Vladimir Pustan – Vase mai slabe

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

rodiagnusdei pot botanical garden 1

Poza via rodi

Predica aceasta a fost vizionata de peste 40,000 de persoane in timp de un an. Localitatea predicii: Oradea.

Screen Shot 2013-03-08 at 10.38.33 AMVladimir Pustan: „Stiti ca sufletul dumneavoastra este mai scump decat toate bogatiile de pe fata pamantului. Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea aceasta, spune sfanta Scriptura, daca si-ar pierde sufletul? Ei bine, sufletul este numit in Biblie ca si o comoara si spune ap. Pavel ca comoara aceasta noi o pastram in vase de lut. Comoara aceasta, sufletul, noi o pastram in vase de lut. Si ceea ce se vede aici, in exterior, este lut. Pamant suntem si in pamant ne intoarcem. Deci Biblia spune ca noi suntem vase. Dar, aceste vase sunt diferite, deosebite. Barbatul este considerat un vas tare si femeia este considerata un vas mai slab.

…Va veni vremea spargerii intr-o zi, dar, sa nu uitati un lucru. Va veni vremea in care sa va mangaiati cu gandul onoarei ce va este pregatita. Sunteti un vas mai slab, obisnuiti-va cu gandul asta si pentru fiecare sora, surioara, as vrea sa scrie asa: Facuta pentru mana unui rege. Sunteti un vas de cinste, un vas folositor in mana lui Dumnezeu. Poate veti fi considerate nefolositoare in societatea noastra, dar Dumnezeu are un plan exceptional cu voi. Nu se poate fara voi.”

Cântec femeiesc

worship old woman guitarAşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Cantece de Ziua Mamei

Messengers – VIDEO by Dan Damian

piesa compusa de Dan Damian in 1980 de 8 martie, cadou pentru mama sa Elena

Messengers – Mama mea

Puiu Chibici – VIDEO by paulici89

Nu e timp mai minunat ca in vremea copilariei
Langa mama alintat si la masa bucuriei.

Mama buna, mama mea, alinare-n clipa grea
Mama mea, mama mea
Tu esti darul minunat, insusi Domnul mi te-a dat
El sa fie laudat.

Ce frumos era de mult la casuta parinteasca
Cantecul sa ti-l ascult, despre patria cereasca.

Astazi, mama iti aduc flori si lacrimi de iubire
Pentru tot ce ai facut o adanca multumire.

Poezia de la minutul 4:20
Mama, tu mi-ai fost mereu stalp puternic de ancorare
Si mi-ai aratat in greu, o dragoste nespus de mare.
De la leaganul micut pan’ la primii pasi in soare,
De la plansul in patut, pana ce-am ajuns om mare.

Ochii tai blanzi si duiosi m-au vegheat fara-ncetare
Ochi de mama, ochi milosi, oh, ce binecuvantare!
Mama draga, mama mea, soare bland al diminetii
Langa noi s-o am as vrea, pana la sfarsitul vietii.

Iar de-o fi sa pleci candva, sus la Domnul in vesnicie
Amintirea-ti vom pastra, cu o iubire mereu vie.

Muzica si versurile: Puiu Chibici … Aranjament orchestral: Daniel Carcea VIDEO by paulici89

Fratii Pal – VIDEO by 365422L

Dorul Mamei

Cristian Cornea – VIDEO by cristian cornea

Mi-e dor de mama mea

Tatăl pastorului Petru Lascău a plecat “Acasă” – Gheorghe Lascău

photo credit Facebook

Sincere condoleante familiei Petru Lascau! A plecat la Domnul Gheorghe Lascău, tatăl pastorului Petru Lascău, un important lider al comunităţii româneşti din Arizona a plecat în veşnicie. S-a dus la Cel pe care L-a slujit o viaţă întreagă. Faceti click sa cititi mai multe detalii….

ARMONIA MAGAZINE - USA

RosiaSe duce cel neprihănit şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine (Isaia 57:1)

Niciodată nu voi uita ziua de 11 septembrie 1996. A fost cea mai întunecată zi din viaţa mea. Mă aflam la şedinţa redacţională a unui cotidian din România când secretarul “Alex” a deschis uşa şi mi-a zis: “Octavian, a sunat cumnatul tău, trebuie să mergi urgent acasă”. Când am ajuns acasă, alături de mama, sora şi cumnatul meu se afla şi o mătuşă (sora tatălui meu), care de data aceasta era îmbrăcată în negru. Am intuit imediat ce s-a întâmplat.

Vezi articolul original 807 cuvinte mai mult

INVITAŢIE – CONFERINŢA PASTORALĂ – ATLANTA – MARTIE / 28-30 / 2014

“spredestinaţie” ~ blogul lui "DUŢU"~ Calea, Adevărul si Viaţa,spre destinaţia fericita "CERUL"

INVITAŢIE – CONFERINŢA PASTORALĂ – ATLANTA – MARTIE / 28-30 / 2014

Buford Hotel Downtown Atlanta  Iubiti frati Pastori si Lucratori, din bisericile penticostale romane din Statele Unite si Canada,

Vezi articolul original 330 de cuvinte mai mult

Ziua Internaţională a Femeii – cum a apărut această sărbătoare? March 8 – International Women’s Day – In Romania, it’s Happy Mother’s Day!

Scroll down to read the article in the English language.

Desi poate lucrurile s-au mai schimbat in Romania, noi am crescut sarbatorind mamele noastre de 8 Martie si continuam sa ne sarbatorim mamele, acele fiinte care ne-au crescut si ne-au format cel mai mult, din primele zile ale vietii noastre. Dumnezeu, Creatorul femeii,  sa binecuvanteze toate mamele si toate femeile.

photo credit www.eva.ro

Ziua Internaţională a Femeii, sărbătorită pe 8 martie, a fost mai întâi un simbol al luptei pentru drepturile femeilor care munceau, apoi o sărbătoare a mamelor în ţările din fostul bloc sovietic, iar în prezent este un prilej de bucurie şi răsfăţ pentru toate femeile din lume.

Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.

În SUA, opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot.

Un an mai târziu, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913.

În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate şi incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin.

Astfel, în urmă cu 100 de ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice.

Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu.

În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei.

În 1917, în ultima duminică a lunii februaarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru „pâine şi pace”, după ce peste 2 milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluţiei bolşevice, iar patru zile mai târziu, ţarul a fost forţat să abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit.

În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.

De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deopotrivă.

1975 a fost declarat „Anul Internaţional al Femeii” de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.

În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca „Ziua Mamei” în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam şi Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia.

În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor – soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când, de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.

Sursa: Mediafax

photo credit alex-dima.ro

Although in Romania, March 8th was predominantly celebrated as Mother’s Day, more recently it is celebrated as both Mother’s Day and International Women’s Day. We wish every woman God’s blessings today. Here is a history of this event from Wikipedia:

International Women’s Day

International Women’s Day (IWD), originally called International Working Women’s Day, is marked on March 8 every year. In different regions the focus of the celebrations ranges from general celebration of respect, appreciation and love towards women to a celebration for women’s economic, political, and social achievements. Started as a Socialist political event, the holiday blended in the culture of many countries, primarily in Europe, including Russia. In some regions, the day lost its political flavor, and became simply an occasion for men to express their love for women in a way somewhat similar to a mixture of Mother’s Day and Valentine’s Day. In other regions, however, the political and human rights theme designated by the United Nations runs strong, and political and social awareness of the struggles of women worldwide are brought out and examined in a hopeful manner. This is a day which some people celebrate by wearing purple ribbons.

History

The earliest Women’s Day observances were held on many different dates: May 3, 1908, in Chicago; February 28th, 1909, in New York; and February 27, 1910, in New York

In August 1910 Test, an International Women’s Conference was organized to precede the general meeting of the Socialist Second International in Copenhagen. Inspired in part by the American socialists, German Socialist Luise Zietz proposed the establishment of an annual ‘International Woman’s Day’ (singular) and was seconded by fellow socialist and later communist leader Clara Zetkin, although no date was specified at that conference. Delegates (100 women from 17 countries) agreed with the idea as a strategy to promote equal rights, including suffrage, for women. The following year, on March 19, 1911, IWD was marked for the first time, by over a million people in Austria, Denmark, Germany and Switzerland. In the Austro-Hungarian Empire alone, there were 300 demonstrations. In Vienna, women paraded on the Ringstrasse and carried banners honouring the martyrs of the Paris Commune. Women demanded that women be given the right to vote and to hold public office. They also protested against employment sex discrimination. Americans continued to celebrate National Women’s Day on the last Sunday in February.

In 1913 Russian women observed their first International Women’s Day on the last Sunday in February (by Julian calendar then used in Russia).

Although there were some women-led strikes, marches, and other protests in the years leading up to 1914, none of them happened on March 8. In 1914 International Women’s Day was held on March 8, possibly because that day was a Sunday, and now it is always held on March 8 in all countries. The 1914 observance of the Day in Germany was dedicated to women’s right to vote, which German women did not win until 1918.

In 1917 demonstrations marking International Women’s Day in Saint Petersburg on the last Sunday in February (which fell on March 8 on the Gregorian calendar) initiated the February Revolution. Women in Saint Petersburg went on strike that day for “Bread and Peace” – demanding the end of World War I and an end to Russian food shortages. Leon Trotsky wrote, „23 February (8th March) was International Woman’s Day and meetings and actions were foreseen. But we did not imagine that this ‘Women’s Day’ would inaugurate the revolution. Revolutionary actions were foreseen but without date. But in morning, despite the orders to the contrary, textile workers left their work in several factories and sent delegates to ask for support of the strike… which led to mass strike… all went out into the streets.”

Following the October Revolution, the Bolshevik Alexandra Kollontai persuaded Vladimir Lenin to make it an official holiday in the Soviet Union, and it was established, but was a working day until 1965. On May 8th, 1965 by the decree of the USSR Presidium of the Supreme Soviet International Women’s Day was declared a non-working day in the USSR „in commemoration of the outstanding merits of Soviet women in communistic construction, in the defense of their Fatherland during the Great Patriotic War, in their heroism and selflessness at the front and in the rear, and also marking the great contribution of women to strengthening friendship between peoples, and the struggle for peace. But still, women’s day must be celebrated as are other holidays.”

From its official adoption in Russia following the Soviet Revolution in 1917 the holiday was predominantly celebrated in communist and socialist countries. It was celebrated by the communists in China from 1922, and by Spanish communists from 1936.  After the founding of the People’s Republic of China on October 1, 1949 the state council proclaimed on December 23 that March 8 would be made an official holiday with women in China given a half-day off.

In the West, International Women’s Day was first observed as a popular event after 1977 when the United Nations General Assembly invited member states to proclaim March 8 as the UN Day for women’s rights and world peace.

In the 1980s historian Renée Coté uncovered the origins of the March 8th date for International Women’s Day.Her research was published in 1984 in Canada, as, La Journée internationale des femmes ou les vrais dates des mystérieuses origines du 8 de mars jusqu’ici embrouillés, truquées, oubliées : la clef des énigmes. La vérité historique. Montreal: Les éditions du remue ménage.

Official Recognition in the USA

Actress and human right’s activist Beata Pozniak worked with the Mayor of Los Angeles, the Governor of California, and members of the U.S. Congress to achieve official recognition of the holiday in the USA. In 1994 Pozniak spearheaded introduction of the first bill in the history of the U.S. Congress (H.J. Res. 316) to recognize International Women’s Day in the United States.

In modern culture

The day is an official holiday in Afghanistan, Angola, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Burkina Faso, Cambodia, China (for women only), Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Laos, Macedonia (for women only), Madagascar (for women only), Moldova, Mongolia, Nepal (for women only), Russia, Tajikistan, Turkmenistan,Uganda, Ukraine, Uzbekistan,[Vietnam, and Zambia.

In some countries, such as Cameroon, Croatia, Romania, Montenegro, Bosnia and Herzegovina, Serbia, Bulgaria and Chile, the day is not a public holiday, but is widely observed nonetheless. On this day it is customary for men to give the women in their lives – friends, mothers, wives, girlfriends, daughters, colleagues, etc. – flowers and small gifts. In some countries (such as Bulgaria and Romania) it is also observed as an equivalent of Mother’s Day, where children also give small presents to their mothers and grandmothers.International Women's Day poster

The 1932 Soviet poster dedicated to March 8 holiday. The text reads: „8th of March is the day of rebellion of the working women against kitchen slavery” and „Down with the oppression and narrow-mindedness of household work!”. Originally in the USSR the holiday had a clear political character, emphasizing the role of the Soviet state in the liberation of women from their second-class-citizen status.
International Women's Day poster
However, with time the meaning of the holiday evolved to an apolitical celebration of women. Most late Soviet March 8 postcards carried no political meaning.

In Armenia, after the collapse of the Soviet Union celebrations of IWD were abandoned. Instead, April 7 was introduced as state holiday of ‘Beauty and Motherhood’. The new holiday immediately became popular among Armenians, as it commemorates one of the main holidays of the Armenian Church, the Annunciation. However, people still kept celebrating IWD on March 8 as well. Public discussion held on the topic of two ‘Women’s Days’ in Armenia resulted in the recognition of the so-called ‘Women’s Month’ which is the period between March 8 and April 7.

The mimosa (technically, the Silver Wattle) is the symbol of the celebrations of Women’s day in Italy and Russia

In Italy, to celebrate the day, men give yellow mimosas to women. Teresa Mattei chose the mimosa as the symbol of IWD in Italy because she felt that the French symbols of the day, violets and lily-of-the-valley, were too scarce and expensive to be used effectively in Italy. Yellow mimosas and chocolate are also one of the most common March 8 presents in Russia and Albania.

In many countries, such as in Armenia, Belarus, Bosnia and Herzegovina, Brazil, Bulgaria, Croatia, Colombia, Estonia, Hungary, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Latvia, Lithuania, Poland, Macedonia, Moldova, Montenegro, Romania, Russia, Serbia, Slovakia, Slovenia and Ukraine the custom of giving women flowers still prevails [within these regions only]. Women also sometimes get gifts from their employers. Schoolchildren often bring gifts for their female teachers, too.

In countries like Portugal groups of women usually celebrate on the night of March 8 in „women-only” dinners and parties.

In Pakistan working women in formal and informal sectors celebrate International Women’s Day every year to commemorate their ongoing struggle for due rights, despite facing many cultural and religious restrictions. Some women working for change in society use IWM to help the movement for women’s rights. In Poland, for instance, every IWD includes large feminist demonstrations in major cities.

In 1975, which was designated as International Women’s Year, the United Nations gave official sanction to, and began sponsoring, International Women’s Day.

The 2005 Congress (conference) of the British Trades Union Congress overwhelmingly approved a resolution calling for IWD to be designated a public holiday in the United Kingdom.

Since 2005, IWD has been celebrated in Montevideo, either on the principal street, 18 de Julio, or alternatively through one of its neighbourhoods. The event has attracted much publicity due to a group of female drummers, La Melaza, who have performed each year.

Today, many events are held by women’s groups around the world. The UK-based marketing company Aurora hosts a free worldwide register of IWD local events so that women and the media can learn about local activity. Many governments and organizations around the world support IWD.

70% of those living in poverty are women and Oxfam GB encourages women to Get Together on International Women’s Day and fundraise to support Oxfam projects, which change the lives of women around the world. Thousands of people hold events for Oxfam on International Women’s Day, join the celebration by visiting the website and registering their events.

In Taiwan, International Women’s Day is marked by the annual release of a government survey on women’s waist sizes, accompanied by warnings that weight gain can pose a hazard to women’s health.

Happy Mother’s Day, Romania!!!

photo credit mkalty.org

Sebastian Vaduva – Slujire, cariera, casatorie si emigrare

photo credit www.asmi.edu.au

2 Timotei 3:1-12

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,
vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;
avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu -i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
Sînt printre ei unii, cari se vîră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frămîntate de felurite pofte,
cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
După cum Iane şi Iambre s’au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sînt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa.
Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
10 Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărîrea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
11 prigonirile şi suferinţele cari au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuş Domnul m’a izbăvit din toate.
12 De altfel, toţi ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.

Patru domenii din Cuvantul lui Dumnezeu, care arata ce parere are Biblia despre hotararile care trebuiesc facute de tineri.

  1. Pe cine vreti sa slujiti?
  2. Cariera voastra
  3. Casatoria voastra – problema nu e doar sa alegi persoana potrivita, ci sa devii persoana potrivita
  4. Emigratia – motivul pentru care trebuie sa discutam acest subiect este pentru ca traim in Romania in anul 2014 si fara doar si poate, generatia voastra este confruntata cu aceasta hotarare.

Sebastian Vaduva – Decan Facultatea de Management Griffiths
Biserica Penticostala Speranta, Oradea (06.03.2014)
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

O comoară de 3.200 de ani, descoperită într-un oraş biblic – Israel Dig Unearths Ancient Treasure in a Biblical city

SURSA – Semnele Timpului

Săpăturile arheologice desfăşurate în oraşul Abel Bet Maaca (Israel) au scos la iveală o comoară antică, cu o vechime de 3.200 de ani, alcătuită din lingouri de argint şi bijuterii.

Orasul antic este menţionat de patru ori în Vechiul Testament din Biblie. Potrivit Scripturii, în 1 Împărați 15, versetul 29, se vorbeşte despre un asediu al asirienilor asupra evreilor: „Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileia, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.”

Obiectele au fost descoperite într-un urcior de lut şi se crede că fuseseră obiecte de schimb în scop comercial înainte de apariţia banilor. Ceea ce rămâne neclar este plasarea urciorului la vedere şi nu ascunderea lor într-o firidă, aşa cum ar fi fost normal. De asemenea, nu se cunoaşte motivul pentru care proprietarii nu s-au întors să revendice obiectele de valoare.

Ceea ce se ştie însă e că descoperirea este una cu o „semnificaţie biblică”, după cum afirmă arheologul Robert Mullins, care a descoperit artefactele. Este posibil ca oraşul să fi fost o cetate de scăpare pentru evrei. De aceea, obiectele rămase în urmă ar fi martorul unei cuceriri a oraşului de către armata asiriană, episod al cărui martor stă o inscripţie pe o rămăşiţă a porţii oraşului, descoperită tot recent.

În prezent, echipa de arheologi continuă excavările pentru a afla mai multe informaţii legate de cei care au locuit ultima dată în regiune, se arată în comunicatul de presă.

Archaeologists excavating the city of Abel Beth Maacah in northern Israel have discovered a silver treasure in a jug, dating back 3,200 years. Credit: Photo by Gabi Laron

To learn more about the Abel Beth Maacah excavation:
Mullins at Abel Beth Maacah video
Dig updates
Mullin’s dig reflections.
Sursa – http://www.livescience.com

Israel Dig Unearths Ancient Treasure

A jug containing silver earrings and ingots has been discovered at the ancient biblical city of Abel Beth Maacah in Israel.

Found to the north of a massive structure that may be a tower, the jug and its treasure appear to date back to about 3,200 years ago, long before minted coins were invented, archaeologists said. Curiously, they found no sign that the treasure was hidden, and no one appears to have gone back for it, they added.

„We found it in a small jug leaning against a wall, apparently on a dirt floor,” said researchers Robert Mullins, Nava Panitz-Cohen and Ruhama Bonfil in an email to Live Science. „It didn’t seem to have been deliberately hidden in a niche or any other hidey-hole.”

Panitz-Cohen and Mullins are co-directors of an excavation at the ancient city in Israel that found the treasure last summer, and Bonfil is the excavation surveyor and researcher. They published their initial findings recently in the journal Strata.

Why the treasure was not retrieved, and apparently not even hidden, is a mystery. „Perhaps the family needed to leave their home suddenly and hoped to return to retrieve this jug and its contents, but were unable to,” the researchers said. Afterward, „this area was covered by accumulating debris and earth over the centuries, [and] no one knew that the treasure was there,” they added.

The „massive structure,” as the researchers called it in their journal article, may be a tower that overlooked the Huleh Valley. At some point, the structure fell out of use, and the area to the north of it was used for homes. The treasure may date to that time.

The site, now called Tell Abil el-Qameh,was first identified as Abel Beth Maacah in the 19th century based on its location and historical accounts, although little excavation has been done there until now.

Silver treasure

When the treasure was discovered, the silver was bunched together in what looked like a big ball. After conservator Mimi Lavi, of the Hebrew University of Jerusalem’s Institute of Archaeology, cleaned the ancient silver, the team saw that it consisted of five hoop earrings.

They also found an enigmatic silver object that looks like a twisted knot, as well as several ingots or scrap pieces of silver that would have been used for monetary transactions. At the time, the treasure was abandoned, minted coins had not been invented and the pieces of silver would have been used for trade.

The earrings could have been worn by men as well as women, the researchers noted. „We know from ancient iconography and from burials that men also wore jewelry, so it is possible that these were not just female ornaments,” the researchers said.

A period of collapse

The period around 3,200 years ago was a time when many cities were destroyed and some civilizations collapsed. Ancient records indicate an enigmatic group called the „Sea People” descended on the Middle East, leading to chaos in the region, although they do not appear to have settled in the area of Abel Beth Maacah.

Archaeologists are unsure how these events affected Abel Beth Maacah or if they have any bearing on the silver treasure.

„It seems most likely that Canaanites were ‘in charge’ — or at least were the main inhabitants” — of Abel Beth Maacah, the researchers said. If the city did suffer any destruction, it could have been abandoned for a time and perhaps repopulated by returning Canaanites or by Israelite tribes. „Hopefully, next season, we will be closer to some answers,” the researchers said of their forthcoming dig at the site.

Biblical city

The city was used for a long period of time after the silver treasure was abandoned and is mentioned several times in the Hebrew Bible.

According to scripture, a Benjaminite named Sheba ben Bichri, who was rebelling against King David, took refuge in the city. A man named Joab pursued him there and laid siege. A „wise woman,” as the text calls her, protested this action, saying Abel Beth Maacah is part of Israel.

„We are the peaceful and faithful in Israel. You are trying to destroy a city that is a mother in Israel. Why do you want to swallow up the Lord’s inheritance?” (From 2 Samuel 20:14-22, New International Version)

The siege ended when the city’s inhabitants killed the rebel and threw his head from the wall. Some scholars believe that King David would have lived about 3,000 years ago, roughly two centuries after the silver treasure was abandoned. While the biblical story doesn’t shed light on why the treasure was abandoned, it illustrates the importance of the city in the time to come.

Mullins is also a professor at Azusa Pacific University, and Panitz-Cohen and Bonfil are with the Hebrew University of Jerusalem’s Institute of Archaeology.

Legalism versus Fărădelege – Charles Leiter

Farisei si Saduchei vin la Isus cu intrebari photo credit www.lookandlearn.com

Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. – Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. – Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” – Marcu 7:1-7

de Charles Leiter via illbehonest.com

Legalismul este caracterizat de centrare în sine, mândrie, spirit de judecată şi desconsiderare faţă de ceilalţi. Sinele, sub o formă sau alta, este proeminent în toate formele de legalism.

Termenul “legalism” nu apare în Biblie şi de aceea este dificil de definit în mod biblic. În scopul acestui studiu, însă, legalismul poate fi definit ca fiind sprijinirea pe ţinerea legii pentru a asigura mântuirea şi sfinţirea. “Legile” pe care legalistul caută să le ţină pot fi fie porunci date de Dumnezeu fie reguli şi reglementări făcute de om. Potrivit acestei definiţii, o persoană nu este neapărat un legalist doar pentru că are o conştiinţă prea sensibilă cu privire la probleme cum ar fi onestitatea sau frugalitatea (calitatea de a fi econom în folosirea resurselor cum sunt timpul, mâncarea, banii, etc., n.tr.). Nici cei care pun accent în aceeaşi măsură pe responsabilitatea umană cât şi pe suveranitatea divină nu sunt legalişti.1 De asemenea, o persoană nu este legalistă pentru că insistă pe nevoia disciplinelor spirituale cum ar fi postul şi lepădarea de sine.

Termenul “fărădelege” apare în Biblie, iar înţelesul lui este clar din contextele în care se găseşte: “Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial?”2 Aici vedem că fărădelegea este opusul “neprihănirii” şi este asociată cu “întunericul” şi cu “Belial”. Termenul grecesc “nelegiuit” înseamnă în mod literal “fără lege” (Gr. anomos: a = “fără”, nomos = “lege”). Termenul “antinomian”, care nu apare în Biblie, vine, de asemenea, din cuvântul grecesc pentru “lege”: anti = împotriva, nomos = “lege”. Adevăraţii antinomieni nu sunt doar fără lege, ci, de asemenea, împotriva legii.

Erori opuse

Nimic nu e suficient pentru a asigura adevărata sfinţenie a vieţii afară de puterea regeneratoare a Duhului Sfânt care locuieşte înăuntrul omului. Nu ne surprinde atunci faptul că învăţătorii falşi (care “n-au Duhul”3) totdeauna au tins fie spre legalism fie spre fărădelege în abordarea lor cu privire la trăirea “creştină”. Cei care sunt legalişti, au substituit harul cu legea4, iar cei care sunt fără de lege “au schimbat în desfrânareharul Dumnezeului nostru”5.Deşi am fi tentaţi să ne gândim că legalismul este un păcat specific “evreiesc”, iar fărădelegea un păcat specific “Neamurilor”, în realitate ambele tendinţe coexistă în omul firesc. De fapt, legalismul exterior adesea coincide cu fărădelegea interioară; scribii şi fariseii sunt un exemplu de bază.6

Niciun creştin nu poate fi un adevărat legalist, din moment ce încrederea în lege este mutual exclusivă cu încrederea în Hristos.7 În acelaşi fel, niciun creştin nu poate fi cu adevărat nelegiuit, fin moment ce Hristos “niciodată n-a cunoscut” pe cei care “lucrează fărădelege”8. Totuşi, creştinii pot fi afectaţi în mod nefavorabil atât de legalism (aşa cum au fost galatenii), cât şi de fărădelege (cum au fost corintenii). Creştinii adevăraţi pot deveni legalişti în modul lor de gândire, concentrându-se mai degrabă pe ascultarea de o “listă” mentală de “îndatoriri” decât pe relaţia lor cu Hristos, şi căutând să menţină favorul şi zâmbetul lui Dumnezeu prin “performanţa” lor zilnică. Tot astfel, creştinii adevăraţi pot deveni fără de lege în modul lor de gândire, folosind mai degrabă “harul” ca o scuză pentru modul lor de viaţă spiritual leneş şi fără griji, decât să “se disciplineze în vederea evlaviei”9. Fiecare om care pretinde a fi creştin ar trebui să acorde atenţie acestor semne de avertizare cu privire atât la legalism cât şi la fărădelege, datorită faptului că ambele Îl dezonorează pe Dumnezeu, iar Duhul Sfânt nu va permite niciuneia să “domnească” în viaţa unui adevărat credincios.

Caracteristicile legalismului

1. Legalistul îşi centrează viaţa mai degrabă în jurul legilor decât în jurul lui Dumnezeu. Cel mai mare păcat al legalistului este că el nu Îl iubeşte nici nu se închină cu adevărat lui Dumnezeu. În schimb, “inima, sufletul, mintea şi puterea” – afecţiunile, preocupările, gândurile şi energiile – toate sunt centrate pe legi, reguli şi reglementări. Acesta este în special un lucru odios înaintea lui Dumnezeu deoarece dă oamenilor pierduţi impresia că adevărata religie este ceva urât şi impersonal – mai degrabă o chestiune fără viaţă, de a ţine nişte reguli, decât o relaţie de dragoste cu un Dumnezeu viu. Faptul că o astfel de religie fariseică este “înălţată între oameni” o face şi mai mult “o urâciune înaintea lui Dumnezeu”10. În contrast, adevărata trăire creştină este ceva vesel, liber şi neconstrâns. Ea Îl glorifică pe Dumnezeu pentru că izvorăşte dintr-o inimă care se delectează în El şi Îl iubeşte în mod suprem.

Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. – Matei 22:37-38

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. – Romani 14:17

2. Legalistul este mai concetrat asupra ţinerii regulilor decât pe nevoile semenilor lui. Al doilea mare păcat al legalistului este că el nu-i iubeşte cu adevărat pe ceilalţi. Pentru legalist, “regulile” sunt mai importante decât oamenii, iar “jertfa” este mai importantă decât “mila”11. Legalismul este insensibil la nevoia umană. Este centrat pe lege, nu pe dragoste. Îi pasă mai mult de punctele neesenţiale precum ţinerea Sabatului decât de suferinţa semenilor săi.12Conştiinţa unui legalist nu va fi tulburată când îl va trimite pe un Iuda să se sinucidă, dar va fi foarte preocupată să nu încalce vreun punct neesenţial al protocolului legal.13

Iar a doua [cea mai mare poruncă], asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” – Matei 22:39

Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă. – Marcu 3:1-6

Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” – Matei 9:11-13

În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” – Matei 12:1-8

Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat. Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.” – Matei 27:3-6

3. Legalismul pune accent pe lucrurile exterioare. Legalistul vede neprihănirea înainte de toate în termenii unor acte exterioare, decât a unor atitudini interioare. El are o vedere superficială asupra păcatului şi îşi imaginează că prin ţinerea legii exterioare el este plăcut înaintea lui Dumnezeu. El nu cunoaşte nimic despre adevărata neprihănire a inimii. El “judecă după înfăţişarea exterioară”14, în timp ce Dumnezeu “se uită la inimă”15.

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. – Matei 23:25-28

Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Dar Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.” – Luca 11:38-41

Datorită accentului pus pe lucrurile exterioare, legalismul tinde să promoveze mai degrabă o conformare şi o uniformitate exterioară, decât o adevărată unitate de duh. Toţi arată la fel, vorbesc la fel, se îmbracă la fel. Legalismul înăbuşeşte spontaneitatea, individualitatea şi libertatea.

4. Legalismul dă importanţă majoră lucrurilor minore. Din moment ce legaliştii sunt orbi la problemele “importante” ale legii, ei îşi concentrează atenţia pe punctele mai puţin esenţiale, neglijând lucrurile cele mai importante. Ei “strecoară ţânţarul” prin ţinerea regulilor şi reglementărilor minore, dar “înghit cămila” prin faptul că eşuează în a-L iubi pe Dumnezeu şi pe cei din jurul lor.

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! – Matei 23:23-24

5. Legalismul se dezvoltă într-o religie de experţi. Pentru că legalistul nu are o relaţie vie cu Dumnezeu ca şi învăţător şi călăuză a sa, el trebuie să aibă câte o “regulă” pentru fiecare situaţie care s-ar putea ivi. De aceea, este nevoie de o întreagă clasă de oameni (“legiuitori”) care să interpreteze punctele mai puţin esenţiale ale legii şi să “completeze” acolo unde simt că Dumnezeu nu a dat o revelaţie suficient de detaliată.

Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.” „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. […] Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.” – Luca 11:45-46, 52

6. Legalismul tinde să facă absoluturi din convingerile personale sau tradiţii făcute de om şi apoi le impune celorlalţi. Aşa cum s-a menţionat mai sus, legalistul trebuie să aibă o regulă pentru orice situaţie. Când acestea nu sunt enunţate clar în Scriptură, ele trebuie să fie “deduse” folosind un amestec de raţionament uman şi opinie personală. Un astfel de raţionament uman şi opinie personală este curând acceptat ca “ceea ce învaţă Biblia” şi aşa ia naştere noul “absolut”! Aceste absolute nebiblice variază de la învăţătura că barele de protecţie cromate de la maşini sunt “lumeşti” şi trebuie vopsite în negru, până la ideea că toţi creştinii trebuie să îşi educe acasă copiii şi să coacă pâine de casă!

Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. – Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. – Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” – Marcu 7:1-7

7. Legalismul face oamenii să păcătuiască împotriva celorlalţi în numele dreptăţii. Când opiniile personale şi datinile umane sunt ridicate la rang de absoluturi, problemele importante ale legii (cum sunt dragostea de Dumnezeu şi dragostea de oameni) sunt în mod inevitabil minimalizate şi anulate. Pentru a-şi păstra datinile sale, legalistul va păcătui chiar şi împotriva celor dragi lui, timp în care îşi va linişti conştiinţa cu ideea că el doar “ascultă de Dumnezeu”.

Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” – Marcu 7:8-13

8. Legalismul este caracterizat de centrare în sine, mândrie, spirit de judecată şi desconsiderare faţă de ceilalţi. Sinele, sub o formă sau alta, este proeminent în toate formele de legalism.

Îţi mulţumesc că [eu] nu sunt ca ceilalţi oameni… Eu postesc de două ori pe săptămână, [eu] dau zeciuială din toate veniturile mele. – Luca 18:11-12

Legalistul nu are o înţelegere reală a păcătoşeniei proprii sau a sfinţeniei lui Dumnezeu. El nu crede cu adevărat că “nimeni nu este bun decât Dumnezeu”16, şi deci îşi imaginează în zadar că el poate “să îşi stabilească propria dreptate”17 prin ţinerea legii. El nu depinde de mila lui Dumnezeu, din moment ce nu are nevoie de aşa ceva. El nu se bazează în întregime pe neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, din moment ce crede că are propria sa neprihănire. El nu depinde de Dumnezeu pentru puterea de a trăi o viaţă sfântă, din moment ce vede legea în termeni de lucruri exterioare pe care le poate ţine prin propria-i putere. El nici măcar nu depinde de Dumnezeu pentru călăuzire, din moment ce are propriul regulament şi propriile reguli de aplicat pentru fiecare situaţie. Astfel, legalistul este mândru, cu o neprihănire de sine şi atot-suficient.

Pentru că este mândru şi are o neprihănire de sine, legalistul îi priveşte pe ceilalţi cu desconsiderare. El se consideră mai bun decât alţi oameni.

A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. …” – Luca 18:9-11

Mai mult de atât, toţi legaliştii au un spirit de judecată; ei stau deasupra celorlalţi şi se uită de sus la aceştia, fiind foarte atenţi la presupusele lor greşeli. De asemenea, legaliştii îşi asumă responsabilitatea de a judeca motivaţiile inimii celorlalţi oameni.

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. – Matei 7:1-5

Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. – Romani 14:3-4

În lumina acestor lucruri, nu este de mirare faptul că atunci când adevăraţii creştini se îndreaptă spre legalism, ei îşi pierd “simţul fericirii”18 pe care l-au avut odată. Ei realizează adânc în lăuntrul lor că nu pot “face” totul îndeajuns de bine pentru a menţine favorul lui Dumnezeu, şi se găsesc într-o stare de mizerie şi robie. În loc să fie umpluţi de dragoste unul pentru altul, ei încep să “se muşte şi să se mănânce unii pe alţii”19.

9. Legalismul nu are nicio valoare în mortificarea păcatului. Deşi are o arătare exterioară de neprihănire, de fapt legalismul hrăneşte păcatul în loc să-l distrugă. Fie îi impinge pe oameni să comită păcate chiar mai rele decât cele pe care încearcă ei să le dea la moarte, fie înlocuieşte păcatele evidente exterioare cu unele “religioase” care sunt mai ascunse şi mai înşelătoare.

Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. – Coloseni 2:20-23

Caracteristicile fărădelegii

1. Persoana marcată de fărădelege, îşi centrează viaţa mai degrabă în jurul sinelui şi păcatului decât în jurul lui Dumnezeu şi al celorlalţi. “Sinele” este adevăratul dumnezeu al fiecărei persoane fără de lege. Acelui om îi pasă mai mult de propria-i voie şi de propriile-i dorinţe decât de a Îl lăuda şi glorifica pe Dumnezeu. Atitudinea sa interioară este: “Nu vreau ca acest Om [Hristos] să domnească peste mine.”20 De asemenea, omului marcat de fărădelege îi pasă mai mult de propria-i voie şi de propriile-i dorinţe decât de ce este mai bun semenilor săi. Ca şi legalistul, el eşuează total în a ţine cele două cele mai mari porunci.

Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi hrănindu-se doar pe ei înşişi; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. – Iuda 12-13

2. Fărădelegea transformă harul lui Dumnezeu într-o permisiune de a păcătui. Fărădelegea învaţă că din cauză că suntem salvaţi prin har nu prin fapte, nu contează cum trăim. Ea spune că creştinii sunt liberi să păcătuiască pentru că nu mai sunt sub Lege, şi aceasta îi încurajează pe oameni să neglijeze sau să ia cu uşurătate poruncile lui Hristos. Aceia care sunt atenţi în a-L asculta pe Hristos sunt denigraţi ca “legalişti”.

Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. – Iuda 4

Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? – Romani 6:15-16

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” – Matei 7:21-23

3. Fărădelegea învaţă că nu e necesar să fii sfânt pentru a fi salvat. Fărădelegea implică sau susţine în mod deschis ideea că aceia care sunt în mod personal nedrepţi pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, spunând că faptele bune nu sunt testul unei adevărate convertiri, iar sfinţirea nu este o evidenţă necesară a justificării. Pocăinţa este văzută ori ca nefiind parte a mesajului Evangheliei ori ca neimplicând nicio schimbare reală de practică cu privire la păcat. Credinţa poate fi deci “fără fapte” şi totuşi să fie o adevărată credinţă salvatoare.

Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea [sfinţenia], fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. – Evrei 12:14

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. – 1 Corinteni 6:9-10

Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. – Matei 7:16-20

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? … Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? – Iacov 2:14, 19-20

4. Fărădelegea vede Legea lui Dumnezeu cu dispreţ. Acei care sunt fără de lege nu se tem să trateze poruncile şi cerinţele lui Dumnezeu cu uşurătate şi cu desconsiderare. Prin atitudinile şi acţiunile lor, aceştia sugerează faptul că Legea în sine ester ea. Pavel, pe de altă parte, preamăreşte Legea ca fiind “sfântă, dreaptă şi bună” şi respinge ca de neconceput orice idee că Legea ar fi ceva păcătos.

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus… – Romani 7:7

Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă. – Romani 7:12-13

5. Fărădelegea Îl dezonorează pe Dumnezeu. Ipocrizia şi fărădelegea celor care se pretind a fi creştini face ca numele lui Dumnezeu să fie hulit printre necredincioşi, iar adevărul Lui să fie vorbit de rău.

De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers. De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor. – Ezechiel 36:22-23

Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris. – Romani 2:23-24

În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. – 2 Petru 2:1-2

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. – Tit 2:3-5

——————————-

1 Filipeni 2:12-13
2 2 Corinteni 6:14-15; vezi si Matei 7:23; 13:41; 23:28; 24:12.
3 Iuda 1:19
4 Galateni 5:4
5 Iuda 1:4
6 Matei 23:28
7 Galateni 5:4
8 Matei 7:23
9 1 Timotei 4:7
10 Luca 16:14-15
11 Matei 9:11-13
12 Marcu 3:1-6
13 Matei 27:3-6
14 Ioan 7:22-24
15 1 Samuel 16:7
16 Matei 19:16-22
17 Romani 10:3
18 Galateni 4:15
19 Galateni 5:15
20 Luca 19:12-14

Why Jesus Hates Legalism

The Pharisees and Sadducees question Jesus photo credit www.lookandlearn.com

Woes to the Pharisees and Lawyers – Luke 11:37-54

37 While Jesus was speaking, a Pharisee asked him to dine with him, so he went in and reclined at table. 38 The Pharisee was astonished to see that he did not first wash before dinner. 39 And the Lord said to him, “Now you Pharisees cleanse the outside of the cup and of the dish, but inside you are full of greed and wickedness. 40 You fools! Did not he who made the outside make the inside also? 41 But give as alms those things that are within, and behold, everything is clean for you.

42 “But woe to you Pharisees! For you tithe mint and rue and every herb, and neglectjustice and the love of God. These you ought to have done, without neglecting the others.43 Woe to you Pharisees! For you love the best seat in the synagogues and greetings in the marketplaces. 44 Woe to you! For you are like unmarked graves, and people walk over them without knowing it.”

45 One of the lawyers answered him, “Teacher, in saying these things you insult us also.”46 And he said, “Woe to you lawyers also! For you load people with burdens hard to bear, and you yourselves do not touch the burdens with one of your fingers. 47 Woe to you! For you build the tombs of the prophets whom your fathers killed. 48 So you are witnesses and you consent to the deeds of your fathers, for they killed them, and you build their tombs.49 Therefore also the Wisdom of God said, ‘I will send them prophets and apostles, some of whom they will kill and persecute,’ 50 so that the blood of all the prophets, shed from the foundation of the world, may be charged against this generation, 51 from the blood of Abel to the blood of Zechariah, who perished between the altar and the sanctuary. Yes, I tell you, it will be required of this generation. 52 Woe to you lawyers! For you have taken away the key of knowledge. You did not enter yourselves, and you hindered those who were entering.”

53 As he went away from there, the scribes and the Pharisees began to press him hard and to provoke him to speak about many things, 54 lying in wait for him, to catch him in something he might say.

Why Jesus Hates Legalism

by Steven J. Cole via Bible.org

There is probably no sin more tolerated or more widespread in the Christian world than legalism. It may surprise you to hear it labeled as sin. Legalists are thought to be a bit overzealous or “uptight,” but they aren’t usually thought of as sinning in the same sense as adulterers, thieves, liars, and the like. To the contrary, legalists seem to be concerned about holiness.

Yet the Lord Jesus had more conflicts with the legalists of His day than any other group. It wasn’t the adulterers, the robbers and that sort, who put Jesus on the cross. It was the legalists. Later on, the Apostle Paul had the same experience, as the legalists dogged his steps, perverting the gospel of the grace of God.

When you study the life of Christ, it is noteworthy how He deliberately did things to provoke the legalists. He could have healed people on any other day of the week, but He often did it on the Sabbath. He could have been more discreet in violating the Pharisees’ rules, but He did it openly. When a Pharisee invited Jesus to dinner, He could have gone along with their elaborate hand-washing custom, but He deliberately ignored it. When they questioned Him about it, He could have been more polite, but He blasted them for their hypocrisy. When a lawyer pointed out that Jesus had offended them as well, He didn’t say, “I’m sorry! I didn’t mean to offend you good folks.” He said, “Woe to you lawyers as well!” Jesus confronted legalism as sin.

And yet many Christian churches today are riddled with legalism, but the pastors are too “nice” to stand up to the legalists and say, “You’re not going to do that in this church!” The evangelical church today is plagued by “niceness.” Somehow we’ve gotten the idea that to be like Jesus means always being nice, never offending anyone, never confronting anyone. But clearly, if we want to be like Jesus, we must confront sin. And, legalism is sin!

What is legalism? Some erroneously confuse it with an emphasis on obedience. I have been accused of being legalistic because I preach that we must obey God’s Word. But every book of the Bible teaches that we must obey God. Being under grace does not mean that we are free to disobey God.

Others say that legalism is when we set up any manmade rules. But there are many areas not specifically addressed in the Bible where we need some rules in order to function as a family or church. Parents are not being legalistic when they set a curfew for their kids. Churches are not being legalistic when they follow certain procedures or practices.

So, what is legalism? Legalism is an attempt to gain favor with God or to impress our fellow man by doing certain things (or avoiding other things), without regard to the condition of our hearts before God. At the root of legalism is the sin of pride, because the legalist thinks that he is able to commend himself to God by his own good deeds. Invariably, he is only looking at externals, not at his heart. Also, the legalist’s pride motivates him to exalt himself in the sight of others by his outward behavior, again neglecting to see the corruption of his own heart. Thus legalism denies human depravity and exalts human ability. As such, it is opposed to the gospel of God’s grace. That’s why both Jesus and Paul clashed with the legalists.

Jesus hates legalism because it does not deal with the condition of our hearts before God.

Christianity is primarily a matter of the heart. Everything flows from a heart relationship with God, who transforms our hearts when He regenerates us. The Jewish religious leaders seemingly were seeking after God, but in reality they were self-seeking. They didn’t see themselves as sinners in need of a Savior. They saw themselves as good people because they kept the Law. But in reality, they didn’t keep the Law because they didn’t apply it on the heart level. Thus, Jesus in effect said that if they would be as careful about clean hearts as they were about clean hands, then they would be what they ought to be.

The structure of our text is that in 11:37-41 we have the setting and overall theme, thatlegalism puts the emphasis on the external to the neglect of the internal. Then, in 11:42-44 Jesus pronounces three woes on the Pharisees in which He sets forth some of the specific problems with legalism. At this point, an expert in the Jewish law speaks up in self-defense, pointing out that Jesus’ remarks not only condemn the Pharisees; they also insult the lawyers. Rather than apologizing, Jesus launches into a series of three more woes on the lawyers (11:46-52). The result was not repentance, but rather increased hostility on the part of the Pharisees and lawyers in an attempt to trap Jesus in something He might say (11:53-54).

The overall theme: Legalism puts the emphasis on the external to the neglect of the internal (11:37-41).

Before we look specifically at the theme, take note that Jesus accepted social invitations from unbelievers. But, also note that He did not hesitate to confront unbelievers with their sin! He deliberately provoked this confrontation by doing something that surprised His host. But we need to be careful about how we apply this. Jesus was in a cultural context that understood the bold language of the prophets. Also, He is the Lord and as such has both the insight and authority to speak in this manner.

Paul instructs us, “Walk with [NASB, margin] wisdom toward outsiders, making the most of the opportunity. Let your speech always be with grace, seasoned with salt, so that you may know how you should respond to each person” (Col. 4:5, 6). The metaphor of salt implies that we can and should be provocative, but we also must speak in a gracious and sensitive manner. But in every social contact with unbelievers, keep your purpose clear. You’re there to be the instrument of the Holy Spirit in convincing the person about sin, righteousness, and judgment, and to proclaim the good news of God’s grace in Christ.

In Jesus’ day, the Pharisees, ostensibly in an attempt to keep God’s Law, had devised and added hundreds of manmade laws. But in so doing, they had shifted the focus from the heart to the outward man. This included elaborate rituals for washing themselves before meals and for cleansing their dishes and utensils. While there was a basis for these practices in the Book of Leviticus (11:33-34; 15:12), the Pharisees had taken them far beyond what God intended. Jesus uses this practice to confront the main issue.

Religion apart from God is always trying to fix the outer man to look good to other men, but it neglects the fact that the Lord looks on the heart. Jesus (11:39) confronted the Pharisees with the fact that although they went to great lengths to clean their cups and platters, they neglected to cleanse their hearts, which were full of robbery and wickedness. The Pharisees despised those who were openly sinful, but God looks not only at the outward person, but also on the heart. Inwardly, the Pharisees were greedy and wicked. Jesus compares this to washing the outside of a bowl and then eating out of it, even though the inside was filthy! The God who made the outside made the inside as well. Genuine religion is a matter of the heart, not just of external compliance.

The meaning of verse 41 is debated, but Jesus seems to be saying that if we deal with our hearts before God, then everything that flows outward is clean. As J. C. Ryle explains, “Give first the offering of the inward man. Give your heart, your affections, and your will to God, as the first great alms which you bestow, and then all your other actions, proceeding from a right heart, are an acceptable sacrifice, and a clean offering in the sight of God” (Expository Thoughts on the Gospels [Baker], 3:48-49).

Then Jesus launches into the three woes on the Pharisees:

1. THE FIRST WOE: LEGALISM MAJORS ON MINORS AND MINORS ON MAJORS (11:42).

The Pharisees were meticulous about giving a tenth to God to the degree that they even tithed their spices! (Rue is a strong-scented herb.) While Jesus upheld the obligation of tithing (Lev. 27:30 was used to support the tithing of spices), He condemned them for neglecting the weighty part of the Law, namely, justice and the love of God. As He elsewhere affirmed, the love of God and the love of neighbor sum up the entire Law (Matt. 22:37-40). But the Pharisees would cleverly tell even their parents that they could not help them financially because their money had been devoted to God (Mark 7:11). Technically, they were tithing, but practically, they were neglecting to love their own parents!

Modern day legalists also major on the minors and minor on the majors. Some churches and Christian parents put major attention on rules about petty issues, such as dress codes or certain activities, but they tolerate serious sins, such as gossip, greed, and pride. If we shun people because of how they look, or over certain behaviors that, according to the Bible, are not major, we are guilty of the sin of the Pharisees.

For example, you may be surprised to know what Jonathan Edwards, Charles Spurgeon, G. Campbell Morgan, Martyn Lloyd-Jones, and C. S. Lewis all had in common. Yes, they were all godly Christian leaders who were greatly used by God. All except Lewis were gifted Bible expositors and pastors. But also, at least some of the time they were in the ministry, they all smoked!

Many Christians question your salvation if you smoke! I think that if you smoke, you should quit as soon as possible, because it is not good stewardship of your body. The men I just mentioned all lived before that medical evidence was known. But my point is that there are many Christians who are more concerned with getting people to stop smoking than with getting them to walk in the Spirit and stop doing the deeds of the flesh.

2. THE SECOND WOE: LEGALISM FOCUSES ON SELF-GLORY (11:43).

Jesus next condemns the Pharisees because they loved the front seats in the synagogues and the respectful greetings in the market places. They loved to have people notice how important they were! It made them feel good to be addressed as the Reverend Doctor So-and-so. But pride was at the root of it. They were focused on their own glory, not on God’s glory. Pride is at the heart of legalism; humility is at the heart of true Christianity.

The legalist can take pride in himself and his attainments because he is looking at outward matters, not at issues of the heart. He doesn’t acknowledge that his heart is just as sinful as the heart of the prostitute or robber. If he had been reared in their circumstances or had encountered the problems in life they had faced, he would have engaged in the same behavior, because he had the same heart of lust and greed. No, he sees himself as a notch above these sinners. He has attained a righteous life by his own hard work and discipline. The legalist is puffed up with pride.

Scripture declares that God opposes the proud, but gives grace to the humble (Prov. 3:34James 4:61 Pet. 5:5). One sure mark of the Holy Spirit’s work in our hearts is that we see ourselves as terrible sinners in the sight of God. We see that we deserve His judgment because of our pride, selfishness, and rebellion. Rather than comparing ourselves with others and concluding that we are basically good, we compare ourselves with God and conclude that no good thing dwells within us. Thus convicted of our great need, we flee to the cross for mercy. But legalists don’t like the message of the cross, because it confronts their pride.

3. THE THIRD WOE: LEGALISM SUBTLY CORRUPTS OTHERS (11:44).

Jesus compares the Pharisees to concealed tombs. If a Jew came in contact with a tomb or a dead body, he was ceremonially unclean for seven days (Num. 19:11-22). The picture behind these ceremonial laws was that sin leads to death and that the contamination of sin and death spreads to others if it is not dealt with. The Jew who became contaminated by contact with a dead body had to take responsibility for cleansing through the ashes of a red heifer and ritual washing (Num. 19:1-11). Here, Jesus accuses the Pharisees, who were meticulous about such laws of cleanliness, of defiling the Jewish nation through their own spiritual death! The charge must have shocked them!

The application is that the sin of legalism contaminates unsuspecting people. It turns off unbelievers and keeps them from the truth of the gospel, because they can see the hypocrisy of the legalists. It contaminates young believers, who are mistakenly taught that if they do certain things and do not do other things, they will grow in holiness and be pleasing to God. But invariably, the things that they are told to do and not do are not the important issues of the Bible, such as the love of God and neighbor (as summed up in the Ten Commandments). Rather, they are petty things, often things that Scripture does not directly command.

One reason many kids who grow up in Christian homes later reject the faith is that the parents and the church have been shot through with legalism. Instead of the joy of knowing God and of having our sins forgiven through His grace, the focus was on the rules and the outward conformity that had to be maintained so that everyone else would think that the kids (and parents) were good Christians. I’m not saying that Christian homes should not have any rules. But the emphasis in our homes and church should be on the joy of knowing God. As Paul says, “the kingdom of God is … righteousness and peace and joy in the Holy Spirit” (Rom. 14:17).

At this point, an expert in the Jewish Law who was at the dinner spoke up. Probably he thought that this young rabbi did not grasp the full implication of His words. He was not only indicting the Pharisees; His scathing words also insulted the lawyers and the entire Jewish religious leadership. But rather than apologizing or backing down, Jesus laid into the lawyers with three more woes:

4. THE FOURTH WOE: LEGALISM BURDENS PEOPLE WITH PERIPHERAL COMMANDMENTS (11:46).

The lawyers had taken the commands of Scripture and had multiplied them into hundreds of minute adaptations. But, like lawyers in every age, they had also come up with legal loopholes that enabled them to skirt around their own rules, while the average guy was still burdened with them. For example, on the Sabbath the lawyers determined that you could only travel 1,000 yards from your home. But if a rope was tied across the end of the street, the end of the street became his residence and he could go 1,000 yards beyond that. Or, if before the Sabbath a man left at any given point enough food for two meals, that point technically became his residence and he could go 1,000 yards beyond that.

On the Sabbath, you couldn’t tie a knot, because that was work. But a woman could tie a knot in her girdle. So if you needed to draw water out of the well on the Sabbath, you couldn’t tie a rope to the bucket, but you could tie a woman’s girdle to the bucket! (These examples are in William Barclay, The Gospel of Luke [Westminster Press], p. 158.)

The Sabbath laws were given for our benefit, so that we would set aside one day in seven for worship and rest. I believe that modern Christians err by throwing out the entire Sabbath principle. Most Christians treat Sunday just like every other day. But some err by coming up with specific lists of what you can and cannot do on the Lord’s Day. The main issue is our heart before God. We are to honor Him one day each week by ceasing from our normal routine and worshiping Him.

Legalism burdens people with peripheral issues and rules. Biblical holiness frees people by pointing them to the beauty of God’s holiness and love. As 1 John 5:3 states, “This is the love of God, that we keep His commandments; and His commandments are not burdensome.” When we obey out of a heart of love for God, even though it is not always easy, it will always result in great joy and blessing.

To summarize, Jesus is elaborating on the theme that legalism puts the emphasis on the external to the neglect of the internal. He has shown that it majors on minors, it focuses on self-glory, it subtly corrupts others, and it burdens people with peripheral rules.

5. THE FIFTH WOE: LEGALISM DODGES THE PERSONAL APPLICATION OF GOD’S HOLINESS, BUT PRETENDS OUTWARDLY TO HONOR IT (11:47-51).

The religious leaders of Jesus’ day did not submit their lives personally to the message of the Old Testament prophets, but they built monuments to them to make it look as if they honored them. But Jesus lumps the current leaders with their ancestors who killed the prophets. He is saying that the current leaders are finishing off the job that the earlier generations started. As in all the other woes, the underlying problem is that though outwardly they act as if they honor the prophets, inwardly they do not repent of the very sins which the prophets condemned.

When Jesus refers to the wisdom of God (11:49), He is not quoting any specific Scripture, but rather is summarizing and personifying all of God’s wisdom as revealed through the prophets. Abel was the first man to die because his righteousness convicted his brother of his evil deeds. In the arrangement of the books in the Hebrew Bible, Zechariah was the last prophet to be killed (2 Chron. 24:20-25). Jesus is saying that the blood of all the righteous men who were martyred in the Old Testament would be charged against this current wicked generation, because they rejected God’s revealed wisdom about their sin. This may point to the awful judg­ment on Jerusalem in A.D. 70 or it may also include the final judgment. The point is, legalists don’t apply God’s holiness to their hearts; they just put on an outward show of honoring it.

6. THE SIXTH WOE: LEGALISM MISSES THE TRUE KNOWLEDGE OF GOD AND MISLEADS THOSE WHO SEEK TO KNOW HIM (11:52).

The key of knowledge refers to the personal knowledge of the living God through His revealed Word. As Jesus said, “This is eternal life, that they may know You, the only true God, and Jesus Christ whom You have sent” (John 17:3). True religion is a matter of knowing God personally and growing in that relationship with Him. Legalism is a matter of going through rituals and of keeping rules, but it’s devoid of the personal knowledge of God.

In many well-meaning but legalistic Christian homes, parents mistakenly think that the way to keep their teenagers in line is to lay down and enforce a lot of rules. But the way to keep your teenagers in line is to lead them to a personal knowledge of the Holy One. He’s with them when you cannot be there. If they truly know Him and know the great love of Christ who gave Himself for their sins, they will want to please Him, beginning on the heart level. As our kids grow in their walk with God, we should be able to ease up on the number of rules, not impose more. Our goal is to get each child to live under the lordship of Jesus Christ, in a growing personal relationship with Him. Legalism takes an external approach; biblical Christianity focuses on the heart relationship.

Conclusion

Some years ago, a church in Portland near a college wanted to develop more of a ministry to the students. They weren’t sure how to do it, but they tried to make them feel welcome. One Sunday, the church was packed and the service was already underway when a young man with unkempt hair, blue jeans, a T-shirt, and bare feet walked in. He came down the aisle, looking for a seat, but he couldn’t find one. Finally, he just sat down on the carpet at the front of the church. It created an uneasy atmosphere in this crowd of people who were mostly dressed in suits and dresses, seated in their rows of pews.

Then, every eye noticed an elderly man in a suit walking slowly toward the young man. Everyone wondered, “Is he going to scold the young man for dressing like that for church? Is he going to ask him to leave?” There was a heavy silence in the church as everyone focused on this scene. Finally, he got down to where the young man was sitting. With some difficulty because of his age, he slowly sat down next to the young man and worshiped there on the carpet with him. (Told by Becky Pippert, Out of the Saltshaker and Into the World [IVP], pp. 177-178.) It was a great example of not looking on the outward person or majoring on the minors, but of accepting the person as God does.

Remember, Jesus hates legalism because it does not deal with the condition of our sinful hearts before God. But Jesus loves grace, because it is by His grace that He transforms sinners into saints who love God and who love others.

Discussion Questions

  1. Why do Christians tolerate legalism and even see it as a virtue rather than as a serious sin?
  2. What warning signals tell us if we’re drifting into legalism?
  3. Is it hypocrisy or legalism to obey God when we don’t feel like it? Why not? Just what is legalism?
  4. Should we imitate Jesus in deliberately provoking and confronting people? Consider Col. 4:5-6and 1 Pet. 3:15 in your answer.

Copyright, Steven J. Cole, 1999, All Rights Reserved.
Unless otherwise noted, all Scripture Quotations are from the New American Standard Bible, Updated Edition © The Lockman Foundation

John Piper’s plea to Pastors in light of Pastor David Yonggi Cho’s Conviction for Embezzling $12M

You can listen to John Piper’s commentary in this 9 minute podcast-

Story via The Christian Post

When asked about the conviction of David Yonggi Cho, founder of world’s largest Pentecostal congregation in South Korea, for embezzling $12 million from his church, popular pastor John Piper took the opportunity to warn pastors in the U.S. who might „love money,” in a recent message.

„With every public dishonoring of Christ, every public dishonoring of His Word and His Gospel, and His Church, it makes me angry and it makes me sorrowful,” said Piper in a recent episode of Ask Pastor John.

Yonggi Cho who pastors Yoido Full Gospel Church and oversees a network of churches numbering 800,000, was found guilty by a South Korean court for committing breach of trust and corruption amounting to $12 million, according to Yonhap News Agency. He received a suspended sentence of three years in prison with a five year probation and was ordered to pay a penalty of $4.7 million by Seoul Central District Court on Feb. 20.

One of Cho’s sons, Hee-jun, who serves as secretary general of Yeongsan Christian Cultural Center and was a former chairman of Next Media, was sentenced to three years in prison.

„My response to this is really not to pile on any additional condemnation … but rather to try to respond for the rest of us in a way that tries to prevent these kinds of things,” said Piper.

„I want pastors to keep watch on themselves. I have five pleas to pastors. My hope is that pastors will listen this and take this 68-year-old pastor’s heart-aching that we not bring this kind of reproach on the name of Christ,” he continued. He then listed five precautions pastors should take to avoid the sinful seduction of money.

  • 1. Kill every desire to be rich and get rich
  • 2. Pastors, if you see your income starting to grow, set a governor on it
  • 3. Be totally transparent with your fellow elders about your sources of income
  • 4. Live simply to show that your treasure is in heaven and not on earth
  • 5. Put in place a leadership structure of a plurality of elders

Read the entire article here – The Christian Post

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari