VIDEO SUBTITRATE (2) + Transcript: Papa Francisc, prin episcopul anglican Tony Palmer, solicită carismaticilor și penticostalilor adunați la o conferință a Kenneth Copeland Ministry să se unească cu biserica mama

A murit Tony Palmer 20 Iulie 2014 in accident

CITESTE mai multe detalii aici –

Tony Palmer, omul care a spus ca protestul lui Luther s-a terminat, a murit intr-un accident de motocicleta in Marea Britanie

VIDEOS de la Sola Scriptura

Stiri noi

Chemarea la unitate a carismaticilor

Transcript de Blogul Agnus Dei

Minutul 19:53

As vrea sa intelegeti si chiar un pic din istoria care sta in spatele acestui lucru pentru ca noi traim intr-o generatie nespus de importanta. Cred ca Dumnezeu m-a adus aici, la conferinta din acest an (Kenneth Copeland), in duhul lui Ilie. Dati-mi voie sa explic. Daca priviti cu atentie, duhul lui Ilie a fost asupra lui Ioan Botezatorul pentru a intoarce inimile copiilor spre parinti. Si pentru a intoarce inimile parintilor spre copii pentru a pregati calea Domnului.

Aici Episcopul Palmer face referinta la Maleahi 4:6. Pentru context, cititi  cap.4 in intregime (Vezi versetul 6) ,,Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rînduieli şi porunci, pentru tot Israelul!Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem.

Episcopul Palmer continua la minutul 25:20

Si noi stim ca profetia intotdeauna are o implinire dubla. Si stim ca Ilie va veni si inainte de a doua Sa venire. Eu am inteles ca duhul lui Ilie este duhul impacarii, pentru a intoarce inima catre inima. Este foarte important.

Stim ca in prima mie de ani a fost o singura biserica, numita Biserica Catolica. Iar cuvantul catolic inseamna universal, nu inseamna roman. Daca sunteti nascuti din nou sunteti Catolici. Ia inapoi ceea ce iti apartine. Apoi a fost impartirea la sfarsitul primului mileniu, au fost ortodocsi, rasariteni si apuseni, doua biserici.

Apoi, 500 de ani mai tarziu, il avem pe Luter si protestul. Trei biserici in 1500 de ani. Trei denominatiuni, nu 3 biserici. Apoi, de la protestul lui Luter incolo, 33,000 de denominatiuni noi. Am ajuns sa inteleg ca diversitatea e divina. Divizarea este diabolica. Slava pe care Tatal a avut-o i-a dat-o lui Isus; slava era prezenta lui Dumnezeu. Ce este Reinnoirea Carismatica? Este atunci cand experimentam prezenta lui Dumnezeu. El a spus: Le dau slava Mea. Motiv pragmatic: pentru ca ei sa poata sa fie una. Slava e ceea ce ne lipeste impreuna. nu doctrina. Daca tu accepti ca Hristos traieste in mine, si ca prezenta lui Dumnezeu este in mine si ca prezenta lui Dumnezeu este in tine, asta este tot de ce avem nevoie. Pentru ca Dumnezeu va rezolva toate doctrinele noastre cand ajungem sus. De aceea unitatea crestina este baza credibilitatii noastre. Isus a spus: pana nu sunt una ei nu vor crede. Lumea nu va crede, asa cum ar trebui, pana nu suntem una.

Teama ne tine despartiti, pentru ca teama este dovada flasa care pare reala. Pentru ca majoritatea temerilor voastre sunt bazate pe propaganda.

De ce este istoric? Pentru ca in 1999, Biserica Romano Catolica si Biserica Luterana Protestanta au semnat o intelegere in care s-a pus capat protestului.   Luter credea ca suntem salvati doar prin har si prin credinta. Dar nu e totul. Biserica Catolica credea ca suntem salvati prin fapte. Si de aici se nastea protestul. In 1999, ei au scris acest document impreuna pentru ca in bisericile protestante era mantuirea ieftina, oamenii erau nascuti din nou, dar nu erau roade deloc. Si pentru ca nici macar nu cautam roade, nu aceasta era problema, pentru ca nu erau necesare pentru mantuire. Si nu, nu sunt necesare. Dar sunt un evaluator bun daca esti salvat. Asa ca ceste doua biserici au unit aceste doua definitii. Ascultati ce spune! Citesc textul de pe site-ul catolic de la Vatican. „Indreptatirea inseamna ca Hristos Insusi este neprihanirea noastra, in care ne impartasim cu Duhul Sfant, in armonie cu voia Tatalui. Impreuna, noi, catolici si protestanti luterani, credem si marturisim ca doar prin har, cu credinta in faptele salvatoare ale lui Hristos, si nu datorita vreunui merit din partea noastra, noi suntem acceptati de Dumnezeu si primim Duhul Sfant, care ne innoieste inimile, in timp ce ne pregateste si ne cheama la fapte bune.” This brought an end to the protest of Luther. frati si surori, protestul lui Luter s-a incheiat. Dar al vostru? (minutul 25)

Acest document a fost semnat in 1999, de catre Biserica Luterana, Federatia mondiala, 5 ani mai tarziu, Biserica Metodista Mondiala a semnat aceeasi intelegere, dar pana in ziua de astazi nu avem nici un protestant evanghelic care sa se ridice si sa semneze aceasta intelegere, care sa fie de acord cu fratii nostri, ca suntem salvati prin har, prin credinta, la fapte bune. Si eu cred ca acesta e un lucru care trebuie sa fie reparat. Este o provocare pentru voi. Asa ca protestul s-a incheiat de 15 ani.

...daca nu mai exista un protest, cum poate exista o biserica protestanta? …nu mai protestam impotriva doctrinei salvarii a Bisericii Catolice. Acum predicam aceeasi Evanghelie.

Cred ca vom incepe sa vedem tot mai multi oameni chemati sa mearga in lume si sa lucreze printre biserici, in duhul lui Ilie; sa intoarca inima parintilor spre copii si a copiilor spre parinti, sa pregateasca un popor pentru Domnul. Lucrarea de impacare. Trebuie sa depunem la fel de mult efort si resurse in lucrarea de impacare, precum punem in lucrarea de evanghelizare.(????) Sau ne construim pereti fara temelie? Va provoc sa gasiti un faurator de poduri si sa il sustineti.

La minutul 27 Episcopul se roaga.

Papa Francisc se adreseaza Conferintei Copeland la minutul 28.

Dragi frati si surori, va rog sa ma scuzati pentru ca voi vorbi in italiana. Dar eu nu vorbesc limba engleza. Dar nu voi vorbi nici in italiana, nici in engleza, ci din inima. Este un limbaj mult mai simplu si mai autentic si acest limbaj al inimii are un limbaj si o gramatica speciala, o gramatica simpla. Doua reguli: Iubeste-l pe Dumnezeu mai presus de orice si iubeste-ti aproapele tau, pentru ca este fratele tau si sora ta. Si cu aceste doua reguli putem sa mergem inainte. Sunt aici impreuna cu fratele meu episcop, Tony Palmer. Suntem prieteni de multi ani. 

El mi-a spus despre conferinta voastra, despre intalnirea voastra si este placerea mea sa va salut. Un salut cu bucurie, dar si cu nostalgie. Cu bucurie pentru ca ma bucur ca va intalniti pentru a-L lauda pe Isus Hristos, singurul Domn si sa va rugati la Tatal si sa primiti Duhul. Acest lucru ma bucura pentru ca putem vedea ca Dumnezeu lucreaza in toata lumea. Si nostalgic pentru ca se intampla intre noi ce se intampla si in cartierele noastre. In cartier sunt familii care se iubesc, si sunt familii care nu se iubesc. Familii care se iubesc, si familii care se separa. Iar noi suntem putin, dati-mi voie sa folosesc cuvantul, separati. Separati, deoarece pacatul ne separa, toate pacatele noastre. Neintelegerile de-a lungul istoriei. Un lung sir de pacate comune. Dar cine e de vina? Cu totii suntem de vina. Toti suntem pacatosi. Doar unu este fara vina, Domnul.

Eu sunt nostalgic ca aceasta separare sa ia sfarsit, si sa ne aduca unire. Sunt nostalgic dupa acea imbratisare  despre care ne vorbeste sfanta Scriptura cand fratii lui Iosif piereau de foame; au mers in Egipt pentru a putea manca. Ei au mers sa cumpere. Aveau bani. Dar nu puteau manca banii. Acolo au gasit ceva mai mult decat mancare, si-au gasit fratele. Noi toti avem o moneda; moneda culturii noastre, moneda istoriei, avem atatea bogatii culturale si atatea bogatii religioase, diferite traditii. Dar trebuie sa ne intalnim unii cu altii ca frati. Trebuie sa plangem impreuna ca Iosif. Acest plans ne va uni. Plansul dragostei.

Eu va vorbesc ca un frate. Va vorbesc in mod simplu, cu bucurie si cu nostalgie. Sa lasam aceasta nostalgie sa creasca, pentru ca ea ne va propulsa sa ne propulsam unii pe altii, sa ne imbratisam, si sa-L laudam impreuna pe Isus Hristos ca singurul Domn in istorie. Va multumesc mult pentru ca ma ascultatiVa multumesc foarte mult pentru ca imi dati voie sa vorbesc pe limba inimii. SI vreau sa va cer o favoare. Rugati-va pentru mine, caci am nevoie de rugaciunile voastre. Si sa-i cerem Domnului ca El sa ne uneasca.  Haideti, suntem frati, haideti sa ne dam o imbratisare spirituala si sa Il lasam pe Dumnezeu sa desavarseasca lucrarea pe care a inceput-o. Pentru ca aceasta e minunea. Minunea unitatii a inceput. Un scriitor italian faimos, Manzoni, a scris intr-un roman; un om simplu din popor. El spune urmatorul lucru: „Niciodata nu am vazut ca Dumnezeu sa fi inceput o minune, fara sa o termine cu bine.” El va duce la indeplinire  aceasta minune a unitatii. Va cer sa ma binecuvantati, si eu va binecuvantez. De la frate la frate, va imbratisez. Multumesc. (35:20)

la minutul 38:43 Kenneth Copeland inregistreaza video mesaj pentru Papa Francisc

Draga domnule, iti multumim din strafundul inimii noastre. Toti dintre acesti lideri, reprezinta literalmente zeci de mii de persoane care te iubesc, care cred ca Dumnezeu este cu tine. Si ca raspuns la cererea ta, tocmai ne-am rugat pentru tine, si cu tine, si am facut acest lucru prin Duhul. Si credem ca am si primit, potrivit cuvintelor lui Isus din Marcu 11:24. „Orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.” Dorinta noastra, domnule, impreuna cu tine se afla in capitolul 4 al cartii Efeseni, „13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;” Multumim, domnule. Da, te binecuvantam! Primim binecuvantarea ta, este foarte importanta pentru noi. Te binecuvantam cu toata inima noastra. Te binecuvantam cu tot sufletul nostru. Te binecuvantam cu toata puterea noastra. Si iti multumim, domnule.. Ii multumim lui Dumnezeu pentru tine. Si astfel, noi toti spunem impreuna: Fii binecuvantat! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Amin! Aleluia!

Tony Palmer: „Cred ca va trebui sa vi tu la Vatican.”

Kenneth Copeland:

Voi veni. Sunt disponibil. Laudat fie Domnul! Voia Domnului sa se faca. Amin. Tony, iti multumesc, domnule. Oh, ai binecuvantat acest loc in aceasta seara.” Catre sala: „V-am spus ca nu veti uita niciodata.Va spun, va spun chiar acum: Cerul este incantat de acest lucru. Oh, multumim Doamne! Aleluia!  Stii ce ma entuziasmeaza? Cand noi am intrat in lucrare in urma cu 47 de ani, acest lucru era imposibil. Oamenii citeau acel verset si spuneau: „Da, cum sa nu! Pana vom ajunge toti la unirea credintei. Asta nu se va intampla niciodata.”

Miracolul unitatii a inceput

Episcopul Anglican Carismatic, Tony Palmer vorbește despre lucrarea de a reface unitatea creștină prin refacerea legăturilor cu Biserica Romano-Catolică.

Episcopul Tony Palmer spune despre Papa Fracisc, la minutul 12:44:

„Ce este izbitor este ca el (Papa Francisc) ne trezeste asupra faptului ca adevarata comuniune nu este painea, ci fratele.”

Apoi, Episcopul Anglican Carismatic, Tony Plamer, se refera la reforma lui Luter, cand s-a rupt de Biserica Romano Catolica ‘Rasism Spiritual’ si Episcopul Tony Palmer ne cere sa nu „continuam in pacatele parintilor nostri (i.e. separarea lui Luter si a protestantilor de Biserica de la Roma), apoi cere ca noi „sa ne oprim sa mai mergem in pacatul despartirii care a fost perpetuat in toata istoria bisericii.

Niste afirmatii INCREDIBILE!

El mai spune:

Noi suntem o generatie noua. Haideti sa luam o pozitie noua. Provoc toti liderii biseicilor sa se alature  Federatiei Mondiale a Luteranilor si Bisericii Metodiste Mondiale, care au cazut in acord si au acceptat ca protestul s-a incheiat….. este o noua zi pentru crestinism. Cum putem continua sa traim ca protestanti intr-o era post-protestanta? Noi nu suntem sincronizati cu realitatea.

Haideti sa ne trezim si sa ne unim, pentru ca lumea sa creada ca Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume si ii iubeste pe ei la fel de mult ca pe propriul Lui Fiu.”

continua:

Si haideti sa incepem o epidemie de dragoste si unitate, in randul crestinilor din toate denominatiunile. In numele lui Isus, mergeti si contaminati (infectati) lumea.”

Reclame

Cristian si Cristiana Vaduva Vol. 7 – ‘Spala-Mi Inima’ Noul album de la Speranta

Un album frumos cu cantece minunate! Dumnezeu sa binecuvanteze familia Vaduva!

Pentru cei din diaspora, albumul se poate comanda aici – http://www.amazon.com

VIDEO by Sperantamedia

Speranta si Prietenii vol.15 din Israel

Speranta vol 15

VIDEO by Sperantamedia

Mina Ianovici – AI MILĂ, DOAMNE, DE ROMÂNIA!

Romania Hai ridica-te Catalin CiuculescuPhoto –  Catalin Ciuculescu – Romania, hai ridica-te

Ne uităm cu toţii cu uimită durere spre ţara noastră şi vedem cum se alege praful de ea, în mâinile celor care i-au prins hăţurile.

Îmi pun întrebarea cum o fi corect să procedezi când cei care ţin frâiele ţării tale mint cu nonşalanţă? Ce trebuie să faci când vezi cât se fură în jurul tău, când oameni care teoretic trăiesc din salarii strâng averi uriaşe? Când legile ţării tale sunt date în aşa fel încât cel care trăieşte bine să trăiască şi mai bine, iar cel care trăieşte rău să trăiască şi mai rău? Ce trebuie să faci când vezi că, după ce s-a furat aproape tot de pe pământ, unii şi-au dat seama că se mai poate fura în continuare şi din pământ? Când ţara noastră, frumoasă, primeşte deşeurile chimice ale altor state, că aşa dictează unele interese?

Nu se mai fură pe ascuns, se fură pe faţă. Nu se mai minte cu jenă, se minte cu tupeu. O reţea uriaşă de neamuri, interese, cumetrii a pus stăpânire pe ţară. Îi vedem cum mint, cum se îmbogăţesc şi nu facem nimic. Când cineva atacă dreptul nostru, ne-am învăţat unii pe alţii să ducem un cadou. Nemţii fac reclamaţie. Noi nu avem la cine.

Se fură de la stat, adică de la noi toţi. Statul a ajuns cel mai prost proprietar din câţi există. Pierde în permanenţă, când cumpără ceva, cumpără la suprapreţ, mereu i se fură câte ceva şi nu zice nimic. Se vor înmulţi taxele. Bugetarii, săracii, pensionarii , cei cu întreprinderi mici vor scotoci prin buzunare să-şi plătescă dările către stat.

Dacă ne trezim peste 10 -15 ani şi ne vom urni să facem ceva, vom constata că tot ce a mai rămas din ţară sunt datoriile şi contractele pe termen lung, prin care alţii vor lua în continuare ce se mai poate lua.

Pentru ţărişoara noastră în care noi vom îmbătrâni, ne vom pensiona şi vom muri, în care vor trăi copiii noştri (că doar n-or emigra toţi) nu putem face nimic?

Într-o ţară prost condusă lucrurile funcţionează numai în mod aparent. Se fac mereu împrumuturi cu precădere de pe piaţa externă, dar despre scadenţă nu se spune nimic. Cum vor arăta vieţile noastre într-o ţară spoliată şi datoare, obligată să respecte contracte păguboase, care au fost semnate de cei dispuşi să îşi vândă ţara pentru a se îmbogăţi ei?

Mă întreb care e atitudinea corectă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor? Ce e drept să facem? Ştiu că trebuie să ne rugăm, dar dacă ne intră un hoţ în casă nu îl lăsăm în pace şi ne rugăm să nu ne ia nimic. Facem ceva. România e ţara noastră, a copiilor noşti, a nepoţilor noştri. Nu e drept să ajungem un popor de bătrâni singuri, fiindcă ceilalţi au plecat, că ţara lor nu le-a oferit nicio şansă. Trăim o aşa zisă democraţie. Tu eşti de acord cu ce se întâmplă în ţară? Oare nu mai e nimeni care ajungând la conducere să fie interesat de oameni? Voi vedeţi că noi nu ne mai acordăm nicio şansă? Cine credeţi că ne va ajuta? Cineva din afară? Nu vi se pare că avem o datorie şi faţă de ţară? Când o vom împlini?

Mina Ianovici

ROMANIAPhoto credit Stana Ioan

VIDEO Horia Roman Patapievici – Conferinţa Edictum Dei „Dumnezeu și experiența modernității” Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

photo credit  Conferinta EDICTUM

Civilizatia modernitatii

Exista, neindoielnic, o civilizatie a modernitatii. Civilizatia modernitatii este civilizatia pe care o vedeti astazi raspandita peste tot. In Africa o vedeti, in Australia o vedeti, in Asia o vedeti, in extremul orient, in Asia de Sud Est, in Europa, in Statele Unite, in America de Sud, peste tot. Este prima civilizatie care s-a raspandit riguros peste tot. Acest lucru a fost cu putinta numai si numai pentru ca acest peste tot a fost facut cu putinta. Peste tot inseamna oriunde in spatiu. Oriunde in spatiu inseamna totalitatea globului, ceea ce nu este de loc evident, pentru ca pana la civilizatia modernitatii nici una nu a mai cunoscut totalitatea globului terestru. Si o a doua totalizare , un al doilea peste tot, care este foarte paradoxal, este peste totul temporal.

Civilizatia modernitatii este prima care realizeaza o unificare temporala a istoriei. Prin istorie, nu inteleg numai civilizatiile istorice, cele care au aparut,sa zicem, cu 4,000 de ani inainte de Hristos, sub forma marilor civilizatii antice incoace. Ci ma refer la istoria omului pe acest pamant. Prima civilizatie care a reusit sa identifice in chip istoric, ceea ce inseamna printr-o constiinta istorica adecvata, care restituie cel mai indepartat trecut, contextul lui de cel mai indepartat trecut, si nu proximitatii contemporane comunitatii care il judeca. Aceasta constiinta istorica este o achizitie care e tipica civilizatiei modernitatii. E foarte recenta, de fapt. Nu o puteti duce mai departe de jumatatea secolului al XVIII-lea, astazi este un dat fundamental al constiintei moderne oriunde pe suprafata pamantului, pentru toti participantii la aceasta civilizatie. Si ea a reusit, aceasta constiinta istorica, sa unifice temporal  umanitatea. Deci, civilizatia modernitatii s-a putut raspandi peste tot pentru ca mai intai a putut sa opereze doua unificari fundamentale: Unificarea spatiala, a pamantului, si unificarea temporala, a istoriei.

Noi, astazi, avem o reprezentare principial adecvata pentru civilizatia chineza clasica, pentru civilizatia egiptului, pentru civilizatia sumeriana, pentru civilizatia acadiana, pentru precolumbieni samd. Tine de bagajul general al oricarui om care tine , care apartine acestei civilizatii a modernitatii. Vreau sa definesc civilizatia modernitatii pornind de la exceptia pe care ea o reprezinta. Pentru ca, in ansamblul civilizatiilor, si cand spun civilizatii, ma refer la mari civilizatii, ceea ce inseamna mari culturi. China reprezinta o mare, coplesitoare, formidabila  cultura. India este o mare, coplesitoare, formidabila  cultura. Sunt multe marile civilizatii care au dat nastere unor mari culturi. Ceea ce tine de marile beneficii ale civilizatiei modernitatii este ca orice locuitor al acestei planete, numita civilizatia modernitatii, se poate bucura de cultura oricareia dintre culturile marilor civilizatii care au existat pe acest pamant. Ei bine, exceptia civilizatiei modernitatii tine de insasi esenta ei. Pentru ca, regula pentru oricare dintre marile civilizatii era o perioada de formare, crestere, atingere a unei formule, care este formula clasica ale acelei civilizatii, formula pe care usor o puteti identifica, bunaoara, aducand in mintea dvs. un artefact la intrebarea: Cum arata Egiptul? Si imediat vine o imagine care este legata de una artefact, care il stiti, si acel stil este stilul civilizatiei egiptene. Acum, ca tine de dinastis XVIII-a si ca este a lui Ahnaton, fostul nume al Menofis IV-lea, ori ca tine de Ramses, o generatie/dinastie mai tarziu, toate astea nu sunt semnificative pentru ca exista o clasificitate a reprezentarilor stiliste egiptene, care face ca usor sa pui degetul mental pe forma clasica a acestei civilizatii. La fel este pentru India, la fel este pentru Japonia clasica, la fel este pentru Islamul clasic, samd.

Prin urmare, civilizatiile, cresc, isi gasesc o forma de expresie clasica, se odihnesc in aceasta clasicitate a proprii reprezentari, dupa care se atrofiaza,  se dizolva, sunt cucerite, distruse sau omor de la sine. Asta este mersul oricarei civilizatii. Intr-o reprezentare pe acei dintre dvs. care au o cultura stiintifica, in acea reprezentare standard este o crestere, apoi stabilizarea pe un palier, dupa care sunt mai multe variante de disparitie. Civilizatia modernitatii este o exceptie, pentru ca este o civilizatie care nu are un singur stil, are mai multe. Tipul clasic al greciei il puteti identifica vizual foarte usor. Grecia este in reprezentarile ei, indiferent de stilurile care s-au succedat. In timp ce goticul, romanicul, barocul, neoclasicul sunt stiluri foarte deosebite, civilizatia modernitatii este o civilizatie care are multe stiluri, nu unul singur. Deci este ceva care nu poate fi epuizata printr-o singura forma de clasificare a propriei ei forma de expresie. Iti trebuie ceva mai mult.

In plus, este o civilizatie in care a inventat forme de economie, a inventat forme politice, a inventat forme militare care i-au permis o crestere a prosperitatii, cu totul fara precedent, a permis o cucerire militara a lumii si o exploatare colonialista a lumii, prin imperialism, samd, cu totul fara precedent, pentru ca a fost la scara intregii lumi. Si a construit forme politice, care astazi, chiar si cand sunt contestate, reprezinta, de fapt, forma standard pentru orice regim politic imaginabil. Cei care sunt impotriva democratiei functioneaza in perimetrul reprezentarilor democratice. Cei care sunt impotriva liberalismului functioneaza in interiorul reprezentarilor liberale. De fapt, civilizatia modernitatii este atat de puternica si atat de cuprinzatoare prin institutiile pe care le-a creat, incat in interiorul ei, a gandi impotriva ei inseamna a gandi ca ea. Asa cum Sartre, la inceputul anilor ’60 spunea: „La Marxism nu exista alternativa,” imi vine sa-l parafrasez, ca sa rad putin de el: „Nu la Marxism, nu exista alternativa. La civilizatia modernitatii  nu exista alternativa.”

Acum, am reusit sa va spun ceva despre civilizatia modernitatii, afirmand despre ea ca este instalata de-ndata ce se manifesta ca ea insasi, in exceptie. Nu prea, pentru ca trebuie sa mai facem un pas, si pasul acesta am sa-l fac lateral. Am sa avansez spre obiectul meu din laterala. Si anume, vreau sa va citesc, ca sa ne amuzam. Am ras de unul singur cand v-am ales citatul asta. Am ales o apreciere legata de civilizatia occidentala care vine de la partidul comunist chinez. in 1992, la Congresul al XIV-lea a partidului comunist chinez, in fata comitetulu central a fost produs un raport pe care comunistii l-au cerut,  referitor la conditiile necesare  ale obtinerii unei cresteri economice sustenabile. Suntem in jargonul progresist. ‘Cresterea economica sustenabila.’ Si in acest raport, apar 3 concluzii. Tineti-va bine.

  1. In primul rand, drepturile de propietate. Suntem in China, 1992, raport catre comitetul central al partidului comunist chinez.
  2. Legea, ca element de protectie pentru indivizi.
  3. O morala, ca sprijin pentru drepturile de propietate si pentru libertatea schimburilor.

Pare straniu. Dar sa vedeti cat de straniu e in 2003, cand intr-un raport tot oficial, unc ercetator al academiei chineze de stiinte sociale (care-s anonimi, pentru ca e un raport) spune asa: „La inceput, am crezut in cercetarea noastra, ca motivul ascendentului occidentului asupra lumii erau armele mai puternice decat ale noastre. Apoi, ne-am gandit la faptul ca occidentul a avut parte de sisteme politice mai bune. Apoi, am cercetat sistemul economic. Dar in ultimii 20 de ani, am inteles in urma cercetarilor noastre ca in centrul culturii occidentale este crestinismul. De aceea a fost occidentul atat de puternic. Fundatia moral-crestina a vietii sociale si culturale, a facut posibile aparitia capitalismului si apoi tranzitia plina de succes la o politica democratica in tarile occidentale.

In fine, in 2006, tot un cercetator de la un institut de-a lor, de la academie, spune ca un rol decisiv, si va rog sa intelegeti cuvant, sa percepeti cuvant cu cuvant, ce spune omul acesta:

Un rol decisiv catre acceptarea de oameni a pluralismului in societatea si politica occidentului a fost jucat de intelegerea crestina a transcendentei. Doar daca acceptam aceasta intelegere a transcendentei, drept criteriu, (este vorba despre intelegerea crestina a notiunii de transcendenta), vom putea pricepe intelesul real al unor concepte precum cele de libertate, drepturi ale omului, toleranta, egalitate, dreptate, democratie, domnia legii, universalitate si protectie a mediului.

Evident ca acest sir raspunde problemelor care le au oamenii in societatea chineza. Distrugerea mediului este un fapt acolo. Deci, sunt preocupati cum sa dezvolte o atitudine de protectie a mediului. Dar faptul ca acest cercetator chinez, care nu poate fi banuit de simpatii prooccidentale sau de ceea ce in ochii postmodernilor de astazi  a devenit eroarea categoriala majora- europocentrismul. Sau prin extensie, falocentrismul pentru barbatii care vorbesc sau logocentrismul, pentru cei care folosesc ratiunea pentru a intelege lucrurile si nu stiu ce intuitie si empatie, samd. Nu poate fi banuit de nici un astfel de occidentalcentrism sau europocentrism sau crestinocentrism. Nu. Este cercetarea unor oameni pragmatici, care in rapoarte confidentiale  catre sefii lor, pe linie de partid, au incercat sa mearga la radacina lucrurilor. Si din punctul de vedere al unui chinez, de la inceputul secolului XXI, miezul lucrurilor este intelesul crestin al notiunii de transcendenta.

….notiunea unui Dumnezeu transcendent
este foarte greu de explicat unei culturi de tip China.

Ca anume, aceasta notiune i-a starnit interesul cercetatorului sau grupului de cercetatori chinezi nu este o intamplare. Pentru ca stiti foarte bine, din tratatele din istoria religiilor, ca ca notiunea unui Dumnezeu transcendent  este foarte greu de explicat unei culturi de tip China, pentru ca acolo nu a fost elaborata o structura mentala, pentru care aceasta notiune, notiunea de Dumnezeu transcendent, sa fie usuala. Ce inseamna, ca nu a existat o structura mentala? Voi folosi, mai incolo, aceasta notiune si vreau sa o explic rapid. Prin analogie, cu un calculator. Ca un calculator sa mearga, aveti nevoie de un hard (drive) si aveti nevoie de un limbaj de operare. Limbajul de operare este baza, care imi permite mie ca utilizator, dialogul cu el. Altfel, nu se intampla nimic. Deci, structura lui de inteligenta artificiala este formatata, este facuta accesibila in datele ei, si in posibilitatile ei de functionare, de un limbaj de operare.

Ei bine, o notiune, precum aceea de Dumnezeu transcendent, este o notiune care formateaza mintea. Creeaza in minte anumite structuri operationale, care apoi merg, nu numai pe gandirea unui Dumnezeu transcendent , ci pot fi folosite in multe alte locuri. Voi reveni la acest exemplu, cand voi da un citat din Constantin Noica, din cartea lui din 1988, ‘Dignitatea Europei’. (18:55)

Conferinta a avut loc
Joi, 13 Martie
7:00pm in UTC+02
Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Strada Mihail Kogălniceanu 1, 400084 Cluj-Napoca

Conferința EDICTUM: Dumnezeu și experiența modernității
Conferențiar: Horia-Roman Patapievici
13 Martie 2014, orele 19:00 Str. Mihail Kogalniceanu, nr. 3
sala Auditorium Maximum

VIDEO copyright © http://predic.ro

Mă pierd, ca să câştig pierduţii, cu barca pe Nil la nubieni şi la muntele Sinai cu beduinii – Misionarul Român din Egipt – Partea 1-a (Logos Podcast)

 

Alte Emisiuni –

  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)
  3. Despre Trinitate (3)

Emisiune radio realizata de Dan Miclea (Nu mai este disponibila)

(Transcript de Blogul Agnus Dei):

Invitatul nostru de astazi este un misionar plecat in misiune in Egipt. Nu-i vom folosi numele adevarat din motive de securitate. Ne va povesti cateva lucruri din misiune si felul in care Dumnezeu lucreaza acolo.

Misonarul:
Am studiat in Europa la un seminar teologic, unde Dumnezeu m-a pregatit si m-a echipat ca sa pot misiona intr-o cultura Nord Africana. De 7 1/2 ani Il slujesc pe Dumnezeu acolo, in Nordul Africii, in tara Egiptului si a fost o binecuvantare sa vad cum Dumnezeu mi-a demonstrat faptul ca chemarea pe care mi-a dat-o El, nu vine de la oameni, ci vine de la El.

Intr-una din diminetile in care petreceam timp cu Dumnezeu, Dumnezeu ma provoaca prin cuvantul  Sau, prin 2 Petru 3:11-12 unde Scriptura spune ca „totul din jurul nostru o sa piara. Totul o sa fie distrus. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea lui Dumnezeu.” M-am oprit si mi-am zis: „Doamne, iti astept venirea. Dar ce fac eu Doamne sa-ti grabesc venirea zilei Tale? Si tot Dumnezeu imi raspunde printr-un alt pasaj din sfanta Scriptura,  in Matei 24:14 unde spune ca Evanghelia aceasta a imparatiei lui Dumnezeu, va fi propovaduita in intreaga lume, ca sa slujeasca de marturie tuturor natiunilor. Apoi va veni sfarsitul.

M-am intrebat: „Doamne, oare sunt in lumea aceasta, oameni care mor inca fara Tine? Oare sunt in lumea aceasta, oameni care n-au vazut o pagina a sfintei Scripturi? Si misiunea cu care lucrez la momentul actual m-a informat despre situatia actuala a lumii, despre fereastra 10/40. Astazi, avem peste 1000 de triburi si grupuri etnice, inca neevanghelizate. Zeci de mii de oameni care mor fara Hristos.

Dan Miclea: Am inteles ca ai simtit prima data chemarea de la Dumnezeu. Dar de ce Egipt, o tara musulmana?

Misionar: Preponderent musulmana, 80%.  Eram in anul doi, la seminarul teologic si ma intrebam: „Doamne, unde vrei sa ma folosesti? Vrei sa continui sa merg intr-o natiune cu Evanghelia sau vrei sa predic Evanghelia intr-un loc in care oamenii n-au auzit inca despre Tine. Sunt multi care n-au auzit acolo si mor fara Tine.” Si am zis: „Daca asta e voia Ta, pune-mi o tara, pune-mi o pasiune deosebita in inima mea, pentru o tara unde vrei sa ma folosesti dupa graduare. Si intr-una din dimineti, in inima mea, o pasiune nebuna pentru Egipt a inceput si din acea zi am inceput sa ma rog pentru Egipt. Ma rugasem un an de zile, in fiecare zi, pentru tara Egiptului. Si acea pasiune a inceput sa creasca si mai mult in inima mea. M-am dus la pastorul meu si i-am impartasit viziunea, ca Dumnezeu ma cheama in misiune in Egipt. Si fratele pastor mi-a zis: „Hai sa-L punem pe Domnul la incercare. Il intrebam 2 lucruri, ca Dumnezeu sa ne demonstreze chemarea care ti-a dat-o, prin [aceste] trei lucruri.” Si am intrebat pe Dumnezeu 3 lucruri si ne-am rugat si in aceeasi saptamana, Dumnezeu a facut ca viziunea pe care mi-a aratat-o sa devina o realitate; sa fie demonstrat faptul ca, da, chemarea vine de la El. A trebuit sa am binecuvantarea episcopului tarii dinc are vin, binecuvantarea parintilor mei si organizatia misionara cu care am mers trebuia sa fie de acord. In aceeasi saptamana, toate 3 lucrurile s-au implinit. Fratele pastor a zis, daca Dumnezeu a demonstrat ca chemarea asta vine de la El, cine sunt eu sa lupt impotriva lui Dumnezeu. Iti dau binecuvantarea si te sustin in misiune. Si asa am ajuns in Egipt, in Nordul Africii.

photo credit anobelodisho.com

Ma pierd, ca sa castig pierdutii

Cand am ajuns in Egipt, fratele m-a dus intr-un apartament foarte ingust. Am urcat la al 4-lea etaj, cu geanta in mana, singur, pe masa era lapte, paine si branza. Fratele imi zice: „Asta e mancarea ta pentru urmatoarele zile, noi tinem legatura maine. Dimineata m-am trezit, m-am uitat la banane, am zis, „Bananele arata bine.” Laptele l-am aruncat, ca am vazut ca e lapte de camila. Branza am aruncat-o, am crezut ca era branza de camila.” Din motive de securitate nu puteam sa stau cu ei in acea seara. Si am stat singur pentru cateva zile, dupa care am intalnit liderii echipei si am inceput sa ne implicam in lucrare. Vorbeam in limba engleza. Se vorbeste foarte mult in Egipt engleza, franceza. Apoi, primii 3 ani de zile am inceput sa invat limba araba.

Imi aduc aminte ca am fost intalnit pe strada, chiar in primele zile de misiune, acolo in Egipt, vroiam sa explorez tara. Ieseam in strada cum sunt oamenii, cum e cultura, am fost oprit pe strada si intrebat daca sunt crestin si daca as putea sa le spun ceva despre Hristos. Un tanar imi zice: „Eu Il visez pe Hristos de 2 ani de zile. Tu n-ai putea sa-mi spui ceva despre Hristos?” Si am avut vreo 3 cazuri in care oamenii m-au oprit pe strada si m-au intrebat daca sunt crestin. O binecuvantare pe care o avem acolo este faptul ca suntem straini. Egiptenii nu au incredere in Egipteni. Ei, mai degraba s-ar apropia de un strain si si-ar descarca inima si durerile si ingrijorarile si dubiile care le au, cu privire la Islam. Dar lucrul asta n-ar face niciodata cu crestinii Egipteni. Asa ca e o mare binecuvantare sa fim straini si sa putem sa-L reprezentam pe Hristos, acolo in Nordul Africii, printre musulmani, fiindca ei au incredere in noi.  Si am aflat istorii care n-au fost spuse nimanui. Au zis: „Istoriile pe care ti le spunem tie sunt istorii pe care noi nu le-am spus la nimeni.

Am inceput sa cunosc oamenii. La inceput, ma pierdeam foarte usor prin Cairo. Cairo are 20 de milioane de oameni si este cel mai mare oras african. Sunt si vreo 2 milioane de refugiati Sudanezi, Sirieni, foarte multi oameni sunt si ma pierdeam foarte usor. Cand ma pierdeam, ma apropiam de un tanar si il intrebam de directii, cum s-ajung acasa. Cand il intrebam directiile, ma intreba de numarul de telefon si daca am putea sa ne intalnim la o cafea. Cu fiecare prieten pe care mi-l faceam, ii vesteam Evanghelia. Adeseaori ma pierdeam intentionat in Cairo, ca sa ma apropii de cineva, sa-l pot intreba directiile, cum sa ajung acasa. Unii ma luau cu masina, altii mergeau cu mine chiar cu metroul sau transportul public pana la usa casei. Si intre timp, aveam sanse sa-l cunosc si sa-i ofer sansa sa ma cunoasca. Schimbam numerele de telefoane si ne intalneam la o cafea. Si in felul asta vesteam Evanghelia. Prima mea misiune se numea: „Ma pierd ca sa castig pierdutii.”

Perioada aceasta a tinut vreo 6 luni, la inceput. Intre timp m-am implicat activ si intr-o biserica locala evanghelica de arabi, unde fratii de la misiunea cu care lucrez mi-au spus: „Sa nu le spui la nimeni ca esti misionar aici, fiindca sunt frati care lucreaza cu guvernul si ar putea sa ne toarne.” Prima intrebare care am fost intrebat cand am pasit in biserica aia de frati: „Frate, esti misionar?” Ce sa le spun? Fratii imi zic sa nu le raspund la intrebarea asta. Le-am zis: „Daca Domnul Isus Hristos ti-a schimbat viata si locuiesti aici in Egipt, trebuie sa spui altora ce a facut Domnul in viata ta. Daca Domnul Isus Hristos ti-a schimbat si ti-a transformat viata si tu mergi in Sudan, in tara vecina, tu trebuie sa spui altora ce a facut Dumnezeu in viata ta. In felul asta, traiesti o viata autentica de crestin.” Si mi-au zis: „Gata, te-am inteles cine esti.”  Nu le-am mai spus nici ca sunt, nici ca nu suntmisionar.

Am inceput sa lucrez cu tinerii. Fratii din biserica m-au vazut foarte activ in evanghelizarea musulmanilor si mi-au zis: „De ce nu impartasesti cu tinerii nostri cateva din experientele tale? Poate si ei se implica in Evanghelizare.” Si intr-una din zile, deja incepusem sa predic la adunarile de tineret si unul dintre tineri se apropie de mine, un frate doctor si imi zice: „Nu e periculos sa faci tu ceea ce faci aici in tara noastra? Nu-i periculos sa predici Evanghelia?” Si am zis, „E foarte periculos.” Baiatul asta vroia sa vada ce se afla dincolo de vestirea Evangheliei, fiindca Egiptenii nu o fac. Se tem de persecutie, de inchisoare, se tem sa fie batuti, sa fie amenintati cu moartea. Sunt niste lucruri reale. Am fost amenintati cu moartea de cateva ori de musulmani, prin telefon. Am avut o sora care a stat in inchisoare o saptamana de zile pentru ca a dat o Biblie cuiva. Am avut o intreaga echipa care a fost expulzata din tara. Am avut un frate care a intrat in Egipt si  i s-a spus: „Din motive de securitate, nu poti intra in tara asta.” Deci, va dati seama…

I-am zis acelui tanar: „E foarte periculos sa faci ceea ce fac eu, daca nu lucrezi cu Dumnezeu. Dar, daca ai sa fi intr-o buna relatie cu Domnul, Duhul lui Dumnezeu o sa-ti dea intelepciune cand sa vorbesti, cand sa taci. Cand sa mergi si cand sa te opresti.” Si tanarul acela, pentru prima data in viata lui, intr-o saptamana de zile a predicat evanghelia la 7 musulmani. Ma suna: „Vreau sa te intalnesc. Multumesc mult pentru provocarea care mi-ai facut-o la biserica saptamana trecuta. Vreau sa te intalnesc, sa-ti spun ce a facut Dumnezeu saptamana trecuta.” Imi zice: „Eram intr-un autobuz si simteam cum Duhul lui Dumnezeu imi spune, ‘Tu vezi musulmanul din viata ta? E un musulman radical. Du-te si spune-i despre Mine.'” Si statea tanarul asta crestin si zice:  „Doamne, nu pot. Tu vezi ca asta-i musulman radical. Asta ma loveste odata si sunt traznit. Nu pot sa merg.” Si Duhul lui Dumnezeu ii zice din nou: „Du-te si spune-i despre Mine.” Coboara fratele crestin din autobuz impreuna cu musulmanul, se apropie de el si il intreaba: „Tu ai auzit ceva despre Hristos? Despre Issa, la care acela ii zise: „Il visez de ceva vreme. Spune-mi mai mult despre El.” Iata, omul ala musulman a primit o Biblie si si-a dedicat viata Domnului. O minune s-a intamplat, lucruri care nu se intampla in fiecare zi. Asa l-a incurajat Dumnezeu pe fratele asta crestin ca a inceput sa predice Evanghelia in fiecare zi de atunci, ceea ce ne-a inspirat pe noi, ca organizatie misionara sa fondam o scoala de misiune.

Noi am zis: „Noi, misionarii venim si plecam, dar ce ramane in spatele nostru?” Si am facut o noua scoala de misiune care se numeste ‘New Generation Ministry’, unde in 2 ani de zile am antrenat 60 de studenti, bine echipati si pregatiti. Ei pot predica Evanghelia in Egipt. Niste marturii extraordinare cand s-au intors tinerii din campul misionar, din satele lor, din orasele lor, din comunitatile lor. Si Dumnezeu incepuse sa dezvolte si mai mult lucrare de predicarea Evangheliei in Nordul Africii.

photo credit www.artfinding.com

Vestind Evanghelia triburilor de beduini si nubieni

Am avut sansa sa putem predica Evanghelia si triburilor. Sunt triburile de beduini si triburile de nubieni in Nordul Africii. Impreuna cu doi frati din Sacramento, California, un frate Roman care e de 25 de ani aici, in Statele Unite, a lucrat cu noi in Egipt pentru  ani si un alt frate American. Noi trei impreuna am decis sa luam o barca veche. Barca era ca aceea cu care mergea Domnul Isus, e cu panze. Daca era vant, mergea. Daca nu era vant stateam si noi pe Nil.

Si am mers pe Nil 5 zile. Ne-am oprit din sat in sat, dorind sa predicam Evanghelia celor care n-au auzit despre Hristos. Am pasit intr-un sat de nubieni. Femeile lucrau in gospodariile lor, copiii cand ne-au vazut au inceput sa se ascunda sub poalele mamelor. Pe la mijlocul satului am vazut un barbat, unicul barbat pe care l-am vazut pe acolo. L-am intrebat cine este, ne-am prezentat, ca vrem sa cunoastem cultura, ca suntem interesati in cultura lor. Barbatul acela ne invita in familia lui. El era liderul acelui trib de nubieni. Ne-a invitat in familie, si-a invitat sotiile. Avea vreo 4 sotii, cu 20 de copiii. Toti erau in jurul nostru cu gurile cascate: „Oare cine sunt astia si cu ce au venit ei la noi?” I-am intrebat: „Ce ati auzit voi despre Hristos? Natiunea voastra, nubienii, au fost crestini. Prin secolul VII, VII ati fost convertiti la Islam. Parintii vostri, bunicii vostri au fost credinciosi. Ce stiti voi despre Hristos?”

La care, asta mi-a zis: „Am auzit ca Dumnezeul vostru este mort. Am auzit ca Dumnezeul vostru a murit.” Asta e tot ce stiau ei despre Hristos. La care i-am zis: „Da, ati auzit o parte a istoriei. Lasati-ma sa va spun toata istoria. El a murit, dar a treia zi a inviat din morti.Si El astazi este viu si faptul ca va iubeste  si este viu, El ne-a trimis pe noi la voi cu vestea asta imbucuratoare ca vrea sa va dea pace. Vrea sa va umple inima de bucurie. Vrea sa va scrie numele vostru in Cartea Vietii.” Doi tineri in calatoria aia misionara au ingenunchiat, s-au uitat la mine si m-au intrebat: „Spune-ne, ce sa facem ca sa avem si noi viata vesnica.” Oameni flamanzi, oameni care n-auzisera de Isus Hristos. Noi fuseseram primii crestini care am calcat pe acele pamanturi. Evanghelia aceasta a Imparatiei lui Dumnezeu va fi propovaduita in intreaga lume ca sa slujeasca ca marturie tuturor natiunilor si atunci va veni sfarsitul. Iata, viziunea asta devenise realitate. Capatase contur, vedeam Evanghelia lui Hristos ajungand intr-o natiune, intr-un trib care era departe de Hristos. Si astazi, Biblia nu este tradusa in limba nubiana. Avem frati si surori care lucreaza la traducerea Bibliei in limba lor. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa poata biencuvanta acesti frati, ca cat mai curand sa vedem Biblia, in sfarsit in mana nubienilor.

Dumnezeu ne-a binecuvantat si ne-a oferit sansa sa ajungem cu Evanghelia si la triburile de beduini, care sunt localizati pe muntele Sinai, intre Marea Rosie sunt triburi nomade care traiesc intr-o cultura care dateaza inca acum 1500 de ani in urma. Ei au oile lor si turmele de camile, au femeile, copiii, corturile si asa merg din loc in loc si se opresc pentru cateva luni intr-un loc, dupa aia merg in alt loc. A trebuit sa ajungem la ei cu masina, in cel mai apropiat oras de acolo. Era o distanta de vreo 8-9 ore cu masina pana in oras. Apoi, din cel mai apropiat oras de unde sa ajungem la munte, iar apoi la locul unde sunt localizati ei, a trebuit sa mergem 2-3 ore cu camila. Am avut o echipa de 7 persoane. Barbatii au lucrat cu barbatii si femeile cu femeile in tribul ala. Acei oameni nu stiu nici sa citeasca, nici sa scrie, asa ca a trebuit sa le dam Biblie audio. I-am intrebat daca vor sa primeasca un cadou si toti erau entuziasmati, ca ce un cadou au, ca nu mai vazusera nici un aparat audio pana atunci si astfel le-am oferit Biblia. Am petrecut cu ei vreo 3 zile. In fiecare zi ne uitam in jur si copiii si oamenii maturi ascultau Biblia cu aparatele alea audio in urechi. Am avut sansa ca sa urcam si muntele Sinai. Pe munte, iarasi am intalnit diferite triburi. A fost o binecuvantare extraordinara sa vezi oamenii acestia care au auzit despre Hristos pentru prima data si ei.

Intre timp, seara, cand am venit in oras, am intalnit doi tineri care erau din Cairo. M-au intrebat de unde sunt, ce fac in tara Egiptului, ce am studiat.. Le-am zis ca am studiat ceva psihologii, consiliere psihologica, la care asta se uita la mine si imi zice: „Eu am o  problema si eu cred ca tu ma poti ajuta.” L-am intrebat: „Care ti-e problema?” „Eu nu pot dormi noaptea.” „Dar ce faci inainte de a pleca la culcare?” „Adeseori ma uit la filme. Imi plac filmele de groaza.” I-am explicat cum ultimile lucruri pe care le faci inainte de a pleca la culcare ne pot afecta drastic siguranta somnului. „Renunta la aceste lucruri si vei dormi bine.” La care-mi zice: „Nu cred ca din cauza filmelor eu nu pot dormi bine.Eu aud voci afara. Eu cand ies afara, nu-i nimeni. Eu aud ca cineva imi bate la usa. Deschid  usa, nu-i nimeni. Cineva imi bate la geam. Deschid geamul, nu-i nimeni.” I-am zis: „Dragul meu, asta nu e o problema de ordine psihologica. E o problema spirituala. Si daca tu nu o sa ceri protectie in sangele Domnului Isus Hristos inainte de a pleca la culcare, sa stii ca n-ai sa poti dormi bine.” La care imi spune: „Eu nu pot. Sunt musulman, eu nu cred in numele asta.” „Nu-mi pasa cine esti tu,” i-am zis, „tu m-ai intrebat ce sa faci tu, ca sa dormi bine.” Asta se uita la mine si imi zice: „Da-mi numarul tau de telefon. Am sa te sun si sa-ti spun daca este putere in numele ala sau nu.” A trecut o luna, o luna jumate dupa care primesc un telefon. Imi zicea in araba: „Eu sunt acum in Cairo, unde esti? Vreau sa te intalnesc.” L-am intalnit, se uita tanarul acesta la mine si imi zice: „Spune-mi mai mult despre acel nume. In momentul in care m-am rugat in numele Lui, am putut dormi bine.”

Dupa ce ne-am intors in Cairo am avut sansa ca sa pot lucra si cu studentii. Am intrebat: „Ce sa facem ca sa putem lucra aici?” Noi ca si organziatie misionara nu suntem inregistrati acolo. Lucram cu Operation Mobilization si OM este partea integrala a bisericii. Suntem devotati ca sa intarim biserica si sa mobilizam frati si surori din toate sferele vietii in misiunea mondiala. Noi vrem instruire de calitate si trimitem in scurte si lungi calatorii misionare in echipe internationale pe uscat, sau pe mare, sa distribuie literatura crestina, sa contribuie la dezvoltarea comunitatii internationale,  prin proiecte de dezvoltare si ajutor si sa predice Evanghelia prin metode practice adaptate intelept la cultura locala in vederea plantarii de noi biserici. Asta e- cine suntem noi si ce lucram.

M-am intrebat: Doamne, ce as putea eu face, ca sa traiesc in cultura asta  si sa nu fiu banuit ca sunt misionar. Am decis sa devin student. Imi luase deja doi ani de zile si am aplicat la universitate acolo si am fost acceptat. Am inceput sa studiez la facultate. Primii doi ani de zile am studiat limba araba. Exact in prima saptamana cand am ajuns in Cairo am inceput sa studiez intensiv limba araba si primii doi ani de zile am studiat limba araba. Si am putut studia cu studentii care studiau limba araba si cu profesorii musulmani. Dupa 2 ani de zile am studiat in universitatea americana de acolo, studiind ‘Human Resources Management’- managementul resurselor umane.

Intr-o zi, imi aduc aminte ca profesorul nu venise la una dintre sesiuni si studentii s-au adunat in jurul meu, studentii musulmani egipteni. Si m-au intrebat: „De ce nu te convertesti la Islam? Islamul este cea mai buna religie din aceasta lume. Mohamed este ultimul profet. Ce-ai sa spui profetului Alah intr-o zi, cand o sa-ti spuna: ‘Ai avut sansa sa o faci si nu te-ai convertit.'” Stiind faptul ca musulmanii n-au nici o siguranta a mantuirii, ca in una din cartile musulmane, pe nume Hadit, o zicala a profetului Mohamed, este scris ca daca esti cu un picior in paradis si cu unul in afara paradisului, nu esti sigur ca ai sa intri in paradis fiindca Alah este cel mai mare inselator si face ce vrea el cu un bun musulman. Deci musulmanii traiesc cu frica mortii. Ei cred ca vor fi batuti, vor fi schingiuiti in morminte. Nu au nici o pace. Fac fapte bune, adunand puncte, crezand ca vor castiga vesnicia, dar pana la urma, Alah poate sai trimita in iad.

Imi zic tinerii: „E foarte simplu sa te convertesti la Islam. Trebuie s aspui o singura fraza in limba araba- ‘Nu e alt dumnezeu in afara de Alah si Mohamed este profetul lui.’ Spui doar propozitia asta si te convertesti la Islam. Devii unul dintre noi. Le-am zis asa: „In Hristos Isus eu am pace, o pace pe care nu mi-o poate da nimeni. In Hristos Isus eu am o bucurie care mi se reinoieste in fiecare dimineata. Bucuria mantuirii se numeste. In Hristos Isus eu am siguranta vietii vesnice, stiind faptul ca daca cred in El si-l urmez, am sa-mi petrec vesnicia impreuna cu Dumnezeu. Si le-am zis: „In Hristos Isus eu am o pace pe care nu mi-o da nimeni in aceasta lume, am siguranta vietii vesnice si bucuria mantuirii stiind ca Dumnezeul meu nu este un dumnezeu inselator. Dumnezeul meu este un Dumnezeu credincios si daca eu Il urmez, voi petrece vesnicia impreuna cu El.” Un tanar student se uita la mine zi-mi zice: „Da, tie nu-ti trebuie nimic mai mult.” De ce? Fiindca musulmanii nu au nimic din ceea ce ne poate oferi Domnul Isus Hristos.

Deci, in acesti ani de misiune in Egipt am incercat sa facem tot ce ne sta in putinta sa putem grabi venirea zilei lui Hristos, nu doar sa o asteptam.  Intr-una din zile, urc intr-un taxi. Domnul taximetrist se uita la mine si ma intreaba: „Tu esti crestin?” Am zis: „Da.” „Tu n-ai putea sa-mi dai o Biblie? Eu am gasit Cartea lui Ioan pe banca din spate la masina mea, acum 1 an de zile. Poti sa ma intrebi orice cuvant din acea carte si ti-o spun pe de rost. Da-mi, te rog, toata Biblia.” Vazand cat de setosi, flamanzi sunt oamenii din Nordul Africii dupa sfanta Scriptura, impreuna cu scoala de misiune pe care am fondat-o, despre care am povestit, acei 60 de studenti, in ultimii doi ani de zile au distribuit peste 500,000 de Biblii, portiuni de Biblii si parti din Noul Testament. Anul acesta am zis ca vrem sa distribuim peste cel putin 500,000 de Biblii, si in anul acesta. Si eu cred ca ori unde ajunge Cuvantul lui Dumnezeu, viata acelor oameni niciodata nu va ramane aceeasi. Multi au visuri si vedenii cu Domnul Isus. Atunci cand Domnul Isus le apare intr-un vis sau o vedenie, primul lucru pe care il fac e  sa alerge la Biblia pe care o au in casa lor.

Daca doriti sa ajutati misiunea cu Biblii contactati fr. misionar aici – emailul seethenile09@hotmail.com

Vânătorii de greşeli …

Sursa Gabi Lupescu

1 Timotei 3:15:
„Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.”

Tu cum te porţi în biserică dragul meu frate?

Ştii să te porţi ca un adevărat creştin, urmaş al Domnului, sau eşti un vânător de greşeli care vii doar să te amuzi de unii sau alţii care slujesc în biserică?

Cu durere vă spun că văd astfel de „fraţi” în tot mai multe biserici. Sunt „fraţi” care stau pe scaunul „vânătorului de greşeli” şi ştiţi care e treaba lor în biserică? Să se uite cu „binoclul” după greşeli, ba ghiar să le caute cu lupa.

Daca un bătrân se împiedică când vrea să se aşeze la locul lui, îi vezi pe „vânători” cum îşi pun mâna la gură şi râd de numa. Oare ce e aşa haios?
Dacă predicatorul se încurcă la citirea unui cuvânt, gata, „vânătorii” se prăpădesc de râs. Dacă se greşeşte puţin la o cântare, vai ce bună ocazie de râs.

Fraţilor, ce suntem noi?

Biserica lui Isus sau morminte văruite?

Dacă facem din programul bisericii un circ ieftin, ce mai căutăm să ne aşezăm pe scaunul celor neprihăniţi? Când ne vom vindeca de de râsul în biserică la micile greşeli?

Să vă dau un exemplu: s-a întâmplat la un program al bisericii ca să li se oprească negativul celor care cântau în faţă. Normal că am văzut „vânătorii de greşeli” pe ici pe colo în biserică cum rânjeau de nefericita întâmplare. Şi m-am întrebat: de ce nu se roagă pentru cei care cântă şi îi judecă atât de uşor şi abea aşteaptă un motiv să râdă? Ştiţi, Satan lucrează în biserici mai puternic ca oricând, iar noi îl lăsăm cu atâta uşurinţă să se folosească de noi.

Voi, copii de Dumnezeu, aţi învăţat cum trebuie să vă purtaţi în Casa lui Dumnezeu! Nu rămâneţi la stadiul de teorie, puneţi în practică. Nu faceţi din Templul Sfânt o peşteră de tâlhari.

Aşteptaţi cumva să ia Domnul biciul la noi?

Haideţi să luăm cu toţii atitudine şi să ne comportăm ca nişte adevăraţi creştini în Templul Sfânt. Să căutăm părtăşia cu toţi fraţii şi să ne bucurăm de adevărata dragoste dintâi.

Să tratăm cu responsabilitate şi seriozitate Biserica şi să nu mai dăm prilej diavolului.

AI MILĂ DE NOI DOAMNE ŞI NU NE FĂ DUPĂ GREŞELILE NOASTRE!

Articol Gabi Lupescu

I hate porn

An excellent article from Sermon Central by Eric Simmons. Read more articles here on Sermon Central- more from this author » or on his website – RedeemerArlington.com (A church outside Washington D.C.)

Pornography is a problem.

Porn is like a narcotic; it hijacks the brain, it redefines human sexuality, and in the meantime ruins lives, destroys families and destabilizes ministries. And honestly it’s a problem that makes me tired—tired of the devastation Satan is causing to children, women, families, pastors, churches and the world with this tragic evil.

Porn became a problem for me when I was only six, and by the grace of God that problem ended when Jesus saved me at age seventeen. But I know it rarely happens so cleanly. It is still a temptation, yes; temptation abounds living in the city I do, and with the heart I have, but grace abounds all the more in Jesus Christ.

Friends, I hate porn. And here’s why.

I hate porn because it is a perversion of what God created in man and woman.

I hate porn because it exploits women made in the image of God into an image made for a man’s lust.

I hate porn because it objectifies women into a consumable product instead of a glorious image-bearing creature of God.

I hate porn because I love women—in particular my wife and three daughters.

I hate porn because it takes the soul satisfying experience of sex with a covenantally-committed spouse and turns it into a twisted soul shrinking experience of self-sex.

I hate porn because it turns sons and daughters of God into slaves of sex.

I hate porn because it turns potential missionaries into impotent Christians.

I hate porn because it destroys marriage, many before they even begin.

I hate porn because it extends adolescence and keeps men boys.

I hate porn because it lies to men about beauty and leads men to look for a porn star instead of a woman who fears the Lord.

I hate porn because it robs men and women of the full joy of obedience.

I hate porn because it fractures trust between a husband and wife.

I hate porn because it is a diabolical, satanic activity that is subtly leading thousands upon thousands to hell.

I hate porn because it leads to disqualified pastors and impotent churches. (Pastors, if you are addicted to porn, you are disqualified, and you are killing your church!)

I hate porn because I suspect it’s the most significant reason we are not planting more churches and sending more missionaries.

I hate porn because it disqualifies gospel preachers who could fill the empty church buildings in my city and so many others.

I hate porn because of the disappointment children have to go through when their dad tells them why they lost their job or opportunity to lead in the church.

I hate porn because it teaches a distorted view of sex to children before it can be explained by loving parents.

I hate porn because I am tired of sitting in my living room with sobbing, confused, devastated wives and broken, embarrassed, condemned men who got caught.

I hate porn because it leads to rape, molestation and perversion that can devastate people for the rest of their lives.

I hate porn because it turns men inward and suffocates a man’s ambition to make God’s name hallowed.

I hate porn because it says sin, Satan and the world are more satisfying than our Triune God and his grace.

I hate porn because I hate ungodly guilt and condemnation.

I hate porn for the fear it induces in the hearts of parents everywhere that their child could stumble upon a sight and get addicted.

But I love Jesus.

I love Jesus because he loves people with porn problems.

I love Jesus because he is powerful to free porn-enslaved hearts.

He who knew no porn addiction became porn addiction so that the porn addict might become the righteousness of God in him.

He who had no sin became sin for you so that you may become the righteousness of God (2 Corinthians 5:21).

In that one brilliant sentence, Paul puts an end to the porn problem.

Friend, you are no longer in Adam but in Jesus. Jesus became a substitute. It was as if he became the porn addict, by receiving the just penalty due for our perversion, and you became the righteous son or daughter of God with all its benefits.

Friend, in one act of Love and Justice, in the cross-work of Jesus, through faith in him, you are now clean, holy, accepted, forgiven and free. Let me say it again … free!

I love Jesus.

On another note, John Piper’s website – Desiring God, also has some excellent articles on pornography addiction:

Old Testament Narratives and Hot-Button Issues in America – Dr. Darrell Bock

darrell bockIn this episode, Dr. Darrell Bock and Dr. Daniel Carroll-Rodas discuss approaching ethical issues with a holistic view of Scripture, focusing on the relevance of Old Testament narratives to contemporary, hot-button issues in America.

http://www.dts.edu/thetable/play/old-testament-ethics-2/

00:13 How can we approach a discussion of slavery with a holistic view of Scripture?
07:10 How can we approach a discussion of gun control with a holistic view of Scripture?
12:19 How can we approach a discussion of immigration with a holistic view of Scripture?
18:56 The importance of forgiveness in an ethical discussion of immigration
20:02 The importance of remembering the history of immigration in America
24:14 The relevance of Old Testament law in a discussion of immigration law
29:30 Recommended Resource: Christians at the Border (2nd Edition)

VIDEO by dallasseminary

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari