Richard Wurmbrand – S-au implinit 105 ani de la nasterea acestui erou al credintei

wurmbrand

Toate  Photos de la wurmbrand.ro

Richard Wurmbrand March 24, 1909 – February 17, 2001

Multumim saitului Aradul Evanghelic  ca ne-a reamintit, a semnalat aniversarea de 105 ani de la nasterea lui Richard Wurmbrand. Cititi un fragment din cartea Pastorului Daniel Branzei, ‘Amintiri cu Sfinti’ – un capitol referitor la Richard Wurmbrand:

Omeneşte vorbind, Richard Wurmbrand era o apariţie fizică deosebit de atrăgătoare. Un bărbat înalt (peste 1,85 m), bine clădit şi cu o gestică armonioasă şi care, în pofida înălţimii (destul de rar întâlnite pe vremea aceea), avea o ţinută foarte dreaptă. Un păr des blond‑castaniu şi uşor rebel îi acoperea capul. Profilul vulturesc exprima o voinţă deosebită. Iar ochii… ei bine, ochii degajau o sfântă nebunie, ca aceea a unui revoluţionar idealist.

Acest om, dacă nu şi‑ar fi biruit tema, în mod aproape sigur, ar fi putut să decadă în narcisism. Nu s‑a întâmplat asta, în viaţa sa necreştină, pentru că avea un simţ al umorului şi un şarm ieşit din comun. Dar în aceste condiţii, ar fi putut ajunge un show‑man celebru, îndrăgostit de poantele sale. Nici asta nu s‑a întâmplat, pentru că acest om avea în tema sa încrustat programul idealurilor revoluţionare, în sensul bun al cuvântului, program care presupune lepădarea de sine.

Nu ştiu de ce, cei mai mulţi dintre cei care l‑au cunoscut pe Richard Wurmbrand se feresc să se refere la trecutul său comunist, crezând probabil că dacă ar face‑o, ar ştirbi din demnitatea înfăţişării sale spirituale ulterioare. Eu nu mă feresc să o fac, pentru că tocmai asta mi‑a plăcut în mod deosebit. Un comunist, care se căieşte de rătăcirea sa filosofică, în care, de altfel, a crezut sincer, şi I se alătură lui Christos într‑o direcţie contrară, mi se pare un bărbat al maximei bravuri. Maiakovsky a fost şi el un comunist idealist, care a jertfit totul pentru Revoluţie (inclusiv frumuseţea sa fizică). Cunoscând cu timpul adevărata realitate a revoluţiei bolşevice şi el, ca şi Wurmbrand, a fost dezamăgit de moarte. Dar acea dezamăgire, în loc să‑l conducă spre căutarea febrilă a unei alte soluţii, a unui alt adevăr adevărat, l‑a dezarmat şi l‑a făcut să nu găsească altceva decât sărăcăcioasa şi terminala soluţie a sinuciderii. Maikovsky şi‑a distrus pe veci propria temă, în loc să o biruie.

Pe când eram în Romănia, am căutat să aflu câte ceva despre această postură comunistă inedită a lui Richard Wurmbrand. Am încercat s‑o trag de limbă pe o veche comunistă, Ofelia Manole (era mama unui coleg de‑al meu de facultate), care ani de zile fusese şefa secţiei pentru cultură a Partidului Comunist, în obsedantul deceniu ‘50. Când am întrebat‑o despre Richard Wurmbrand, mi‑a răspuns cu năduf: „Un trădător!” Şi ce soartă cumplită a avut această revoluţionară intransigentă! A fost împuşcată (în anii ‘80) de către soldaţii Securităţii (Securitate pentru a cărei constituire ea luptase atât de mult) şi care păzeau sediul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei de pe strada Alexandru Sahia din Bucureşti. Neînţelegând valoarea ei revoluţionară, răcanii de tip nou (ienicerii partidului) se îmbătaseră în timpul serviciului de gardă şi, învrednicindu‑se ei cu curaj etilic, deschiseseră focul spre casele oamenilor!

Adevărul e că cu însuşirile sale intelectuale şi cu energia deosebită de care dădea dovadă, Richard Wurmbrand ar fi putut să fie cu brio unul dintre capii Partidului Comunist de după război.Iată, citesc într‑un număr al României Libere că, la 18 iulie 1933, „procesul ceferiştilor de la Griviţa” se deschidea la Bucureşti, aproape de locul grevei, lângă Gara de Nord. Printre acuzaţi îl găsim şi pe „Richard Wurmbrand, care suferise deja o condamnare de trei ani pentru agitaţie comunistă”. (…) „Sentinţa este dată la 20 august 1933. Două pedepse cu muncă silnică pe viaţă: Constantin Doncea şi Gheorghe Petrescu. Gheorghe Vasilichi, 20 ani muncă silnică. Gheorghe Gheorghiu‑Dej şi Chivu Stoica câte 15 ani, Marin Ioan‑Ionescu, 12 ani muncă silnică, Richard Wurmbrand 10 ani etc.”

După cum ştim bine cu toţii, printre comuniştii de dinainte de război nu se găseau oameni de credinţă, ateismul fiind una dintre condiţiile sine qua non ale afilierii la acea mişcare. Totuşi, Richard Wurmbrand a continuat să‑şi pună probleme într‑un domeniu pe care toţi ceilalţi îl considerau tabu. Şi asta pentru că alăturarea sa la acel partid comunist nu a fost un fenomen de rinocenizare sau de oportunism ieftin, ci o aspiraţie pur idealistă de căutare a adevărului şi a dreptăţii. Dar adevărul şi dreptatea nu aveau ce căuta printre semidocţii de celulă şi hulitorii de Dumnezeu.

Într‑una dintre cărţile sale, Richard Wurmbrand ne mărturiseşte despre prima sa rugăciune la care a recurs atunci când ajuns pe culmile disperării morale. Iat‑o: „Dumnezeule, eu ştiu bine că Tu nu exişti. Acesta este un adevăr ştiinţific demonstrat. Dar dacă totuşi, printr‑o întâmplare, Tu, totuşi exişti, atunci să ştii bine că e de datoria Ta să mi Te descoperi mie!” Ce vreţi? Rugăciune de revoluţionar!

Şi Dumnezeu, care exista, „printr‑o întâmplare”, i S‑a descoperit, pentru că a văzut în Richard Wurmbrand pe unul care şi‑a biruit teama cu toate tentaţiile ei. Iar această descoperire a făcut ca, pe când Gheorghiu‑Dej, Ana Pauker, Iosif Chişinevschi şi acoliţii lor se lăfăiau într‑un lux indecent de regal, după „victorie”, el să locuiască într‑o mansardă a Misiunii Norvegiene pentru Creştinarea Evreilor din România, în inima cartierului sărac evreiesc din Bucureşti.

Când am ajuns în Los Angeles ca proaspăt emigrant, mi‑a oferit găzduire, în amintirea prieteniei pe care o avea pentru tatăl meu, care tocmai trecuse în veşnicie. Acolo, am constatat cât de mult publicase Richard Wurmbrand de când plecase din România (din 1965). Am citit cu nesaţ tot ce‑a scris. Şi am fost uimit să aflu că, la fel ca apostolul Pavel, comportamentul său, mesajul său oral şi cel scris se aflau la acelaşi ridicat nivel valoric. În urmă cu trei ani, când Beni Lucescu şi Mircea Lubanovici m‑au chemat să alcătuim o revistă românească, mai altfel decât tipicul existent în exilul din America, primul lucru la care m‑am gândit a fost că departamentul Credinţei Creştine ar trebui să conţină, în fiecare număr, câteva dintre bogatele sale gânduri. Iar acum, luând legătura cu Mihai, fiul său, am obţinut promisiunea de a primi o multitudine dintre predicile sale care încă nu au fost date publicităţii prin tipărire.

Dar şi activitatea misionară a reverendului Richard Wurmbrand a avut darul de a fi extrem de specială. Cu vreo patruzeci de ani în urmă, citeam într‑o revistă că regina Angliei invitase formaţia muzicală nou‑lansată Beatles să susţină un concert în faţa ei. Biata regină, mult mai jună pe vremea aceea, voia să ştie din ce constă zgomotoasa noutate. Dar nu mică îi fu mirarea când află că cei patru puştani ţopăitori îi puseseră condiţia ca de faţă, alături de majestatea sa, să mai fie încă cel puţin 200 de spectatori, neavând nici o importanţă nivelul lor de cunoaştere muzicală. Explicaţia era destul de simplă (nu la prima vedere): genul de muzică pe care îl promovau Beatles trebuia să producă o incitaţie în masă, care incitaţie trebuia să se întoarcă la acea formaţie pe scenă, incitând‑o la rândul ei. De ce v‑am spus toată această poveste veche?

Ceea ce m‑a uimit la Richard Wurmbrand a fost aplombul cu care prezenta Evanghelia în faţa câtorva sute de oameni sau în faţa unui singur om. El nu avea nevoie să simtă incitaţia maselor, pentru că incitaţia sa venea nemijlocit de la Christos.

wurmbrand tirguocnaprisonÎn 1964, el se întorcea cu trenul de la Aiud, din cea de-a doua sa detenţie. Era vară. Era îmbrăcat cu un palton pe cale de dezagregare. Pe dedesubt avea o cămaşă de corp ciuruită şi de un alb mai mult decât îndoielnic. În picioare purta nişte bocanci scâlciaţi încheiaţi cu sfori, în chip de şireturi, peste piciorul gol. În compartimentul de tren în care şedea mai era o pereche tânără. Erau studenţi. El i‑a întrebat: la ce facultate? Ei au răspuns: la Cibernetică. „Cum aşa!?” s‑a mirat cel ieşit din bezna dezinformării. „În Micul Dicţionar Filozofic, cel din ‘56, e scris că Cibernetica este o pseudo‑ştiinţă manipulată de cercurile imperialiste din SUA, Franţa, Anglia şi Germania pentru exploatarea clasei muncitoare!” Aşa şi era. Am verificat imediat autenticitatea acestei afirmaţii. Iar din această surpriză asigurată de filosofii comunişti, fără voia lor, cei doi tineri au primit Vestea cea Bună a lui Christos cel înviat. Şi asta… nota bene… la câteva ceasuri după graţiere.

Richard Wurmbrand a ajuns cu bine atunci în Gara de Nord. Era seară. Gara era plină până la refuz şi era zăpuşeală. Un necunoscut îmi spuse, trăgându‑mă de mânecă: „Ăsta care vine trebuie să fie unul de talia lui Maniu!” Într‑un târziu m‑a zărit, împreună cu tatăl meu: „Eşti student la Litere, nu‑i aşa?” „Nu, la Construcţii”, răspund eu emoţionat. „Ei, atunci, spune‑mi cine a alcătuit primul tratat despre fundaţii?” Zic: „Nu ştiu.” „Nuuu? Domnul Christos. N‑a spus El: «De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi‑a zidit casa pe stâncă»?”

Pe când săvârşea cea de a doua detenţie, cea proiectată a fi de 25 de ani de muncă silnică, fiul reverendului Richard Wurmbrand era student la Institutul de Teologie Lutherană de la Sibiu. Cu multă greutate a obţinut un „vorbitor” de 15 minute. S‑a dus la penitenciar şi l‑a salutat cu dragoste pe tatăl său, preţ, probabil, a un minut. Şi se pregătea, „citind printre rânduri”, să afle care este starea tatălui său şi cam de ce‑ar avea nevoie. Dar n‑a fost aşa. Cele 14 minute rămase au fost ocupate integral de o predică de la tată către fiu, pentru întărirea în credinţă. Şi fiul era şi el teolog şi în libertate, numai că trebuia să înveţe metodele de a obţine dragostea care îţi anulează durerile din răni de la cel în lanţuri.

Alinierea lui Richard Wurmbrand la învăţătura paulină era cu adevărat uimitoare. Parcă de pe buzele sale răsuna în fiecare moment Imnul Dragostei al apostolului Pavel: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n‑aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n‑aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi‑aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi‑aş da trupul să fie ars şi n‑aş avea dragoste, nu‑mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”

Şi Richard Wurmbrand avea într‑adevăr această dragoste. Iar dragostea sa se baza pe conceptul că „Dumnezeu Se află întotdeauna de partea celor năpăstuiţi”, indiferent de cum au arătat ei înainte de năpastă. Şi năpăstuiţi au fost şi vor mai fi până la vremea sfârşitului. De aceea, în vremuri de necaz, s‑au ascuns în casa lui şi legionari şi soldaţi germani în retragerea lor dezordonată şi foşti comunişti urmăriţi de răzbunarea mai „dogmaticilor” lor tovarăşi. Acolo, în acea mansardă sărăcăcioasă, dar romantică, am întâlnit‑o pe doamna Marin, soţia eroului legionar căzut în Spania în luptă cu comuniştii şi care parcă era de‑acolo, parcă trăia acolo de veacuri.

Am întrebat în toate părţile şi de nicăieri nu am primit răspunsul că Richard Wurmbrand ar fi incriminat vreodată pe vreun năpăstuit pentru ceea ce săvârşise el în chip nelegiuit înainte de căderea sa. Căci dacă Christos l‑a iertat până şi pe tâlharul de pe cruce pentru căinţa sa sinceră, ce drept mai avem noi să condamnăm?

Marea dragoste a lui Richard Wurmbrand s‑a dovedit a fi reală şi lucrătoare. Datorită ei a scăpat teafăr la minte şi suflet, şi chiar trupeşte, din izolarea de trei ani care‑i fusese impusă în temniţă. Gândindu‑mă la această grozavă încercare menită să înmoaie rezistenţa oricărui întemniţat, mi‑am adus aminte de filmul biografic „Papillon”. Am retrăit toate acele scene îngrozitoare din timpul recluziunii de un an, impusă celebrului criminal francez. Am retrăit tot zbuciumul pentru o supravieţuire mentală a unui om care nu avea cu sine arma rugăciunii şi nici reveria tămăduitoare pe care ţi‑o dă prezenţa lui Christos. Câtă diferenţă de comportament între doi oameni supuşi aceloraşi condiţii de împilare!

A fost vreodată contestat Richard Wurmbrand? Da. Cum s‑ar putea altfel? Peste tot în această lume, la popoarele mici, dar şi la cele mari, există o sectă universală a celor care sprijină gardurile cu spatele şi care privesc alene la tot ce se întreprinde împrejur. Dacă ceva se răstoarnă sau se dărâmă din greşeală, ei exclamă cu înţelepciunea boului de la jug: „Bine c‑au păţit‑o, că nu se mai satură să nu stea binişor locului!”

Şi Richard Wurmbrand a fost un campion al nestatului binişor locului.

Mi‑aduc aminte cum comuniştii începuseră să se „şlefuiască” intelectualiceşte şi învăţaseră pe de rost capitolul 13 al Epistolei către Romani: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu‑ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să‑L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.”

Şi cu această învăţătură (altminteri dreaptă), Securitatea „înmuia” inima celor care aveau să devină „drepţii” vânzători ai fraţilor lor. Şi nu puţini ajunseseră aceştia.

Şi nu era vina acelor ieniceri ai Partidului Comunist că interpretau aşa învăţătura paulină, ci de vină erau cei care ar fi trebuit să aibă mintea plină de pricepere, astfel încât să descopere numele adevăratei fiare.

Încolţit din multe părţi de întrebări făţarnice, Richard Wurmbrand arată că textul paulin e plin de adevăr, dar pe lângă îndemnul formulat, acolo, mai există şi o definiţie: cea a adevăratelor stăpâniri („Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea”). Or, în condiţiile comunismului ateu şi opresor, dregătorii erau doar o ticăloasă impostură, apreciind mai degrabă faptele rele, decât pe cele bune. De aceea, apostolii Petru şi Ioan le răspund marilor preoţi (după vindecarea ologului din naştere), care le porunceau „să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să nu mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus”, prin cuvintele ce par (dar nu sunt) în dezacord cu învăţătura paulină: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”

Cine a fost Richard Wurmbrand? Un preot? A fost mai mult decât un preot. A fost o dragoste creştină plină de toată înţelepciunea pe care o dăruie Dumnezeu şi un neobosit pescar de oameni. Un apostol al secolului 20, născut nu dintr‑un sfânt bun de pus în icoană, ci dintr‑un evreu comunist ce dorea răsturnarea lumii din temelii.

Nu vreau să închei aceste mult prea sărace rânduri în comparaţie cu valoarea subiectului, fără a face o remarcă deosebită. De‑a lungul drumului pe care l‑am parcurs până acum în viaţă, am descoperit că în spatele fiecărui întreprinzător, în spatele fiecărui bărbat de seamă, în spatele fiecărui bărbat în urma căruia rămâne ceva de o autentică valoare, se ascunde o femeie vrednică şi înţeleaptă, o femeie vrednică de toată cinstea, o femeie turnată din aur de Ofir.

În spatele lui Richard Wurmbrand s‑a ascuns întotdeauna Sabina, soţia pastorului.

Mulţumesc reverendului Aurel Popescu şi necunoscutei scriitoare de la Bucureşti, care m‑au determinat să scriu aceste rănduri.

photo credit wurmbrand.ro

Cine a fost Richard Wurmbrand? Un preot? A fost mai mult decât un preot. A fost o dragoste creştină plină de toată înţelepciunea pe care o dăruie Dumnezeu şi un neobosit pescar de oameni. Un apostol al secolului 20, născut nu dintr‑un sfânt bun de pus în icoană, ci dintr‑un evreu comunist ce dorea răsturnarea lumii din temelii.

Nu vreau să închei aceste mult prea sărace rânduri în comparaţie cu valoarea subiectului, fără a face o remarcă deosebită. De‑a lungul drumului pe care l‑am parcurs până acum în viaţă, am descoperit că în spatele fiecărui întreprinzător, în spatele fiecărui bărbat de seamă, în spatele fiecărui bărbat în urma căruia rămâne ceva de o autentică valoare, se ascunde o femeie vrednică şi înţeleaptă, o femeie vrednică de toată cinstea, o femeie turnată din aur de Ofir.

În spatele lui Richard Wurmbrand s‑a ascuns întotdeauna Sabina, soţia pastorului.

Mulţumesc reverendului Aurel Popescu şi necunoscutei scriitoare de la Bucureşti, care m‑au determinat să scriu aceste rănduri.

Memorialul Durerii.
Episodul 26. Dacă zidurile ar putea vorbi.
Richard Wurmbrand

Reclame

Vreau sa-nvat sa leg o rana – Emma – Cerul coboara pe pamant – Andreea (Live)

Ema Andreea Speranta

Cerul coboara pe pamant – Andreea

De multe ori in urma mea
Prin gestul meu necugetat
Ranit-am oameni ranit-am oameni
Dar nu prin arme sau cutit
Ci prin ceea ce-am vorbit
Am daramat templul care trebuia zidit

Ref:
Vreau ca gura mea
De acum sa rosteasca
Tot ce-aduce un zambet pe fata
Tanjesc sa iubesc ca si Sfantul Miel
Vreau sa-nvat sa leg o rana
Saconduc privirea oarba
Catre ceruri.Nu pot uita ca si eu am fost condus candva
De Sfantul Miel

As vrea ca ranile sa leg
Celor ce-n drumul vietii meg
Fara speranta fara speranta
Am fost si eu candva
Dar Isus m-a salvat
Si m-a condus catre cer
Sa fiu cu El acolo sus

ref:
Vreau ca gura mea
De acum sa rosteasca
Tot ce-aduce un zambet pe fata
Tanjesc sa iubesc ca si Sfantul Miel
Vreau sa-nvat sa leg o rana
Sa conduc privirea oarba
Catre ceruri.Nu pot uita ca si eu am fost candva
Condus de Sfantul Miel

Vreau sa iubesc
Sa devin un alt om
Vreau sa renunt la pacat

VIDEO by  perantamedia Versuri de la http://www.versuricrestine.ro

Piesa inclusa pe albumul „Ma-ncred in Domnul meu” Emma

Vreau sa-nvat sa leg o rana – Emma

Florin Ianovici – Nicidecum sau faca-se voia Ta, Doamne? 23 Martie 2014

photo credit  agapegeek.com  ,Nicidecum, Doamne„, a răspuns Petru. ,,Căci niciodată

Faptele Apostolilor 10:9-15

9 A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea. 10 L -a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului. 13 Şi un glas i -a zis: ,,Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.„ 14 ,,Nicidecum, Doamne„, a răspuns Petru. ,,Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.„ 15 Şi glasul i -a zis iarăş a doua oară: ,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.„

Martie 2014 Ordinare pt. slujireUrmareste programul integral aici – http://www.bisericabetel.ro/live/ fa click pe Arhive, fa click pe Duminica, 23 Martie 2014 – Dimineata (In poza Alin Jivan cu sotia, Alex si sotia, Emil Mestereaga, Pastor Stefan Ivan, Pastor Florin Ianovici

Florin Ianovici la slujba de ordinare a doi slujitori, 23 Martie 2014:

In timp ce veneam spre biserica astazi, m-am gandit la un lucru care vreau sa-l impartasesc cu dvs. si care vreau sa-l pastrati. Am colindat si oriunde Dumnezeu m-a trimis, am ajuns. M-am dus, dar aici, in Biserica Betel, am gasit un lucru pe care-l spun de multe ori. Biserica Betel are o inima de mama. Si mi-as dori din toata inima, niciodata sa nu ne pierdem inima aceasta de mama. Azi dimineata, ma uitam la o fotografie care e din 2002. O fotografie in care sunt cu sotia, cu fratele Stefan, cu sora Gabriela, cu Marcut si Lidia; stam aici in stanga. La amvon, este fratele Tipei si fratele Emil Bulgar. M-am uitat, m-am uitat la mine si am zis: „Cine-o fi baietasul asta, care pare speriat? Stateam acolo pe un scaun si asa a inceput slujirea. De atunci si pana astazi, Betelul mi-a fost mama. Cate lucruri ne-ati ingaduit. In cate lucruri slabe ati avut rabdare cu noi. Daca astazi putem sa oferim ceva si daca astazi Dumnezeu se foloseste de noi, pentru zidirea si largirea imparatiei Lui, e pentru ca o inima de mama a stiut sa aiba rabdare cu noi.

Vedeti, iubitii Domnului, ca in primul rand, Dumnezeu foloseste aceeasi maniera pentru slujitorii Lui. Cine nu sta de vorba cu Dumnezeu in rugaciune, niciodata nu o sa poata sa inteleaga mare lucru din slujire. Biblia spune ca in momentul in care Petru a fost folosit de Dumnezeu si a inceput o lucrare exceptionala printre neamuri, pentru ca propriu zis, el a fost acela care s-a ridicat la Ierusalim si a zis: „Noi nu putem opri ceea ce Dumnezeu a inceput. Si cuvantul lui a avut o mare greutate. A inceput si va incepe mereu cu acelasi lucru: cu rugaciunea. Fara rugaciune, nici un slujitor a lui Dumnezeu nu poate sa primeasca nimic. Cititi cand Dumnezeu va da timp. Cititi, cat va permite mintea si sufletul vostru. Educati-va, desavarsiti-va, si fiti atenti la lucrurile dimprejur. Dar sa nu uitati niciodata ca ce aduce rugaciunea, nu poate sa va daruiasca nimeni. Lucrul acesta este valabil si pentru noi, dragii mei si am sa va spun un lucru in dimineata aceasta.

Oricine are nevoie de un cuvant de la Dumnezeu, oricine are nevoie de o revelatie de la Dumnezeu, sa nu uite niciodata, ca modul in care o primeste e rugaciunea. Acum, un al doilea lucru pe care vreau sa-l impartasesc este urmatorul. Sa stiti, iubitii Domnului, ca Dumnezeu niciodata n-are sa lucreze cu un om, decat in masura in care omul acela accepta din partea lui Dumnezeu un anumit tipar al vietii. Biblia spune ca Petru se ruga si i s-a facut foame. Si se pregatea sa inchida rugaciunea si sa mearga sa manance. Biblia spune ca exact in momentul cand i s-a facut foame, a cazut intr-o rapire sufleteasca. Niciodata, Dumnezeu, nu va lucra cu un slujitor, pana cand nu va intelege ca Dumnezeu il transforma si il schimba prin tot felul de necazuri si greutati. Niciodata, un slujitor, nu este credibil in ceea ce spune, niciodata, un slujitor, nu va putea sa fie un om a lui Dumnezeu, daca in viata lui nu  va lasa ca necazul, durerea, ingrijorarile, nelinistile, tot felul de lupte, sa-l schimbe, sa-l transforme si sa-l faca placut lui Dumnezeu.

Biblia spune in Evrei 16:36 ‘Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, – 38 ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.’ Nu stiu cati vor intelege, nu stiu cati sunt de acord cu lucrul acesta, dar Biblia nu poate fi negociata. Nimic nu s-a schimbat. Acelasi fel de a privi slujitorul il are Dumnezeu si acelasi mod de viata va exista in viata oricarui om care se pune la indemana lui Dumnezeu. Vor fi in viata voastra si veti simti atat de multe apasari.

Sunt asa de multe lupte, sunt asa de multe impotriviri. Nu aveti idee  la ce nivel se duce lupta aceasta, pentru ca in lupta, cand cade un slujitor, in momentul acela, Satana isi freaca mainile cu bucurie. De aceea, as vrea sa va spun un lucru.  Lasati ca tot ce este necazul si durere, zdrobindu-va sa creeze un untdelemn din voi, cu care sa puteti unge pe cei care sunt apasati in viata. Dumnezeu din cer va va vorbi in nevoile voastre. Dumnezeu din cer va va vorbi in necazurile voastre. Durerile voastre vor deveni un capital, dincolo de care sa puteti face voia lui Dumnezeu, dincolo de care sa puteti adresa poporului acesta un cuvant intelept. Dincolo de care sa puteti intelege ce inseamna durerea unui suflet. Dumnezeu sa va ajute, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea putere.

Petru a facut un lucru, care, niciodata voi sa nu-l faceti. Sta Petru in fata lui Dumnezeu si cerul se deschide. Coboara acea vedenie de la Dumnezeu, cu fata aceea de masa, cu patru colturi. Dumnezeu ii spune in timpul rugaicunii: „Taie si mananca,” la care Petru ce raspunde? „”Niciodata.” Zice: „Nicidecum, Doamne!”  pentru ca el, niciodata, spune Cuvantul lui Dumnezeu in Faptele Apostolilor 10:14 ‘,,Nicidecum, Doamne„, a răspuns Petru. ,,Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.`‘ Sa fiti atenti la ce va spun acum. Cuvantul ‘Doamne’ si cuvantul ‘nicidecum’, astea niciodata nu pot sa stea impreuna. Niciodata, cuvantul nicidecum si cuvantul Doamne, nu pot sa stea impreuna. Pentru ca, unde este cuvantul Doamne, va trebui intotdeauna sa spui: „Cum vrei Tu.”

Petru s-a ridicat si a zis: „Nicidecum, eu lucrul asta n-am sa-l fac.” Si era indreptatit, pentru ca dupa legea ceremoniala, dupa legea Vechi Testamentara, el nu trebuia sa manance lucruri necurate. Dar Dumnezeu din cer i-a dat o revelatie si i-a zis: „Fa lucrul acesta. Taie si mananca.” Era o pilda, era un simbol, a ceea ce avea sa fie lucrarea de a doua zi, lucrarea aceea in care el a mers in casa lui Corneliu (pentru cei ce nu stiu). El a zis: „Nicidecum, Doamne, n-am sa fac lucrul acesta.” Si eu vreau sa va spun un lucru, dragii mei. Cand Dumnezeu intra in viata unui om si il cheama in slujire, nicidecum nu se va mai intampla din ce crede el. Se va intampla, intotdeauna, ce vrea Dumnezeu. Tu ai dreptul sa spui: „Nicidecum.” Dar Dumnezeu, oricum, te poarta unde vrea El si Dumnezeu face ce voieste El. Si vreau sa ne rugam, ca Dumnezeu din ceruri, sa le dea acestor doi tineri intelepciune. Uitati-va cat sunt de grele vremurile si cat de dificil este astazisa stii sa stai in picioare. Sa nu spuneti dvs. ca slujirea de astazi e mai usoara decat slujirea de ieri. Nu-i mai usoara. E mai grea, pentru ca oamenii se izoleaza, pentru ca oamenii sunt usor de ranit, pentru ca oamenii sunt cu multa critica,  si atunci nu-i usor, in probleme ca aceasta, sa gasesti dreapta masura, sa gasesti intelepciunea, sa gasesti acea flexibilitate care sa nu insemne compromis. Sa gasesti acea dreapta masura, sa-L auzi pe cel de langa tine, sa-l intelegi pe cel de langa tine, sa nu-l incurajezi in slabiciunile lui, dar sa stii sa-l ridici si sa-l apropii de Domnul.

Fratii mei, surorile mele, cand stai de vorba cu Dumnezeu, tu sa nu spui niciodata: „Nicidecum.” Ci sa spui, intotdeauna: „Imediat si cum vrei Tu, Doamne.” Laudat sa fie Dumnezeu. Ma rog in dimineata aceasta, Dumnezeu sa va dea aceasta masura de intelepciune, sa puteti sa raspundeti lui Dumnezeu, potrivit cu planul Lui. Pentru ca, iubitii Domnului, as vrea sa va spun ca Dumnezeu are intotdeauna in viata Lui mai multe planuri.Eu am stat si mi-am gandit chiar in dimineata aceasta, cam ce mi-am inchipuit eu ca inseamna slujirea si ce-am vazut eu, astazi, ca inseamna slujirea? Si intre ceea ce mi-am inchipuit si ceea ce vad ca se intampla, e o mare diferenta. Stiti de ce? Pentru ca Dumnezeu are drumul Lui. Si Dumnezeu conduce lucrurile pe drumul Lui. Fratii mei: „Cand spuneti cuvantul ‘Doamne’, sa nu spuneti ‘nicidecum’. Ci sa spuneti intotdeaun: „Cum vrei Tu, Doamne.”

Domnul Isus Hristos, in gradina Ghetimani a zis: „N-as vrea sa beau din acest pahar, dar nu cum voiesc eu, ci cum voiesti Tu.” Asa sa se faca, cum voieste Dumnezeu.

Al doilea cuvant care nu trebuie sa apara niciodata, in viata unui slujitor, este ‘niciodata’. Cum adica, niciodata? Cat a durat ‘niciodata’ in viata lui Petru? „Niciodata, Doamne, n-am sa fac lucrul asta.” Si a doua zi era pe drum. A doua zi, pleca spre casa lui Corneliu. Stiti cat a durat niciodata? De azi, pana maine. El a zis: „Niciodata nu voi face lucrul asta,” si a doua zi era deja pe drum. De ce? Pentru ca Dumnezeu din cer, spune ca, intotdeauna, vremea in care Dumnezeu lucreaza este astazi. „Astazi, daca auzi glasul lui Dumnezeu, nu-ti impietri inima.” Dar, ce sa facem? Voia Lui. Dumnezeu sa ne ajute si Dumnezeu sa ne binecuvanteze. In dimineata aceasta, cuvantul deosebit care vreau sa-l impartasesc cu voi este sa nu spui cuvantul ‘nicidecum’ si ‘niciodata’.

Este foarte important inaintea lui Dumnezeu, sa nu devenim un produs de religie. Am observat de foarte multe ori ca oamenii, de regula, se ridica sa apere o religie. Voi sa va ridicati sa-L aparati pe Hristos. Nu ca ar avea nevoie Hristos de ajutorul nostru, dar noi nu suntem produsul unei religii, ci Biblia spune ca suntem rodul suferintei Lui. Sa predicati intotdeauna, nu contra altor religii. Sa nu va apucati de certuri desarte, care nu duc la nici o inaintare si nu aduc nici un folos. Voi sa-L propovaduiti pe Hristos. Pentru ca in toate, cel ce trebuie inaltat este Domnul Isus Hristos. Totdeauna, privirea trebuie sa fie spre Domnul Isus Hristos. N-am timp de lucrurile acestea. De-a ma certa cu unul si cu altul, pentru ca sunt prea plin de farmecul si frumusetea Domnului Isus Hristos. As vrea din toata inima, asta ma rog, Dumnezeu din ceruri sa va ajute sa fiti ancorati in El. Totdeauna sa propovaduiti pe Hristos, El este inceputul si sfarsitul. El este Alfa si Omega, El este Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii. El este intiparirea fiintei Tatalui. Cine L-a vazut pe Fiul, L-a vazut pe Tatal. Binecuvantat sa fie Numele Lui.

Toata slujirea voastra sa fie ancorata in Hristos. Tot ce faceti sa fie ancorat in Hristos. Dumnezeu sa va dea puterea, oridecateori sunteti chemati. Sa nu spuneti: „Niciodata.” Sa spuneti: „Acum.” Haideti sa ne rugam ca Dumnezeu sa-i binecuvanteze cu disponibilitate. Dumnezeu sa le dea foarte multa dragoste. E foarte mult de lucru in biserica. Dar Dumnezeu ne ajuta si ne bineucvanteaza si in Septembrie, Octombrie, vrem sa-i ajutam sa puna umarul la acest jug numit  ‘Slujirea in Casa lui Dumnezeu.’ Biserica aceasta are nevoie de foarte multi slujitori. Suntem prea putini astazi. Dar, Dumnezeu sa-i ridice, Dumnezeu sa-i creasca, Dumnezeu sa-i binecuvanteze. Cand vei pleca, astazi acasa si vei spune: „Doamne,” sau poate, „Dumnezeule,” sau vei spune, „Isus Hristos,” sa intelegi un lucru. Niciodata, lui Isus Hristos sa nu-i spui: „Nicidecum.” Si niciodata, lui Isus Hristos, sa nu-i spui: „Niciodata.” Ci sa spui intotdeauna: „Acum, aici si faca-se voia Ta.” Fiti oameni intelepti. Rugati-L pe Duhul Sfant sa lucreze la mintea voastra si la sufletul vostru, ca sa puteti face voia lui Dumnezeu.

Fratii mei, surorile mele, niciodata n-am vrea sa vedem la amvon, un om. Am vrea sa-L vedem pe Hristos. Ceea ce a nimicit intotdeauna lucrarea lui Dumnezeu a fost mandria omului. Petru s-a ridicat si a zis: „Nicidecum, niciodata.” Si s-a uitat spre el. Cand te uiti spre Hristos, nu poti rosti decat un singur cuvant: „Pot totul in Isus Hristos, care ma intareste. Nu voia mea, ci voia Ta. Laudat sa fie Domnul Dumnezeu.” Au fost asa de multe situatii.. Odata, tin minte, am fost in biroul Domnului Ministru Secretar de Stat. Si nu stiu daca ati intrat vreodata la Secretarul de Stat pentru Culte, poate daca accesati saitul, puteti vedea. Sunt ostentoase salile acelea, sunt asa de inalte, aurite, in stil retro, intr-un stil gotic. Sunt deadreptul impresionante. Am impresia ca factura este foarte mare, pentru ca si camerel sunt foarte inalte. Nu-i o mare intelepciune. Si eram cu Domnul Secretar de Stat, trecea printr-un moment dificil dansu. L-am vazut ca este abatut si ce pot eu sa daruiesc unui om? Ce as putea eu sa fac, eu, un om simplu? Atata, si am zis: „Domnul Ministru, dvs. ati avea nevoie de o rugaciune. Asa-i? Va vad abatut, va vad trist.” Stiam ca guvernul trece printr-o remaniere, si el a zis: „Da, Domnul Ianovici. O rugaciune mi-ar fi de ajutor.” Si a zis: „Rugati-va pentru mine.” Si am zis: „Domn Ministru, acum, nu cand plec afara. Daca imi permiteti, aici cum stam, inchidem ochii si permiteti-mi sa rostesc o rugaciune.” Sigur ca am pus tot focul inimii in rugaciunea aceea si cand s-a terminat rugaciunea am vazut ca Dumnezeu il atinsese. Dupa ce am iesit din birou m-am gandit asa cu emotie si chiar cu bucurie: „Dumnezeu m-a biencuvantat, ce rugaciune am facut, in biroul ministrului,” un pic asa… ala, a venit cu pana, sa ma gadile la fire.

photo credit www.niceartgallery.com

Si ma suna un frate si zice: „Frate, as vrea sa te invit sa vii intr-o evanghelizare.”
„Cand,” am intrebat eu.
Zice: „Diseara.”
Am stat putin pe ganduri si am zis: „Dar, ce te face asa, sa crezi ca as putea, de pe azi, pe azi s-ajung?”
„Pai, asa mi-a zis Domnul Dumnezeu, sa te sun.”
Am zis: „Dar, unde esti dumneata?”
Si mi-a rostit un cuvant. Nici n-am stiut daca e pe harta. N-am auzit in viata mea.
„Dar, ce este acolo,” l-am intrebat.
„Un sat.”
Am stat si m-am gandit un pic, ca prea pareau lucrurile intr-un fel in care  sa-ti dai seama ca e Domnul.
Si a zis: „Vi frate?”
Si am zis: „Da.”
N-am zis: „Nicidecum.” Nici n-am avut timp sa spun NU.
Si a zis: „La ora „” ne intalnim.”
Am apucat in masina, m-am dus. Nu era foarte departe, undeva la 80-90 de km.  Si am venit cu masina, mai sa-mi rup masina. Am urcat pe niste hartoape.
A zis: „Las-o frate aici in curte ca nu se urca pe asa ceva.”
Si am lasat masina si ne-am dus cu ce am gasit. Cand am ajuns in adunare, zice „Mergem in adunare.” Am intrat in adunare, o am si acuma zugravita in fata ochilor.

Dimineata am stat intre… era jilt, din ala de culoare rosie… Si acuma, am intrat, era pamant pe jos. N-avea podea. O singura fereastra, care nici nu se inchidea bine. Dar nici nu era nevoie, ca era o caldura. Un acordeon, care si ala era spart si canta un tanar, si vreo 40 de oameni.

M-am uitat si am zis: „Doamne, unde am ajuns eu aici? ” Si, sigur, am inceput sa predic cuvantul lui Dumnezeu. Dar eu nu pot sa va explic se s-a intamplat, pentru ca Dumnezeu nu vrea decat un singur lucru. Tu sa te duci in directia in care El vrea. Cand ajungi acolo, Dumnezeu isi face lucrarea.

Eu am inceput sa predic. Dar tin minte ca Dumnezeu a coborat cu putere. Cred ca unul dintre fratii din biserica, Cristi Fieraru, a fost cu mine. Si la un moment dat, am terminat predica, foarte repede. S-au si mirat fratii de ce am terminat asa de repede.

Si am facut o chemare de 40 de minute, la pocainta. Ce n-am stiut eu, este ca din cei 40 de insi care erau acolo, 36 de oameni erau neintorsi la Dumnezeu si s-au pocait 35. O singura femeie a rezistat si tin minte ca se tinea de banca si spunea: „Nu ies. Nu ies.” Duhul lui Dumnezeu a lucrat. Am plecat acasa  si de atunci incolo, imaginea asta imi staruie in minte.

Fratii mei, surorile mele, cand spui Isus Hristos, sa nu spui niciodata ‘nicidecum’ si sa nu spui niciodata ‘niciodata’. Ci sa spui: „Unde vrei Tu si cum vrei Tu.” Cand stau si magandesc la aceste doua amintiri, oamenii aceea care s-au intors la Dumnezeu , ma mangaie sufletul si ma gandesc: ce frumos stie sa lucreze Dumnezeu, numai noi sa ne lasam prelucrati de Dumnezeu. Dragii mei frati, va pretuiesc in Domnul. Sa fiti maleabili. Sa fiti oamenii care prin intelepciune sa fiti usor de induplecat. Sa fiti oameni atenti la soapta Duhului Sfant. Sa faceti ce va va spune Dumnezeu. Si cand Dumnezeu va spune: „Sa mergi incolo,” sa mergi incolo. Si totdeauna sa fi atent, pentru ca as dori din toata inima, atunci cand noi suntem in mana lui Dumnezeu, sa se vada Isus Hristos. Nu parerile omului, nu felul omului, ci sa strigam si noi ca oamenii aceia, ca si grecii, „Domnule, am vrea sa-L vedem pe Isus.”

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (23.03.2014)
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Nicidecum sau faca-se voia Ta, Doamne?
23 Martie 2014

Urmareste programul integral aici – http://www.bisericabetel.ro/live/ fa click pe Arhive, fa click pe Duminica, 23 Martie 2014 – Dimineata

Ilustratie – Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor

Iata un barbat care si-a iubit sotia pana la moarte, si chiar si dupa… Dumnezeu ne vorbeste prin Biblie, ne vorbeste prin raspunsul Sau rugaciunilor noastre si cateodata ne vorbeste si prin oameni sau prin actiunile lor.

SURSA – http://www.gandul.info

„Joan, iubita mea, a murit pe 9- 03-2013 şi mi-a rupt inima pentru totdeauna! Să te odihneşti în pace, draga mea. Te voi vedea curând. În curând voi împlini 87 de ani, aşa că nu mai este mult…”, scrie în biletul din buchetul de flori, potrivit Mirror.co.uk.

Tot din mesaj aflăm că bărbatul a întâlnit-o pe Joan în urmă cu 50 de ani în locul în care a lăsat florile. Cei doi s-au căsătorit doi ani mai târziu.

„Nu m-am putut opri din plâns după ce am citit biletul. (…) A fost o femeie foarte norocoasă, pentru că a fost iubită atât de mult”, a declarat Sharon Thomas, o localnică care a văzut buchetul de lalele.

Dr. Ravi Zacharias and Pat Boone, Wintley Phipps- 10th Annual Vero Beach Prayer Breakfast

Pictured left to right: Wintley Phipps, Pat Boone, John Bona and Ravi Zacharias

Over 2000 people attended the 10th Annual Vero Beach Prayer Breakfast.
Keynote Speaker: Dr. Ravi Zacharias 1:16:08 and Special Guest, Pat Boone: 34:00
Click on the time listing to hear desired speaker:
Don Loucks- Shofar: 0:20
John Bona- Introduction: 0:50
Sheriff Deryl Loar: 6:40
Gospel Singer Wintley Phipps „I Believe”: 8:20
Gene Idelette: Opening Prayer: 13:20
John Bona- breakfast-18:46
Carol Bona- Thank you to our sponsors: 19:00
Gospel Singer Wintley Phipps- Dream Academy/ Fanny Crosby Favorite hymns: 22:00
Gospel Singer Wintley Phipps-Fanny Crosby, „In The Cross”: 26:00
Gospel Singer Wintley Phipps-Fanny Crosby, „Redeemed by the Blood of the Lamb”: 30:46
John Bona- Pat Boone Introduction: 34:00
Pat Boone Address Start- „Message for America” : 36:00
–––Song: „A Wonderful Time Up There” 41:00
–––Song: „In America”: 1:11:10
John Bona- Introduction Dr. Ravi Zacharias: 1:15:00
#Keynote: Dr. Ravi Zacharias Address: 1:16:08
Gospel Singer Wintley Phipps- Amazing Grace: 1:55:51
Credits:
When people come together bound by the spirit of Christ, a shared commitment, and great love for one another, extraordinary things happen.
Solomon said, „Two are better than one and a cord of three strands is not quickly broken.” Ecclesiastes 4:12

Jesus said, Again, I will tell you that if two of you on earth agree about anything you ask for, it will be done for you by my Father in heaven. For where two or three are gathered together in my name, there am I in the midst of them. Matthew 18:19, 20
In keeping with these precepts, small groups of men and women, from every nation and every aspect of society, find the better way for everyday living through obedience and faithfulness to the Lord Jesus Christ.
Through the inspiration of this gathering, the Vero Beach Prayer Breakfast hopes to encourage each participant to be a part of a small group that cultivates growth and facilitates positive change
to create God-centered communities.

Past leaders of our Nation have turned to Almighty God for strength and guidance. In this spirit, the U.S. Senate and the House of Representatives, which meet to pray together, inaugurated the
National Prayer Breakfast to specifically seek the Lords guidance and strength as well as to reaffirm our faith and to renew the dedication of our Nation to God and His purpose.

The Prayer Breakfast in Vero Beach, like many of those in fifty states, will meet to seek the Lord’s direction and guidance and to recognize our privileges and responsibilities before God.

Today we are linked to other communities that share our same desire: to deepen the spiritual life and strengthen the moral fiber of our communities. All across the country, people are gathering. Similar breakfasts, inaugurated by governors, mayors and other God fearing citizens, are finding through the fellowship of Jesus Christ we can build strong communities.

http://verobeachprayerbreakfast.com/
VIDEO by The Story of Liberty

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari