Florin Ianovici – LUPTA CEA BUNA – Cum sa te lupti: Lupta din umbra, cu dispretul si descurajarea XII Conventie a Bisericilor Penticostale Sydney, Australia 1 Februarie 2014

Florin Ianovici Conventia Sydney 2014

Din aceeasi predica-

Cum sa te lupti

Iubitii Domnului, din toata inima vreau sa multumesc lui Dumnezeu ca sunt cu voi. Din toata inima vreau sa multumesc lui Dumnezeu. Mie mi-a fost teama de Australia, dar nu mai imi este. Imi sunteti dragi si mi-am dat seama ca inima bate la fel, fie ca este in Romania, fie ca este in Australia. Am gasit cativa oameni extraordinari. Doi oameni deosebiti mi-au taiat astazi calea, doua femei cu parul alb- Elena si Maria. Mi-au spus cateva cuvinte care mi-au atins sufletul. Le-am iubit, le-am pus in inima mea si le pastrez acolo, capital pentru zile grele. Cand va fi dificil si voi avea zile proaste, vreau sa-mi aduc aminte de voi si de bucuria din aceasta seara. Vreau in aceasta seara sa ma inchin cu voi, vreau sa ne prosternem la picioarele lui Dumnzeu. In aceasta seara sa stam aici cu Domnul si Dumnezeu din cer sa ne dea putere.

As vrea sa va povestesc in aceasta seara despre una dintre cele mai dificile lupte. Iubitii Domnului, intotdeauna in viata, cand te astepti la ceva, iti este mai usor. Cel mai greu este cand nu te astepti la un lucru si el vine peste tine. Spune Biblia ca David, tanarul David a plecat sa vada lupta pe care poporul Israel  o avea impotriva Filistenilor. Spune Biblia cateva lucruri foarte interesante si as vrea sa ne uitam la ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Biblia spune ca in momentul in care David s-a dus sa vada aceasta batalie in care fratii lui erau angrenati, ceva s-a intamplat. In timp ce se apropia de tabara a auzit strigatele de razboi ale lui Israel si atunci s-a grabit. (A zis, „Wow, abia astept sa vad batalia.) Pentru ca striga Israelul, striga, „Aleluia, Domnul e taria noastra.” Toti vecinii erau cu urechile acolo. Zanganeau scuturile cu sabiile si loveau scuturile cu sabiile si se auzea un zgomot extraordinar. Cand a venit David s-au bucurat foarte tare, pentru ca erau asezati, spune Biblia, pe voci- siruri, siruri, cete, cete si stateau aliniati perfect, extraordinar de la 9 la 12 Duminca. Pentru ca paradoxul este ca desi aveau arme, aveau scuturi, desi cantau ‘Dumnezeu e taria mea’, nimeni nu lupta. Niciunul nu lupta. Doar stateau si spuneau, „Domnul e taria mea. Domnul e cu noi. Aleluia! Traiasca Domnul!”
Nu e rau, dar noi venim aici sa ne intarim, pentru ca adevarata lupta se da acolo. Suntem aici, nu doar sa zanganim armele, suntem aici nu doar ca sa ridicam harfa, nu doar ca sa cantam. Suntem aici sa ne umplem de putere.
David zice, „Dar voi nu luptati?”
„Ah, nu. Dar cum, adica, sa luptam? Noi numai iesim dimineata de la 9-12 si stam aici si strigam, ‘Domnul e taria noastra.'”
„Pai bun, si de ce nu luptati?”
„Pentru ca e unul mare la ei L-ai vazut cum arata?” Anormal, si cand il vezi pe anormalul acela ti se taie puterea [de la genunchi].
David s-a uitat si a zis, „Nu inteleg, mai prieteni. Ce ciudat. De cata vreme stati voi aici?”
„De 40 de zile.”
„De 40 de zile faceti exercitiul acesta [conventie lunga]? Patru zeci de zile iesiti in fiecare dimineata si voi sdranganiti din arme si voi cantati imnuri crestine si nu pleaca nimeni la lupta? Ce ciudatenie de viata este aceasta?”
Pentru ca Goliat ne-a speriat pe toti, Goliat este nesperiat.

In aceasta seara as vrea sa vedem impreuna cum putem sa luptam, pentru ca uitati ce spune Goliat si este un lucru fantasic. Ce zice Goliat? „Dati-mi un penticostal cu care sa ma lupt.” No way [nicidecum]. „Dati-mi un baptist cu care sa ma lupt.” Nici atata n-a zis. Dar ce a zis, „Dati-mi un om cu care sa ma lupt, pentru ca atunci cand iesi afara pe nimeni nu intereseaza ca esti penticostal. Pe oameni ii interesaza daca esti om. Mai apoi poti sa vorbesti despre credinta ta. Dar mai intai de toate raspunsul in fata vietii este sa fi om. Goliat lanseaza o provocare in aceasta seara, „Dati-mi un om sa ma lupt cu el.” Si Dumnezeu din cer, in aceasta seara, se uita peste noi toti si spune, „Cantata-ti frumos, ce frumos ati cantat. Chiar frumos ati cantat, extraordinar. V-am vazut cu ochii inchisi si cu mainile ridicate. V-am vazut pregatiti sa faceti lucrarea lui Dumnezeu. Veti lupta? Veti da un raspuns lui Goliat si veti spune ca si David, „Doamne, plec sa ma lupt cu el.”

Acuma vine David, David care nu prea stie de strategie. E genul de tanar pe care-l programezi sa predice 30 de minute si dupa 2 ore spune, „Am terminat cu introducerea.” E tipul de tanar care atunci cand vine in fata, tu-i spui una si el face ce simte in inima lui ca-i spune Dumnezeu. David este genul de om cu naturaleta iesita din comun, care pentru el, biserica nu inseamna program ci viata. Pentru el, relatia cu Dumnezeu nu este o relatie care sa o pui intr-o cutie. Este un om care spune, „Pentru mine a trai este Hristos si a muri e un castig.” E genul de om care spune, „Nu ma intereseaza  decat un singur lucru, ca Hristos, Domnul Dumnezeul nostru sa straluceasca in viata asta.” Vine David, zice, „Dar de ce stati asa pieriti aicea? Ce-i cu voi?” Stateau aliniati. „Ce fcaeti?” „Cantam.” Trist, ciudat, absolut uluitor, sa vezi o biserica aliniata, o armata a lui Dumnezeu. „Cantam,” si apoi iesim afara si nu mai facem nimic. „Ce ati facut?” „Am cantat.” Iubitii Domnului, David a venit si a zis, „Dar ce se intampla cu voi?” La care ei au zis, „Goliat, uriasul acesta a taiat inima poporului.” La care, David, dintr-o data, fara sa-l intrebe nimeni absolut nimic, intr-un mod natural a zis, „Ma duc eu sa ma lupt cu el.” Si David este hotarat sa se lupte cu Goliat.

Dar in lupta aceasta pe care o ai in viata cu Goliat, o lupta cu vazutul pentru ca Goliat e mare. Goliat e genul de inamic pe care-l vezi de la distanta. De aia a si fost usor de doborat. Cu cat e mai mare inamicul, cu atat mai mult il nimeresti mai tare. De aia, sa nu fi mare in viata fii mic, ca poate asa mai trece o piatra pe langa tine. Esti prea mare, te mai nimeresc necazurile. La un moment dat, David zice, „Ma duc sa ma lupt cu el. Si in drumul acesta de a se lupta cu Goliat, in viata lui David ies doua lupte din umbra. Doi dusmani din urma, care aduc mai multa pierdere decat o face Goliat. Goliat e genul de dusman care cel putin are o demnitate. El zice, „Sunt dusman pe fata. Uite cat sunt de mare. Ma vedeti?” Asta e dusmanul care intimideaza, e dusmanul care nu se ascunde. E dusmanul care spune, „Eu sunt inamic si nu-mi placi.”

portland-oregon-david-vs-goliath-painting

photo credit eroi.com

Goliat are aliati in biserica

Dar exista, din nefericire, doi dusmani care niciodata nu stau sa se prezinte, vicleni, perfizi si care ucid mai mult decat o face Goliat. Goliat are niste aliante ciudate. Aliantele acestea nu le gasesti in tabara lui. Goliat are niste aliati pe care nu-i gasesti in tabara lui. Unde-i gasesti? In Biserica. Cum adica, Goliat are aliati in biserica? La un moment dat, zice David, „Ma duc sa ma lupt cu Goliat.” La care Biblia spune urmatorul lucru: Eliab, fratele lui cel mai mare [big brother], care il auzise vorbind cu oamenii acestia s-a aprins de manie impotriva lui David si a zis, „Pentru ce te-ai coborat tu si cui i-ai lasat acele putine oi in pustiu? Iti cunosc eu mandria si rautatea inimii.”
„Ce vrei, ma, amvon?”
„Ce spui frate…?”
„Ce e frate..?”
„Vezi-ti de treaba, asteapta sa cresti.”
Correct? Fratele mai mare, care ar trebui sa-i spuna alte cuvinte.

1. Lupta cu dispretul

Prima lupta pe care o avem de dat in viata noastra e lupta cu dispretul. Nimic n-a ucis in biserica lui Dumnezeu, mai mult ca dispretul pe care l-am primit in fata atunci cand am avut cele mai bune intentii. Nu suntem grozavi niciunul dintre noi, numai Dumnezeu in noi poate sa ne dea putere. Toti suntem asa cum suntem, cu nelinistile noastre, cu slabiciunile noastre, dar are cate unu dorinta sa faca ceva. Doreste cineva sa se ridice, as faca un pas catre Dumnezeu si atunci vine fratele mai mare, „Unde te duci, ma, mucosule? Te-ai trezit tu acuma sa faci nu stiu ce.” Si dispretul asta vine de aproape, de unde nu te astepti si te loveste direct in inima, ca n-ai cum sa-ti pazesti spatele. Spatele ramane nepazit pentru ca aici ar trebui sa fie fratele tau. Ar trebui sa fie omul care te iubeste, nu care…

Si spune Eliab la un moment dat, si ascultati iubitii Domnului, cat e de perfid acest dusman. Vine si zice asa, „Iti cunosc eu mandria si rautatea inimii.” Hai sa-l iau de exemplu pe Alin. Vin eu la Alin si ii spun, „Mai Alin, esti mandru.”
„Nu-s, mai, Florine.”
„Esti, ma.”
„Nu.”
„Ba da.”
Nu ai cum sa te aperi la cuvantul asta. Daca cineva zice de mine ca sunt mandru, nu-i nevoie sa argumenteze pentru ca intotdeauna dispretul foloseste argumente care nu pot fi verificate. Aruncatori de flacari, om care arunca cuvinte ce nu pot fi testate, care nu pot fi acoperite. Dar destul de puternice pentru cei naivi, pentru cei care sunt insetati de barfa si de can-can, pentru cei care stau plictisiti pe un scaun si au uitat ca aici a platit Isus. Ca tot ce este aici se datoreaza sangelui Lui varsat pe cruce. Ca locul pe care-l ocupi e platit de El. Si arunca flacari, si zice, „Iti cunosc eu mandria.” Daca vii si imi spui mie, „Esti mandru…” cineva odata m-a dus la metrou si predicam pe Domnul Isus Hristos, eu mai fac si din astea. M-am dus la metrou si impreuna cu tinerii, deja avem o strategie. Mergem la metrou si e un ecou fantastic, nu ai nevoie de amplificare, n-ai nevoie de nimic. Cand ajungem acolo, se mai strang ceva oameni, cand ne vad acolo stransi laolalta si se apropie, intreaba ce-i cu noi. Si noi le spunem tuturor, „Noi avem o veste, noi vrem sa va spunem ceva. Doriti sa ascultati o veste?” „Da.” Si noi incepem [sa cantam], „Noi vestim anul de har al Domnului…” si cantam si rasuna cupola.

Odata, vine cineva la mine si spune, „Tu esti credincios?”
Am zis, „Sa ma ajute Dumnezeu, da.”
Si vine si-mi pune degetele pe cravata. „Matase,” zice. Dar nu era matase. [mi-o arunca in fata, si zice] „Esti mandru.” Si a plecat. Mai oameni buni, daca va deranjeaza pantofii astia maro, imi iau unii gri. Rezolva asta problema? Daca vreti, vin cu pantalonii necalcati, ca sa nu fiu mandru. Fratii mei, surorile mele, atat de usor e sa aruncam vorbe care nu pot fi testate si nu pot fi argumentate. Cand dispretul n-are argumente, dispretul are doar ocara. Dispretul are doar batjocora. „Iti cunosc eu mandria..” A cui? Ziceti voi. Mandria si rautatea inimii. Mai, da ce expert cardiolog esti tu. Fratele mai mare este expert cardiolog, pentru ca el intotdeauna poate sa citeasca in inima mea. Ca daca sta cineva si zice, „Tu esti mandru, rautatea inimii tale,” ce poti sa-i spui? Frate, mai asteapta un pic, pana mor si dupa aia o scoatem si ne uitam cu totii la ea. N-ai cum sa spui lucrul asta. Corect? E greu sa te aperi in fata dispretului. E greu, pentru ca omul care te dispretuieste nu vrea argumente. Omul care te dispretuieste vrea doar ca sa vorbeasca el si ma rog in aceasta seara sa ne crestem tinerii in dragoste. Sa le aratam respectul cuvenit, pentru ca noi suntem ai lui Hristos, sa putem sa respectam ceea ce fac, sa le spunem o vorba buna si sa-i incurajam.

De unde trag eu concluzia ca-i dispret? O sa zica cineva, „Dar, sigur Eliab l-a dispretuit?” Da. Ascultati ce-i spune Eliab, „De ce te-ai coborat si cui ai lasat tu acele putine oi?” Adica, ce-i spune indirect? „Ma, prapaditule, de cand esti tu oier, nici oile nu mai cresc. Tu esti bun de nimic. Acele putine oi, ca daca eram eu, erau multe oi. Era turma lui tata grasa. Sigur ca eu acuma stau aici si ma fac ca lupt. E adevarat ca eu acuma numai cant cantece in loc sa lupt.” Dar cand arunci cuvinte ca acestea, zice, ‘Pentru ce te-ai coborat tu si cui ai lasat acele putine oi in pustie?’ ce inseamna lucrul asta? Ce vede Eliab? Ce nu este. Vreau sa va pun o intrebare: De unde venea David? Din insarcinarea cui venea David? Venea din insarcinarea tatalui lui. Tatal lui a zis slugilor, „Duceti-va sa-mi hraniti baietii.” La care David a zis, „Nu, sa nu mearga o sluga, mai bun e casul cand ti-l da fratele tau din mana. Lasa-ma pe mine, tata, sa fiu sluga lor. Lasa-ma pe mine, tata, sa le vad eu ochii si sa le aduc vesti de la tine si sa aduc inapoi vesti.” Ba, inca spune Biblia ca tatal lui David trimisese 10 casuri la capetenia ostirii, ca sa indulceasca putin militaria. Nu ca ar fi fost tare obositi. Dar spune cuvantul lui Dumnezeu  ca David venise din porunca tatalui, David venise cu daruri, David venise sa faca o munca de sluga pentru ca iubea pe fratele mai mare.

Vreau sa va spun in seara aceasta un lucru iubitii Domnului. Odata eram in biserica si aveam un tanar care nu era pocait de multa vreme. Dar orice intra in contact cu el, zici ca intra in contact cu un arici. Asa de ironic era, atat de inchis era, cum venea-i sa-i spui doua, cum zici ca era urzica. La un moment dat, m-am gandit eu, dar cat sa mai induram noi? Ia sa ma duc eu sa-i zic vreo doua. Ma pricep, toti ne pricepem la asta- fratele mai mare. Si cand m-am dus spre el, binecuvantat sa fie Dumnezeu, care mi-a vorbit si a zis, „Du-te acasa si rooaga-te.” Am facut stanga imprejur. Cum sa te pui cu Domnul? Si m-am dus si m-am rugat. Cand m-am asezat in genunchi sa ma rog pentru el, Dumnezeu din cer m-a coplesit cu o mila, cum n-am mai simtit. Ca voi nu stiti dramele lor- ca la 15 ani poti sa-ti pierzi viata. Ca nu le cunoastem necazurile si durerile si le vedem doar tineretea. Dar dincolo de ceea ce se vede sunt lupte cumplite. Cand m-am asezat, Dumnezeu mi-a zis despre el, ca are o viata foarte grea. Si am inceput sa cercetez. Si am gasit in familie niste lucruri uluitoare, nu pot sa va spun. Si m-am dus dupa 2 saptamani la el si i-am zis, „Daniel, am inteles de la Dumnezeu ca toata ironia ta nu-i decat o arma cu care te aperi de greutatea pe care nu vrei sa o spui la nimeni. Dar Dumnezeu din cer mi-a descoperit cat iti este de greu si am venit sa-ti spun ca eu ma rog pentru tine si daca vrei sa vorbim vreodata, eu stau la indemana ta. A inceput sa planga, a inceput sa-i curga lacrimile pe obraz pentru ca nimeni nu stia de necazul lui, afara de acela care poate sa se roage. Daca ne-am ruga si daca n-am face aceasta slujba de a dispretui, de a gandi ca toate lucrurile sunt asa cum credem noi, poate am afla lucruri extraordinare. M-am rugat in seara asta si am zis, „Doamne, mantuieste-mi copiii. Doamne, mantuieste copiii copiilor Tai. Doamne, cerceteaza casele noastre. Doamne ridica tineretul Tau si lasa, Doamne, puterea Duhului Sfant sa-i cerceteze.

Nimeni, niciodata nu castiga nimic cu dispret. Hristosul nostru, Dumnezeul cel viu ne-a cucerit prin mila. Ne-a cucerit Dumnezeul nostru prin faptul ca ne-a spus, „Ai pret in ochii mei. Eu te inteleg, Eu te cunosc.Eu iti cantaresc durerea, eu iti stiu lacrimile.  Nu ganditi, fratii mei si surorile mele, ca problemele asteapta sa faci 40 de ani. Ele vin si la 12 ani. Necazurile nu asteapta. Traim intr-o lume foarte ciudata. La un moment dat, David se uita… asa imi place de David. Vreti sa stiti in seara asta cum biruiti in lupta cu dispretul? Deci, cum birui lupta cu dispretul, ca pana la urma trebuie sa stii cum sa te aperi. Nu ti-e greu cate odata, ca tanar, nici nu stii cum sa reactionezi? Corect? Ca tanar, uneori, cand auzi, ai cantat, te-ai straduit, cu o ora inainte ai venit la repetitie si cand ai iesit afara, auzi, „No, uite la ala ce rotund se da.” Si tu nici 45 de kg n-ai. Ciudat, nu? Te doare. N-are cum sa nu te doara. Te doare. Si acuma, ce face David? David e sanatos la cap, il iubesc. Cel mai mare dar al credintei e sa fi sanatos la minte. Laudat sa fie Dumnezeu. Stiti cat de bine e sa fi sanatos la minte? Omul curat, omul care traieste in credinta e sanatos. N-are reactii anormale, n-are reactii ciudate. Are reactii intelepte, binecuvantate. Si sa ne rugam Domnului sa ne ajute sa fim pocaiti, sa fim normali la cap. Uite ce spune David. Va rog sa va uitati in aceasta seara. David zice in felul urmator, „Ce am facut?” Nu ce ti se pare ca am facut? „Ce am facut? Poti sa-mi spui tu mie  in ce zi, la ce ora te-am deranjat eu pe tine, baiete? Poti sa-mi spui tu mie, fapta, dincolo de care tu-mi adresezi acest dispret? Ce-am facut?Eliab a zis, „Nimic.” N-a avut argument, pentru ca in viata, cand te dispretuieste  cineva, nu tre sa stai ca mutu, sa pleci, sa bagi capul in perna, sa plangi, sa spui, „Viata-i grea, biserica-i urata, eu nu mai vin la biserica.” Nu. Trebuie o abordare directa, barbateasca, cinstita, pocaiasca. Te duci si intrebi, „Ce-am facut?” Ca daca-i facut, te pocaiesti. Pai, daca m-a prins, ma vazut, atunci ii spui, „Fratele meu, iti multumesc, ca Domnul vorbeste prin tine. Si te pocaiesti. Dar daca omul ala nu poate sa-ti spuna nimic concret, atunci, tu ce faci? Il intrebi, „Nu pot eu, oare, sa vorbesc astfel? N-am eu dreptul sa fiu ceea ce sunt? N-am eu dreptul sa cant, n-am eu dreptul sa laud pe Domnul? N-am eu dreptul sa fac lucrurile acestea?  Dar si eu sunt liber in Hristos, cum esti tu.” Abordati problema direct, stati de vorba, intrebati si vedeti. Daca raspunsul este unul din care trebuie sa ne pocaim, ne pocaim. Dar daca n-are nici un argument, ce facem? Ii spui, „Si eu sunt liber in Hristos.”

Ce a facut David? Cand a vazut ca Eliab nu-i da nici un raspuns, va rog sa va uitati la vers. 30. I-a zis, „Eliab, ti-aduci aminte cand eram noi in grupul de lauda, ce ma iubeai tu pe mine? Uite, daca vrei ma duc la alimentara si iti aduc o ciocolata. Ce it i place tie? Am o sapca de la Navy, vrei sa-ti dau sapca mea, as ne impacam?” Dar, David nu spune lucrul asta. Zice, „Mai omule, eu te-am intrebat si tu sa-mi raspunzi. Te-am intrebat direct, „Ai ceva sa-mi spui? N-ai. Dar ce ai? Numai niste sentimente rele,” si atunci spune Biblia ca s-a intors de la el. Nu stati sa castigati oamenii care va dispretuiesc, spune-i asa lui Dumnezeu, „I-ai Tu Doamne in mana Ta.” O viata intreaga ne chinuim sa-i castigam pe cei ce ne dispretuiesc. O viata intreaga le dam atentie si ciocolata, si sms-uri si atatea lucruri facem si nu-i castigi. De ce? Pentru ca ei au nevoie nu de ciocolata, sa indulceasca cuvintele amare, ci de operatie chirurgicala la inima. Au nevoie de o inima noua, nascuta din Dumnezeu. Cea mai grea lupta in viata este lupta din umbra, cand astepti ca fratele tau sa-ti spuna un cuvant bun. „Ti-am adus cas proaspat, am venit pana aici alergand, mi-esti drag. Si atunci, cand el te loveste, tu trebuie sa faci acest lucru.

Ascultati tineri dragi, va vorbesc voua. Va rog in numele Domnului Isus Hristos, nu fiti mormoloci. Mai, nu fiti mormoloci. (Ce-i ala mormoloc? Ala care nu prea misca, ii ceva fara viata.) In viata asta, castigati-va dreptul sa vorbiti si duceti-va sa intrebati, „Mai, te-am suparat cu ceva? Nu mai imi vorbesti. Aud niste vorbe care le spui in dreptul meu. Ma doare, ma deranjeaza, vreau sa stau de vorba cu tine.” Fiti directi. De ce, de cele mai multe ori ne consumam drama intr-un colt? De multe ori ne mistuim sub acest foc, cand Dumnezeu din cer vrea sa facem lucrarea aceasta? Si daca vezi ca n-ai nici un succes, te-ai dus si ai stat de vorba cu el, ii spui, „Mai fratele meu, Domnul sa te binecuvanteze,” stanga imprejur. Ma duc sa imi traiesc viata, ca doara nu o sa fiu un fel de accesoriu pentru tine. Deci, eu nu o sa fiu umerasul pe care iti pui tu camasa. Nu pot trai o viata intreaga, castigand ce nu se poate castiga. Faceti-va prieteni adevarati in Domnul. Si daca cineva va dispretuieste tineretea, atunci voi sa stati de vorba  si daca n-ati lamurit problema, intoarceti  spatele si duceti-va inainte, ca nu mai aveti mutl de trait. „Rascumparati zilele, ca vremurile sunt grele,” spune Biblia.

Un copil isi iubea foarte mult tatal si tatal ii zice copilului, „Daca tu m-ai iubi pe mine, ai invata mai bine. Uite, ai note de 6 si de 7.” Copilul, iubindu-si Tatal, s-a apucat sa invete si vine acasa cu carnetul 7,8. Tata zice, „Vezi ca poti? Dar daca m-ai iubi mai tare, ai invata mai bine si ai veni cu 9,10. Copilul s-a pus pe invatat ca isi iubea tata. Si la un moment dat, vine cu carnetul. Zece pe linie. La care, tata se uita si spune, „Ce usor dau profesorii azi notele.” E reteta perfecta sa ne omoram copiii. Reteta perfecta sa ucidem orice initiativa in biserica. Va spun in aceasta seara din adancul inimii mele, „Mi-ati fost dragi, Dumnezeu sa va binecuvanteze. Mergeti inainte prin credinta.” Veti face greseli? Negresit. Vor fi lucruri slabe? Negresit. Dar va spun in aceasta seara: E cineva care nu v-a dispretuit si nu va dispretuieste niciodata. Numele lui este Hristos, cel care in fiecare moment al vietii tale este gata sa te sprijine  si are un cuvant de mangaiere. Iar eu, ma rog in seara asta, „Ajuta-ma Doamne, ca frate mai mare [ca si Eliab], sa-l iau in brate pe David si sa-i spun: Iti multumesc frate ca ai venit la mine. Iti multumesc pentru casul proaspat pe care-l mananc. Iti multumesc pentru vestile bune pe care le aduci de la tata. Du-te si spune-i ca suntem sanatosi. Intr-adevar, suntem sanatosi intr-un mod rusinos, dar totusi sanatosi.

photo credit ubdavid.org

2. Lupta cu descurajarea

Al doilea lucru, dupa ce David a reusit sa depaseasca problema cu Eliab, cu fratele mai mare, sau lupta cu dispretul, s-a dus spre Goliat. Dar pana sa ajunga la Goliat, vine Saul. Ii zice Saul, „Tu esti ala, care ai zis ca te duci sa te bati cu Goliat?”
„Da,” zice el, „eu.”
L-a masurat din cap pana in picioare, cat ai tu, cate kg? Tu esti un copilandru, mai, tu esti un baietas. Cum sa te duci tu sa te bati cu Goliat, care este antrenat? Care este luptator din tineretea lui?” Zice, „Nu poti.” Deci primul cuvant, pe care i l-a spus Saul, care este imparatul, a fost un cuvant de descurajare. Dupa care, David, foarte insistent, a zis, „Da, dar eu vreau sa ma duc sa ma lupt cu el.” Da ce calificative ai tu?” Si el spune urmatorul CV- vers 34 spune: „Robul tau pastea oile tatalui sau si cand un leu sau un urs venea sa ia oaie din turma, alergam dupa el, il loveam si=i smulgeam oaia din gura.” „Ce faci mai leule, imi iei oaia? Dar cine te crezi? Ursule, si asa nu fugi asa tare,” il prindea repede. Probabil ca modul cum a spus-o l-a facut pe Saul sa-si dea seama ca are de a face cu ceva unic. Modul cum David a comunicat ca este lucruri l-a facut pe Saul sa creada ca ceva e altceva. Si atunci, brusc, Saul se schimba si spune, „O, Domnul sa te binecuvanteze. Haide, sa-ti dau tinuta corespunzatoare. Imbraca-te cu armura mea, ia blazonul meu in semnul meu regal si du-te si lupta. Ca daca nu lupt eu, macar armura mea sa lupte. Daca eu nu mai lupt si nu mai sunt un lider, macar blazonul meu sa fie acolo pe teren.

Si uite, asa, iubitii Domnului, avem una dintre cele mai ciudate lupte, lupta formalismului din biserica. Lupta unor reguli pe care nu le mai intelege nimeni. Eu vreau sa va intreb in aceasta seara, pe voi poporul lui Dumnezeu, nu gasiti ca anumite reguli sunt ciudate la noi in biserica? Pot sa va vorbesc direct? Haideti sa va spun un lucru. Intr-o dimineata ma rugam lui Dumnezeu. Eu am obisnuinta, de cand sunt pastor de 10 ani de zile, sa ma trezesc duminica dimineata cu zorii, pentru ca la mine in biserica cand ma duc, e ca si la voi, rece. Si eu pe cine sa astept sa faca focu? Multi dintre noi spun intr-un mod ciudat. Zic, „Hristos e cu mult timp la biserica inainte sa venim noi.” Ati auzit expresia asta? Nimic mai fals. Dar ce face Hristos la biserica cand noi nu suntem? Deschide usile, aeriseste, da cu matura, face foc in soba? Ce sa faca Hristos la biserica? Ce spune Biblia? Hristos in noi, nadejdea slavei. Stiti cand vine Hristos la biserica? Cu primul pocait care a pasit pragul. Daca noi l-am adus pe Hristos la biserica, e si El la biserica. Daca nu L-am adus pe Hristos la biserica, El n-are ce sa caute intre 4 pereti goi. Dar de ce spunem lucrul acesta? Pentru ca noi ne ascundem indaratul unor cuvinte, care de fapt sunt false si traim niste realitati false si avem nste reguli ciudate, spunem cateva cuvinte care sunt de fapt nimic, ca sa ascundem realitatea, realitatea care ne deranjeaza.

Si cand ma rugam dimineata, la ora 6, ii zis Domnului, „Binecuvanteaza Doamne ora de rugaciune.” Va spun in numele Domnului Isus Hristos ca am auzit cum Dumnezeu a ras. Si n-as vrea sa mai aud lucrul asta. Si m-am speriat, m-am tulburat si am zis, „Doamne, ce se intampla?”
Si El a zis, „Tu numesti aia ora de rugaciune? Barbatule, tu numesti aceea ora de rugaciune?”
„Dar ce-i gresit in ea?”
„Veniti si vorbiti cate 40 de minute si va rugati nici 5 minute. Aia numesti tu ora de rugaciune?”
„Dar Doamne, ce-i gresit cu aia?” Eu sunt foarte direct cu Dumnezeu si daca nu inteleg, nu inteleg. „Ce-i gresit ca vine un frate sa ne indemne sa ne rugam?”
Si am auzit galsul manios al Domnului, „Barbatule, aveti divorturi in biserica?”
„Am, Doamne.”
„Ai cancer in biserica?”
„Am, Doamne.”
„Aveti someri in biserica?”
„Am, Doamne.”
„Aveti tineri in biserica, care au necazuri si greutati?”
„Am, Doamne,” si atunci am auzit glasul Domnului, „Si ce nevoie de indemn la rugaciune mai aveti?” De ce am adus pe fratii aceia sa ne dea indemn la rugaciune, cand stim ca n-avem nevoie. Ar trebui sa punem genunchii jos la ora 9 si sa ne rugam cu Dumnezeu acolo. I-am adus pentru ca nu putem sa-i lasam la amvon sa predice o predica intreaga si se supara pe noi nevasta-sa si ne vorbeste in biserica. Si atunci, ce sa invete tinerii nostri de la noi, cand Saul sta si-i imparat, cand Saul este un om fals? Cand noi nu le spunem tinerilor nostri povestile noastre, ce le spunem? Aratati-le ranile, aratati-le genunchii, aratati-le viata traita cu Dumnezeu, nu lucruri cae omoara, nu lucruri care ucid. Oamenii trebuie sa vada ca acolo este cineva care traieste pentru Dumnezeu, cineva care are taria sa spuna, „Iubesc pe Domnul, pana am uitat de mine insumi si nu-mi pasa de lucrurile care sunt omenesti.” Doresc ca Hristos sa coboare aici, doresc ca Duhul Sfant sa ne unga. Doresc ca Dumnezeu din cer sa aiba placere din noi. Atatea lucruri le facem de mantuiala. Ii vad pe anumiti frati care vin si deschid Biblia acolo pe scaun si vin si citesc un psalm care nu reprezinta nimic pentru ei. Si nu este focul si nu este ecoul, si nu-i pregatirea si nu-i viata si nui Duhul Sfant. Si atunci, noi le spunem tinerilor nostri… ce le spunem? „Luptati pentru blazonul penticostal?”

Ce-ar fi trebuit sa faca Saul? Ar fi trebuit sa zica, „Dupa mine, alinierea.” Si daca mor pe campul de batalie, dar mor acolo la datorie. Nu stau sa va imbrac pe voi cu reguli si eu dorm in continuare.” Omul lui Dumnezeu este model, pe tine insuti da-te pilda. Avem nevoie de oameni consacrati. Avem nevoie de oameni dedicati. Avem nevoie de oameni care sa fie oameni. Nu poti sa vii la biserica cu Biblia susuoara, in costum, sa te duci la amvon dupa ce ai dormit o zi intreaga si sa tuni in stanga si in dreapta. Omul lui Dumnezeu e un om trudit, e un om care munceste. E un om care trudeste si Il iubeste pe Domnul. Si mie mi se inchid ochii de oboseala. Si eu am momente cand imi vine sa cad din picioare, dar ma tin acolo si spun, „Dumnezeu este taria mea.” Muncesc ca oricare dintre voi. Am serviciu si ma duc la serviciu si vin la biserica. Am trei norme. De dimineata de la 9 pana la 4 lucrez. La 4 ma duc la biserica si stau pana la 10. La 10 plec acasa si stau cu familia mea. Trebuie sa ne daruim lui Dumnezeu. Imparat e acela care stie sa fie pilda, model, altfel suntem niste cersetori. Spunea Gabi ca un vegheator adevarat, un om adevarat nu tine cont de parerile oamenilor care te opresc. E un om consacrat, dedicat, e un om al pustiului. Este un om care a invatat sa traiasca in pustie cu Dumnezeu. Fratii mei surorile mele, eu va spun ca se vor ridica tinerii nostri in masura in care ne vom ridica noi. In masura in care noi ne vom ridica se vor ridica si ei. In momentul in care esti un model si esti o pilda pentru cei din biserica, se vor lipi de tine. Noi trebuie sa fim magnetii lui Dumnezeu, nu arici.

Am preluat biserica acum 10 ani de zile, cand am facut numaratoarea bisericii am avut in mod real vreo 400 in biserica. Biserica noastra in fiecare an, de 10 ani de zile, boteaza in medie 120 de oameni. Avem 4 botezuri pe an, la 3 luni am un botez. Minimum sunt 25 de persoane. Biserica noastra a ajuns la 1500 de oameni in 10 ani si m-am intrebat, „De ce vin atata de multi nepocaiti?” Foarte multi necredinciosi sunt prezenti duminica dimineata. Si i-am intrebat pe oameni, ca nu-i aduc eu, stiti ce mi-au spus credinciosii? Suntem mandrii de biserica noastra. Ne e drag sa aducem oamenii la biserica pentru ca este viata.” Cand se roaga biserica, simti ca te cutremuri la rugaciune. Cand canta biserica si se opreste pianul, e ca o catedrala, vuieste. Si acolo unde e viata, e bucurie sa faci parte. Acolo unde coboara Duhul Sfant, esti mandru sa-l iei pe vecinul tau sa-i spui, „Vino sa-ti arat ce Dumnezeu am.” Nu-i imbracati pe oameni intr-o armura in care nici noi nu mai umblam si lasati biserica sa fie biserica. (Mintul 137:30 mai sunt 38 de minute din mesaj)

Predica incepe la minutul 56:50

VEZI Prima predica de la Conferinta aici –

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: