Florin Ianovici povesteste – Iubirea nu imbatraneste…

photo credit www.pinterest.com

Erau in varsta, erau destul de batrani, Zaharia si Elisabeta, dar se iubeau. Scrie in Biblie ca se iubeau. Cineva m-a intrebat odata: ,,Dar unde scrie frate, ca se iubeau?” Va spun imediat.

Am fost odata la Londra, la o conferinta de tineri si le-am spus la doi tineri care m-au intrebat: ,,Frate, dar de ce crezi ca noi nu ne casatorim?” Le-am spus: ,,Pai, nu stiu. Poate ca n-ati dat o floare de 8 martie unei fete. Poate ca atunci cand e aglomerat in biserica si stau in picioare, voi va uitati, stand pe banca la varful pantofilor. Poate atunci cand e o sora la usa, tu dai buzna sa o rupi usa. Uneori, lucrurile mari in viata depind de lucrurile mici.” Si suparat pe raspunsul meu, ca nu i-a placut, zice: ,,Dar frate, unde scrie in Biblie sa-i dau o floare de 8 Martie?”

Intrebare grea, adanca, teologica. I-am spus: ,,Tot acolo unde scrie sa te speli pe dinti.” Nu? Ca daca ar fi sa luam asa Biblia, unde scrie sa-ti tai unghiile? Sunt unele lucruri care ar trebui sa le citim printre randuri, ca sa intelegem ca Zaharia si Elisabeta se iubeau.

Crede cineva ca se iubeau? Nu trebuie sa votam, ca spune Biblia si am sa va spun de unde. Spune Biblia ca atunci cand sta de vorba Zaharia cu arhanghelul Gavril, ii spune: ,,Cum se va face lucrul acesta, pentru ca eu sunt batran si sotia mea este inaintata in varsta.” Nu spuneti ca-i batrana, ca ma supar. Ea e doar nascuta mai devreme. Adica, ce bine e sa gasesti un cuvant frumos la vreme? Un cosulet de argint, un mar de aur, o vorba care spune in poporul roman, vorba dulce, mult aduce!

Vreau sa va spun un lucru, dragii mei. Sa ma iertati, eu sunt extrem de deranjat de predicatorii care vin (poate ca s-au invatat unii de la altii), dar mie mi se pare un lucru ridicol, iertati-ma, care vin si spun: ,,I am here this night with my lovely wife (Sunt aici la voi cu sotia mea frumoasa). Stand up dear. (Ridica-te in picioare, draga). E cea mai frumoasa femeie din lume, nu-i asa fratilor? Ca doara e a mea.” Complimentul asta facut in fata adunarii, mie mi se pare ridicol.

Zaharia a facut un compliment sotiei lui in ascuns. Si cel mai bun compliment pe care sa-l faci sotiei tale e sa stai de vorba in rugaciune cu Dumnezeu despre ea. Nu-i compliment mai frumos, care sa-l faci sotiei tale, decat sa ingenunchezi in  fiecare zi si sa-I spui: „Da-i Doamne sanatate si tine-o in mana Ta. In luptele vietii ei, da-i Doamne biruinta. O iubesc din toata inima!” Ce valoare are, sa-i spui sotiei ca o iubesti inaintea lui Dumnezeu.

Asa, povesti de genul asta am vazut: ,,Mama, ti-am adus de la scoala o inimioara de 8 martie.” Am auzit reactii de la mame. Cu o inimioara nu se face primavara. Stiti. Adica, astea-s lucruri omenesti, prietene. Dar frumos este sa-ti vorbesti sotia de bine inaintea Domnului. Si cel mai bun lucru, de-ati vorbi sotia inaintea Domnului este sa te rogi in fiecare zi pentru ea. Si tu, daca vrei sa-ti iubesti sotul si nu-ti gasesti cuvintele, ce bine e sa spui Domnului: ,,Iti multumesc Doamne pentru el si te binecuvantez.”

Am sa va spun un lucru frumos in aceasta seara. Stie cineva, in traducere, ce inseamna cuvantul Zaharia? Cuvantul Zaharia inseamna: ‘Domnul si-a adus aminte’. Asta inseamna in limba ebraica. Dar acuma, stiti care e intrebarea? Domnul si-a adus aminte, de ce? Pentru ca pare putin incomplet. Intr-o zi se intalneste cu o fata, pe nume Elisabeta si o intreaba: „Cum te cheama?” , „Elisabeta.” Dar stiti ce inseamna Elisabeta? Juramantul Lui. Si s-a uitat la ea si a zis: ,,Noi doi formam o propozitie frumoasa impreuna, Domnul si-a adus aminte  de juramantul Lui.”

Acuma, pe pamantul acesta, bine e ca cu cea de langa tine sa se formeze o propozitie frumoasa. Suntem oameni care impreuna suntem un inteles. Viata devine altfel cand ai pe cineva potrivit langa tine.

E atat de important si de multe ori am avut acest lucru in minte si ii multumesc lui Dumnezeu pentru lucrul pe care mi l-a dat. Sotia mea a venit odata acasa foarte suparata pentru ca intr-o biserica din Bucuresti, unde am fost invitat i s-a intamplat un lucru. Zice Mina ca a intalnit o sora, care a venit direct la ea in holul bisericii si-i zice: „Tu esti sotia lui Ianovici?”, „Da” – i-a zis Mina. La care ea ii spune: ,,Hmm…”, si a plecat. Pentru mine a fost suficient ca sa inteleg unde bate. Si a venit acasa suparata (Mina). Si atunci i-am spus Minei lucrul care va spun si voua in aceasta seara. Am zis: ,,Mina, cand aveam 67 de kilograme, tu m-ai luat de sot. Cand ma batea vantul si nu stiam  incotro sa ma indrept, tu mi-ai vorbit despre Dumnezeu.” Sa stiti ca sotia mea are un singur rod, pe mine. Ea m-a adus la Dumnezeu.

Cand m-am intalnit cu sotia mea in holul facultatii, stiti cum m-a abordat sotia mea? De fapt, atunci era doar Mina, nu era sotia mea. Intr-o zi, fiind in facultate, terminasem primul an, a venit la mine asa cum e ea. Zice: ,,Florin, sa stii ca nu esti nici atat de frumos cum cred unii si nici atat de destept pe cat te cred altii. Dar ai putea sa devii un rod extraordinar in mana lui Dumnezeu. Si imi pare rau ca iti traiesti viata ca un clown, ca altii sa rada. Tu poti mai mult decat atat!”

Si a plecat. Dar n-a plecat, ca eu i-am zis doua vorbe. Mi-am adus aminte acuma. Atata m-a deranjat. Cum adica nu sunt atat de … nici atat de…? M-a deranjat. Cum adica? Adica, nu ca as fi avut nu stiu ce parere, dar nu-i usor sa primesti un asemenea… Da? Si am zis: ,,Stii ce, daca nu-s nici atat de destept, nici atat de frumos, de ce stai de vorba cu mine?” Ca ma ducea capul la din astea. Si pe voi va duce. Si atunci am plecat.

De fapt, a plecat ea pentru ca si-a dat seama ca eram ironic. Dar cand m-am dus acasa, imi rasuna in minte: ,,Un rod extraordinar in mana lui Dumnezeu.” Pe mine, cuvantul asta m-a doborat. Adica, cum ‘un rod extraordinar’ in mana lui Dumnezeu? Ca eu n-am mai auzit asemenea cuvinte. Am auzit multe cuvinte si citeam Tagore si Shakespeare si imi placea sa recit, imi placea sa invat poezii, dar cuvantul asta „un rod extraordinar  in mana lui Dumnezeu”, m-a facut sa nu mai pot sa dorm, ca mi s-a parut de pe alta lume. Si asa si este ca e chestie din lumea lui Isus.

M-am dus a doua zi la facultate si din greseala am [ajuns] asa langa ea, sa nu-si dea seama, [dar] eu o cautam si i-am zis: ,,Mina, dar ce vrei sa spui tu cu cuvantul asta: „un rod extraordinar in mana lui Dumnezeu?” Doua saptamani mi-a vorbit despre Dumnezeu intr-un mod in care nu mi-a vorbit nimeni, niciodata. Si atunci mi-am dat seama ca eu trebuie sa formez o propozitie cu fata asta. Si de atunci, de 20 de ani impreuna suntem o propozitie. Mi-am dat seama ca in momentul in care ai langa tine un asemenea suflet care-l iubeste in felul asta pe Dumnezeu n-are cum sa-ti fie rau. Vreau sa va spun cu toata inima si din toata inima: ,,Nu cautati ceea ce trece. Cautati ceea ce ramane. Pentru ca frumusetea inseamna in primul rand modul in care  vezi viata si pe oamenii de langa tine, mai mult decat ceea ce inseamna aspectul fizic.”

Eu veau sa fac un altar in seara asta. In aceasta seara vreau sa ma rog pentru unii dintre oamenii de aici carora nu le merge foarte bine. In aceasta seara imi doresc din toata inima sa stau cu voi si Dumnezeu din cer sa faca ceva, acolo unde e nevoie de leac, sa aduca leac. Unde-i nevoie de nadejde, sa aduca Dumnezeu nadejde. Aveti copii nemantuiti. Relatia poate a mai scazut, lucrurile poate ca nu mai sunt cum au fost odinioara. Dar eu stiu un singur lucru, ca iubirea nu imbatraneste. Omul din afara se trece, dar omul din launtru se inoieste din zi in zi, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si Dumnezeu pe El s-a recomandat: „Eu sunt dragoste.”

Va urma…..

Din aceeasi serie-

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Cum poate un om sa fie nascut din nou? Carte online

Ascuns sub învelitoarea întunericului, un om s-a apropiat de Isus cu prudenţă. Nicodim, un învăţător al Iudeilor, a aşteptat pînă s-a înnoptat, pentru că avea o întrebare la care îi trebuia răspuns, o întrebare pe care nu a dorit s-o audă nimeni altul. Până atunci stînd în umbră, Nicodim urmărea pe Isus făcînd minuni una după alta. El ştia că nimeni nu putea face aceste lucruri dacă Dumnezeu nu era cu el. Dar acum, în sfîrşit, Isus era singur. Acum era timpul potrivit să pună această întrebare. “Învăţătorule,”a început Nicodim. “Ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Şi Isus, pentru că era în stare s-o facă, a intrat direct la subiect. El a ştiut ce vrea Nicodim. “Dacă un om nu se naşte din nou” a răspuns Isus, “Nu poate  vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Pe bună dreptate, la acest punct în discuţie, Nicodim a întrebat, “Dar ce vrei să spui, cum adică, ‘un om să se nască din nou’?” Aceasta este aceeaşi întrebare pe care oamenii au pus-o de-a lungul veacurilor, în ceea ce priveşte afirmaţia lui Isus din Ioan 3:3. Ce înseamnă să fii născut din nou?

View this document on Scribd

De ce il resping oamenii pe Domnul Isus?

photo credit jschaeffel.wordpress.com

Ioan 12:37-50

37 Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?„
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.„
41 Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
42 Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat: ,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.
45 Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
49 Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.„

De ce il resping oamenii pe Domnul Isus?

  1. Din cauza obișnuinței religioase  v.37
  2. Din cauza exemplelor negative  v.38-40
  3. Din cauza pierderii privilegiilor  v.42
  4. Din cauza ironiei semenilor  v.42
  5. Din cauza mândriei personale  v. 43
  6. Din cauza desconsiderarii Cuvântului  v.44-50

Ionel Tutac

SURSA – http://www.baptist-tm.ro

Ce insemnatate are numele judetului in care locuiesti?

Photo credit calatorpenet.blogspot.com

Photo credit calatorpenet.blogspot.com

Alba – provine de la numele orasului Alba Iulia. Mai precis de la culoarea alba a zidurilor din piatra ale cetatii medievale;

 

Arad – se crede ca provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curtea Regelui Stefan I al Ungariei, care, in secolul al XI-lea a ajuns in aceasta zona;

 

Arges – provine de la denumirea raului Arges care, pe vremea dacilor era numit Argessos (insemnand, cel mai probabil, “stralucitor”);

 

Bacau – exista mai multe etimologii posibile: un conducator local numit Bako, strugurelui, care creste in vecinatatea orasului Bacau si este numit “baca” sau chiar zeul Bachus;

 

Bihor – unii spun ca ar proveni din sarbescul “vihor” (volbura), altii sunt de parere ca ar avea o etimologie traco-dacica, dupa numele cetatii “Biharea” (din bi – doi si harati – a lua, a duce), posibil cu sens de doua posesiuni;

 

Bistrita-Nasaud – probabil de la raul Bistrita (denumire de origine slavona – apa repede) si de la orasul Nasaud (din cuvantul german Nussdorf – Satul nucilor);

 

Botosani – de la un boier numit Botas (cea mai veche pecete cunoscuta pana acum a Botosaniului poarta inscriptia “Pecetea targului Botas”);

 

Brasov – de la numele riului Brasovia, azi identificat de cei mai multi specialisti cu raul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare si mai involburat cu mult timp in urma (denumire peceneaga: bara šu – apa cenusie);

 

Braila – de la indo-europeanul “bhreg”, insemnand pisc vertical (cu referire la versantul Dunarii, orasul numindu-se in trecut “Piscul Brailei”);

 

Bucuresti – de la stana ciobanului Bucur care, dorind sa se apare de otomani, si-a cladit o cetate si o biserica

 

Buzau – cel mai probabil de la cuvantul autohton “buza”;

 

Caras-Severin – de la raul Caras (de la cuvantul sarbo-croat Kraš – zona calcaroasa);

 

Calarasi – din cuvantul calaras – corp militar auxiliar in evul mediu, in Tara Romaneasca;

 

Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de colonistii germani (Klausenburg);

 

Constanta – de la orasul Constanta (care a fost denumit Constantiana de imparatul bizantin Constantin cel Mare);

 

Covasna – din cuvantul slavon “cvaz” (acrisor, referitor la gustul apelor minerale din zona);

 

Dambovita – posibil dupa raul Dambovita (de la cuvantul damb);

 

Dolj – de la cuvantul slav “dolu” (vale);

 

Galati – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasa zona in antichitate, fie de la regiunea Galitia;

 

Giurgiu – de la orasul Giurgiu, fondat de genovezi in secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunare, numit dupa Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orasului lor natal;

 

Gorj – de la cuvantul slav “gora” (munte) si raul Jiu (“Jiul de munte”);

 

Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” in limbile semitice si turcice);

 

Hunedoara – de la orasul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad si vára – cetate (cetatea lui Hunyad);

 

Ialomita – dupa raul Ialomita, denumire de origine slavona (“ialov” – pustiu);

 

Iasi – posibil de la populatia sarmatica Iazygi care locuia in regiune in secolul I (in limbile sanskrita si hindi, care au origine comuna cu limba sarmatilor, “yash” inseamna “faima”);

 

Ilfov – denumire de origine slavona;

 

Maramures – probabil compus din “mara” (origine traco-dacica: stanca) si Mures:

 

Mehedinti – din maghiara (méhed – prisaca, stupina; vechea stema a judetului avea reprezentate mai multe albine);

 

Mures – dupa raul Mures, cunoscut inca pe vremea dacilor sub numele de Maris;

 

Neamt – dupa orasul Piatra Neamt (“neamt” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificatie in zona);

 

Olt – dupa raul Olt, cunoscut inca pe vremea dacilor sub numele de Alutus;

 

Prahova – dupa raul Prahova, denumire de origine slavona (prah- cataracta de apa);

 

Satu Mare – de la Satmar, nume venind de la Zothmar, capetenia colonistilor germani adusi de regina Gisella in sec. al XI-lea;

 

Salaj – probabil din latinescul “silva” (padure);

 

Sibiu – de la numele raului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium);

 

Suceava – probabil de raul Suceava, a carui denumire vine de la arbustii de soc;

 

Teleorman – denumire de origine cumana (“deliorman” – “padure nebuna”);

 

Timis – dupa raul Timis, denumit Tibisis de romani;

 

Tulcea – denumire compusa din “tul” (etimologie necunoscuta) si turcescul “cay” (rau, apa curgatoare);

 

Vaslui – nume derivat din “vas” (care in cumana este posibil sa fi insemnat “zona impadurita”) si turcescu “uj” (rau, apa curgatoare);

 

Valcea – fie din cuvantul slav “valk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale ingusta);

 

Vrancea – foarte probabil de la “franc” care, in romana veche insemna “occidental”, potrivit oradesibiu.ro
Sursa Ghid Turism

‘No comment’ photo – Procrastinarea, cum scapi de ea?

Cineva m-a invatat sa fac lucrurile acelea care imi plac cel mai putin, prima data, ca sa scap de ele rapid. E un sfat bun!

from artist Daniel Seex

E un munte de hartii care ma asteapta si tot ce pot sa fac eu e sa desenez aiurea….

Din Wikipedia, o definitie a cuvantului procrastinare:

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.

Cercetătorii în psihologie folosesc trei criterii pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să fie:

  • neproductiv,
  • inutil și
  • întârziat.

Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a unor angajamente. Aceste sentimente combinate pot favoriza în continuare procrastinarea. În timp ce este normal ca oamenii să procrastineze la un anumit grad, aceasta devine o problemă atunci când împiedică funcționarea normală. Procrastinarea cronică poate fi semnul unei tulburări psihice sau fiziologice.

Cuvântul în sine vine de la latinescul procrastinatus: pro- (înainte) și crastinus (de mâine). Prima apariție, în limba engleză, a termenului a fost în Cronica lui Edward Hall, publicată cândva înainte de 1548. Predica reflecta legătura procrastinării cu evitarea sau întârzierea sarcinilor, voința și păcatul.

In articolul postat in L. Engleza sunt citate cateva versete, printre care si

  1. Proverbe 13:4 – Leneşul doreşte mult, şi totuş, n’are nimic, dar cei harnici se satură.
  2. Proverbe 12:24 Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir.
  3. Proverbe 15:19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.
  4. Proverbe 18:9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.

Foloseste Google Translate sa citesti in L. Romana, fa click aici – Romanian Translator 
Question: „What does the Bible say about procrastination?”

Answer:Procrastination is “the act of willfully delaying the doing of something that should be done,” and in some people it is a habitual way of handling any task. While the word itself is not found in the Bible, we can find some principles to help guide us.

Sometimes, procrastination is the result of laziness, and the Bible has plenty to say about that. The Bible commends hard work and industry (Proverbs 12:24;13:4) and warns against sloth and slackness (Proverbs 15:19;18:9). One cure for procrastination is more diligence, regardless of the task. The Christian should be supremely motivated to be diligent in his work, since he is ultimately serving the Lord. “Whatever you do, work at it with all your heart, as working for the Lord, not for men” (Colossians 3:23). If we put our hearts into our work, as this verse says to do, we will probably find it difficult to procrastinate too much.

The Bible says that when it comes to some things, we should never delay. Jesus taught that reconciling with an offended brother should be done immediately upon our remembrance of the situation (Matthew 5:23-24). He also said to “settle matters quickly” with our adversaries (verse 25). However distasteful it may be to pursue peace with an enemy, we must avoid stalling. Similarly, we are instructed, “Do not let the sun go down while you are still angry” (Ephesians 4:26). Dealing appropriately with our anger is a matter of great importance, and we must not put it off until tomorrow, which will give the devil “a foothold” (verse 27).

Christians must not procrastinate when it comes to sharing the gospel with the lost. There is no time to waste. Jesus likened evangelistic efforts to a man inviting people to a great banquet. As he sent out his servants with the invitations, he said, “Go out quickly into the streets and alleys of the town and bring in the poor, the crippled, the blind and the lame” (Luke 14:21). The most striking qualities of the invitation are its openness (anyone and everyone was invited) and its urgency (the call to the feast must go out “quickly”).

Some people, upon hearing the gospel and knowing their spiritual need, delay in making a response. This is the most dangerous type of procrastination. Life is short, and we do not know what will happen tomorrow (James 4:13-14). The Bible urges us to get right with God today. “See to it, brothers, that none of you has a sinful, unbelieving heart that turns away from the living God. But encourage one another daily, as long as it is called Today, so that none of you may be hardened by sin’s deceitfulness. As has just been said: ‘Today, if you hear his voice, do not harden your hearts as you did in the rebellion’” (Heb 3:12-13,15). To procrastinate and put off getting right with God is to harden one’s own heart.

Jesus could return at any time; we do not know when (Luke 12:40). Our Lord illustrated the importance of being prepared for His coming inMatthew 25:1-13. In this parable, ten virgins await the arrival of the bridegroom and the commencement of the wedding feast. Five of the virgins were prepared for his arrival; five did not attempt to prepare until it was too late, and they were left behind. Jesus calls the unprepared virgins “foolish”; one reason they were unprepared may have been that they procrastinated.

So in the matter of our spiritual life, we dare not procrastinate. It is also unwise to delay healing a broken relationship or dealing with anger. And since our service to God motivates all we do, we have no reason to procrastinate. In short, procrastination is a bad habit that can have eternal effects.

Read more:http://www.gotquestions.org/procrastination

Luis Palau Interview with Marvin Olasky at Patrick Henry College

In conjunction with WORLD Magazine, Patrick Henry College presents its interview with Luis Palau as a part of the Newsmaker Interview Series with Marvin Olasky, editor-in-chief at WORLD and Distinguished Chair of Journalism and Public Policy at PHC. For more information on Patrick Henry College, visit our website here http://www.phc.edu.

Luis Palau ministries – http://www.palau.org/

VIDEO by Patrick Henry College

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari