Solomon şi Sunamita – autor Teodor Codreanu

Shulamite bride Solomon

Privesc departe spre Sion prin veacuri înaintate
şi-aud ecoul dintr-un ton vibrând peste cetate.
Ierusalimul e-n amurg sub brazda argintie,
izvoarele la vale curg domoale spre câmpie.

Codreanu
Sclipea palatu-n raze lucii şi în culori de astru,
in parcul de smochini şi nuci stă Solomon sihastru.
Şi visurile-i ce se nasc în zare de-astă data,
sunt izvorâte din Damasc de dorul după-o fată.

De-o fiică de neam sirian, de-o ciobăneasă sclavă.
Ce te-a legat o, Solomon ce stai pe-atâta slavă?
Tu stai pe tron – ea stă la oi, tu-n slavă – ea la stâna.
O, nu sunt fete pe la noi de zici că e regină?

O, cine-i altul mai presus un împărat ca tine.
În neamul tău o, câte nu-s crăiese şi regine.
Tu ai şaizeci la curtea ta, optzeci de ţiitoare.
Mă mir că-n minte poţi purta un chip de servitoare!

Cum porţi tu florile din strat o mie rupte-n mână.
Tu ai regine la palat şi vrei s-aduci din stâna?
Când te aud cum o descrii în versuri de tot stilul,
ca ea nu-i alta pe pământ o, e departe Israelul?

Şi dacă n-am cunoaşte-o chiar că nu e stil de floare,
e arsă, parc-ar fi de jar de razele de soare.
Tu o faci mai mult ca un trandafir şi munte de tămâie.
Şi-ncepi atâta s-o descrii din cap până-n călcâie.

O, ce va spune un popor de tine rege în slavă?
Când tu îmbătat eşti de amor te-a fermecat o sclavă.
Tu-o vezi cum alta-n lume nu-i, o faci şi porumbiţă.
Şi-ncepi atâta s-o descrii cum n-are-n lume soaţă.

Aud mereu acelaşi ton în versuri ziua-ntreagă.
Şi spui că-i laşi regat şi tron, atât îţi e de dragă.
Preferi la stână să te duci, sau păzitor la vie.
Preferi pe orice drum s-apuci, de ce ai vrea să vie?

Repetă versul ce l-ai spus cântându-ţi trista soartă.
Când tu acas la ea te-ai dus, şi i-ai bătut în poartă.
Şi ea răspunsu-ţi-a din pat dar făr să iasă-afară:
„M-am dezbrăcat şi m-am culcat, şi cum să mă-mbrac iară?”

Aşa de rece te-a respins din partea ei copila,
Nici simţ de om nu a simţit, nici dragul şi nici mila.
Afară-ncet se revărsa un vânt de sud cu ploaie.
Dar ei nici pic nu îi păsa că hainele-ţi înmoaie.

Şi nici că-n pieptul tău de foc purtat-o-ai în noapte
prin munţi, prin văi, prin orice loc pentru-a iubirii şoapte.
Tu te-ai întors pe-acelaşi drum fiebând în gelozie.
De ce mă-ntreb şi eu acum, de ce n-a vrut să vie?

O, ce-ai pierdut, o, Solomon de plângi o ciobăneasă.
Cu sila vrei s-o duci pe tron, s-o faci împărăteasă?
Târziu în noapte s-a trezit că nu a făcut bine,
şi te-a strigat, te-ar fi dorit, ieşit-a după tine.

Dat tu de mult ai şi plecat, nici n-apărură zorii.
În ceasul nopţii-ntârziat, au prins-o păzitorii.
Bătut-o şi-au rănit-o rău, era aproape moartă.
Şi-a plâns ea mult că n-a venit când i-ai bătut în poartă.

Şi-acuma ce folos că plângi? Distrus eşti de-o copilă!
C-au dus-o cei străini pe mâini zdrobită fără milă.
Tu între regi eşti renumit, te ştie orice ţară,
palatul ce l-ai construit, şi-nţelepciunea-ţi rară.

Şi slava ta, şi tot ce ai cum poţi a înţelege?
Pentru-o copilă să te dai, o, ce-ai în tine rege?
Ziua şi noaptea o discuţi, cum n-ar fi altă fată.
Ne pari a fi ieşit din minţi, tu rege, altă dată.

Trecut-au mulţi ani rând pe rând prin mintea mea slăbită.
Şi eu aşa ziceam în gând c-o cauţi pe sunamită.
O, azi mă văd că-s păcătos şi vin cerând iertare.
Căci tu prin Duhul lui Hristos, cântai o taină mare.

O, Solomoane tot ce-ai spus În vers de-a ta iubită,
e întâmplarea cu Hristos, e-a doua Sunamită.
De două mii de ani Îl vezi chemând-o-n gelozie.
Pe drum, acasă, prin livezi, dar ea nu vrea să vie.

O cheamă slava Lui mereu, la slava Lui de rege.
Deşi e Fiu de Dumnezeu, ea tot nu-L înţelege.
Tu ai bătut odată-n geam Vorbind s-o chemi odată
Dar ea de Tine murmura de fiecare dată.

O, spune suflete ce stai s-asculţi acestea toate:
De când te cheamă CRIST la rai, de când la poartă-ţi bate?
El nu mai poate de-al tău dor, de-atâta timp te cheamă.
De-atâtea veacuri bate-n geam crezând c-o să-ţi dai seama.

Văzut-ai tu atâta dor în lume la vreun mire?
Să-i fi aprins atâta dor mireasa în iubire?
Să vină El, cerul lăsând şi dezbrăcat de slavă,
să-L vezi în Ghetismani plângând, de dorul tău, o sclavă!

Mai mult ca roaba de la oi pe Solomon să-l poarte.
Pe Crist iubirea pentru noi L-a dat chiar şi la moarte.
Să-L vezi cu sufletu-mbătat, luând o cruce-n spate,
şi-o urcă, urcă ne-ncetat în timp ce altu-L bate.

Şi parcă orice spin şi cui, şi lovituri de bice,
le capătă-n iubirea Lui, răbdând, nimic nu zice.
Şi-atunci pe cruce când L-au pus cu lacrima-n iubire,
pe faţa Mirelui Isus şi-atunci vedeai iubire.

Parcă pe braţe te-ar fi prins ca pe-un copil, o mamă.
De-amorul ce era aprins nimic nu-ţi lua în seamă.
Aprins de-amorul tău cel viu ascultă-L cum se roagă:
„O, Tată iartă-i căci nu ştiu” şi-atunci îi erai dragă.

Tu îi întindeai oţet în sus ca să I-l pui pe buze,
iar dragostea ce-ardea-n Isus, şi-atunci îţi căuta scuze.
Tu te-ai văzut în ochii Lui atât de mult iubită.
Ca Solomon poţi chiar să spui, tu Lui eşti Sunamită.

Ah, bine-ar fi s-asculţi cu drag, pe Solomon cum cântă,
pe Mirele ce-ţi bate-n geam să faci logodna sfântă.
Să dai divorţul la păcat şi poftelor din fire,
Să fii cu sufletul curat că L-ai pe Isus Mire.

O, dă-ţi dar haina veche jos să-mbraci azi haina nouă,
şi-n veci de veci să fii cu El pe tronul sfânt din slavă.

Fă dar acestea ce se cer de vrei s-ajungi acasă,
la Solomon acel din cer a lui Isus Mireasă.

Să ne-ntâlnim la un altar la nunta pregătită.
O, fie-ţi ceasu-acesta, dar, trezirea, Sunamită!

******

Iar voi ce azi simbolizaţi tabloul nunţii sfinte,
să nu uitaţi povestea dinainte.
Tu, mire ia-l pe Solomon exemplu-n orice faptă.
Să dovedeşti prin slăvi şi rang o minte înţeleaptă.

Să nu te uiţi la slăvi şi rang făcând din ele lege,
căci în iubire toate cad exemplu-i vechiul rege.
Iar tu mireasă şi mai mult, cu pilda, cu povaţa,
pe mirele care te-a luat iubeşte-l în viaţă.

Mă bucur că tu ai înţeles, mai mult ca Sunamita.
Când ţi-a bătut, tu i-ai deschis cu dragoste uşita.
Şi noi am vrea în veci de veci, să dovediţi unire,
că unde-s inimile reci nu poate fi iubire.

Aşa cum voi v-aţi arătat, o dragoste pe faţă,
pe ea vă fie cimentat căminul pe viaţă.
La nuntă sus când o să fim, chemaţi cu toţi acasă,
în Templul din Ierusalim, să fiţi din nou Mireasă!

Amin!

VERSURI de la Resurse Crestine

Anunțuri

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue
%d blogeri au apreciat asta: