhuri. Duhul lui Dumnezeu se legitimeaza intotdeauna prin roada Duhului, nu prin darurile Duhului. Darurile sunt simple vase. Ceea ce trebuie sa poarte aceste vase, in mod invariabil, indiferent ca ai un degetar sau ai un butoi, este roada Duhului. Si roada Duhului este prezenta lui Dumnezeu in noi. Daca noi devenim un templu sfant pentru Domnul, atunci roada Duhului trebuie sa se manifeste in relatiile dintre noi: felul in care vorbesc cu sotia mea, copiii mei. Dati-mi voie sa mai citesc inca odata textul-

Galateni 5:22-26

22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Cand aceste lucruri sunt prezente in familia mea, in viata mea, legea lui Dumnezeu nu ma acuza in nici un fel, pentru ca legea nu este impotriva mea, puterea nemarginita a lui Dumnezeu este libera sa lucreze in viata mea, in familia mea. Unul din textele care vom vorbi este vers. 22 din Efeseni 5. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; Oare, daca barbatii ar fi (plini de Duhul Sfant, de dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare si toate celelalte) „ca Domnul” n-ar fi mai usoara supunerea? Observati, noi am fost chemati sa fim un templu sfant pentru Domnul, Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in noi, iar daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in noi, roada Duhului se inmulteste in vietile noastre, in relatiile noastre. Dati-mi voie sa urc mai sus un pic, in Galateni cap. 5:16-21

16 Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
17 Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege.
19 Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Si acum, ganditi-va din nou, la familiile noastre, cate din lucrurile acestea sunt prezente. Dati-mi voie sa va spun, „Ma doare inima umbland prin lume si vazand cum lumea invadeaza biserica si biserica suntem noi, nu zidurile, noi, vietile noastre. Faptele firii pamantesti sunt cunoscute. Ridicati mana, ce care odata v-ati certat in casa cu nevasta sau cu barbatul. Poate ca nu sunt curvii si preacurvii, cu toate ca vietile noastre, casele nosatre sunt pline de pornografie. Copiii nostri pe internet, barbatii dragii mei, te si apuca groaza. Stau de vorba cu tineri prinsi de pofta aceasta si te miri ca barbatii sunt lipsiti de vlaga. Li se duce vlaga in acest flagel al secolului in care traim. Dar, daca n-ar fi vorba de asta, inchinare la idoli, cu toate ca nu stiu cat stati in fata ecranului. Intru prin case si toti aveti niste ecrane uriase. Dar, ce-i cu vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide? Stiti cateva din durerile mele? Indiferent ca ma duc in Australia sau ca vin in America, cin la o biserica si data viitoare sunt 3 [biserici]. Daca n-ar fi certuri, zavistii, manii, neintelegeri, dezbinari, certuri de partide, v-ati gasi pe toti intr-o adunare, sa musteasca locul.

Observati, duhul si firea lucreaza lucruri complect diferite. Daca suntem o familie crestina, daca facem ceea ce ni s-a spus la ora de rugaciune, sa ne implinim promisiunile, rugamintele, pe care le-am facut Domnului, stiti cum ne-am increstinat? L-am marturisit pe Domnul Isus cu gura noastra, ca Domn. Am crezut in inima  noastra ca este un Domn viu, care trebuie ascultat, cu care trebuie sa povestim, caruia ii place sau nu-i place cum ne traim viata. Dragii mei, este juramantul pe care l-am facut, altfel, n-am fi crestini. Cati dintre noi il tinem? Daca roada Duhului este prezenta, inseamna ca Domnul Isus Hristos, prin avocatul Lui in inima noastra, prin Duhul Sfant isi pregateste mireasa sfanta si fara pata, fara zbarcitura. Dar daca astfel de lucruri sunt in viata noastra, atunci inseamna ca probabil Satana domneste in familiile noastre. S vom discuta despre omul vechi si omul nou la dezbracare si la imbracare. Si spune Pavel, cei ce se complac in astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

Dragii mei, Dumnezeu asteapta de la noi, nu doar o sfintire in acte, ci o sfintire in fapte. Dragii mei, eu am primit un certificat, cand m-am dus la sfat sau la primarie cu Nora Ponta. Il am si acuma, acasa si am un certificat de casatorie. Credeti ca-i ajunge sotiei mele un certificat de casatorie? Nu, nu. Ea vrea si asteapta de la mine sa ma vada sotul ei si tatal copiilor ei. Sa ma vada croind o cale dreapta pe urmele lui Hristos si chemandu-mi familia dupa mine. Asta inseamna sa traiesti viata de familie in fapte, nu doar in acte. Dar este la fel si in relatia cu Hristos. Dragii mei, noi am intrat in relatie cu El, dar daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.

In ce masura este familia mea
un Templu sfant pentru Domnul?

Cu alte cuvinte, daca stau cinstit inaintea lui Dumnezeu, eu n-am venit sa va judec, nici Domnul Isus n-a venit sa judece lumea, de ce sa o fac eu? Ci am venit ca impreuna sa stam si sa ne ogindim in Cuvantul lui Dumnezeu, sa vedem care-i realitatea in familiile noastre. Dragii mei, degeaba punem mastile, ne imbracam frumos si venim la adunare. Cum e familia, asa va fi biserica, pentru ca biserica este suma familiilor noastre. Dar ma intreb si eu si va intreb si pe dvs., oare la ce ne-ar ajuta sa stam sa ne vaicarim, sa sotul nu-i cum ar trebui sa fie, ca sotia nu-i cum ar trebui sa fie, parintii si copiii nu-s cum ar trebui sa fie. La ce ne-ar ajuta lucrul acesta? Cred ca, dupa cum Pavel s-a pus la dizpozitia lui Hristos pentru modelarea Bisericii, tot asa trebuie sa ma pun si eu la dizpozitia lui Hristos pentru zidirea familiilor naostre. Indiferent cine esti, parinte sau copil, sot sau sotie. (pana la minutul 28:20 mai sunt 47 minute din acest video)

Toti ne-am dori sa fim:

  • Un sot si tata dupa voia lui Dumnezeu
  • O sotie si mama dupa voia lui Dumnezeu
  • Parinti dupa voia lui Dumnezeu

~Am curajul de a spune: Sunt „robul lui Hristos”, pentru voi, cei din familia mea? Nimeni n-o poate spune in locul tau. Aici nu e ca la botezul copiilor mici, sa se lepede altul de Satana pentru tine, aici trebuie sa o faci tu, trebuie sa o fac eu.

~Cum stau cu disciplina? Asta e partea cea mai grea. Cum stau cu disciplina studierii Scripturii, pana cand mi se limpezeste voia lui Hristos pentru cei de langa mine? Ce schimbari trebuie sa fac in 2014, ca sa am mai mult timp pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Rascumparati vremea ca zilele sunt rele.

~ Cat ma rog pentru intelepciune ca sa comunic pe limba fiecaruia voia lui Dumnezeu descoperita in Scriptura? Te scot copiii din sarite. Dosul palmii nu e o optiune. Sper ca n-ati facut-o cu nevasta, dar cat ma rog pentru intelepciune, sa vorbesc ce trebuie, cand trebuie si cum trebuie.

Vreau sa va spun ca epistola asta Efeseni e un discurs intrerupt de rugaciuni sau o rugaciune intrerupta de discursuri. Stiti de ce? Sunt momente in viata cand nu poti sa vorbesti cu cel de langa tine despre Dumnezeu, nici cu nevasta, pentru ca auzi aceea, „Iar imi predici?” Si in momentul acela trebuie sa incepi sa vorbesti cu Dumnezeu despre cei din casa ta. Acesta este rostul rugaciunii.

Din Seria Slujirea in Familia Crestina

Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Emisiunea Logos cu Ted Pope, Dan Miclea

photo credit youthmin.org

Avem al doilea podcast de la Emisiunea Logos, cu un subiect care se dezbate des- Teologia, este teologia  o arma sau este un ajutor? Vezi primul podcast, din 7 Februarie, aici – Dumnezeu Tatal Introducere (1)

Emisiunea Logos realizata de Dan Miclea cu Dr. Crini Rad si Pastorul Ted Doru Pope, Biserica Logos din Seattle, Washington. 11 Februarie 2014 pe Soundcloud.

Cateva notite din podcast:

Vreau sa fac o pledoarie pentru teologie in momentele urmatoare. Mai intai sa definim pe foarte scurt teologia. Sigur ca, asa cum am spus intotdeauna, definitia si studiile noastre nu sunt exhaustive, sunt doar… atingem suprafata, dar fara indoiala, o suprafata necesara de atins in studiile noastre. Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu. Asta foarte pe scurt, sigur.

Au fost vremuri cand teologia a fost considerata  o regina a stiintelor. Era considerata una dintre stiintele supreme, care era, care trebuia sa fie studiata  in universitati si in scoli. Era o disciplina clasica in  programele de invatamant al altor secole.

De ce era asa de importanta si de ce este importanta si astazi teologia?

Pentru ca teologia controleaza ce credem noi despre Dumnezeu si despre interactiunea lui Dumnezeu cu universul si  interactiunea noastra cu Dumnezeu controleaza valorile noastre. Ne controleaza gandirea noastra si nu numai gandirea, ca in ultima instanta controleaza si actiunile noastre, ce facem noi. Spuneam si altadata ca noi traim in postmodernism si probabil ca intr-una dintre emisiuni vom discuta si ce este postmodernismul si care sunt trasaturile sale vis-a-vis de modernism, de exemplu, sau alte epoci in cultura si societate. In postmodernism, se prefera sentimentele: mie imi place, eu cred, asta este parerea mea. Parerea mea este adevarata pentru ca si parerea ta este adevarata. Eu te respect pe tine si parerea ta, tu ma respecti pe mine si parerea mea. Nimic nu este cert, nimic nu este absolut, nimic nu este, cum zicem noi in Romaneste ‘batut in cuie’.

Preferand sentimentele unor gandiri rationale si a unor cunostinte serioase despre Dumnezeu prezinta un mare pericol si sunt o serie de crestini care traiesc prin biserici (si totdeauna au fost, bineinteles, nu numai astazi), care nu Il iubesc pe Dumnezeu si cu mintea si probabil de aceea nu-L iubesc nici cu inima. Domnul Isus a spus ca noi trebuie sa-L „iubim pe Dumnezeu cu toata inima naostra, cu toata mintea naostra.” Noi ne gandim, „Oh, mintea nu trebuie folosita, nu-i importanta. Importanta este inima, importanta este  ce simt eu despre Dumnezeu.” Merg a biserica, zic, „Eu am simtit pe Dumnezeu acolo.” Daca nu L-am simtit, daca n-am fost „cercetat”, atunci n-a fost bine la biserica. Merge un sot acasa si intreaba sotia cum a fost? Si zice, „N-a fost cercetare.” Intrebarea mea este, „S-a predicat Cuvantul?” Daca s-a predicat, Dumnezeu a fost acolo. El este acolo unde se predica Evanghelia, unde se predica Cuvantul. El este acolo unde sunt si alti crestini. … Este adevarat ca Dumnezeu este in mijlocul partasiei crestine. Deci cum poti sa spui ca n-ai simtit, ca Dumnezeu n-a fost acolo, cand, daca te-ai fi gandit rational, Dumnezeu e acolo si a fost acolo. Mintea trebuie folosita, gandirea trebuie folosita. Nu numai ca trebuie folosita mintea noastra si gandirea naostra trebuie mereu inoita si inprospatata….Teologia nu este numai despre Dumnezeu, ci si raspunde la intrebari pe care noi le avem.

Acum, fara o cunoastere crestina serioasa, fara o teologie, crestinismul se dilueaza si nu devine mai mult decat o secta, o religie falsa. In Osea 4:5, Dumnezeu spunea ca poporul lui Dumnezeu piere din lipsa de cunostinta. Noi, deci, vrem sa oferim aceasta cunostinta despre Dumnezeu si studiul acesta , sau felul acesta de abordare a lui Dumnezeu este de fapt un studiu teologic cu privire la Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu poti sa-L slujesti daca esti despartit de cunoasterea lui Dumnezeu. Daca nu-L cunosti pe Dumnezeul revelat in Scriptura si in istorie, atunci tu slujesti un idol fabricat de mintea ta, pe care l-ai alcatuit din zdrente concepute si adunate laolalta din auzite si din zvacniri sporadice.  de cunoastere, de ici colo, ce a zis unul si ce a zis altul. Nu te poti nici macar baza doar pe ceea ce spune pastorul tau in biserica. Noi toti trebuie sa aprofundam cunoasterea lui Dumnezeu intr-un timp personal de studiu si de partasie cu Dumnezeu si cu Cuvantul Sau. Si de ce nu si in folosirea unor materiale, cum ar fi chiar si aceste podcasturi, prin care noi sa putem sa aprofundam cunostinta despre Dumnezeu. (din primele 8 minute)

Asculta in intregime aici –

http://www.logospodcasting.com/teologia-arma-sau-ajutor-doru-pope/

Urmareste Emisiunea Logos aici-

Florin Ianovici – LUPTA CEA BUNA – Cum sa te lupti: Lupta din umbra, cu dispretul si descurajarea XII Conventie a Bisericilor Penticostale Sydney, Australia 1 Februarie 2014

Florin Ianovici Conventia Sydney 2014

Din aceeasi predica-

Cum sa te lupti

Iubitii Domnului, din toata inima vreau sa multumesc lui Dumnezeu ca sunt cu voi. Din toata inima vreau sa multumesc lui Dumnezeu. Mie mi-a fost teama de Australia, dar nu mai imi este. Imi sunteti dragi si mi-am dat seama ca inima bate la fel, fie ca este in Romania, fie ca este in Australia. Am gasit cativa oameni extraordinari. Doi oameni deosebiti mi-au taiat astazi calea, doua femei cu parul alb- Elena si Maria. Mi-au spus cateva cuvinte care mi-au atins sufletul. Le-am iubit, le-am pus in inima mea si le pastrez acolo, capital pentru zile grele. Cand va fi dificil si voi avea zile proaste, vreau sa-mi aduc aminte de voi si de bucuria din aceasta seara. Vreau in aceasta seara sa ma inchin cu voi, vreau sa ne prosternem la picioarele lui Dumnzeu. In aceasta seara sa stam aici cu Domnul si Dumnezeu din cer sa ne dea putere.

As vrea sa va povestesc in aceasta seara despre una dintre cele mai dificile lupte. Iubitii Domnului, intotdeauna in viata, cand te astepti la ceva, iti este mai usor. Cel mai greu este cand nu te astepti la un lucru si el vine peste tine. Spune Biblia ca David, tanarul David a plecat sa vada lupta pe care poporul Israel  o avea impotriva Filistenilor. Spune Biblia cateva lucruri foarte interesante si as vrea sa ne uitam la ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Biblia spune ca in momentul in care David s-a dus sa vada aceasta batalie in care fratii lui erau angrenati, ceva s-a intamplat. In timp ce se apropia de tabara a auzit strigatele de razboi ale lui Israel si atunci s-a grabit. (A zis, „Wow, abia astept sa vad batalia.) Pentru ca striga Israelul, striga, „Aleluia, Domnul e taria noastra.” Toti vecinii erau cu urechile acolo. Zanganeau scuturile cu sabiile si loveau scuturile cu sabiile si se auzea un zgomot extraordinar. Cand a venit David s-au bucurat foarte tare, pentru ca erau asezati, spune Biblia, pe voci- siruri, siruri, cete, cete si stateau aliniati perfect, extraordinar de la 9 la 12 Duminca. Pentru ca paradoxul este ca desi aveau arme, aveau scuturi, desi cantau ‘Dumnezeu e taria mea’, nimeni nu lupta. Niciunul nu lupta. Doar stateau si spuneau, „Domnul e taria mea. Domnul e cu noi. Aleluia! Traiasca Domnul!”
Nu e rau, dar noi venim aici sa ne intarim, pentru ca adevarata lupta se da acolo. Suntem aici, nu doar sa zanganim armele, suntem aici nu doar ca sa ridicam harfa, nu doar ca sa cantam. Suntem aici sa ne umplem de putere.
David zice, „Dar voi nu luptati?”
„Ah, nu. Dar cum, adica, sa luptam? Noi numai iesim dimineata de la 9-12 si stam aici si strigam, ‘Domnul e taria noastra.'”
„Pai bun, si de ce nu luptati?”
„Pentru ca e unul mare la ei L-ai vazut cum arata?” Anormal, si cand il vezi pe anormalul acela ti se taie puterea [de la genunchi].
David s-a uitat si a zis, „Nu inteleg, mai prieteni. Ce ciudat. De cata vreme stati voi aici?”
„De 40 de zile.”
„De 40 de zile faceti exercitiul acesta [conventie lunga]? Patru zeci de zile iesiti in fiecare dimineata si voi sdranganiti din arme si voi cantati imnuri crestine si nu pleaca nimeni la lupta? Ce ciudatenie de viata este aceasta?”
Pentru ca Goliat ne-a speriat pe toti, Goliat este nesperiat.

In aceasta seara as vrea sa vedem impreuna cum putem sa luptam, pentru ca uitati ce spune Goliat si este un lucru fantasic. Ce zice Goliat? „Dati-mi un penticostal cu care sa ma lupt.” No way [nicidecum]. „Dati-mi un baptist cu care sa ma lupt.” Nici atata n-a zis. Dar ce a zis, „Dati-mi un om cu care sa ma lupt, pentru ca atunci cand iesi afara pe nimeni nu intereseaza ca esti penticostal. Pe oameni ii interesaza daca esti om. Mai apoi poti sa vorbesti despre credinta ta. Dar mai intai de toate raspunsul in fata vietii este sa fi om. Goliat lanseaza o provocare in aceasta seara, „Dati-mi un om sa ma lupt cu el.” Si Dumnezeu din cer, in aceasta seara, se uita peste noi toti si spune, „Cantata-ti frumos, ce frumos ati cantat. Chiar frumos ati cantat, extraordinar. V-am vazut cu ochii inchisi si cu mainile ridicate. V-am vazut pregatiti sa faceti lucrarea lui Dumnezeu. Veti lupta? Veti da un raspuns lui Goliat si veti spune ca si David, „Doamne, plec sa ma lupt cu el.”

Acuma vine David, David care nu prea stie de strategie. E genul de tanar pe care-l programezi sa predice 30 de minute si dupa 2 ore spune, „Am terminat cu introducerea.” E tipul de tanar care atunci cand vine in fata, tu-i spui una si el face ce simte in inima lui ca-i spune Dumnezeu. David este genul de om cu naturaleta iesita din comun, care pentru el, biserica nu inseamna program ci viata. Pentru el, relatia cu Dumnezeu nu este o relatie care sa o pui intr-o cutie. Este un om care spune, „Pentru mine a trai este Hristos si a muri e un castig.” E genul de om care spune, „Nu ma intereseaza  decat un singur lucru, ca Hristos, Domnul Dumnezeul nostru sa straluceasca in viata asta.” Vine David, zice, „Dar de ce stati asa pieriti aicea? Ce-i cu voi?” Stateau aliniati. „Ce fcaeti?” „Cantam.” Trist, ciudat, absolut uluitor, sa vezi o biserica aliniata, o armata a lui Dumnezeu. „Cantam,” si apoi iesim afara si nu mai facem nimic. „Ce ati facut?” „Am cantat.” Iubitii Domnului, David a venit si a zis, „Dar ce se intampla cu voi?” La care ei au zis, „Goliat, uriasul acesta a taiat inima poporului.” La care, David, dintr-o data, fara sa-l intrebe nimeni absolut nimic, intr-un mod natural a zis, „Ma duc eu sa ma lupt cu el.” Si David este hotarat sa se lupte cu Goliat.

Dar in lupta aceasta pe care o ai in viata cu Goliat, o lupta cu vazutul pentru ca Goliat e mare. Goliat e genul de inamic pe care-l vezi de la distanta. De aia a si fost usor de doborat. Cu cat e mai mare inamicul, cu atat mai mult il nimeresti mai tare. De aia, sa nu fi mare in viata fii mic, ca poate asa mai trece o piatra pe langa tine. Esti prea mare, te mai nimeresc necazurile. La un moment dat, David zice, „Ma duc sa ma lupt cu el. Si in drumul acesta de a se lupta cu Goliat, in viata lui David ies doua lupte din umbra. Doi dusmani din urma, care aduc mai multa pierdere decat o face Goliat. Goliat e genul de dusman care cel putin are o demnitate. El zice, „Sunt dusman pe fata. Uite cat sunt de mare. Ma vedeti?” Asta e dusmanul care intimideaza, e dusmanul care nu se ascunde. E dusmanul care spune, „Eu sunt inamic si nu-mi placi.”

portland-oregon-david-vs-goliath-painting

photo credit eroi.com

Goliat are aliati in biserica

Dar exista, din nefericire, doi dusmani care niciodata nu stau sa se prezinte, vicleni, perfizi si care ucid mai mult decat o face Goliat. Goliat are niste aliante ciudate. Aliantele acestea nu le gasesti in tabara lui. Goliat are niste aliati pe care nu-i gasesti in tabara lui. Unde-i gasesti? In Biserica. Cum adica, Goliat are aliati in biserica? La un moment dat, zice David, „Ma duc sa ma lupt cu Goliat.” La care Biblia spune urmatorul lucru: Eliab, fratele lui cel mai mare [big brother], care il auzise vorbind cu oamenii acestia s-a aprins de manie impotriva lui David si a zis, „Pentru ce te-ai coborat tu si cui i-ai lasat acele putine oi in pustiu? Iti cunosc eu mandria si rautatea inimii.”
„Ce vrei, ma, amvon?”
„Ce spui frate…?”
„Ce e frate..?”
„Vezi-ti de treaba, asteapta sa cresti.”
Correct? Fratele mai mare, care ar trebui sa-i spuna alte cuvinte.

1. Lupta cu dispretul

Prima lupta pe care o avem de dat in viata noastra e lupta cu dispretul. Nimic n-a ucis in biserica lui Dumnezeu, mai mult ca dispretul pe care l-am primit in fata atunci cand am avut cele mai bune intentii. Nu suntem grozavi niciunul dintre noi, numai Dumnezeu in noi poate sa ne dea putere. Toti suntem asa cum suntem, cu nelinistile noastre, cu slabiciunile noastre, dar are cate unu dorinta sa faca ceva. Doreste cineva sa se ridice, as faca un pas catre Dumnezeu si atunci vine fratele mai mare, „Unde te duci, ma, mucosule? Te-ai trezit tu acuma sa faci nu stiu ce.” Si dispretul asta vine de aproape, de unde nu te astepti si te loveste direct in inima, ca n-ai cum sa-ti pazesti spatele. Spatele ramane nepazit pentru ca aici ar trebui sa fie fratele tau. Ar trebui sa fie omul care te iubeste, nu care…

Si spune Eliab la un moment dat, si ascultati iubitii Domnului, cat e de perfid acest dusman. Vine si zice asa, „Iti cunosc eu mandria si rautatea inimii.” Hai sa-l iau de exemplu pe Alin. Vin eu la Alin si ii spun, „Mai Alin, esti mandru.”
„Nu-s, mai, Florine.”
„Esti, ma.”
„Nu.”
„Ba da.”
Nu ai cum sa te aperi la cuvantul asta. Daca cineva zice de mine ca sunt mandru, nu-i nevoie sa argumenteze pentru ca intotdeauna dispretul foloseste argumente care nu pot fi verificate. Aruncatori de flacari, om care arunca cuvinte ce nu pot fi testate, care nu pot fi acoperite. Dar destul de puternice pentru cei naivi, pentru cei care sunt insetati de barfa si de can-can, pentru cei care stau plictisiti pe un scaun si au uitat ca aici a platit Isus. Ca tot ce este aici se datoreaza sangelui Lui varsat pe cruce. Ca locul pe care-l ocupi e platit de El. Si arunca flacari, si zice, „Iti cunosc eu mandria.” Daca vii si imi spui mie, „Esti mandru…” cineva odata m-a dus la metrou si predicam pe Domnul Isus Hristos, eu mai fac si din astea. M-am dus la metrou si impreuna cu tinerii, deja avem o strategie. Mergem la metrou si e un ecou fantastic, nu ai nevoie de amplificare, n-ai nevoie de nimic. Cand ajungem acolo, se mai strang ceva oameni, cand ne vad acolo stransi laolalta si se apropie, intreaba ce-i cu noi. Si noi le spunem tuturor, „Noi avem o veste, noi vrem sa va spunem ceva. Doriti sa ascultati o veste?” „Da.” Si noi incepem [sa cantam], „Noi vestim anul de har al Domnului…” si cantam si rasuna cupola.

Odata, vine cineva la mine si spune, „Tu esti credincios?”
Am zis, „Sa ma ajute Dumnezeu, da.”
Si vine si-mi pune degetele pe cravata. „Matase,” zice. Dar nu era matase. [mi-o arunca in fata, si zice] „Esti mandru.” Si a plecat. Mai oameni buni, daca va deranjeaza pantofii astia maro, imi iau unii gri. Rezolva asta problema? Daca vreti, vin cu pantalonii necalcati, ca sa nu fiu mandru. Fratii mei, surorile mele, atat de usor e sa aruncam vorbe care nu pot fi testate si nu pot fi argumentate. Cand dispretul n-are argumente, dispretul are doar ocara. Dispretul are doar batjocora. „Iti cunosc eu mandria..” A cui? Ziceti voi. Mandria si rautatea inimii. Mai, da ce expert cardiolog esti tu. Fratele mai mare este expert cardiolog, pentru ca el intotdeauna poate sa citeasca in inima mea. Ca daca sta cineva si zice, „Tu esti mandru, rautatea inimii tale,” ce poti sa-i spui? Frate, mai asteapta un pic, pana mor si dupa aia o scoatem si ne uitam cu totii la ea. N-ai cum sa spui lucrul asta. Corect? E greu sa te aperi in fata dispretului. E greu, pentru ca omul care te dispretuieste nu vrea argumente. Omul care te dispretuieste vrea doar ca sa vorbeasca el si ma rog in aceasta seara sa ne crestem tinerii in dragoste. Sa le aratam respectul cuvenit, pentru ca noi suntem ai lui Hristos, sa putem sa respectam ceea ce fac, sa le spunem o vorba buna si sa-i incurajam.

De unde trag eu concluzia ca-i dispret? O sa zica cineva, „Dar, sigur Eliab l-a dispretuit?” Da. Ascultati ce-i spune Eliab, „De ce te-ai coborat si cui ai lasat tu acele putine oi?” Adica, ce-i spune indirect? „Ma, prapaditule, de cand esti tu oier, nici oile nu mai cresc. Tu esti bun de nimic. Acele putine oi, ca daca eram eu, erau multe oi. Era turma lui tata grasa. Sigur ca eu acuma stau aici si ma fac ca lupt. E adevarat ca eu acuma numai cant cantece in loc sa lupt.” Dar cand arunci cuvinte ca acestea, zice, ‘Pentru ce te-ai coborat tu si cui ai lasat acele putine oi in pustie?’ ce inseamna lucrul asta? Ce vede Eliab? Ce nu este. Vreau sa va pun o intrebare: De unde venea David? Din insarcinarea cui venea David? Venea din insarcinarea tatalui lui. Tatal lui a zis slugilor, „Duceti-va sa-mi hraniti baietii.” La care David a zis, „Nu, sa nu mearga o sluga, mai bun e casul cand ti-l da fratele tau din mana. Lasa-ma pe mine, tata, sa fiu sluga lor. Lasa-ma pe mine, tata, sa le vad eu ochii si sa le aduc vesti de la tine si sa aduc inapoi vesti.” Ba, inca spune Biblia ca tatal lui David trimisese 10 casuri la capetenia ostirii, ca sa indulceasca putin militaria. Nu ca ar fi fost tare obositi. Dar spune cuvantul lui Dumnezeu  ca David venise din porunca tatalui, David venise cu daruri, David venise sa faca o munca de sluga pentru ca iubea pe fratele mai mare.

Vreau sa va spun in seara aceasta un lucru iubitii Domnului. Odata eram in biserica si aveam un tanar care nu era pocait de multa vreme. Dar orice intra in contact cu el, zici ca intra in contact cu un arici. Asa de ironic era, atat de inchis era, cum venea-i sa-i spui doua, cum zici ca era urzica. La un moment dat, m-am gandit eu, dar cat sa mai induram noi? Ia sa ma duc eu sa-i zic vreo doua. Ma pricep, toti ne pricepem la asta- fratele mai mare. Si cand m-am dus spre el, binecuvantat sa fie Dumnezeu, care mi-a vorbit si a zis, „Du-te acasa si rooaga-te.” Am facut stanga imprejur. Cum sa te pui cu Domnul? Si m-am dus si m-am rugat. Cand m-am asezat in genunchi sa ma rog pentru el, Dumnezeu din cer m-a coplesit cu o mila, cum n-am mai simtit. Ca voi nu stiti dramele lor- ca la 15 ani poti sa-ti pierzi viata. Ca nu le cunoastem necazurile si durerile si le vedem doar tineretea. Dar dincolo de ceea ce se vede sunt lupte cumplite. Cand m-am asezat, Dumnezeu mi-a zis despre el, ca are o viata foarte grea. Si am inceput sa cercetez. Si am gasit in familie niste lucruri uluitoare, nu pot sa va spun. Si m-am dus dupa 2 saptamani la el si i-am zis, „Daniel, am inteles de la Dumnezeu ca toata ironia ta nu-i decat o arma cu care te aperi de greutatea pe care nu vrei sa o spui la nimeni. Dar Dumnezeu din cer mi-a descoperit cat iti este de greu si am venit sa-ti spun ca eu ma rog pentru tine si daca vrei sa vorbim vreodata, eu stau la indemana ta. A inceput sa planga, a inceput sa-i curga lacrimile pe obraz pentru ca nimeni nu stia de necazul lui, afara de acela care poate sa se roage. Daca ne-am ruga si daca n-am face aceasta slujba de a dispretui, de a gandi ca toate lucrurile sunt asa cum credem noi, poate am afla lucruri extraordinare. M-am rugat in seara asta si am zis, „Doamne, mantuieste-mi copiii. Doamne, mantuieste copiii copiilor Tai. Doamne, cerceteaza casele noastre. Doamne ridica tineretul Tau si lasa, Doamne, puterea Duhului Sfant sa-i cerceteze.

Nimeni, niciodata nu castiga nimic cu dispret. Hristosul nostru, Dumnezeul cel viu ne-a cucerit prin mila. Ne-a cucerit Dumnezeul nostru prin faptul ca ne-a spus, „Ai pret in ochii mei. Eu te inteleg, Eu te cunosc.Eu iti cantaresc durerea, eu iti stiu lacrimile.  Nu ganditi, fratii mei si surorile mele, ca problemele asteapta sa faci 40 de ani. Ele vin si la 12 ani. Necazurile nu asteapta. Traim intr-o lume foarte ciudata. La un moment dat, David se uita… asa imi place de David. Vreti sa stiti in seara asta cum biruiti in lupta cu dispretul? Deci, cum birui lupta cu dispretul, ca pana la urma trebuie sa stii cum sa te aperi. Nu ti-e greu cate odata, ca tanar, nici nu stii cum sa reactionezi? Corect? Ca tanar, uneori, cand auzi, ai cantat, te-ai straduit, cu o ora inainte ai venit la repetitie si cand ai iesit afara, auzi, „No, uite la ala ce rotund se da.” Si tu nici 45 de kg n-ai. Ciudat, nu? Te doare. N-are cum sa nu te doara. Te doare. Si acuma, ce face David? David e sanatos la cap, il iubesc. Cel mai mare dar al credintei e sa fi sanatos la minte. Laudat sa fie Dumnezeu. Stiti cat de bine e sa fi sanatos la minte? Omul curat, omul care traieste in credinta e sanatos. N-are reactii anormale, n-are reactii ciudate. Are reactii intelepte, binecuvantate. Si sa ne rugam Domnului sa ne ajute sa fim pocaiti, sa fim normali la cap. Uite ce spune David. Va rog sa va uitati in aceasta seara. David zice in felul urmator, „Ce am facut?” Nu ce ti se pare ca am facut? „Ce am facut? Poti sa-mi spui tu mie  in ce zi, la ce ora te-am deranjat eu pe tine, baiete? Poti sa-mi spui tu mie, fapta, dincolo de care tu-mi adresezi acest dispret? Ce-am facut?Eliab a zis, „Nimic.” N-a avut argument, pentru ca in viata, cand te dispretuieste  cineva, nu tre sa stai ca mutu, sa pleci, sa bagi capul in perna, sa plangi, sa spui, „Viata-i grea, biserica-i urata, eu nu mai vin la biserica.” Nu. Trebuie o abordare directa, barbateasca, cinstita, pocaiasca. Te duci si intrebi, „Ce-am facut?” Ca daca-i facut, te pocaiesti. Pai, daca m-a prins, ma vazut, atunci ii spui, „Fratele meu, iti multumesc, ca Domnul vorbeste prin tine. Si te pocaiesti. Dar daca omul ala nu poate sa-ti spuna nimic concret, atunci, tu ce faci? Il intrebi, „Nu pot eu, oare, sa vorbesc astfel? N-am eu dreptul sa fiu ceea ce sunt? N-am eu dreptul sa cant, n-am eu dreptul sa laud pe Domnul? N-am eu dreptul sa fac lucrurile acestea?  Dar si eu sunt liber in Hristos, cum esti tu.” Abordati problema direct, stati de vorba, intrebati si vedeti. Daca raspunsul este unul din care trebuie sa ne pocaim, ne pocaim. Dar daca n-are nici un argument, ce facem? Ii spui, „Si eu sunt liber in Hristos.”

Ce a facut David? Cand a vazut ca Eliab nu-i da nici un raspuns, va rog sa va uitati la vers. 30. I-a zis, „Eliab, ti-aduci aminte cand eram noi in grupul de lauda, ce ma iubeai tu pe mine? Uite, daca vrei ma duc la alimentara si iti aduc o ciocolata. Ce it i place tie? Am o sapca de la Navy, vrei sa-ti dau sapca mea, as ne impacam?” Dar, David nu spune lucrul asta. Zice, „Mai omule, eu te-am intrebat si tu sa-mi raspunzi. Te-am intrebat direct, „Ai ceva sa-mi spui? N-ai. Dar ce ai? Numai niste sentimente rele,” si atunci spune Biblia ca s-a intors de la el. Nu stati sa castigati oamenii care va dispretuiesc, spune-i asa lui Dumnezeu, „I-ai Tu Doamne in mana Ta.” O viata intreaga ne chinuim sa-i castigam pe cei ce ne dispretuiesc. O viata intreaga le dam atentie si ciocolata, si sms-uri si atatea lucruri facem si nu-i castigi. De ce? Pentru ca ei au nevoie nu de ciocolata, sa indulceasca cuvintele amare, ci de operatie chirurgicala la inima. Au nevoie de o inima noua, nascuta din Dumnezeu. Cea mai grea lupta in viata este lupta din umbra, cand astepti ca fratele tau sa-ti spuna un cuvant bun. „Ti-am adus cas proaspat, am venit pana aici alergand, mi-esti drag. Si atunci, cand el te loveste, tu trebuie sa faci acest lucru.

Ascultati tineri dragi, va vorbesc voua. Va rog in numele Domnului Isus Hristos, nu fiti mormoloci. Mai, nu fiti mormoloci. (Ce-i ala mormoloc? Ala care nu prea misca, ii ceva fara viata.) In viata asta, castigati-va dreptul sa vorbiti si duceti-va sa intrebati, „Mai, te-am suparat cu ceva? Nu mai imi vorbesti. Aud niste vorbe care le spui in dreptul meu. Ma doare, ma deranjeaza, vreau sa stau de vorba cu tine.” Fiti directi. De ce, de cele mai multe ori ne consumam drama intr-un colt? De multe ori ne mistuim sub acest foc, cand Dumnezeu din cer vrea sa facem lucrarea aceasta? Si daca vezi ca n-ai nici un succes, te-ai dus si ai stat de vorba cu el, ii spui, „Mai fratele meu, Domnul sa te binecuvanteze,” stanga imprejur. Ma duc sa imi traiesc viata, ca doara nu o sa fiu un fel de accesoriu pentru tine. Deci, eu nu o sa fiu umerasul pe care iti pui tu camasa. Nu pot trai o viata intreaga, castigand ce nu se poate castiga. Faceti-va prieteni adevarati in Domnul. Si daca cineva va dispretuieste tineretea, atunci voi sa stati de vorba  si daca n-ati lamurit problema, intoarceti  spatele si duceti-va inainte, ca nu mai aveti mutl de trait. „Rascumparati zilele, ca vremurile sunt grele,” spune Biblia.

Un copil isi iubea foarte mult tatal si tatal ii zice copilului, „Daca tu m-ai iubi pe mine, ai invata mai bine. Uite, ai note de 6 si de 7.” Copilul, iubindu-si Tatal, s-a apucat sa invete si vine acasa cu carnetul 7,8. Tata zice, „Vezi ca poti? Dar daca m-ai iubi mai tare, ai invata mai bine si ai veni cu 9,10. Copilul s-a pus pe invatat ca isi iubea tata. Si la un moment dat, vine cu carnetul. Zece pe linie. La care, tata se uita si spune, „Ce usor dau profesorii azi notele.” E reteta perfecta sa ne omoram copiii. Reteta perfecta sa ucidem orice initiativa in biserica. Va spun in aceasta seara din adancul inimii mele, „Mi-ati fost dragi, Dumnezeu sa va binecuvanteze. Mergeti inainte prin credinta.” Veti face greseli? Negresit. Vor fi lucruri slabe? Negresit. Dar va spun in aceasta seara: E cineva care nu v-a dispretuit si nu va dispretuieste niciodata. Numele lui este Hristos, cel care in fiecare moment al vietii tale este gata sa te sprijine  si are un cuvant de mangaiere. Iar eu, ma rog in seara asta, „Ajuta-ma Doamne, ca frate mai mare [ca si Eliab], sa-l iau in brate pe David si sa-i spun: Iti multumesc frate ca ai venit la mine. Iti multumesc pentru casul proaspat pe care-l mananc. Iti multumesc pentru vestile bune pe care le aduci de la tata. Du-te si spune-i ca suntem sanatosi. Intr-adevar, suntem sanatosi intr-un mod rusinos, dar totusi sanatosi.

photo credit ubdavid.org

2. Lupta cu descurajarea

Al doilea lucru, dupa ce David a reusit sa depaseasca problema cu Eliab, cu fratele mai mare, sau lupta cu dispretul, s-a dus spre Goliat. Dar pana sa ajunga la Goliat, vine Saul. Ii zice Saul, „Tu esti ala, care ai zis ca te duci sa te bati cu Goliat?”
„Da,” zice el, „eu.”
L-a masurat din cap pana in picioare, cat ai tu, cate kg? Tu esti un copilandru, mai, tu esti un baietas. Cum sa te duci tu sa te bati cu Goliat, care este antrenat? Care este luptator din tineretea lui?” Zice, „Nu poti.” Deci primul cuvant, pe care i l-a spus Saul, care este imparatul, a fost un cuvant de descurajare. Dupa care, David, foarte insistent, a zis, „Da, dar eu vreau sa ma duc sa ma lupt cu el.” Da ce calificative ai tu?” Si el spune urmatorul CV- vers 34 spune: „Robul tau pastea oile tatalui sau si cand un leu sau un urs venea sa ia oaie din turma, alergam dupa el, il loveam si=i smulgeam oaia din gura.” „Ce faci mai leule, imi iei oaia? Dar cine te crezi? Ursule, si asa nu fugi asa tare,” il prindea repede. Probabil ca modul cum a spus-o l-a facut pe Saul sa-si dea seama ca are de a face cu ceva unic. Modul cum David a comunicat ca este lucruri l-a facut pe Saul sa creada ca ceva e altceva. Si atunci, brusc, Saul se schimba si spune, „O, Domnul sa te binecuvanteze. Haide, sa-ti dau tinuta corespunzatoare. Imbraca-te cu armura mea, ia blazonul meu in semnul meu regal si du-te si lupta. Ca daca nu lupt eu, macar armura mea sa lupte. Daca eu nu mai lupt si nu mai sunt un lider, macar blazonul meu sa fie acolo pe teren.

Si uite, asa, iubitii Domnului, avem una dintre cele mai ciudate lupte, lupta formalismului din biserica. Lupta unor reguli pe care nu le mai intelege nimeni. Eu vreau sa va intreb in aceasta seara, pe voi poporul lui Dumnezeu, nu gasiti ca anumite reguli sunt ciudate la noi in biserica? Pot sa va vorbesc direct? Haideti sa va spun un lucru. Intr-o dimineata ma rugam lui Dumnezeu. Eu am obisnuinta, de cand sunt pastor de 10 ani de zile, sa ma trezesc duminica dimineata cu zorii, pentru ca la mine in biserica cand ma duc, e ca si la voi, rece. Si eu pe cine sa astept sa faca focu? Multi dintre noi spun intr-un mod ciudat. Zic, „Hristos e cu mult timp la biserica inainte sa venim noi.” Ati auzit expresia asta? Nimic mai fals. Dar ce face Hristos la biserica cand noi nu suntem? Deschide usile, aeriseste, da cu matura, face foc in soba? Ce sa faca Hristos la biserica? Ce spune Biblia? Hristos in noi, nadejdea slavei. Stiti cand vine Hristos la biserica? Cu primul pocait care a pasit pragul. Daca noi l-am adus pe Hristos la biserica, e si El la biserica. Daca nu L-am adus pe Hristos la biserica, El n-are ce sa caute intre 4 pereti goi. Dar de ce spunem lucrul acesta? Pentru ca noi ne ascundem indaratul unor cuvinte, care de fapt sunt false si traim niste realitati false si avem nste reguli ciudate, spunem cateva cuvinte care sunt de fapt nimic, ca sa ascundem realitatea, realitatea care ne deranjeaza.

Si cand ma rugam dimineata, la ora 6, ii zis Domnului, „Binecuvanteaza Doamne ora de rugaciune.” Va spun in numele Domnului Isus Hristos ca am auzit cum Dumnezeu a ras. Si n-as vrea sa mai aud lucrul asta. Si m-am speriat, m-am tulburat si am zis, „Doamne, ce se intampla?”
Si El a zis, „Tu numesti aia ora de rugaciune? Barbatule, tu numesti aceea ora de rugaciune?”
„Dar ce-i gresit in ea?”
„Veniti si vorbiti cate 40 de minute si va rugati nici 5 minute. Aia numesti tu ora de rugaciune?”
„Dar Doamne, ce-i gresit cu aia?” Eu sunt foarte direct cu Dumnezeu si daca nu inteleg, nu inteleg. „Ce-i gresit ca vine un frate sa ne indemne sa ne rugam?”
Si am auzit galsul manios al Domnului, „Barbatule, aveti divorturi in biserica?”
„Am, Doamne.”
„Ai cancer in biserica?”
„Am, Doamne.”
„Aveti someri in biserica?”
„Am, Doamne.”
„Aveti tineri in biserica, care au necazuri si greutati?”
„Am, Doamne,” si atunci am auzit glasul Domnului, „Si ce nevoie de indemn la rugaciune mai aveti?” De ce am adus pe fratii aceia sa ne dea indemn la rugaciune, cand stim ca n-avem nevoie. Ar trebui sa punem genunchii jos la ora 9 si sa ne rugam cu Dumnezeu acolo. I-am adus pentru ca nu putem sa-i lasam la amvon sa predice o predica intreaga si se supara pe noi nevasta-sa si ne vorbeste in biserica. Si atunci, ce sa invete tinerii nostri de la noi, cand Saul sta si-i imparat, cand Saul este un om fals? Cand noi nu le spunem tinerilor nostri povestile noastre, ce le spunem? Aratati-le ranile, aratati-le genunchii, aratati-le viata traita cu Dumnezeu, nu lucruri cae omoara, nu lucruri care ucid. Oamenii trebuie sa vada ca acolo este cineva care traieste pentru Dumnezeu, cineva care are taria sa spuna, „Iubesc pe Domnul, pana am uitat de mine insumi si nu-mi pasa de lucrurile care sunt omenesti.” Doresc ca Hristos sa coboare aici, doresc ca Duhul Sfant sa ne unga. Doresc ca Dumnezeu din cer sa aiba placere din noi. Atatea lucruri le facem de mantuiala. Ii vad pe anumiti frati care vin si deschid Biblia acolo pe scaun si vin si citesc un psalm care nu reprezinta nimic pentru ei. Si nu este focul si nu este ecoul, si nu-i pregatirea si nu-i viata si nui Duhul Sfant. Si atunci, noi le spunem tinerilor nostri… ce le spunem? „Luptati pentru blazonul penticostal?”

Ce-ar fi trebuit sa faca Saul? Ar fi trebuit sa zica, „Dupa mine, alinierea.” Si daca mor pe campul de batalie, dar mor acolo la datorie. Nu stau sa va imbrac pe voi cu reguli si eu dorm in continuare.” Omul lui Dumnezeu este model, pe tine insuti da-te pilda. Avem nevoie de oameni consacrati. Avem nevoie de oameni dedicati. Avem nevoie de oameni care sa fie oameni. Nu poti sa vii la biserica cu Biblia susuoara, in costum, sa te duci la amvon dupa ce ai dormit o zi intreaga si sa tuni in stanga si in dreapta. Omul lui Dumnezeu e un om trudit, e un om care munceste. E un om care trudeste si Il iubeste pe Domnul. Si mie mi se inchid ochii de oboseala. Si eu am momente cand imi vine sa cad din picioare, dar ma tin acolo si spun, „Dumnezeu este taria mea.” Muncesc ca oricare dintre voi. Am serviciu si ma duc la serviciu si vin la biserica. Am trei norme. De dimineata de la 9 pana la 4 lucrez. La 4 ma duc la biserica si stau pana la 10. La 10 plec acasa si stau cu familia mea. Trebuie sa ne daruim lui Dumnezeu. Imparat e acela care stie sa fie pilda, model, altfel suntem niste cersetori. Spunea Gabi ca un vegheator adevarat, un om adevarat nu tine cont de parerile oamenilor care te opresc. E un om consacrat, dedicat, e un om al pustiului. Este un om care a invatat sa traiasca in pustie cu Dumnezeu. Fratii mei surorile mele, eu va spun ca se vor ridica tinerii nostri in masura in care ne vom ridica noi. In masura in care noi ne vom ridica se vor ridica si ei. In momentul in care esti un model si esti o pilda pentru cei din biserica, se vor lipi de tine. Noi trebuie sa fim magnetii lui Dumnezeu, nu arici.

Am preluat biserica acum 10 ani de zile, cand am facut numaratoarea bisericii am avut in mod real vreo 400 in biserica. Biserica noastra in fiecare an, de 10 ani de zile, boteaza in medie 120 de oameni. Avem 4 botezuri pe an, la 3 luni am un botez. Minimum sunt 25 de persoane. Biserica noastra a ajuns la 1500 de oameni in 10 ani si m-am intrebat, „De ce vin atata de multi nepocaiti?” Foarte multi necredinciosi sunt prezenti duminica dimineata. Si i-am intrebat pe oameni, ca nu-i aduc eu, stiti ce mi-au spus credinciosii? Suntem mandrii de biserica noastra. Ne e drag sa aducem oamenii la biserica pentru ca este viata.” Cand se roaga biserica, simti ca te cutremuri la rugaciune. Cand canta biserica si se opreste pianul, e ca o catedrala, vuieste. Si acolo unde e viata, e bucurie sa faci parte. Acolo unde coboara Duhul Sfant, esti mandru sa-l iei pe vecinul tau sa-i spui, „Vino sa-ti arat ce Dumnezeu am.” Nu-i imbracati pe oameni intr-o armura in care nici noi nu mai umblam si lasati biserica sa fie biserica. (Mintul 137:30 mai sunt 38 de minute din mesaj)

Predica incepe la minutul 56:50

VEZI Prima predica de la Conferinta aici –

Mina Ianovici – DUŞMANUL DE AFARĂ VREA ÎNĂUNTRU

Pazeste-ti inima photo credit citygatekeepers.org Mina Ianovici, concluzie: ‘Dar în inima noastră intră numai lucrurile cărora le permitem’.

Instrumentul prin care ne apropiem de Dumnezeu este mintea noastră cu tot ce conţine ea, sufletul nostru. Ideile generează sentimente, iar sentimentele, idei. Nu putem departaja mintea de suflet. Cele mai multe informaţii au încărcătură afectivă, deci aparţin şi sufletului.

În rugăciunile pe care le facem încercăm să forţăm limitele minţii noastre, ale sufletului nostru, să fim auziţi, ajutaţi, transformaţi. Toţi vrem acest lucru, dar cu unii se întâmplă ceva în urma rugăciunii, iar cu alţii nu. De ce rugăciunile unora au trecere mai mare decât ale altora? De ce există creştini care se bazează în principal pe rugăciunile altora decât pe propria rugăciune? În propăşirea pe care o au unii în viaţa de credinţă e doar alegerea Celui de Sus, care se îndură de cine îi place sau este şi meritul omului, care a valorificat darul acordat de Dumnezeu tuturor?

Ca să poţi face orice pe lumea asta, ai nevoie de instrumentul adecvat: ca să tunzi, ai nevoie de foarfecă, ca să speli, ai nevoie de apă, iar ca să crezi în Dumnezeu, ai nevoie de un suflet curat. Mintea noastră, cugetul nostru este deopotrivă instrumentul cu care achiziţionăm credinţa, dar şi depozitarul acesteia. Când cugetul nostru nu este curat, trăirea aceasta înălţătoare a credinţei nu poate exista în noi.

Mintea omului este ca un malaxor în care informaţiile primite se plimbă dintr-o parte în alta pentru a se uni şi a genera păreri proprii, sentimente proprii, propria personalitate.

Dacă ni-L imaginăm pe Dumnzeu căutând să se strecoare cu greu în capul nostru, pe lângă nu ştiu ce vedetă care divorţează sau nu, pe lângă nu ştiu ce politician care se ceartă cu altul, nu ştiu care film cu nu ştiu care scene, printre jocurile de pe calculator, bârfe, vorbe grele, ne imaginăm greşit. Ceea ce este curat evită să stea în prejma a ceea ce este murdar, dar ceea ce este murdar vrea să aibă acces la ceea ce este curat. Amestecarea lucrurilor în minte generează neclaritate şi concluzii bizare. Ceea ce trăim nu este aşa de complicat cum pare. Există binele şi răul. Nu există zonă intermediară. Ceea ce considerăm că e puţin rău, nu foarte rău, e doar atât: rău. Omul care are o legătură cu Dumnezeu ştie întodeauna când face un lucru bun, sau un lucru rău. Ne spune conştiinţa, doar că uneori nu ne convine ceea ce ne spune.

Când lucrurile vieţii noastre ne sunt neclare înseamnă că nu am avut suficiente încercări “clarificatoare” Necazul te zdrobeşte şi te ajută să te cunoşti. În mijlocul necazului nu mai ai “neclarităţi”. Ştii ce ai făcut bine şi ce ai făcut rău. Invidia e invidie, bârfa – bârfă, răutatea – răutate. Până la necaz poţi trata lucrurile “nuanţat”, “filosofic”. Dar cum filozofia şi nuanţele fac doi bani în faţa necazului, ajungem la credinţă, care poate totul şi vedem totul clar.
Dacă fără credinţă pe aici e mai greu, iar “dincolo” , iremediabil, iar pentru a fi credincios am nevoie de o minte curată, mă întreb cum să fac să îmi ţin cugetul curat? Răspunsul e uşor, iar împlinirea lui e grea: fiind în fiecare clipă gardianul gândurilor mele. Majoritatea informaţiilor pe care le primim atentează la curăţia minţii noastre. Ca să îţi poţi păstra această curăţie trebuie să urmăreşti non stop acest lucru.

*Dacă porţi o discuţie şi vezi că “deviază”, te retragi.

*Atenţie la televizor! El a ajuns să fie numai într-o mică măsură un instrument de informare, culturalizare şi relaxare. După ce te uiţi seara la un film, la o emisiune, de cele mai multe ori te simţi obosit, ai pierdut timpul, capul ţi-e plin cu fel de fel de imagini, care, în cel mai bun caz, sunt deşertăciuni. Cele mai multe emisiuni sunt un instrument de manipulare, de promovare a urâtului sub diverse forme. Televizorul ne învaţă ce să ne placă, de ce avem nevoie pentru fi fericiţi, cât de slabi trebuie să fim, ne arată dacă mai sunt bune hainele din şifonier sau ne trebuie altele. În faţa reflectoarelor şi a camerelor de luat vederi e întotdeauna un spectacol, indiferent ce pretind protagoniştii.

*Nu ne împrietenim cu oameni care vorbesc rău despre cei din jur – acestă meteahnă se ia.

*Atenţie la nemulţumiţi! Dacă stai prea mult lângă un nemulţumit, constaţi că nici tu nu ai ce îţi trebuie. Nemulţumitul şi bârfitorul “deschid ochii”, cum a mai deschis cineva înaintea lor.

Să nu credeţi că există om care nu este influenţabil. Toţi suntem într-o măsură mai mare sau mai mică. Şi atunci când am venit la Dumnezeu am fost influenţaţi…în bine.

Scopul urâtului dinafara omului, al păcatului, al deşertăciunii este să intre în inimă. Duşmanul de afară vrea înăuntru. Dar în inima noastră intră numai lucrurile cărora le permitem. Suntem stăpânii sufletelor noastre. Dacă ni se pare că nu suntem, înseamnă că vrem să fim nişte stăpâni relaxaţi. Nu îţi poţi păzi sufletul relaxat, distrându-te şi căutând noi moduri de a te simţi bine. Trebuie să fii conştient că sufletul tău este o entitate independentă de trupul tău, dar legată provizoriu de el, e comoara dinăuntrul tău. La moarte, care este de fapt desprinderea sufletului de trup, acesta se va îndrepta spre locul pentru care s-a pregătit, conştient sau inconştient.
Să fim înţelepţi,
Mina Ianovici

Alte articole de Mina Ianovici-

Cristian Daniel Florea – Este momentul pentru o reforma spirituala in Romania – Biserica Emanuel Sibiu 9 Februarie 2014

Cristian Daniel Florea

Text 2 Imparati 22:1-2,8,10-11 si 23:1-7,14-15,24-25

Iosia avea opt ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s’a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga.

Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: ,,Am găsit cartea legii în Casa Domnului.„ Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit -o.

10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi -a dat o carte.„ Şi Şafan a citit -o înaintea împăratului. 11 Cînd a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi -a sfîşiat hainele.

Capitolul 23: Împăratul Iosia a strîns la el pe toţi bătrînii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
Apoi s’a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, proorocii, şi tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legămîntului, pe care o găsiseră în Casa Domnului.
Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a făcut legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul, şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legămîntului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legămînt.
Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rînd, şi celor ce păzeau pragul, să scoată din Templul Domnului toate sculele cari fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astartea, şi pentru toată oştirea cerurilor; şi le -a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.
A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămîie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămîie lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor şi întregei oştiri a cerurilor.
A scos din Casa Domnului idolul Astareteei, şi l -a dus afară din Ierusalim, la pîrîul Chedron; l -a ars la pîrîul Chedron şi l -a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i -a aruncat -o pe mormintele copiilor poporului.
A dărîmat casele sodomiţilor cari erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru Astartea.

14 A sfărîmat stîlpii idoleşti şi a dărîmat Astarteele, şi locul lor l -a umplut cu oase omeneşti. 15 A dărîmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut -o în ţărînă, şi a ars idolul Astarteei.

24 Mai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, şi toate urîciunile cari se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Înainte de Iosia, n’a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n’a fost niciunul ca el. (1:22:00)

photo credit Shepherd’s Press via  kirkcameron.com

 

Am dorit sa citesc aceste versete din aceste doua capitole pentru ca ele exprima o realitate spirituala si pentru ca suntem intr-un loc in care discutam tocmai lucruri spirituale, si aceste versete parca exprima realitati pe care le traim  noi si poporul nostru Roman, zis crestin de 2000 de ani. M-am uitat in Cartea 2 Imparati si am vazut ca din 20 de imparati, care au domnit peste Iuda si peste Ierusalim, din 20 de imparati, doar 8 imparati au facut ce este bine inaintea lui Dumnezeu. Si 12 imparati, ne spune Scriptura, au facut ce este rau inaintea lui Dumnezeu. Si ni-i prezinta Scriptura Vechiului Testament pe  cei care au facut rau inaintea lui Dumnezeu si ni se spune despre ei, dar nu despre viata lor personala prea multe lucruri. Ci, ni se spune despre viata lor spirituala si ni se spun multe lucruri. Cei care sunt definiti in Scriptura ca au facut rau inaintea lui Dumnezeu sunt aceia care au adoptat inchinarea pagana a popoarelor din jurul poporului lui Dumnezeu, a acelor popoare despre care Dumnezeu le daduse porunca sa-i nimiceasca, tocmai pentru ca sa nu fie o cursa pentru sufletul lor. Dar poporul lui Israel n-a acultat de Cuvantul lui Dumnezeu si pentru ca n-a ascultat, idolatria babiloniana, idolatrie care acum avea o alta forma si care exista in popoarele care-l inconjurau pe Israel, aceasta idolatrie  a fost adoptata si a fost o cursa pentru sufletul poporului lui Dumnezeu. Pentru sufletul unui popor, care intr-o zi, dupa ce a fost scos din tara Egiptului a incheiat legamant cu Domnul la muntele Sinai. Pentru sufletul acelui popor care  in auzul tuturor, inaintea lui Dumnezeu la muntele Sinai i-a promis lui Dumnezeu intr-o zi ca va face tot ce a poruncit El si ca se va tine de toate legile si poruncile lui Dumnezeu, acel popor. Si imparatii poporului, ne spune Scriptura si poporul si imparatii, in marea lor majoritate au facut ce este rau inaintea lui Dumnezeu, pentru ca s-au amestecat cu neamurile din jurul lor. Si nu doar ca s-au amestecat, ci au adoptat obiceiurile, datinile si religiile Caananite si alte popoare, care rau de factura sau de origine babiloniana.

Il vedem pe imparatul Iosia, un imparat tanar, care ajunge sa fie imparat la doar varsta de 8 anisori. Si Scriptura ne spune ca atunci cand a crescut mai mare a avut o ravna pentru casa lui Dumnezeu si a inceput sa renoveze templul lui Dumnezeu, care era lasat in paragina. Acolo in templul lui Dumnezeu, imparatul, marele preot Hilchia, logofatul Safan, cu totii s-au minunat cand au descoperit  in casa lui Dumnezeu, cartea legamantului, cand au descoperit sfanta Scriptura pe care o aveau ei in vremea aceea, Cuvantul lui Dumnezeu.

Este un lucru deosebit cand un om descopera Cuvantul lui Dumnezeu-

..cand un om descopera Cuvantul lui Dumnezeu curat si numai si numai Cuvantul lui Dumnezeu. Astazi si aseara am fost la intalnirile Oastei Domnului care s-au tinut aici in Sibiu. Aseara am fost in Catedrala Mitropolitana, unde atunci cand eram student la teologia din Sibiu, eram cantaret bisericesc. Si azi dimineata am fost la mormantul parintelui Iosif Trifa, unde s-a tinut intalnirea Oastei Domnului, in memoria parintelui Iosif Trifa, intemeietorul miscarii Oastea Domnului. Si m-am dus sa vad cum este o intalnire a Oastei Domnului, fiindca in timpul studiilor de teologie n-am avut prilejul sa ma duc. Si mergand acolo am putut sa vad ca preotii care au slujit astazi la mormantul preotului Iosif Trifa si care au facut un moment de comemorare in amintirea persoanei si a personalitatii acestui om deosebit, nu s-au tinut de cuvintele parintelui Trifa, care l-a descoperit doar pe Domnul Isus Hristos si doar pe El rastignit, ci au amestecat invatatura acestui om, care intr-o zi a descoperit Cuvantul lui Dumnezeu si care a predicat doar Cuvantul lui Dumnezeu. Am stat de vorba cu mai multi preoti astazi, acolo in cimitir si printre altele am vorbit despre excomunicarea parintelui Iosif Trifa. Si pentru ca am citit foarte multe din viata si din activitatea si din cartile scrise de pr. Iosif Trifa, m-am identificat foarte mult cu viata lui chiar si in excomunicarea care a avut-o preotul acesta. Si unii veneau si imi argumentau ca pr. Iosif Trifa a fost dat afara din biserica  ortodoxa ca un pagan si ca un vames pentru ca a vut ceva mitropolitul cu el si ceva chestiuni administrative. Si i-am spus, „Nu-i adevarat. Nu datorita unor chestiuni  administrative, nu datorita unor chestiuni imorale, pentru ca a fost un om moral deosebit, nu datorita coruptiei, pentru ca era un om care n-a cazut in lucrurile acestea.

Ci el a fost dat afara datorita faptului ca a inceput sa-L predice doar pe Domnul Isus Hristos. Pentru ca a lovit in cea mai centrala dogma a bisericii ortodoxe si a bisericii romano-catolice. A lovit in mijlocirea ierarhiei bisericesti. Pr. Iosif Trifa, descoperindu-l pe Domnul Isus Hristos, asa precum Iosia, odinioara, a descoperit cartea legii lui Dumnezeu, asa a descoperit si el Cuvantul. Si in Cuvant l-a descoperit pe Domnul Isus Hristos. A inceput sa predice si sa spuna tuturor: Singura intalnire mantuitoare a unui om si a unui popor este intalnirea directa si nemijlocita  cu Domnul Isus Hristos. Aceasta intalnire directa, fara mijlocire a vreunei ierarhii duhovnicesti ii aduce mantuirea in sufletul celui care se intalneste cu El. Si pentru aceste cuvinte, pr. Iosif Trifa a fost excomunicat si a fost batjocorit.

Si astfel, am vrut sa fac paranteza aceasta pentru ca si in poporul nostru Roman au fost oameni care intr-o zi au descoperit, precum Iosia odinioara, cartea legii lui Dumnezeu. Apoi il vedem pe Iosia, ca dupa ce descopera cartea legii si dupa ce citeste Cuvantul lui Dumnezeu si dupa ce sta fata in fata cu standardul divin, se uita la el si se uita la popor din prisma lui Dumnezeu. Si cand vede cum vede Dumnezeu lucrurile, Iosia isi sfasie hainele. La fel si pr. Iosif Trifa, in iarna anului 1922-23, in noaptea de revelion a cazut in genunchi si a spus asa, cand a auzit o gramada de betivi care treceau pe sub geamul lui, „Ce am facut eu, pentru ca acestia sa ajunga la Isus Hristos si ei eu sa-L duc pe Domnul Isus Hristos si El sa ajunga pana la ei?” Si astfel, pr. Iosif Trifa si-a sfasiat hainele si de atunci, din momentul acela, in 1923, a inceput o miscare de reforma in sanul bisericii ortodoxe, care din pacate este inabusita. Si la fel ca si Iosia au facut si altii care au descoperit Cuvantul lui Dumnezeu si care nu s-au masurat cu ei insisi, care nu s-au masurat cu dogma bisericii lor, ci care au masurat totul prin prisma Cuvantului lui Dumnezeu. Au luat ca standard in cele spirituale numai si numai Cuvantul lui Dumnezeu.

Apoi, Iosia, dupa ce s-a pocait inaintea lui Dumnezeu, dupa ce si-a sfasiat hainele, este gestul care l-au facut si evreii, dupa ce ap. Petru le predica, „Voi sunteti aceia care l-ati rastignit pe Domnul Isus Hristos,” si evreii spun, „Petre, si acum ce sa facem?” Si ei au ajuns intr-o stare din aceasta in care si-au dat seama de starea lor si de nimicnicia lor din punct de vedere spiritual inaintea lui Dumnezeu. Si au intrebat, „Ce sa facem?” Si au primit raspuns de la ap. Petru. Apoi, dupa ce s-au pocait, Iosia a incheiat legamant cu Domnul si a chemat poporul sa incheie legamant cu Domnul. La fel a facut si parintele Trifa. A chemat oamenii sa incheie legamant cu Domnul. Si in prima pagina de ziar a anului 1923, in pagina ‘Lumina Satelor’, este scris mare pe prima pagina „Legamant” si pr. Trifa ii cheama pe Romani, pe cei din biserica noastra ortodoxa Romana sa incheie legamant cu Dumnezeu. Care aveti curiozitatea, mergeti la biblioteca Astra din Sibiu, eu am avut curiozitatea, am fost la Astra, o zi intreaga am stat acolo si am cerut de la bibliotecar sa-mi dea catalogul cu ziarele din primii zece ani ai Oastei Domnului. Toate se gasesc in arhiva bibliotecii Astra. Si am avut ocazia sa pun mana pe primul numar pe care l-a scos Oastea Domnului si acolo, pe primul numar este mare scris „Legamantul”. Si astfel, asa cum Iosia a chemat poporul sa incheie legamant cu Domnul, asa si Iosif Trifa a incheiat legamant cu Domnul si a chemat apoi poporul Roman sa incheie un legamant cu Domnul.

Si am avut discutii astazi cu mai multi oameni si cu mai multi preoti de acolo din cimitir, spunandu-le ca trebuie sa mergem mai departe, trebuie sa mergem dupa modelul lui Iosia, ca pr. Iosif Trifa, datorita starii de sanatate precare n-a putut sa mearga mai departe, si a contextlui in care se afla atunci, cu legiunea, cu al doilea razboi mondial. Era cu Hitler, toata Europa era agitata. Peste cativa ani urma sa inceapa al II-lea Razboi Mondial. Era intre cele doua razboaie si Romania si Europa, imediat erau anii dupa unire, erau vremuri tulburi si n-a putut sa mearga mai departe. Dar daca ne uitam in Cartea 2 Imparati, in viata lui Iosia, vedem ca Iosia a mers mai departe si a facut o reforma spirituala in poporul lui Israel, scotand afara Baalii si Astarteele. Multi cu care am discutat astazi imi spuneau, „Dar totusi, pr. Trifa a spus sa ramanem in biserica , sa nu parasim biserica. Sa ne intoarcem la Hristos, dar sa nu parasim biserica.” Si am zis, „Stiti de ce a zis pr. Trifa sa ramaneti in biserica? Ca sa-i ajutati pe ceilalti sa vina la Domnul Isus Hristos. Ca daca iesiti cu toti afara, n-are cine sa le mai spuna Evanghelia.” Pentru ca sa le aratati pe Domnul Isus Hristos, de aceea sa ramaneti  in biserica, dar nu sa continuati  faptele intunericului.” Asa a fost. S-a incheiat acolo lucrarea acestui om. Il binecuvantam pe Dumnezeu ca macar a inceput o astfel de lucrare. Si apoi, Teodor Popescu de la Bucuresti, Dumitru Cornilescu au continuat aceasta lucrare si cu alti preoti din  regat au infiintat ceea ce se cunoaste astazi Biserica Evanghelica Romana, o biserica care a adus reforma mai departe.

In ziua de astazi exista mai multi preoti care ne-am pocait. Si asa cum s-a intamplat cu Iosif Trifa si cu Iosia si cu altii, asa s-a intamplat cu fiecare dintre noi. Dupa ani de teologie in care am invatat alte si alte lucruri, dar in care n-am studiat Biblia,  din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Am avut ore de Noul si Vechiul Testament. Insa am studiat Biblia din punctul de vedere al traditiei, in asa fel incat Biblia sa se potriveasca cu traditia, in asa fel incat Biblia sa se potriveasca cu dogmele bisericii noastre si dupa ce am slujit o bucata de vreme ca preoti, studiind Biblia cu Biblia, lasand doar Cuvantul  lui Dumnezeu as ne vorbeasca, ne-am pocait inaintea lui Dumnezeu. Si apoi am incheiat un legamant cu Domnul. Am vazu ca ceea ce s-a intamplat in viata acestor oameni din punct de vedere spiritual, s-a intamplat si in viata noastra, a preotilor care ne-am pocait inaintea lui Dumnezeu, care am descoperit cartea legii lui Dumnezeu si care intr-o zi am incheiat un legamant cu Domnul. Si pentru ca vedem ca exista astazi o anumita posibilitate, sa spunem, in poporul nostru Roman, datorita libertatii pe care o avem, si datorita libertatii de constiinta, intr-un mod deosebit, si datorita faptului ca traim intr-o tara in care nu suntem cu pumnul in gura, adica, libertatea de exprimare nu ne este ingradita din punct de vedere religios, dar nici din alte puncte de vedere.

Pentru ca avem aceste vremuri prielnice in care si minoritatile sunt aparate in fata majoritatii, impreuna cu colegii preoti care s-au pocait, ne-am gandit ca acum este momentul in Romania pentru o reforma spirituala. Ne-am gandit ca a venit, in sfarsit, clipa in care sa declansam in tara noastra  o reforma spirituala radicala. Adica, sa scoatem afara din viata spirituala a natiunii noastre Romane datinile, obiceiurile, traditiile, invataturile care vin din Babilom. Sa scoatem afara tot ceea ce inseamna Baal si Astarteea. O sa spuneti dvs., „Dar ce, exista la noi in Romania asa ceva? Exista Baal si Astarteea?” Vreau sa va spun dvs. ca exista asa ceva. Eu am fost un inchinator la Baal si un inchinator la Astarteea.

O sa spuneti, „Aratani-l si noua pe Baal.” Vreau sa va spun: Baal este personificarea zeului Soare. Si Baal este denumit in Babilon, apoi, Nimrod. Este numele Nimrod. Semiramida este sotia lui Nimrod. Intotdeauna o veti vedea pe sotia lui Nimrod cu un copil in brate, cu un bebelus in brate pe care-l cheama Tamuz. In Babilon, toate templele, pe langa alte zeitati pe care le aveau, trebuia sa-l infatiseze pe Nimrod impreuna cu Semiramida. Nimrod a fost un imparat puternic, un imparat viteaz, care a intors spatele lui Dumnezeu, care l-a sfidat pe Dumnezeu si care a zis ca el este deasupra creatiunii, ca el este deasupra tuturor, ca el se confunda cu zeul Soare, este personificarea soarelui, ca fara Nimrod nu se poate pe acest pamant, asa cum nu se poate fara soare sa existe viata, asa nu se poate fara el. El s-a suit deasupra lui Dumnezeu. El s-a facut deopotriva cu Dumnezeu. El a fost omul care l-a sfidat pe Dumnezeu. Si sotia lui este zeita luna. Soarele si luna, Semiramida cu un fiu, cu un prunc in brate care a fost glorificata, nu doar ca sotia lui, ci ca regina cerului, ca el daca era personificarea zeului soare, si fara el nu se putea nimic, asa cum nu se poate fara soare, daca el era personificarea zeului soare, inseamna ca nevasta lui era sotia regelui, in fine, la nivelul cel mai inalt si astfel, ea era sotia, intr-un mod deosebit, regina cerului. Ea era cea care l-a nascut pe dumnezeu, ca daca ei erau o familie divina si a iesit un prunc din trairea lor impreuna, pe nume Tamuz, inseamna ca ea l-a nascut pe Dumnezeu si astfel ei i s-au pus niste atribute  incat a fost inaltata mai presus de orice puteri, de orice domnii, de orisice fel de lucruri spirituale care exista in universul acesta.

Si de atunci, din Babilon, Nimrod si Semiramida, dupa ce au fost imprastiati oamenii pe suprafata intregului pamant. Aceasta inchinare la un barbat, care are in jurul capului un cerc, cercul acela este simbolul soarelui si inchinarea la o fecioara cu pruncul in brate a existat in toate popoarele pagane si vedem ca exista  pana in ziua de azi. Cand intram in altar,  pentru ca altarul meu, eu fiind preot ortodox era indreptat cu fata inspre  rasarit. Intotdeauna trebuia sa fac 3 inchinaciuni catre soare. Si apoi trebuia sa trec pe langa icoana zisa a Mantuitorului. Dumneavoastra credeti ca  acolo este Isus Hristos Mantuitorul? Inchinatorii adevarati se inchina Tatalui in duh si in adevar. Nu se inchina in forme si ritualuri. A te inchina la ceva formal este contrar poruncii a II-a dintre cele 10 porunci si este contrar naturii divine, pentru ca Dumnezeu este Duh, si cine i se inchina Lui, trebuie sa I se inchine  in Duh si in adevar. Apoi, dupa ce ma inchinam la acel barbat numit Isus, ma inchinam si la o fecioara cu pruncul in brate, zis Maria.

Am fost impreuna cu sotia mea si cu mai multi frati la Efes. Acolo a fost templul zeitei Diana din Efes. Cand au venit Gotii au distrus templul acela. Dar pana sa vina Gotii, in anul 431 a avut loc la Efes Sinodul al II-lea Ecumenic.  Si la Sinodl acela, nu s-au intalnit sfintii parinti ca sa discute  despre persoana Domnului Isus Hristos. Ci s-au intalnit in mod special sa discute despre fecioara cu pruncul in brate, ca ea sa fie introdusa in crestinism. Si sincer va spun, doar numele i-a fost schimbat. Era zeita Diana, era zeita Afrodita, avea foarte multe nume. Cu cat trecea dintr-o cultura intr-alta, cu atat i se schimba numele, dar aceeasi zeita ramanea. Si aceeasi zeita, cu pruncul in brate, in anul 431 a primit numele de Maria si pruncul a primit numele de Isus. Ghidul care ne-a indrumat acolo, la Efes,  ne-a aratat templul zeitei Diana si ne-a aratat si statuia seitei Diana. Si apoi ne-a aratat statuia zeitei Maria. Erau identice. Aceleasi fecioare. Aceeasi figura, doar numele, ne spunea ghidul, care era turc, i-a fost schimbat. Din Diana, i-a fost schimbat in Maria. Si astfel s-a introdus inchinarea la Nimrod, la zeul soare, la cel care s-a ridicat deasupra lui Dumnezeu, deasupra oricarei fiinte spirituale. Si stim care este acela care a vrut si care si-a dorit lucrul acesta, sa se ridice deasupra lui Dumnezeu. In spatele acestei inchinari se ascunde inchinarea Luciferica, a celuia care  nu doar ca s-a facut deopotriva cu Dumnezeu, dar a vrut sa fie mai presus decat Dumnezeu.

Aceasta inchinare traditionala am mostenit-o si noi. Si aceasta inchinare traditionala pe care a vut-o si poporul lui Israel, si poporul lui Israel a cazut in aceasta inchinare, ca ne spune sfanta Scriptura  ca femeile faceau turte pentru Astarteea si -l plangeau pe fiul ei, Tamuz. Si se inchinau la Baal. Aceasta inchinare cu care s-a luptat Iosia si  pe care a scos-o afara din viata poporului lui Israel, aceeasi inchinare exista in poporul nostru Roman. Aceeasi inchinare exista in biserica ortodoxa si in biserica Romano-Catolica. Vreau sa va spun ca noi Romanii, incepand cu imparatul Iustinian, am apartinut de o episcopie numita Iustiniana Prima, undeva in Bulgaria. Iustiniana Prima era legata de Roma, in mod direct. Cand au venit Bulgarii si au ocupat pamantul acesta  de la sud de Dunare, Iustiniana Prima a fost desfiintata. Si astfel, toata partea aceasta de est a trecut sub jurisdictia Constantinopolului. Noi am primit, sa spunem asa, credinta sub forma bizantina. Insa este aceeasi credinta  cum a fost la Roma, cand eram sub Roma, aceeasi credinta de cand suntem sub Constantinopol. Doar ca la Catolici, zeitatile care sunt acolo au formele acestea sau sunt reprezentate sub forma de statuie, iar la noi, aceeasi zeitati sunt reprezentate sub forma de icoane.

Vreau sa va spun si urmatorul lucru. Lumanarea- si aceasta este o ofranda adusa tot zeului soare. Lumina aceea de la lumanare, pe care oamenii o tin in mana, emaneaza in jurul ei un cerc, exact ca soarele si are aceleasi propietati ca soarele. Lumina de la lumanare da si lumina, daca intru cu ea intr-o camera intunecoasa, lumanarea te ajuta sa vezi si lumina aceea de la lumanare da si caldura. Astfel lumanarea, obiceiul de a purta lumanari este un obicei care vine din Babilon. Lumanarile sunt ceva prezent  in toate religiile pagane. S-au introdus multe si la noi in crestinism. Si chiar as vrea sa va citez, pentru ca am editat o carte numita Reforma Ortodoxiei, o carte care vreau in anul acesta sa ajunga in mana a cat mai multor preoti. Am initiat noi Asociatia Preotilor un proiect numit Coletul Postal numit Lumina Parohiilor, la care vrem sa le tirmitem aceasta carte , in care sunt tratate in punct de vedere Biblic toate adaugirile si cartea scrisa de catre Nicolae Moldoveanu „Hristos Marele Preot”- adevaratul tratat despre preotie, in care este prezentata preotia in exclusivitate a Domnului Isus Hristos. Noi la facultate am invatat despre tratatul despre preotia lui Grigore cel Mare, in care noi oamenii eram facuti preoti, dar dupa sfintele Scripturi, Isus Hristos are o preotie care nu trece de la unul la altul, ci preotia Domnului Isus Hristos ramane in veac.  Chiar astazi vorbeam cu cineva si imi vorbea despre succesiunea apostolica. Este falsa ideea aceasta a succesiunii apostolice pentru ca daca exista o succesiune apostolica, inseamna ca urmasii apostolilor  trebuiau sa se numeasca tot apostoli. Pentru ca nu se poate, daca esti apostol si transmiti ceva , dar tot darul de apostol trebuie sa-l transmiti. Adica cum, tu esti apostol si-i faci pe oameni preoti? Adica, tu ca apostol calci ceea ce a stabilit Dumnezeu, care s-a jurat  cu juramant ca tu esti preot in veac dupa randuiala lui Melhisedec. Apostolilor, nici prin gand nu le-a putut trece asa ceva, sa treaca peste ce a hotarat Dumnezeu. Ca lui Dumnezeu nu-i mai trebuiau preoti de mult, pentru ca preotii nu s-au ridicat la inaltimea chemarii pe care le-a facut-o Dumnezeu. Domnul Isus Hristos, oridecateori se intalnea cu preotii, nu-i batea pe umar, nu-i felicita, ci dimpotriva le spunea, „Vai de voi, Farisei fatarnici, vai de voi ca va luati haine lungi si va place sa va faceti rugaciuni lungi prin  pieti, sa va vada lumea cat de religiosi sunteti.” Si va dati seama, daca vedeti un preot in haine lungi ca sta in genunchi, undeva in centru, asa ai impresia despre el ca este un om spiritual, un om deosebit. „Vai de voi, va imbracati frumos pe dinafara. Iar pe dinauntru sunteti plini de putreziciune.” In Evanghelia dupa Matei 23 avem un rechizitoriu al preotilor din vremea Domnului Isus Hristos. Si Domnul Isus Hristos le-a aratat intr-o zi o realitate crunta si cruda preotilor cand stateau, dar nu ca sa-L asculte intr-un mod sincer pe Domnul Isus, ci ca sa-L iscodeasca ca sa vada daca nu-L pot prinde cu ceva. Domnul Isus le-a spus drept in fata, „Desfranatele si vamesii vor intra inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu.” Si atunci ne spune Scriptura ca i-a taiat la inima, cand le-a spus lucrurile acestea si si-au pus in gand sa-L omoare pe Domnul Isus Hristos.

Vreau sa va citesc rapid cateva adaugiri, investirea traditie cu aceeasi autoritate precum o are Biblia. Aceasta nu este de la Dumnezeu.

Predica incepe la minutul 1:18:00 (78:00)

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

David Platt – The Cross and Christian Sexuality

USE GOOGLE TRANSLATOR here- Limba Romana

English Albanian Arabic Bulgarian Catalan Chinese Simplified Chinese Traditional Croatian Czech Danish Dutch Estonian Filipino Finnish French Galician German Greek Hebrew Hindi Hungarian Indonesian Italian Japanese Korean Lativian Lithuanian Maltese Norwegian Polish Portuguese Romanian Russian Serbian Slovak Slovenian Spanish Swedish Thai Turkish Ukrainian Vietnamese

~ PART 1 ~

You can print out and follow along with the sermon notes here (4 pages) – www.radical.net/files/2650/MN_130630_c.pdf

1 Corinthians 6:12-20 – Sexual Immorality

12 “I have the right to do anything,” you say—but not everything is beneficial. “I have the right to do anything”—but I will not be mastered by anything. 13 You say, “Food for the stomach and the stomach for food, and God will destroy them both.” The body, however, is not meant for sexual immorality but for the Lord, and the Lord for the body. 14 By his power God raised the Lord from the dead, and he will raise us also.15 Do you not know that your bodies are members of Christ himself? Shall I then take the members of Christ and unite them with a prostitute? Never! 16 Do you not know that he who unites himself with a prostitute is one with her in body? For it is said, “The two will become one flesh.” 17 But whoever is united with the Lord is one with him in spirit.

18 Flee from sexual immorality. All other sins a person commits are outside the body, but whoever sins sexually, sins against their own body. 19 Do you not know that your bodies are temples of the Holy Spirit, who is in you, whom you have received from God? You are not your own; 20 you were bought at a price. Therefore honor God with your bodies.

At the 21st minute Platt talks about God’s design for our bodies, particularly sexually, how God has designed sex. He also recommends a thick book, a theology of sexuality, titled ‘True Sexual Morality’ by Daniel Heimbach. What is God’s design?

  1. Sex is relational- the two become one flesh
  2. Sex is covenantal – something you participate with the wife of your youth. Sex is only celebrated, it’s only advocated in the Bible, in the context of exclusive covenant relationship between a husband and wife. There is no other kind of sex that is ever celebrated in the Bible.
  3. Sex is intimate. It’s obviously physical, yet deeply spiritual. It literally draws a woman and a man so close that nothing comes between them. Nothing divides them, nothing separates them. Sex is a powerful picture of personal intimacy.
  4. Sex is fruitful. Sex is productive.
  5. Sex is what leads men and women to multiply.
  6. Sex is selfless, not self centered. Husbands should love their wives as their own bodies.
  7. Sex is complex. It involves the mind, the body and the soul.

Related articles

Screen Shot 2013-09-13 at 9.29.22 AM

~ PART 2 ~

You can print out and follow along with the sermon notes here (4 pages) – www.radical.net/files/2650/MN_130630_c.pdf

Text: 1 Corinthians 6:12-20 – Sexual Immorality

  • The central exhortation in the text is „Flee from sexual immorality.” Don’t reason with sexual immorality, don’t rationalize it, flee from it as fast as you can. Last week we talked about what sexual immorality is.
  • The biblical clarification is- when the Bible says to flee sexual immorality, the Bible is saying to flee any and all sexual activity outside of a marriage between a man and a woman.
  • The term porneia (used) is any sexual activity outside of marriage between a man and a woman. That includes any and all fornication, prostitution, pornography, adultery, homosexual activity, any and all sexual thinking, desiring, looking, touching, speaking, acting outside of a marriage between a man and a woman. All of these things are sin, and we are to run from them. Quoting Kevin DeYoung: „The simplest way to understand porneia is to think about things that would make you furious and heartbroken if you found out someone was doing them with your husband or your wife.” So, if you think sexual immorality, think any kind of sexual activity outside of marriage between a man and a woman. That’s the key. This is not at all to say that sex is bad. But, that sex is good within the boundaries that God has designed for sex.
  • You had Corinthians then, saying just like Americans today, „Well, it’s 2 consenting adults, what’s the problem? This is what my body was made for. I was created this way. Just because I eat when I’m hungry, I do this because of my biology. And who are you to say this is sin? And what makes it sin? It’s just who I am.” And Paul says, „No, it’s not who you are. Your body is not just about biology. Your body is much more valuable than that. Your body has been created and designed by God for your good, and for His glory. And so it’s wise to listen about what God says about your body.” God says it as clearly as it’s possible to say: Sex is for marriage between a man and a woman, and any sexual activity outside of marriage between a man and a woman is sin, it’s sexual immorality and we should flee it. (These are notes from the introduction, first 7 minutes).

In Part 2 – the topics of pornography and masturbation are preached on. Platt gives a list of clear biblical prohibitons in Scripture (17th min).

  1. No sex outside of marriage. OT says it, Jesus says it, NT reiterates it. Having sex with your spouse is the sign that you are in covenant with this person. Having sex outside of marriage makes a mockery out of that covenant.
  2. No sexual worship. Sex is good, but sex is not God. Throughout the history of God’s people, Deuteronomy 23, Exodus 32, 1 Corinthians 10, we see God’s people fall into the trap of worshipping sex. It’s happening today as part of our culture. I’m convinced this is what’s at the root of so much that’s going on in our culture right now. People thinking, „If only I had sexual freedom this way or that way, then I will be happy.” But, this too is a false God, it’s a broken cistern that does not hold water. So, let’s be there when they see that the broken cistern does not hold water, and say, „There is one who satisfies. And satisfaction is not found in this gift (sex), but it’s found in the giver of the gift. Sex is good, but it’s not God.”
  3. No sexual prostitution or violence. Scripture speaks clearly against all forms of violence, including sadism, masochism, any kind of spousal abuse. God has not designed sex to be hurtful. He has designed the marriage relationship to mirror that between Christ and His church (Ephesians 5) which sacrifices for one another’s good.
  4. No homosexual activity. You have deny Scripture altogether to miss this. (Platt speaks on this subject more in the first video- see here) It is impossible to biblically justify homosexual activity.
  5. No sex with animals, relatives, or children.
  6. No sexual lust- having wrong sexual desires for others. Jesus is clear in Matthew 5 „Everyone that looks at a woman with lustful intent has already committed adultery with her in his heart. It is wrong for you to think about, entertain the thought of, or desire in any way, sex with someone who is not your wife or your husband. That’s lust.
  7. No sexual immodesty – provoking wrong sexual desire in others. This is huge. Men and women across this room, it is wrong for you to provoke sexual desire in someone else who is not your wife or your husband. Romans 14:21 „Don’t cause your brother to stumble.” Specifically speaking to women, 1 Timothy 2:9-10 „Women should adorn themselves with respectable apparel, with modesty and self control, with what is proper for women who profess godliness with good works.” In other words, women dress modestly, not in a way that draws attention to yourself sexually. This is so huge. Let’s just be honest. In our culture, we are extremely loose when it comes to what women wear- skin tight clothes, low necklines, short dresses, short skirts, short shorts, it goes on… it’s the norm among us and it falls dreadfully short of God’s standards for us. And I say this in general, but even when it comes to the gathering of the church, the Bible says to the women of the church, and with all due respect, even to sisters in this room right now: The way some of you are dressing around your brothers are at best, a distraction from honoring God, and at worst, an attempt- whether you realize it or not, to seduce men in this church into sin. The Bible says, „Don’t do it.” For the sake of your brothers, for the sake of your body: Dress modestly. And don’t miss what 1 Timothy is saying there. It’s not saying, „Don’t adorn yourself with anything.” But don’t adorn yourself with physical immodesty that draws attention to you. But adorn yourself with good works that draw attention to God. I urge you church: No sexual immodesty, for your good, for our good, ultimately for God’s glory, to whom we want to point attention. They have lowered the standards in the culture around us and the church thinks: As long as we’re above that we’re okay.” Don’t buy it.
  8. No sexual allurement- including inappropriate emotional attachment outside of marriage. Now the Scriptures that I’ve listed here are particular to a woman alluring a man, but this could go either way, and often goes both ways. Emotional attachment is often the gateway for many people into a sexual affair. You remember those feelings when you were first attracted to someone. You thought about that person all the time. You looked forward to every interaction with that person, even if it was something small, you just wanted to be around them. You were emotionally attached to them. But then, after time goes on, years of marriage, years even and the shine off the romance begins to fade as you watch them brush their teeth on a daily basis. And the reality is that no man, no woman can consistently measure up to that sweaty palms, butterfly feelings that you once got. And so, another man, or another woman can come along, and he or she can start to make you feel like your wife or your husband once made you feel. And so you find yourself thinking about that other person, beginning to look forward to interaction with that other person. And slowly, you start to think about and turn to that other person in the way that you are supposed to think about and turn to your husband or your wife. And you rationalize it, thinking, „This isn’t an emotional attachment, it’s just enjoying time with someone else? What’s so wrong with that?” And maybe it’s the sort of thing your soul is starving for because you’re not getting it in marriage. And so, you think it’s not physical and so it’s not harmful and the reality is that the more you become attached in your thoughts and your emotions, the more you will find yourself wanting to attach to that person physically. You read both Provers 5 and Proverbs 7 and you see an emotional attachment that eventually leads to a physical relationship. I just want you to listen to how the author describes it. In this case, it’s a woman luring a man emotionally: „With much seductive speech she persuades him. With her smooth talk she compels him. All at once he follows her, as an ox goes to the slaughter. As a stag is caught fast as an arrow pierces its liver. As a bird rushes into a snare. He does not know that it will cost him his life. Oh sons, listen to me and be attentive to the words of my mouth. Let not your heart turn aside to her ways. Do not stray unto her paths, for many a victim has she lain low and all her slain are a mighty throng. Her house is the way to Sheol, going down to the chambers of death.” And this can go both ways (a man can also sexually allure). No sexual allurement. Don’t allow yourself to be sexually allured. This is happening. I know this is happening in people’s hearts and minds all across this room tonight. It’s happening. Don’t do it! You’re like an ox going to the slaughter.
  9. No sexual looking or touching outside of marriage. Job 31 „I made a covenant with my eyes..” Great picture, making a covenant with your eyes not to look at another woman. So, don’t look at someone else sexually who is not your husband or your wife. And this is not just lusting, this can involve taking advantage of another person, when you are able to see something in private that you should not see. That’s exactly what happened with Ham and Noah in Genesis 9. And then it pertains to what you touch. The Bible prohibits touching in any way that you would not normally touch your friend or neighbor, in any way that is sexual in nature.
  10. No entertaining ourselves with or joking around about sex outside of marriage. This is huge. Ephesians 5:3 „Sexual immorality and all impurity or covetousness must not even be named among you, as is proper among saints. 4 Let there be no filthiness nor foolish talk nor crude joking, which are out of place, but instead let there be thanksgiving.” It goes on to say that it is shameful even to speak of the things that they do in secret. The reason this is so huge is that in our culture, even as Christians, even for those who say, „Okay, I am not gonna indulge myself sexually in these ways,” so many of us are entertaining ourselves with those who do indulge themselves sexually in these ways. You say, „What do you mean?” Well, you think about the books we read, the music we listen to, the movies we pay to watch, the TV shows we turn on, how many of them make light of or even exalt sexual immorality? Movie after movie, song after song, so many songs we listen to and we sing by heart that are talking about sexual activity outside of marriage. Book after book, bestsellers like the 50 shades of gray, and countless other subtle versions of the same thing, that are filling leisure reading among Christians. We read these things, we listen to these things, we watch these things and it is as if we say to the world, „We’re not gonna do the things you do, but, we’ll gladly pay money to read about, to listen, and watch you doing them in front of us.” Ephesians 5:3 says, „It must not be named among you. It’s shameful to even speak the things they do in secret. Don’t miss this: God’s standard doesn’t just start with us avoiding these sins, but with us not entertaining ourselves with others’ sins. Now, I am not presuming here that just to talk about sexual immorality is sin, that would make this whole sermon a sin. But, the key is we’re not talking about sexual immorality in a way that views it as good, but as something that we are to avoid. And so much of what we’re exposing our eyes and our minds to, and so much of what we’re exposing our kids’ eyes and kids’ minds to is dulling our spiritual senses to the point where we see sexual immorality as not that bad- in the end, kind of entertaining to us, when it should not be. We should grieve over it an run from it. God’s word prohibits entertaining ourselves with jokes or books, or movies about sex outside of marriage. (34:00)

Photo credit uhbcignite.wordpress.com

When you look back at all these prohibitions it’s because God forbids sexual activity outside of marriage. God has designed sexual activity for marriage. Sex is not bad, sex is good within the boundaries that God designed it for. It is at this point that people start talking about gray areas, and there’s tons we can dive into, but there are 3 common practical questions here I want to delve into when we talk about sexual immorality. Questions like:

How far is too far between a single man and a single woman?

And it’s questions like these when we start looking for specific Bible verses and when we don’t find one, we conclude: I guess I’m just gonna have to figure this one out on my own. And that’s exactly what we’ve done with this question in the church, in a way I’m convinced has been disastrous for teenagers and men and women all across the church. I would even go so far as to say that a lack of an objective biblical answer to this question has been disastrous in my life. So I wanna be completely honest with you in this question. Before I got married, particularly in high school and college, I had I don’t know how many conversations with friends and church leaders about this question. And I cannot ever remember hearing a well reasoned objective biblical answer to this question. Instead, what I heard over and over again to something like this, people would say: Clearly no sex outside of marriage, the Bible prohibits that, but after that the Bible doesn’t give specifics. So you need to pray and set some boundaries, basically build your own list of sexual standards that you’re gonna live by. So I and my christian buddies would sit around and talk about what those standards should be. We all came up with different answers, some guys said kissing was okay, some guys said- as long as clothes stay on it’s okay, in reality, the guy with the lowest standards would usually win out in the discussion. You put together a bunch of guys who are sexual sinners, what else are you going to expect? And so, this is an area where I struggled. I struggled to set boundaries, and I struggled to keep boundaries, and I found myself in this dangerous gray area that led to all sorts of confusion and guilt and failure. By God’s grace, Heather and I have never had sex with each other or with anyone else before we got married, but that did not mean that we glorified God with our bodies. And I share all that, to say that I remember well what this struggle was like. And I want to say tonight, what I wish somebody had said to me, or maybe they said and I just wasn’t listening. I want to show you what is a biblical objective answer to this question. And I am going to warn you that many of you will think that it’s extreme, restrictive and many of you will be likely to say, „Well, that’s easy for you to say since you’re married now. But, I’m saying it from out of a heart of hurt from past sin, out of a desire for our good, and ultimately out of a desire for what Scripture teaches.

I am indebted here to a good book on this issue ‘Sex, Dating, and Relationship’, by Pastors Gerald Hiestand and Jay Thomas. They observed 42% of single evangelicals- so single evangelicals, Bible believing Christians between the ages of 18 and 29 are currently in a sexual relationship. 22% have had sex in the past year, and an additional 10% have had sex at least once. Assuming the accuracy of that data, that means only 20% of young Bible believing christians have remained abstinent. They continue on saying the pastoral community must shoulder much of the blame here. Simply put, we pastors are not quite certain how to counsel single and teens on appropriate sexual boundaries. We either offer subjective biblical standards, like the Bible says, „Be pure,” which can be massaged around like a waxed nose. Or, objective opinion: Keep it above the neck- which lacks any real authority. Singles need an objective Biblical standard of premarital sexual ethics and we pastors are the ones responsible for providing it. So I want to provide it.

The Bible gives us 3 God ordained categories for relationships between men and women. When you look at relationships in the Bible, there are only 3. And all 3 categories have God given standards for sexual activity in them.

  1. First you have the neighbor relationship: sexual activity prohibited.We are to love our neighbor as we love ourselves and in that relationship that we see all over Scripture, sexual relationship is prohibited. The Bible says: If you have a strong sexual desire, then get married. The Bible doesn’t say experiment with your neighbor and then decide whether or not you’re gonna get married.
  2. Then there’s the family relationship; sexual activity prohibited.
  3. The third God ordained category is the marriage relationship between a man and a woman, and there sexual activity is commanded. The Bible commands a man and a woman to be together because that is sexual union, as a sign of the covenant relationship that they have before God. So it’s commanded there.

Now, you put all that together and you realize: God, in His word, has no category for 2 people who aren’t married, but kinda, sorta, in some ways act like they are, particularly sexually. That is not a God ordained category of relationship. There is not one place in this entire book (Bible) where we are ever encouraged to engage in any sexual activity outside of the marriage relationship. Instead, we are discouraged. Remember porneia- meaning sexual immorality, sexual activity outside of marriage between a man and a woman. I would be furious if anyone hugged, or touched my wife in a sexual way, yet many guys don’t have a problem doing any or all of those things with a woman who is not their wife. Which leads me to ask the question: Would it be acceptable for me, as a married man to kiss a woman who is not my wife, to do these things to a woman who is not my wife? And you say, „Of course not.” But, the reality is guys, any single woman that you’re talking with, statistically is going to be somebody’s wife. So, why should you be doing these things with somebody else’s wife? You say, „Well, she might be my wife, she’s gonna be my wife…” and the Bible says: Well, then make her your wife and then kiss her all you want. But aside from that, 1 Corinthians 7 „It is not good for man to have sexual activity with a woman. She is your neighbor and sexual activity is prohibited with your neighbor.

And then you take this a step further, because Scripture takes it further. 1 Timothy 2 Paul tells Timothy to treat older women as mothers and younger women as sisters, in all purity. So follow this, the Bible ties pure treatment of the opposite sex with the picture of the family relationship. So in singleness, single men and women, what does purity looks like with your brother or your sister? There you have it, a standard for purity in your relationship with a single woman in Christ. Absolutely nothing sexual. Why not? Because she’s my sister, and certainly your sister in ChristOr single women, your brother in Christ deserves all the greater purity in Christ than even your own family member does.

So I want to encourage you single men and single women in this room, based on the 3 God ordained relationships in the Bible, I want to encourage you not to do anything sexually with another person who is not your husband or your wife. Looking for a guideline? Don’t do anything that you wouldn’t do with your brother or your sister, because any and all sexual activity is for marriage. Regardless whether you are single or married, flee all sexual activity outside of marriage. (46:00) At the 47th minute David Platt talks about masturbation. There are 24 minutes left from this message.

Ravi Zacharias LIVE on campus at University of Pennsylvania February 11, 2014

Ravi7 pm eastern standard time

Ravi Zacharias will be speaking to students and faculty at Irvine Auditorium on the campus of the University of Pennsylvania.

A live question and answer session will follow his presentation.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari