Mă pierd, ca să câştig pierduţii, cu barca pe Nil la nubieni şi la muntele Sinai cu beduinii – Misionarul Român din Egipt – Partea 1-a (Logos Podcast)

 

Alte Emisiuni –

  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)
  3. Despre Trinitate (3)

Emisiune radio realizata de Dan Miclea (Nu mai este disponibila)

(Transcript de Blogul Agnus Dei):

Invitatul nostru de astazi este un misionar plecat in misiune in Egipt. Nu-i vom folosi numele adevarat din motive de securitate. Ne va povesti cateva lucruri din misiune si felul in care Dumnezeu lucreaza acolo.

Misonarul:
Am studiat in Europa la un seminar teologic, unde Dumnezeu m-a pregatit si m-a echipat ca sa pot misiona intr-o cultura Nord Africana. De 7 1/2 ani Il slujesc pe Dumnezeu acolo, in Nordul Africii, in tara Egiptului si a fost o binecuvantare sa vad cum Dumnezeu mi-a demonstrat faptul ca chemarea pe care mi-a dat-o El, nu vine de la oameni, ci vine de la El.

Intr-una din diminetile in care petreceam timp cu Dumnezeu, Dumnezeu ma provoaca prin cuvantul  Sau, prin 2 Petru 3:11-12 unde Scriptura spune ca „totul din jurul nostru o sa piara. Totul o sa fie distrus. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea lui Dumnezeu.” M-am oprit si mi-am zis: „Doamne, iti astept venirea. Dar ce fac eu Doamne sa-ti grabesc venirea zilei Tale? Si tot Dumnezeu imi raspunde printr-un alt pasaj din sfanta Scriptura,  in Matei 24:14 unde spune ca Evanghelia aceasta a imparatiei lui Dumnezeu, va fi propovaduita in intreaga lume, ca sa slujeasca de marturie tuturor natiunilor. Apoi va veni sfarsitul.

M-am intrebat: „Doamne, oare sunt in lumea aceasta, oameni care mor inca fara Tine? Oare sunt in lumea aceasta, oameni care n-au vazut o pagina a sfintei Scripturi? Si misiunea cu care lucrez la momentul actual m-a informat despre situatia actuala a lumii, despre fereastra 10/40. Astazi, avem peste 1000 de triburi si grupuri etnice, inca neevanghelizate. Zeci de mii de oameni care mor fara Hristos.

Dan Miclea: Am inteles ca ai simtit prima data chemarea de la Dumnezeu. Dar de ce Egipt, o tara musulmana?

Misionar: Preponderent musulmana, 80%.  Eram in anul doi, la seminarul teologic si ma intrebam: „Doamne, unde vrei sa ma folosesti? Vrei sa continui sa merg intr-o natiune cu Evanghelia sau vrei sa predic Evanghelia intr-un loc in care oamenii n-au auzit inca despre Tine. Sunt multi care n-au auzit acolo si mor fara Tine.” Si am zis: „Daca asta e voia Ta, pune-mi o tara, pune-mi o pasiune deosebita in inima mea, pentru o tara unde vrei sa ma folosesti dupa graduare. Si intr-una din dimineti, in inima mea, o pasiune nebuna pentru Egipt a inceput si din acea zi am inceput sa ma rog pentru Egipt. Ma rugasem un an de zile, in fiecare zi, pentru tara Egiptului. Si acea pasiune a inceput sa creasca si mai mult in inima mea. M-am dus la pastorul meu si i-am impartasit viziunea, ca Dumnezeu ma cheama in misiune in Egipt. Si fratele pastor mi-a zis: „Hai sa-L punem pe Domnul la incercare. Il intrebam 2 lucruri, ca Dumnezeu sa ne demonstreze chemarea care ti-a dat-o, prin [aceste] trei lucruri.” Si am intrebat pe Dumnezeu 3 lucruri si ne-am rugat si in aceeasi saptamana, Dumnezeu a facut ca viziunea pe care mi-a aratat-o sa devina o realitate; sa fie demonstrat faptul ca, da, chemarea vine de la El. A trebuit sa am binecuvantarea episcopului tarii dinc are vin, binecuvantarea parintilor mei si organizatia misionara cu care am mers trebuia sa fie de acord. In aceeasi saptamana, toate 3 lucrurile s-au implinit. Fratele pastor a zis, daca Dumnezeu a demonstrat ca chemarea asta vine de la El, cine sunt eu sa lupt impotriva lui Dumnezeu. Iti dau binecuvantarea si te sustin in misiune. Si asa am ajuns in Egipt, in Nordul Africii.

photo credit anobelodisho.com

Ma pierd, ca sa castig pierdutii

Cand am ajuns in Egipt, fratele m-a dus intr-un apartament foarte ingust. Am urcat la al 4-lea etaj, cu geanta in mana, singur, pe masa era lapte, paine si branza. Fratele imi zice: „Asta e mancarea ta pentru urmatoarele zile, noi tinem legatura maine. Dimineata m-am trezit, m-am uitat la banane, am zis, „Bananele arata bine.” Laptele l-am aruncat, ca am vazut ca e lapte de camila. Branza am aruncat-o, am crezut ca era branza de camila.” Din motive de securitate nu puteam sa stau cu ei in acea seara. Si am stat singur pentru cateva zile, dupa care am intalnit liderii echipei si am inceput sa ne implicam in lucrare. Vorbeam in limba engleza. Se vorbeste foarte mult in Egipt engleza, franceza. Apoi, primii 3 ani de zile am inceput sa invat limba araba.

Imi aduc aminte ca am fost intalnit pe strada, chiar in primele zile de misiune, acolo in Egipt, vroiam sa explorez tara. Ieseam in strada cum sunt oamenii, cum e cultura, am fost oprit pe strada si intrebat daca sunt crestin si daca as putea sa le spun ceva despre Hristos. Un tanar imi zice: „Eu Il visez pe Hristos de 2 ani de zile. Tu n-ai putea sa-mi spui ceva despre Hristos?” Si am avut vreo 3 cazuri in care oamenii m-au oprit pe strada si m-au intrebat daca sunt crestin. O binecuvantare pe care o avem acolo este faptul ca suntem straini. Egiptenii nu au incredere in Egipteni. Ei, mai degraba s-ar apropia de un strain si si-ar descarca inima si durerile si ingrijorarile si dubiile care le au, cu privire la Islam. Dar lucrul asta n-ar face niciodata cu crestinii Egipteni. Asa ca e o mare binecuvantare sa fim straini si sa putem sa-L reprezentam pe Hristos, acolo in Nordul Africii, printre musulmani, fiindca ei au incredere in noi.  Si am aflat istorii care n-au fost spuse nimanui. Au zis: „Istoriile pe care ti le spunem tie sunt istorii pe care noi nu le-am spus la nimeni.

Am inceput sa cunosc oamenii. La inceput, ma pierdeam foarte usor prin Cairo. Cairo are 20 de milioane de oameni si este cel mai mare oras african. Sunt si vreo 2 milioane de refugiati Sudanezi, Sirieni, foarte multi oameni sunt si ma pierdeam foarte usor. Cand ma pierdeam, ma apropiam de un tanar si il intrebam de directii, cum s-ajung acasa. Cand il intrebam directiile, ma intreba de numarul de telefon si daca am putea sa ne intalnim la o cafea. Cu fiecare prieten pe care mi-l faceam, ii vesteam Evanghelia. Adeseaori ma pierdeam intentionat in Cairo, ca sa ma apropii de cineva, sa-l pot intreba directiile, cum sa ajung acasa. Unii ma luau cu masina, altii mergeau cu mine chiar cu metroul sau transportul public pana la usa casei. Si intre timp, aveam sanse sa-l cunosc si sa-i ofer sansa sa ma cunoasca. Schimbam numerele de telefoane si ne intalneam la o cafea. Si in felul asta vesteam Evanghelia. Prima mea misiune se numea: „Ma pierd ca sa castig pierdutii.”

Perioada aceasta a tinut vreo 6 luni, la inceput. Intre timp m-am implicat activ si intr-o biserica locala evanghelica de arabi, unde fratii de la misiunea cu care lucrez mi-au spus: „Sa nu le spui la nimeni ca esti misionar aici, fiindca sunt frati care lucreaza cu guvernul si ar putea sa ne toarne.” Prima intrebare care am fost intrebat cand am pasit in biserica aia de frati: „Frate, esti misionar?” Ce sa le spun? Fratii imi zic sa nu le raspund la intrebarea asta. Le-am zis: „Daca Domnul Isus Hristos ti-a schimbat viata si locuiesti aici in Egipt, trebuie sa spui altora ce a facut Domnul in viata ta. Daca Domnul Isus Hristos ti-a schimbat si ti-a transformat viata si tu mergi in Sudan, in tara vecina, tu trebuie sa spui altora ce a facut Dumnezeu in viata ta. In felul asta, traiesti o viata autentica de crestin.” Si mi-au zis: „Gata, te-am inteles cine esti.”  Nu le-am mai spus nici ca sunt, nici ca nu suntmisionar.

Am inceput sa lucrez cu tinerii. Fratii din biserica m-au vazut foarte activ in evanghelizarea musulmanilor si mi-au zis: „De ce nu impartasesti cu tinerii nostri cateva din experientele tale? Poate si ei se implica in Evanghelizare.” Si intr-una din zile, deja incepusem sa predic la adunarile de tineret si unul dintre tineri se apropie de mine, un frate doctor si imi zice: „Nu e periculos sa faci tu ceea ce faci aici in tara noastra? Nu-i periculos sa predici Evanghelia?” Si am zis, „E foarte periculos.” Baiatul asta vroia sa vada ce se afla dincolo de vestirea Evangheliei, fiindca Egiptenii nu o fac. Se tem de persecutie, de inchisoare, se tem sa fie batuti, sa fie amenintati cu moartea. Sunt niste lucruri reale. Am fost amenintati cu moartea de cateva ori de musulmani, prin telefon. Am avut o sora care a stat in inchisoare o saptamana de zile pentru ca a dat o Biblie cuiva. Am avut o intreaga echipa care a fost expulzata din tara. Am avut un frate care a intrat in Egipt si  i s-a spus: „Din motive de securitate, nu poti intra in tara asta.” Deci, va dati seama…

I-am zis acelui tanar: „E foarte periculos sa faci ceea ce fac eu, daca nu lucrezi cu Dumnezeu. Dar, daca ai sa fi intr-o buna relatie cu Domnul, Duhul lui Dumnezeu o sa-ti dea intelepciune cand sa vorbesti, cand sa taci. Cand sa mergi si cand sa te opresti.” Si tanarul acela, pentru prima data in viata lui, intr-o saptamana de zile a predicat evanghelia la 7 musulmani. Ma suna: „Vreau sa te intalnesc. Multumesc mult pentru provocarea care mi-ai facut-o la biserica saptamana trecuta. Vreau sa te intalnesc, sa-ti spun ce a facut Dumnezeu saptamana trecuta.” Imi zice: „Eram intr-un autobuz si simteam cum Duhul lui Dumnezeu imi spune, ‘Tu vezi musulmanul din viata ta? E un musulman radical. Du-te si spune-i despre Mine.'” Si statea tanarul asta crestin si zice:  „Doamne, nu pot. Tu vezi ca asta-i musulman radical. Asta ma loveste odata si sunt traznit. Nu pot sa merg.” Si Duhul lui Dumnezeu ii zice din nou: „Du-te si spune-i despre Mine.” Coboara fratele crestin din autobuz impreuna cu musulmanul, se apropie de el si il intreaba: „Tu ai auzit ceva despre Hristos? Despre Issa, la care acela ii zise: „Il visez de ceva vreme. Spune-mi mai mult despre El.” Iata, omul ala musulman a primit o Biblie si si-a dedicat viata Domnului. O minune s-a intamplat, lucruri care nu se intampla in fiecare zi. Asa l-a incurajat Dumnezeu pe fratele asta crestin ca a inceput sa predice Evanghelia in fiecare zi de atunci, ceea ce ne-a inspirat pe noi, ca organizatie misionara sa fondam o scoala de misiune.

Noi am zis: „Noi, misionarii venim si plecam, dar ce ramane in spatele nostru?” Si am facut o noua scoala de misiune care se numeste ‘New Generation Ministry’, unde in 2 ani de zile am antrenat 60 de studenti, bine echipati si pregatiti. Ei pot predica Evanghelia in Egipt. Niste marturii extraordinare cand s-au intors tinerii din campul misionar, din satele lor, din orasele lor, din comunitatile lor. Si Dumnezeu incepuse sa dezvolte si mai mult lucrare de predicarea Evangheliei in Nordul Africii.

photo credit www.artfinding.com

Vestind Evanghelia triburilor de beduini si nubieni

Am avut sansa sa putem predica Evanghelia si triburilor. Sunt triburile de beduini si triburile de nubieni in Nordul Africii. Impreuna cu doi frati din Sacramento, California, un frate Roman care e de 25 de ani aici, in Statele Unite, a lucrat cu noi in Egipt pentru  ani si un alt frate American. Noi trei impreuna am decis sa luam o barca veche. Barca era ca aceea cu care mergea Domnul Isus, e cu panze. Daca era vant, mergea. Daca nu era vant stateam si noi pe Nil.

Si am mers pe Nil 5 zile. Ne-am oprit din sat in sat, dorind sa predicam Evanghelia celor care n-au auzit despre Hristos. Am pasit intr-un sat de nubieni. Femeile lucrau in gospodariile lor, copiii cand ne-au vazut au inceput sa se ascunda sub poalele mamelor. Pe la mijlocul satului am vazut un barbat, unicul barbat pe care l-am vazut pe acolo. L-am intrebat cine este, ne-am prezentat, ca vrem sa cunoastem cultura, ca suntem interesati in cultura lor. Barbatul acela ne invita in familia lui. El era liderul acelui trib de nubieni. Ne-a invitat in familie, si-a invitat sotiile. Avea vreo 4 sotii, cu 20 de copiii. Toti erau in jurul nostru cu gurile cascate: „Oare cine sunt astia si cu ce au venit ei la noi?” I-am intrebat: „Ce ati auzit voi despre Hristos? Natiunea voastra, nubienii, au fost crestini. Prin secolul VII, VII ati fost convertiti la Islam. Parintii vostri, bunicii vostri au fost credinciosi. Ce stiti voi despre Hristos?”

La care, asta mi-a zis: „Am auzit ca Dumnezeul vostru este mort. Am auzit ca Dumnezeul vostru a murit.” Asta e tot ce stiau ei despre Hristos. La care i-am zis: „Da, ati auzit o parte a istoriei. Lasati-ma sa va spun toata istoria. El a murit, dar a treia zi a inviat din morti.Si El astazi este viu si faptul ca va iubeste  si este viu, El ne-a trimis pe noi la voi cu vestea asta imbucuratoare ca vrea sa va dea pace. Vrea sa va umple inima de bucurie. Vrea sa va scrie numele vostru in Cartea Vietii.” Doi tineri in calatoria aia misionara au ingenunchiat, s-au uitat la mine si m-au intrebat: „Spune-ne, ce sa facem ca sa avem si noi viata vesnica.” Oameni flamanzi, oameni care n-auzisera de Isus Hristos. Noi fuseseram primii crestini care am calcat pe acele pamanturi. Evanghelia aceasta a Imparatiei lui Dumnezeu va fi propovaduita in intreaga lume ca sa slujeasca ca marturie tuturor natiunilor si atunci va veni sfarsitul. Iata, viziunea asta devenise realitate. Capatase contur, vedeam Evanghelia lui Hristos ajungand intr-o natiune, intr-un trib care era departe de Hristos. Si astazi, Biblia nu este tradusa in limba nubiana. Avem frati si surori care lucreaza la traducerea Bibliei in limba lor. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa poata biencuvanta acesti frati, ca cat mai curand sa vedem Biblia, in sfarsit in mana nubienilor.

Dumnezeu ne-a binecuvantat si ne-a oferit sansa sa ajungem cu Evanghelia si la triburile de beduini, care sunt localizati pe muntele Sinai, intre Marea Rosie sunt triburi nomade care traiesc intr-o cultura care dateaza inca acum 1500 de ani in urma. Ei au oile lor si turmele de camile, au femeile, copiii, corturile si asa merg din loc in loc si se opresc pentru cateva luni intr-un loc, dupa aia merg in alt loc. A trebuit sa ajungem la ei cu masina, in cel mai apropiat oras de acolo. Era o distanta de vreo 8-9 ore cu masina pana in oras. Apoi, din cel mai apropiat oras de unde sa ajungem la munte, iar apoi la locul unde sunt localizati ei, a trebuit sa mergem 2-3 ore cu camila. Am avut o echipa de 7 persoane. Barbatii au lucrat cu barbatii si femeile cu femeile in tribul ala. Acei oameni nu stiu nici sa citeasca, nici sa scrie, asa ca a trebuit sa le dam Biblie audio. I-am intrebat daca vor sa primeasca un cadou si toti erau entuziasmati, ca ce un cadou au, ca nu mai vazusera nici un aparat audio pana atunci si astfel le-am oferit Biblia. Am petrecut cu ei vreo 3 zile. In fiecare zi ne uitam in jur si copiii si oamenii maturi ascultau Biblia cu aparatele alea audio in urechi. Am avut sansa ca sa urcam si muntele Sinai. Pe munte, iarasi am intalnit diferite triburi. A fost o binecuvantare extraordinara sa vezi oamenii acestia care au auzit despre Hristos pentru prima data si ei.

Intre timp, seara, cand am venit in oras, am intalnit doi tineri care erau din Cairo. M-au intrebat de unde sunt, ce fac in tara Egiptului, ce am studiat.. Le-am zis ca am studiat ceva psihologii, consiliere psihologica, la care asta se uita la mine si imi zice: „Eu am o  problema si eu cred ca tu ma poti ajuta.” L-am intrebat: „Care ti-e problema?” „Eu nu pot dormi noaptea.” „Dar ce faci inainte de a pleca la culcare?” „Adeseori ma uit la filme. Imi plac filmele de groaza.” I-am explicat cum ultimile lucruri pe care le faci inainte de a pleca la culcare ne pot afecta drastic siguranta somnului. „Renunta la aceste lucruri si vei dormi bine.” La care-mi zice: „Nu cred ca din cauza filmelor eu nu pot dormi bine.Eu aud voci afara. Eu cand ies afara, nu-i nimeni. Eu aud ca cineva imi bate la usa. Deschid  usa, nu-i nimeni. Cineva imi bate la geam. Deschid geamul, nu-i nimeni.” I-am zis: „Dragul meu, asta nu e o problema de ordine psihologica. E o problema spirituala. Si daca tu nu o sa ceri protectie in sangele Domnului Isus Hristos inainte de a pleca la culcare, sa stii ca n-ai sa poti dormi bine.” La care imi spune: „Eu nu pot. Sunt musulman, eu nu cred in numele asta.” „Nu-mi pasa cine esti tu,” i-am zis, „tu m-ai intrebat ce sa faci tu, ca sa dormi bine.” Asta se uita la mine si imi zice: „Da-mi numarul tau de telefon. Am sa te sun si sa-ti spun daca este putere in numele ala sau nu.” A trecut o luna, o luna jumate dupa care primesc un telefon. Imi zicea in araba: „Eu sunt acum in Cairo, unde esti? Vreau sa te intalnesc.” L-am intalnit, se uita tanarul acesta la mine si imi zice: „Spune-mi mai mult despre acel nume. In momentul in care m-am rugat in numele Lui, am putut dormi bine.”

Dupa ce ne-am intors in Cairo am avut sansa ca sa pot lucra si cu studentii. Am intrebat: „Ce sa facem ca sa putem lucra aici?” Noi ca si organziatie misionara nu suntem inregistrati acolo. Lucram cu Operation Mobilization si OM este partea integrala a bisericii. Suntem devotati ca sa intarim biserica si sa mobilizam frati si surori din toate sferele vietii in misiunea mondiala. Noi vrem instruire de calitate si trimitem in scurte si lungi calatorii misionare in echipe internationale pe uscat, sau pe mare, sa distribuie literatura crestina, sa contribuie la dezvoltarea comunitatii internationale,  prin proiecte de dezvoltare si ajutor si sa predice Evanghelia prin metode practice adaptate intelept la cultura locala in vederea plantarii de noi biserici. Asta e- cine suntem noi si ce lucram.

M-am intrebat: Doamne, ce as putea eu face, ca sa traiesc in cultura asta  si sa nu fiu banuit ca sunt misionar. Am decis sa devin student. Imi luase deja doi ani de zile si am aplicat la universitate acolo si am fost acceptat. Am inceput sa studiez la facultate. Primii doi ani de zile am studiat limba araba. Exact in prima saptamana cand am ajuns in Cairo am inceput sa studiez intensiv limba araba si primii doi ani de zile am studiat limba araba. Si am putut studia cu studentii care studiau limba araba si cu profesorii musulmani. Dupa 2 ani de zile am studiat in universitatea americana de acolo, studiind ‘Human Resources Management’- managementul resurselor umane.

Intr-o zi, imi aduc aminte ca profesorul nu venise la una dintre sesiuni si studentii s-au adunat in jurul meu, studentii musulmani egipteni. Si m-au intrebat: „De ce nu te convertesti la Islam? Islamul este cea mai buna religie din aceasta lume. Mohamed este ultimul profet. Ce-ai sa spui profetului Alah intr-o zi, cand o sa-ti spuna: ‘Ai avut sansa sa o faci si nu te-ai convertit.'” Stiind faptul ca musulmanii n-au nici o siguranta a mantuirii, ca in una din cartile musulmane, pe nume Hadit, o zicala a profetului Mohamed, este scris ca daca esti cu un picior in paradis si cu unul in afara paradisului, nu esti sigur ca ai sa intri in paradis fiindca Alah este cel mai mare inselator si face ce vrea el cu un bun musulman. Deci musulmanii traiesc cu frica mortii. Ei cred ca vor fi batuti, vor fi schingiuiti in morminte. Nu au nici o pace. Fac fapte bune, adunand puncte, crezand ca vor castiga vesnicia, dar pana la urma, Alah poate sai trimita in iad.

Imi zic tinerii: „E foarte simplu sa te convertesti la Islam. Trebuie s aspui o singura fraza in limba araba- ‘Nu e alt dumnezeu in afara de Alah si Mohamed este profetul lui.’ Spui doar propozitia asta si te convertesti la Islam. Devii unul dintre noi. Le-am zis asa: „In Hristos Isus eu am pace, o pace pe care nu mi-o poate da nimeni. In Hristos Isus eu am o bucurie care mi se reinoieste in fiecare dimineata. Bucuria mantuirii se numeste. In Hristos Isus eu am siguranta vietii vesnice, stiind faptul ca daca cred in El si-l urmez, am sa-mi petrec vesnicia impreuna cu Dumnezeu. Si le-am zis: „In Hristos Isus eu am o pace pe care nu mi-o da nimeni in aceasta lume, am siguranta vietii vesnice si bucuria mantuirii stiind ca Dumnezeul meu nu este un dumnezeu inselator. Dumnezeul meu este un Dumnezeu credincios si daca eu Il urmez, voi petrece vesnicia impreuna cu El.” Un tanar student se uita la mine zi-mi zice: „Da, tie nu-ti trebuie nimic mai mult.” De ce? Fiindca musulmanii nu au nimic din ceea ce ne poate oferi Domnul Isus Hristos.

Deci, in acesti ani de misiune in Egipt am incercat sa facem tot ce ne sta in putinta sa putem grabi venirea zilei lui Hristos, nu doar sa o asteptam.  Intr-una din zile, urc intr-un taxi. Domnul taximetrist se uita la mine si ma intreaba: „Tu esti crestin?” Am zis: „Da.” „Tu n-ai putea sa-mi dai o Biblie? Eu am gasit Cartea lui Ioan pe banca din spate la masina mea, acum 1 an de zile. Poti sa ma intrebi orice cuvant din acea carte si ti-o spun pe de rost. Da-mi, te rog, toata Biblia.” Vazand cat de setosi, flamanzi sunt oamenii din Nordul Africii dupa sfanta Scriptura, impreuna cu scoala de misiune pe care am fondat-o, despre care am povestit, acei 60 de studenti, in ultimii doi ani de zile au distribuit peste 500,000 de Biblii, portiuni de Biblii si parti din Noul Testament. Anul acesta am zis ca vrem sa distribuim peste cel putin 500,000 de Biblii, si in anul acesta. Si eu cred ca ori unde ajunge Cuvantul lui Dumnezeu, viata acelor oameni niciodata nu va ramane aceeasi. Multi au visuri si vedenii cu Domnul Isus. Atunci cand Domnul Isus le apare intr-un vis sau o vedenie, primul lucru pe care il fac e  sa alerge la Biblia pe care o au in casa lor.

Daca doriti sa ajutati misiunea cu Biblii contactati fr. misionar aici – emailul seethenile09@hotmail.com

4 comentarii (+add yours?)

  1. copiicerului
    mart. 18, 2014 @ 07:17:00

    Domnul sa binecuvinteze pe toti misionarii si Dumnezeu sa va umple cu Putere Sfanta pentru a intoarce pe altii de la calea lor gresita la Calea Adevarata!

  2. Ortodox
    iul. 07, 2016 @ 22:41:35

    Ceea ce citesc e mult mai trist decat pare. Aceasta misiune este evident plina de minciuna, conducand sufletele in bratele profetilor mincinoso ai acestui veac. despre care Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos ne avertizeaza.
    Hristos a CREAT O SINGURA BISERICA ce a ramas neschimbata peste veacuri si care pastreaza toata invatatura data de Dumnezeu si care este baza Sfintei Scripturi. Aceasta este BISERICA ORTODOXA. Si e simplu si usor de vazut aceasta, caci Iisus Hristos o tine de la formarea ei si pana in prezent.
    Mantuitorul nostru a spus ” Eu sint vita si voi sunteti mladitele” . Toate aceste „biserici” aparute ca ciupercile dupa ploaie nu sunt decat buruieni, menite a distruge via Hristos, unelte in mana celui rau. Sunt erezii care de-a lungul timpului ai aparut si disparut, deoarece cel rau nu poate creea ceva vesnic.
    Inca o data va rog fratilor, nu va lasati inselati de cel rau, ci va intoarceti la Biserica lui Hristos, caci numai aici va puteti mantuiii.
    Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va lumineze calea

    • Avram
      iul. 07, 2016 @ 23:10:10

      orthodox,
      ceea ce spui nu are baza. Biserica lui Hristos nu este Biserica ortodoxa sau Catolica. Si acestia sau rupt daca cunosti aceasta. Felul de traire al multor oameni care frecventeaza Biserica Ortodoxa arata ca ei nu-l cunosc pe Dumnezeu. Nu o religie mantuie ci credinta in Isus Hristos. Dumnezeu sa te calauzeasca la tot adevarul

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: