Florin Ianovici – Baietilor, in vecii vecilor, sa nu va jucati cu inima cuiva

‘Stop, nu e de jucat cu inima mea!’ Photo credit http://www.grimonii.com

Florin Ianovici (Transcriere Blogul Agnus Dei) Sunteti aici in seara asta, voi tinerii bisericii. Am cunoscut o tanara, avea 40 si ceva de ani. Am remarcat la ea ca tot timpul avea o umbra pe fata, adica, era trista. La un moment dat, mi-am facut curaj si i-am zis, „Am avut seri bune in biserica, am avut zile bune, de ce esti asa de trista? Parca niciodata nu-ti iese tristetea.”

N-a vrut sa-mi spuna. Am insistat in alte momente si mi-a zis: A gasit un baiat in viata ei, frumos, pocait si i-a placut. Si baiatul acesta i-a zis acestei fete, „Eu vreau ca tu sa fii mireasa mea,” si i-a promis ca-i va fi mireasa. Si fata a zis, „Multumesc, Doamne, ca l-ai trimis.

S-au logodit, dupa care el a pleca in America si i-a trimis veste din America ca s-a insurat cu alta. De atunci, nu si-a mai revenit niciodata. Si statea in biserica, credincioasa lui Dumnezeu, dar cu bucuria stinsa.

E greu sa traiesti pe pamantul acesta, cand cei care ti-au promis iubire, te tradeaza. E greu sa traiesti pe pamantul acesta, cand cei care trebuie sa fie langa tine, nu iti sunt loiali.

Si as vrea sa va spun, in numele Domnului Isus Hristos, voua, baietilor: in vecii vecilor sa nu va jucati cu inima, niciodata. Eu nu cred ca Dumnezeu din cer nu tine cont de faptul ca cineva sfarama inima cuiva. Obisnuiesc sa spun lucrul acesta pentru ca am bagat de seama ca intr-o biserica in care oamenii se iubesc, e tare placut sa stai.

Va urma

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Reclame

Jurnal de Calatorie Florin Ianovici – Perth si Adelaide

photo credit wikipedia

Adelaide

Florin Ianovici SydneyE orasul bisericilor pentru ca sunt peste 300 de biserici in Adelaide. Slava Domnului pentru biserica penticostala si cea baptista care colaboreaza asa de frumos. De altfel colaborarea dintre bisericile neo protestante este specifica Australiei.

Am aterizat cu greu deoarece am prins o furtuna. Dar am fost deplin incredintat ca va fi bine pentru ca Dumnezeu mi-a promis ca va fi cu mine in calatorie si va veghea asupra mea. Ce bine e sa te increzi in Domnul!

La aeroport m-a asteptat Danny Ignatescu la care am gazduit. O familie frumoasa cu o inima mare. Multumesc Danny si Persi! Dumnezeu sa va rasplateasca!

Am avut trei slujbe in biserica pastorita de pastorul Ilie Criste. Impreuna cu noi a fost si pastorul din Port Pirie, Aurel Trifu dar si pastorul bisericii baptiste. Asa frumos canta si se roaga biserica. Am vazut lacrimi de bucurie si lacrimi de cercetare sfanta. M-am intalnit cu Florin si Dorina Radulescu care au plecat din Bucuresti de multa vreme. Candva ne vom intalni cu totii acasa, sus la Dumnezeu.

In Adelaide m-am intalnit cu Daniel, un credincios din biserica. M-a strans in brate si m-a intrebat: ,,ma recunosti?” Doar ochii imi spuneau cate ceva! Candva in Bucuresti am avut partasie sfanta in rugaciune. El nu ma uitase. Ce bine ca avem un Dumnezeu care nu ne uita pe niciunul.

photo credit wikipedia

Perth

Imediat dupa serviciul de dimineata am zburat spre Perth. Dupa peste 3 ore de zbor am aterizat in conditii foarte bune. Cand am iesit din avion am vazut un grup numeros de oameni. Din randul lor o femeie a strigat:,,Iata-l!” M-am uitat peste umar instinctiv sa vad pe cine asteapta. Spre uimirea mea ma asteptau pe mine. Pastorii bisericii, Dumitru Popa si Beni Fitui impreuna cu multi credinciosi, m-au imbratisat cu atata dragoste ca m-am fastacit cu totul. Am gazduit la fratele pastor Dumitru Popa care s-a purtat tare frumos cu mine. Dumnezeu sa rasplateasca casa lui.

Biserica din Perth a fost arhiplina. Am avut seri ceresti. Prabusiti la altar am chemat indurarea Domnului care a vindecat trupuri si inimi apasate. Am sarbatorit dragostea lui Dumnezeu in fiecare seara prin Cuvant si inchinare. Corul bisericii ne-a purtat spre cer. Am intalnit tineri cu o inima plina de pasiune pentru Dumnezeu. Dumnezu sa ii tina in mana Sa. Asa de bine e sa vezi pastori care se respecta si lucreaza ca o echipa.

In fiecare zi dragostea frateasca m-a purtat prin frumoasele locuri din Perth: multumesc Beni Fitui, multumesc Ilie si Magda, multumsc Aurel Sangeorzan si Vasile Onicas. M-am bucurat sa il strang in brate pe Vasile care s-a predat lui Dumnezeu la o predica tinuta la Maieru pe stadion. Toata casa lui e acum casa lui Dumnezeu. Mare este Domnul Isus. M-am bucurat sa ma reintalnesc cu pastorul bisericii baptiste Ionica Busan. El a fost pastorul bisericii Gologota din Arad unde am slujit candva impreuna. Multa binecuvantare frate Ionica!

Am plecat din Perth inconjurat de o multime de credinciosi desi era 4 dimineata. Inca zambesc gandindu-ma la biserica din Perth.

Ultima parte a misinii va fi la Melbourne. Sper sa pot sta in picioare cu ajutorul Domnului. Dupa 25 de mesaje ma simt ostenit dar tare bucuros.

Iubitii Domnului! Puneti Australia pe harta inimii pentru ca aici sunt copii de Dumnezeu cu o inima mare.

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Despre Trinitate (3) Logos podcast cu Ted Pope

Alte Emisiuni –

  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)

Realizator Dan Miclea:
Aici avem doua pareri. O parte spune, este Dumnezeu, care s-a aratat in Vechiul Testament, acelas Dumnezeu care s-a aratat in Noul Testament ca Fiu si pe urma s-a aratat ca Duhul Sfant, ca si persoana. Apoi avem o alta partida care spune ca Trinitatea este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeul Duhul Sfant, dar sunt 3 persoane.

Doru Pope:
Mai intai, trebuie sa spun ca este un subiect controversat dealungul istoriei crestine. Unii il considera a fi triteism, adica credinta in 3 dumnezei diferiti. Ce este Trinitatea? Este clar din Scripturi ca este un singur Dumnezeu ca esenta, dar care exista in 3 persoane. Trinitatea exprima credinta ca Dumnezeu este o singura fiinta, alcatuite din 3 persoane distincte si diferite, care coexista in aceeasi esenta si intr-o comuniune eterna, ca Tatal, ca Fiul si ca Duhul Sfant. Este greu de priceput Trinitatea. Daca am putea sa pricepem totul despre Dumnezeu, El ar inceta sa mai fie Dumnezeu si noi am fi dumnezeu.

Mai intai, as vrea sa ne uitam putin la unitatea lui Dumnezeu. In repetate randuri, gasim in Biblie ca Dumnezeu afirma despre Sine, „Eu sunt singurul Dumnezeu.” Este recunoscuta afirmatia din Sema Israel., Deuteronom 6:4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Si Pavel o spune in 1 Corinteni 8:4 – şi că nu există decât un singur Dumnezeu. Cu toate acestea, in alte texte, precum in Genesa 1:1 – La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, este folosit cu privire la Dumnezeu, termenul de Elohim, care este un termen plural. Deci, avem aici un Dumnezeu care este conectat cu intreaga creatie, inclusiv cerurile, pamantul si tot ce exista in acestea. Dumnezeu este astfel, nu doar singurul Dumnezeu, dar este si singurul Creator si este suveran la tot ceea ce a creat. El exista mai inainte de toate lucrurile si toate exista prin El si din cauza Sa. Pavel ne spune ca ‘din El si pentru El sunt toate lucrurile.’ De fapt, Coloseni 1:16 ne zice,

pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
Toate au fost create prin El şi pentru El.

Deci, avem un Dumnezeu care ne este descris prin Elohim, nume plural. Sufixul ‘im’, adaugat la un nume sau un substantiv evreiesc il face plural. Avem astfel ‘serafim’, sau ‘heruvim’. Dar, desi Geneza 1:1 ne arata pe Dumnezeu ca anumit Elohim, la plural, verbul ‘a facut’ este la singular. Deci avem o problema. Ori scriitorul nu stia gramatica, ori era confuz. Un Dumnezeu care are un nume plural lucreaza ca o singura persoana, deoarece verbul care descrie ce face acest Dumnezeu este la singular. In Exod 20 avem invataturi cu privire la cele 10 porunci repetate in Deuteronom 6. Vedem ca Dumnezeu ne interzice sa avem alti dumnezei in afara Sa. Asta nu inseamna ca ar exista alti dumnezei, ci ca Dumnezeu trebuie sa fie totul pentru cei ce cred in El. Oamenii pot crede in multi dumnezei, pot avea o multime de idoli. Dar Dumnezeu este numai unul singur si in prezenta Sa, inainte de El, nu trebuie sa aiba nimeni un alt Dumnezeu. A folosit aici un cuvant- ‘idol’, si pe masura ce citim Biblia vedem ca exista o multime de idoli.

Omul este o fiinta profund religioasa si el nu poate trai fara a crede in ceva. Daca nu crede in Dumnezeul cel adevarat, va crede intr-un idol. Un idol poate fi un obiect, un obicei, o persoana, un viciu sau orice altceva care devine obiectul de inchinare si obiectul dominant al vietii cuiva. Un idol este ceea ce iti subjuga si iti preocupa interesele, timpul, gandirea, imaginatia, resursele, sentimentele in afara lui Dumnezeu, cautand sa obtii de la acel idol ceea ce numai Dumnezeu poate da. Astfel, cand cineva pierde un idol din diferite motive, cel ce l-a pierdut are impresia ca nu mai poate trai, ca nu mai are rost sa existe fara idol. Desi are asa o mare putere de influenta, un idol nu este nimic in comparatie cu Dumnezeu.

Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu? Doua rapsunsuri sumare:

  1. Dumnezeu s-a revelat pe Sine intr-o lume politeista, o lume care avea multi dumnezei. Practic, fiecare funcatie umana avea un dumnezeu. Apoi, existau dumnezei ai stelelor, ai astrelor, a culturilor, a ploilor, a fecundarii. In plus, fiecare natiune avea o multime de dumnezei diversi, pe langa un dumnezeu superior al tuturor. Era nevoie, deci, ca in mintea inchinatorului evreu sa se implice conceptul de monoteism, adica, ca exista un singur Dumnezeu adevarat.
  2. Anumite lucruri despre Sine si planurile Sale au fost tinute ascunse de Dumnezeu pentru cel putin doua motive: Fie ca omul nu le putea intelege la vremea respectiva, sau fie ca nu le sosise inca timpul de a fi descoperite.

Sa ne intoarcem la Elohim din Vechiul Testament, ca prima mentiune ca Dumnezeu este unul, dar la plural.

  • Unii au sustinut ca acestia se refera la multitudinea de atribute ale lui Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu are atribute comunicabile si incomunicabile. Atribute incomunicabile sunt numai ale Lui insusi, ca Dumnezeu. Si cele comunicabile, care sunt impratasite cu fiinta  creata de El, cu omul. Deci unii au zis ca Elohim se refera la faptul ca Dumnezeu are multe atribute.
  • Altii au zis ca pluralul acesta este pluralul suveranitatii, pluralul cu care ne adresam unui rege, de exemplu, sau cum ar scrie un rege despre sine cand ar da o lege si ar zice, „Noi legiferam ca….” dar de fapt este doar un singur rege.
  • Chiar in vers. 2 din Geneza 1, vazand ca apare Duhul lui Dumnezeu, care in mod suveran pluteste pe deasupra apelor si acopera pamantul. Duhul lui Dumnezeu poate fi considerat ca o emanatie a lui Dumnezeu, cum zic unii. Dar textul nu ne permite aceasta interpretare. Il avem pe Dumnezeu care a creat si pe Duhul lui Dumnezeu, o entitate separata care pluteste pe deasupra apelor.

Mai tarziu, unul din psalmii amintiti si de Domnul Isus pe vremea Sa, vorbeste din nou despre conceptul acesta de doua persoane in divinitate. Psalmul 110:1 ‘ Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.„ As vrea sa facem cateva adaugiri aici pentru ca sunt necesare, ca sa putem sa intelegem ce spune acest verset din Psalmul 110. Numele lui Dumnezeu la evrei, stim ca Moise L-a intrebat, „Care este numele Tau?” Si Dumnezeu a zis, „Eu sunt cel ce sunt.” Asta s-ar pronunta prin Yahweh sau Iehova, cum zicem noi Romanii. Dumnezeu a folosit si alte nume in Vechiul Testament . Este supranumit ca El Shadai, adica Dumnezeul cel Atotputernic, si Adonai, care inseamna Stapan sau Domn. Cam dupa secolul al III-lea inainte de Hristos s-a interzis folosirea numelui de Iehova. Numele acesta nu putea sa fie folosit decat de catre Marele Preot, o singura data pe an, intr-o singura zi, ziua ispasirii- Yom Kippur. Cand era in templu, el avea voie sa foloseasca el singu, pentru o singura data, intr-un singur loc, intr-o singura zi, numele de Iehova. Toti ceilalti, inclusiv marele preot cu alte ocazii foloseau numele de Adonai, adica Stapanul sau Domnul.  Acum, dupa ce am facut aceasta scurta precizare, Psalmul 110 se poate citi asa: Iehova a spus lui Adonai, „Sezi la dreapta Mea.” Ca sa nu mai amintim ca Psalmul acesta ne spune inca un fapt, ca Fiul lui Iehova va fi preot in veci, dupa randuiala lui Melhisedec.

Acum, ne apropiem de Noul Testament si aici exista o multime de texte care afirma unitatea si unicitatea lui Dumnezeu. Astea sunt pastrate in Noul Testament. Apar texte care atribuie Dumnezeirea  si Tatalui si Fiului in mod concomitent, de exemplu in 1 Corinteni 8:4 – ‘Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu.‘ Apoi 1 corinteni 8:6 – ‘ totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.’ In acelas verset, deci, avem pe Dumnezeu Iehova ca Dumnezeu, dar si Isus este Domn Adonai, care este numele lui Dumnezeu, am explicat adineaori. De asemenea, Pavel ne precizeaza ca Tatal este sursa lucrurilor de la care vin toate lucrurile, de la Dumnezeu Tatal, ia Isus este mijlocul prin care ne vin lucrurile. Deci, Tatal de la care vin toate lucrurile si Isus Hristos prin care sunt toate lucrurile.

Am o multime de texte din Noul si Vechiul Testament  in care putem sa aratam ca si Tatal si Fiul si Duhul Sfant sunt uniti si Dumnezeu,  in separate locuri, sau creatori, in separate locuri, au caracteristica sau atributul de atotprezenta, de atotstiinta, de vesnicie, eternitate si ca dau viata fiecare. Deci Trinitatea este un concept biblic. Nu-s trei Dumnezei, nici trei fiinte. E un singur Dumnezeu in trei persoane. Fiecare dintre aceste 3 persoane vorbeste, simte, gandeste, face ceva. Armonia este perfecta. Iar substanta , daca putem vorbi de asa ceva, este una singura. Isus Hristos este acuma Dumnezeu intrupat. In El exista doua naturi, aceea de om si de Dumnezeu, care sunt intr-o uniune hipostatica, intr-o uniune esentiala. Isus a venit de la Tatal din slava. El acolo avea slava, spune in Ioan 17, se ruga ca Dumnezeu sa-i redea slava pe care a avut-o inainte de intemeierea lumii. Deci de acolo a venit, din acea slava. Si dupa ce termina lucrarea de rascumparare si inviaza, pleaca inapoi de unde a venit pentru a reprimi slava pe care a vut-o inainte de a fi lumea.

Din primele 13 minute, mai sunt 9 minute din podcast. Pentru intrebari, comentarii, sau sugestii pentru emisiuni de viitor intrati la Facebook aici pe pagina DanMiclea Music Studio

Asculta podcastul in intregime aici-

 http://www.logospodcasting.com/trinitate-doru-pope/

Dorel Popa – condus pe ultimul drum 21 Februarie 2014

www.arq.ro otniel bunaciu doru popa inmormantare

photo credit ziarul arq.ro

Serviciul de Inmormantare:
~~Fiul lui Doru Popa, Emanuel Popa, si nora sa, Violeta Popa, vorbesc despre tata/socru la minutul 1:30:00
Invitatii, de la amvon:

  1. Ionel Tutac, Secretarul General al Uniunii Baptiste din Romania si Pastor Biserica ‘Harul’ din Lugoj.
  2. Sandu Popa, prieten al familiei
  3. Pastor Petrica Vidu Biserica ‘Emanuel’ Oradea
  4. Pastor Onisim Mladin al Bisericii ‘Dragostea’ din Parneava; prieten al Bisericii Maranata Arad si prieten al familiei
  5. Pavel Rivis Tipei, Presedintele Uniunii Penticostale din Romania si Pastorul Bisericii Betania Arad
  6.  Otniel Bunaciu, Presedinte al Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania si Presedintele Federatiei Baptiste.
  7. Ovidiu Maduta Prezbiter Biserica Maranata Arad
  8. Tom Louis Pastor din Scotia

Pastori, in sala:

  1. Corul Pro Deum
  2. Ilie Tundrea – Pastor si Asistent Universitar la Universitatea Emanuel Oradea
  3. Romica Iuga Presedinte Comunitatii Baptiste Arad, Pastorul Bisericii Speranta Arad
  4. Daniel Chiu
  5. Multi altii nementionati

Oficialitati in sala:

  1. Domnul Primar Gheorghe Falca si reprezentanti ai primariei,
  2. senatori, deputati,
  3. Domna Lizica Mihut, profesor universitar, lector al Universitatii Aurel Vlaicu. Au fost primite mesaje din partea prefecturii din Bucuresti.
  4. Ben-Oni Ardelean, Senator in Parlamentul Romaniei

Această prezentare necesită JavaScript.

Reportaj de la ziarul arq.ro

Biserica Maranata, în toată impozanța sa, s-a dovedit a fi prea mică pentru un moment atât de important și, în aceeași măsură de trist. Dorel Popa, cel care a păstorit mai bine de două decenii această biserică, și cel care a păstorit între 2000 și 2004 Aradul, a fost condus pe ultimul drum de mii de credincioși, oameni din toate păturile sociale.

A plecat dintre noi un mare om, a fost părerea unanimă a celor care au asistat laslujba de înmormântare a lui Dorel Popa. Biserica s-a dovedit a fi prea mică, mulți dintre cei care au dorit să vadă slujba fiind nevoiți să stea pe holuri pentru a o privi la televizor, sau chiar în afara bisericii.

Serviciul evanghelistic a fost oficiat de pastorul Daniel Cojiţă (Biserica Maranata), Ionel Chiţac (Biserica Baptistă din Lugoj), Petrică Vidu (Biserica Emanuel din Oradea), Onisim Mladin (Biserica Dragostea din Arad), Pavel Riviş Tipei(preşedintele Uniunii Bisericilor Penticostale din România şi pastor al BisericiiBetania din Arad), Otniel Bunaciu (preşedintele Uniunii Bisericilor Creştin Baptiste din România), Ovidiu Măduţa (Biserica Maranata) şi un pastor din Irlanda deNord.

Au vorbit toți cei enumerați mai sus, și cu toții au avut numai cuvinte frumoasepentru cel care a fost om al lui Dumnezeu, om politic, om de afaceri și om defamilie.

Un moment foarte emoționant a fost acela în care nora lui Dorel Popa a vorbit despre cel care pentru ea a devenit „tati”. „Nu există un om mai puternic decât el… M-a învățat să fiu mai bună… M-a învățat să iert… M-a învățat să cred… Tati, sunt sigură că ne vom reîntâlni, iar când o vom face va fi fără lacrimi și fărătristețe”, spunea ea în timp ce pe fețele multora dintre cei prezenți curgeaulacrimi.

În sală, dar și la cimitir, au fost prezente multe persoane din mediul politic, din mediul universitar sau religios. A fost prezent primarul Gheorghe Falcă, viceprimarii Cătălin Țițirigă și Levente Bognar, deputații Flavius Măduța, Dorel Căprar, Mihai Calimente, senatorul Ioan Cristina, prefectul Cosmin Pribac, consilierii locali Ovidiu Moșneag, Gianina Pistru, Marin Lupaș, Ioan Farcaș,profesor universitar dr. Lizica Mihuț și mulți alții.

Apoi, ultimul drum a fost scurt, dar lung în același timp. Între Biserica Maranata și Cimitirul Eternitatea nu este o distanță mare, dar sutele de mașini parcate care pe unde a mai găsit loc a blocat efectiv circulația în zona bisericii, astfel că de laplecare și până la sosirea la cimitir a trecut aproape o oră. Acolo, Dorel Popa a fost așteptat cu fanfara care i-a cântat ultimele melodii religioase înainte ca fostul primar să treacă la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

(Fisierul a fost inlocuit cu unul high definition 24 feb)

ARTICOLE despre DORU POPA:

  1. Dorel Popa VIDEO in RELUARE de la Priveghi si Inmormantare 
  2. Anuntul decesului – Doru Popa – Fostul primar al Aradului 2000-2004 si Pastorul fondator al Bisericii Baptiste Maranata din Arad a decedat în urma unui infarct 1954-2013
  3. Un EPISOD frumos de VIATA – Despre trecerea din viata la cele vesnice a Pastorului si fost Primar Doru Popa 
  4. Ultima zi din viata si ultima rugaciune
  5. In memoria Pastorului Doru Popa – Scrisori
  6. Cine a fost Dorel Popa (1954 – 2014)
  7. Doru Popa – ‘Aradul e în doliu’ și O campanie pentru ‘Aleea Dorel Popa’ pe malul Mureșului in Arad – 
  8. Dorel Popa predica la Biserica Gloria Arad-Bujac la Sarbatoare 10 ani Radio ALT FM in 2012

Iosif (Bobic) Lador (25) a plecat la Domnul in Provincia Brescia, Italia – O veste trista din Comunitatea Evanghelica Aradul Nou / Italia

Screen Shot 2014-02-21 at 4.08.00 PMSincere condoleante familiei Iosif (Bobic) Lador, o familie greu incercata saptamana aceasta. Dumnezeu sa mangaie familia lui Iosif (Bobic) Lador, care a murit intr-un accident in Italia. Au ramas in urma parintii si cei 8 frati. Deasemenea, Dumnezeu sa mangaie si pe toti prietenii, si  toate rudeniile familiei Lador. Familia face parte din Biserica Penticostala ‘Izvorul Vietii’ din Aradul Nou.

Iosif Lador , 25 de ani , de origine română, ajuns în Italia de câteva luni, si despre care ne spune un prieten ca era ‘artigian, facea acoperise’, a murit intr-un accident de trafic în Verona.   Încercările de resuscitare inutile ale voluntarilor nu l-au ajutat si se crede ca Iosif a murit pe loc. Inca se ancheteaza cauza  accidentului. Familia locuieste în Capella de ” Picenardi, aproximativ la cincisprezece mile de la Gambara . Dumnezeu sa mangaie familia indurerata!

Aradul Evanghelic ne informeaza ca tatal lui Iosif este lucrator si slujeste in Biserica Izvorul Vietii. Citeste aici – Aradul Evanghelic. http://aradulevanghelic.wordpress.com/2014/02/20/sfarsit-de-drum-bobic-lador/ Vezi si anuntul Bisericii Izvorul Vietii, aici – http://aradulnou.ro/

Această prezentare necesită JavaScript.

Cand vom primi video de la inmormantare, il vom posta  aici-

SERVICIUL de PRIVEGHI

Vladimir Pustan – Lacrima este creionul fosforescent al cererii voastre către Dumnezeu

(Transcriere Blogul Agnus Dei) Vladimir Pustan: Cu bunicul meu a fost simplu. A murit bunica mea si el, după ca a murit bunica mea, deşi eram pe acasă toţi, a început să plângă. Si tot a plâns şi tot a plâns până a plecat. Asta am înțeles eu că este lacrima compasiunii până la capăt. În clipa în care a murit bunica mea nu ştiu dacă într-un an de zile a mai vorbit 500 de cuvinte. Gata. De aici încolo este vremea lacrimei şi după aceea s-a dus şi el. De obicei ăştia un reuşesc să trăiască, care iubesc mult, un reuşesc sa supravieţuiască partenerului cu multă vreme. Nu. Pricepeţi? Ăştia care iubesc mult, mai ales când ai amintiri vreo 60 de ani împreună, 60 de ani de amintiri; nu trăiesc mult. Plângeţi cu cei ce plâng.

Dar va trebui să învăţaţi că va mai trebui să plângeţi pentru ceva aici, cu compasiunea asta: pentru cei nemântuiţi. În Luca, capitolul 19, Isus a plâns pentru Ierusalim. L-a apucat plânsul duminică seara, de Florii, şi a spus: O, Ierusalime, Ierusalime !!! Dacă nu ţi-au venit predicatori aici , exact cum ai spune în Oradea: O, Oradea, Oradea, dacă nu a fost liberă şi Casa de cultură, şi sala sporturilor; dacă n-aţi făcut voi slujbe peste tot, dacă n-aţi avut voi libertate, România, dacă n-aţi avut voi facultăţi şi ce v-a trebuit !!! O !!!, zice Domnul Isus Hristos, câte minuni n-am făcut Eu aicea şi nu s-a pocăit; … şi va veni vremea când nu va rămâne din tine Ierusalime piatră pe piatră. Si aşa a fost: piatră pe piatră n-a mai rămas din Ierusalim. Focul a mâncat Ierusalimul.

Isus Hristos plânge atunci când vede oameni nemântuiţi care se duc spre iad. Spune Cuvântul lui Dumnezeu în Psalmul 51 căci îşi plânge propia pocăinţă, el David, propia pocăinţă. Va trebui să învăţaţi că trebuie să plângeţi pentru cei nemântuiţi; dacă mă credeţi, când vă rugaţi pentru ei, pentru cei din casa voastră.

Uitaţi-vă puţin aici la schiţa mea de predică ca să vă explic ceva: vedeţi aici culoarea asta verde? Aici sunt punctele principale. În momentul în care vă rugaţi, şi plângeţi pentru cei nemântuiţi, de fapt, subliniaţi rugăciunea aceasta pentru cei nemântuiţi cu creion fosforescent. Lacrima este creionul fosforescent al cererii voastre către Dumnezeu. Dumnezeu rezistă la multe lucruri de la noi, dar la lacrima noastră nu rezistă. În momentul în care îţi articulezi rugăciunea, în momentul în care îţi împănezi rugăciunea cu lacrimi Dumnezeu este acela care îţi răspunde mult mai repede decât dacă te-ai ruga fără a plânge. Înţelegeţi? Creionul fosforescent al lui Dumnezeu este lacrima ta căzută.

De aceea, fondatorul Armatei Salvării, William Booth, în momentul în care au spus că la un moment dat, într-un judeţ de-al lor nu se mai întâmpla nimic cu evanghelizarea, că au încercat toate metodele şi nu se mai pocăia nimeni, a trimis doar o telegrama scurtă (ca omul acesta vorbea scurt, că vorbea pe banii bisericii), a trimis doar două cuvinte: încercaţi lacrimile !!! Dacă aţi încercat tot, dacă aţi postit şi v-aţi rugat, dacă aţi împărţit pliante, dacă aţi făcut o mulţime de lucruri frumoase pentru ceilalţi, dacă i-aţi chemat la biserică, dacă aţi umblat după ei şi le-aţi făcut o grămadă de lucruri frumoase numai să-i împingeţi să asculte cuvântul lui Dumnezeu, mai rămâne ceva: încercaţi lacrimile. Asta a zis-o William Booth, fondatorul Armatei Salvării.

Ce simplu este să plângi, şi ce greu este să plângi lângă celălalt. O fetiţă a venit acasă mai târziu şi zice maică-sa: – de ce ai stat atâta în oraş ?
– Zice ea: m-am întâlnit cu Mary, mamă, şi să vezi ce necaz a păţit: are o păpuşă frumoasă şi i s-a rupt un picior la păpuşă.
– Bine, zice, şi de aceea ai întârziat atâta? Ce-ai facut? Ai reparat păpuşa? Cu ce ai ajutat-o? Că ai zis că ai ajutat-o 2 ore.
– Păi, nu, spuse fetiţa. Am stat lângă ea jos şi am ajutat-o să plângă.

Este suficient atâta ! N-o să reuşim să reparăm toate lucrurile în viaţa aceasta; n-o să reuşim să le dăm toţi banii de care au nevoie când trec prin necazuri; n-o sa reuşim să le dăm pâinea de carea u atâta nevoie, toata pâinea de care au nevoie; n-o să reuşim să le dăm sănătatea; dar putem să facem ceva lângă ei: să spunem că ne pasă. O lacrimă la timpul potrivit, acolo lângă celălalt. Invăţaţi să plângeţi lângă ceilalţi. Dumnezeu să ne ajute.

Lacrima recunoştinţei, lacrima bucuriei, lacrima compasiunii şi spune Biblia că mai trebuie ceva, încă o lacrimă binecuvântată: lacrima pocăinţei.

photo credit www.babble.com

In Ioan cap.21 spune cuvântul lui Dumnezeu că atunci când Petru a auzit cocoşul a ieşit afară şi a plâns cu … iartă-mă, amar. “N-o să se întâmple nimic cu mine Doamne, eu o să fiu tare, ceilalţi o să cadă”, zicea Petru.. In momentul când a cântat cocoşul şi-a dat seama Petru, de fapt, că aceeaşi trădare ca şi a lui Iuda a facut-o, minus arginţii şi mai târziu, minus spânzurătoarea. Când şi-a dat seama că a făcut acelaşi păcat (s-a blestemat că nu-L cunoaşte pe Hristos), în clipa aceea, spune cuvantul lui Dumnezeu, că a ieşit afară şi a început să plângă cu amar. Cu amar.

Pocăinţa este mai mult decât o ridicare de mână, decât o seară în care ai simţit ceva, ci pocăinţa este lacrimă, cum spune despre David, că “a plâns până nu a mai putut plânge”. De vreo 10 ori se spune în Sf.Scriptură despre David, când a avut necazuri cu Absalom, cu o grămadă (că David plângea şi când avea probleme cu familia, tot aşa de greu), că a plâns până nu a mai putut plânge. In Psalmul 51 spune că asta este ceea ce vede Dumnezeu la el: un duh zdrobit în care nu mai există nici măcar poate lacrima.

Ascultaţi pocăinţa despre care vorbeşte Pavel la un moment dat, 2 Cor 7, 8-10: 8 Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi, chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – 9 acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră.

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. Imi pare bine, zice Pavel, că v-aţi întristat, îmi pare bine că după ce v-am predicat v-aţi dus acasă zăpăciţi de plâns şi că v-a ţinut întristarea aceasta şi după ce aţi ajuns acasă, v-aţi şters lacrimile şi întristarea a rămas; îmi pare bine de o asemenea pocăinţă.

Dom´le a păcătuit (şi asta e valabil pentru toată lumea de aici), însă ce mă deranjeaza cel mai tare ca păstor nu e că a păcătuit ci că nu-l doare tare. Pastore, zice, am păcătuit. Si când spune păcatul care l-a făcut povesteşte ceva exact cum ai citi din mersul trenurilor sau cotele apelor Dunării. Nu simţi nicio durere?

Dumnezeu îi spune lui Cain: Cain, nu te doare? Sângele fratelui tău nu strigă din pământ căre tine Caine?
Cum adică … – frate, zice, toată lumea păcătuieşte !
– Serios? De unde ştii tu asta?
– Cunosc şi pe alţi tineri care au făcut lucrul acesta !
– De unde ştii? Da´ pe mine nu mă interesează şi n-ar trebui să te intereseze păcatele lor, că Isus Hristos i-a spus foarte clar lui Petru: ce-ţi pasă ţie (de Ioan), tu vino după Mine. Ce-ţi pasă ţie dacă toţi din biserică au facut păcatul ăsta? Da´ pe tine nu te doare? Sau vouă vi se pare că dacă facem mai mulţi un păcat e mai uşor de plătit pentru voi? Asta vi se pare? Dar păcatul tău nu te doare?

Sunt tot felul de situaţii dintr-astea în care biserica pune sub disciplină. Imi spunea zilele acestea un prieten de-al meu, un preot ortodox:

– pastore, nu-ţi vine să crezi, dacă le dăm un canon să zică, de nu ştiu câte ori pe zi, rugăciunea Tatăl nostru, sar în sus dom´ le, îţi sar în gât. Prea mult părinte, n-am mai putea tăia? M-a întrebat cum este la noi.

– Si la noi este tot aşa. Noi de obicei băgăm 6 luni, ceva de genul acesta, îi mai scoatem de la cină; în sfârşit, ţipă. Prea mult, zic ei, negociem. Parcă suntem la bursă. Negociem cu păcatul. – Nu te doare? – Nu.

Zice împăratul Teodosie către maică-sa: normal că am păcătuit, că şi David a păcătuit. La care maică-sa i-a spus aşa de frumos: ştii ce, mă, pruncule? Tu ar trebui să- l urmezi pe David nu numai în păcat ci şi în pocăinţă.

Deci dacă aţi păcătuit ca şi David să vă pocăiţi ca şi David şi va mai fi vreo şansă pentru voi. Până atunci să nu vă jucaţi cu păcatul. Că văd prea mult păcat şi prea puţină părere de rău, pocăinţă. Nu tu lacrimă, nu tu poicăinţă, nimic. Ce să facem frate? Satana ne-a îndemnat, n-ai ce face ! N-am mai putut aştepta până la căsătorie.

Diavolul. Suntem tineri, dăm vina pe Satana, pe hormoni, pe biserică, pe păstori.

Recapitulăm: tre să fie o lacrimă cu folos, lacrima bucuriei (să-ţi vezi fraţii), lacrima recunoştinţei (să ştii de unde te-a scos Hristos), lacrima compasiunii (să-ţi pară rău, să plângi lângă celălalt), lacrima pocăinţei (sa plângi că eşti un om păcătos), şi ultima este lacrima slujirii.

Ascultaţi ce spune Pavel, cum predica el, în Fapte cap 20, 31: vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Aşa predica el, plângând. Mi-au spus studenţii: dom´ profesor nu cumva el predica plângând că avea probleme cu ochii? De pe drumul Damascului. Eu vă doresc la toţi câte un Damasc atunci. Imi doresc şi mie ca şi dumneavoastră ca să dea Dumnezeu câteodată cu noi de pământ, ca să ne sară lacrimile.

Am impresia că sunt canalele înfundate, la mulţi. Tineţi minte că în urmă cu un an de zile şi jumătate, v-am spus că la o biserică predicatorul, când a predicat, a căscat la propia lui predica? Deci, vă daţi seama cât a fost de empatic în predica respectivă, cât a fost de prins în mirajul a ceea ce spunea încât a căscat. L-a apucat plictiseala. Acuma mă gândesc: dacă a căscat el, oare cum era sala? Cât de departe trebuie să fie un asemenea om şi mai ales să fie şi plătit ?!? Cât de departe trebuie să fie un asemenea preot sau pastor încât să se plictisească la propia lui predică ?!?, şi să aibă ochii uscaţi, când Ieremia zice: o, dacă mi-ar fi capul plin de apă şi ochii plini de lacrimi.

(Eu nu ştiu când va mai fi o şedinţă în cultul penticostal, asta mare cu toţi păstorii, dar am să propun, dacă am să mă duc acolo cas ă-i dea afară pe toţi păstorii care nu plâng măcar o dată la o predică). Nu se poate să predici fără să plângi, nu se poate; nu se poate să nu-ti pese de ei (creştini) că se duc de aici afară şi mor în păcatele lor. Nu se poate să trăieşti aşa !!! Tu-mi numeri paşii de pribeag, spunea la un moment dat David, şi lacrimile mele le pui în burduful Tău. Aş vrea să închei în seara aceasta spunându-vă că, cine nu plange aici , în lumea aceasta, va plânge în iad; promit asta pe Biblie. Fericiţi de cei ce plâng, spune Isus Hristos, căci ei vor fi mângâiaţi. Dumneavoastră ştiţi, zice Biblia, că în iad se va plânge non-stop? In Matei capitolul 8 spune că, iadul este plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Cine nu plânge aici, plânge acolo. Dumneavoastră ştiţi că bogatul când a ajuns în iad a început să plângă, să strige, dar era pera târziu. Lacrima aceea era prea târzie. Dacă vom plânge şi vom da drumul la alcrimile astea, de care v-am spus astăzi, vom fi mângâiaţi. Am o întrebare: când? Acuma în viaţa aceasta? Posibil. Posibil. Unii dintre noi o să fie mângâiaţi în viaţa aceasta, dar va garantes, tot pe Biblie, că alţii nu o să fiţi mângâiaţi decât în ziua răpirii bisericii. Dumneavoastră aţi auzit că biserica aşteaptă cel mai mare eveniment care există sub Soare şi care va fi vreodată: răpirea bisericii ?, evenimentul puternic (harpazo = în limba greacă), smulgerea aceea într-o secundă. Dumneavoastră vă daţi seama că, la răpire, primul lucru care se va întâmpla înaintea nunţii este acesta: şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor.

Miresele de obicei plâng, nu? Plâng şi mamele de la mirese, de multe ori; numai când îşi dau seama cam ce viaţă le aşteaptă (perfecţiunea n-o poţi aştepta pe pământul acesta, aşa că te-ai căsătorit greşit dacă ai crezut că perfecţiunea este aici. Soţul tău nu o să fie niciodată perfect; el este un om iertat ca şi mine şi ca şi ceilalţi – perfecţiunea este în cer).

Nu o să fiţi mângâiaţi mulţi dintre dumneavoastră aici, dar primul lucru care se va întâmpla când veţi ajunge în cer, ca să nu ajungeţi înaintea lui Dumnezeu, plângând vi se va şterge lacrima cu batista lui Isus Hristos. Dar mie mi se pare că nu vom fi ştrerşi doar de lacrima aceasta: nu-i lacrima bucuriei, nici lacrima recunoştinţei, nu va fi măcar nici lacrima slujirii, nu este nici lacrima compasiunii. Ce lacrimă ne va sterge Hristos din colţul ochilor? O parte dintre ai tăi au rămas jos (soţie, soţ, părinţi, copii); puţine familii vor pleca întregite, din păcate, deşi mi-aş dori asta, şi-mi doresc ca Dumnezeu să săvârşească mântuirea în casa ta; n-aş vrea să pleci la cer plângând, n-aş vrea să pleci la cer plângând.

In urma cu doi ani de zile, şi asta v-am spus, şi v-o spun în seara aceasta pentru ca vreau să termin povestea (că multe poveşti vreau să le închei anula cesta aici), primul care a hotărât să se boteze, din cei 40 de oameni care i-am avut la botez, a fost băiatul cel mare. Am fost cel mai fericit om de sub Soare. După care, înainte cu 2 săptămâni de botez a venit la mine şi mi-a spus: tată, n-o pot face; există capitole în viaţa mea care nu le-am putut încheia. Nu vă spun ce-a fost în casă la mine. Ne-am certat puţin, delicat, i-am spus nevestei: ce vrei, sa ai un copil botezat sau pocăit? Mi-a spus: şi una şi alta …

In urmă cu câteva săptămâni de zile am avut un botez în biserică. N-am zis un cuvânt. Timp de doi ani de zile n-am făcut altceva (Dumnezeu mi-e martor) decât să mă rog şi am spus: Tu ştii Doamne că eu am fost plecat de acasă când l-am făcut pe copilul acesta patru ani de zile la facultate; a crescut fără mine. Maică-sa n-a avut scutece pentru el decât din acelea de pânză. Când veneam cu trenul acasă erau sute de drapele de-acelea albe prin grădină, pe sfoară. Eu am rămas fără serviciu, nevastă-mea a rămas fără serviciu. Am avut când m-am dus la şcoală pantofii cârpiţi cu sârmă; am avut un singur costum – costumul de mire – şi când am ajuns în Bucureşti m-a muşcat un câine, l-a făcut praf costumul acela.

Eram împreună cu Nelu Brie. Si copilul ăsta a venit pe lume şi n-am avut timp de el; am plecat în fiecare seară pe la evanghelizări … Si am zis acum: orice, fă o minune, dar n-am zis un cuvânt. Niciodată să nu vă povestiţi soţul, nici soţia, nici copii, nici părinţii. Nu spuneţi la unul, la altul, nu vă povestiţi casa niciodată. Daca aveţi ceva de spus spuneţi-I Lui.

A venit (fiul meu) la mine într-o seară, tot înainte cu două săptămâni de botez, şi a zis: – tată, mai ai Biblia pe care mi-ai scris-o în urmă cu doi ani?;

– O am;

– Mă primeşti la botez?

Citeste mai mult aici…

Ce e NOU la PAGINA Vladimir Pustan

Sunt un pribeag fara de tara – Wayfaring Stranger

stranger pribeag

SUNT UN PRIBEAG FĂRĂ DE ŢARĂ
RĂTĂCITOR PRIN LUNG PUSTIU
DAR AM ÎN CERURI O COMOARĂ
ŞI ŢARA MEA E-N VEŞNICII

MĂ-NDREPT SPRE CER SĂ-L VĂD PE TATĂL
SĂ NU MAI FIU UN PEREGRIN
CĂCI DUPĂ CE-AM SĂ TREC IORDANUL
SE VA SFÂRŞI AL MEU SUSPIN

VOI LEPĂDA A MEA POVARĂ
ELIBERAT DE CRUCEA GREA
NĂDEJDEA MEA NU O SĂ MOARĂ
ŞI VOI INTRA-N ODIHNA SA

TU VEZI CE GREA E-NAINTAREA
MĂ LUPT SĂ BIRUIESC MEREU
UN DOR NESPUS MĂ CHEAMĂ ACASĂ
E DORUL DUPĂ DUMNEZEU

ŞI-MI VOI PARCURGE CALEA TOATĂ
ŞI VOI AJUNGE-AL MEU SFÂRŞIT
PRIMIT VOI FI CU BUCURIE
ACASĂ CÂND VOI FI SOSIT

Lyrics de la http://www.resursecrestine.ro/cantece/

Cristian Chifa

Uploaded on Dec 17, 2011 elarrepentid0 A IX-a Conventie a Uniunii Bisericilor Penticostale Române din Spania – Calpe 2011 – Reactivând Puterea Duhului Sfânt în noi.

Thanks to Ben Lucescu for the link to this beautiful video:

Engleza/ENGLISH – Wayfaring Stranger

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Viata – Exceptional Timeplapse Video – Life – In Awe of God’s Creation

1 Timothy 6:13
In the sight of God, who gives life to everything…

1 Timotei 6:13
înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor…

4K Timelapse – Life from Wanho Lim on Vimeo.

Sex, Money and Emptiness, Paul Tripp

Article and photo via the Gospel Coalition

In this new video, Tripp sits down with Mark Mellinger to discuss the twin topics of his new book, Sex and Money: Pleasures That Leave You Empty and Grace That Satisfies (Crossway, 2013).

When we seek satisfaction in stuff, we’re asking it to be something it was never meant to be.

Tripp also unpacks what he calls the „individualization of sex”—the assumption that sex exists for my fulfillment, my wants, my needs, my pleasure. But sex, Tripp explains, is designed to connect to the most significant things of life—worship, relationship, and obedience. „If it’s about these things,” he observes, „then it can’t be about just me.” It’s vital, then, for Christ’s people to hold up the beauty of Christ-honoring sexuality along with a loving warning that „disconnected” sex is as dangerous as it is distorted.

The fundamental problem, of course, is not pleasure; it’s idolatry. As Tripp explains, „Creation is not meant to satisfy you. It’s meant to be pleasurable so that you’d run after the ultimate Pleasure who will satisfy your heart—your Creator.”

 

Sex, Money, and Emptiness with Paul Tripp from The Gospel Coalition on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari