Florin Ianovici – Indicatoare sfinte

photo credit concordiatheology.org

Romania este o tara interesanta unde singura siguranta pe care o ai este doar locul de unde pleci. De ajuns nu stii unde poti ajunge caci lipsesc indicatoarele.

Noi organizam cele mai frumoase si interesante rataciri din Europa pentru ca omul, lipsit de indicatoare, ajunge deseori nu unde vrea ci unde poate sau unde se nimereste.

Cineva cu simtul umorului spunea ca drumurile nu mai apartin Ministerului Transportului ci Secretariatului de stat pentru Culte pentru ca pe drumurile patriei ,,numai Dumnezeu stie unde ajungi!”

photo credit romania1918.wordpress.com

In Romania nici GPS-ul nu functioneaza pentru ca nu rezista vitezei cu care drumul de azi e fundatura de maine. GPS-ul spune: ,,virati la dreapta” iar politistul ,,te trage pe dreapta” caci ai intrat pe sens interzis. Daca vrei sa stii de ce s-a schimbat de ieri pe azi sensul strazii atunci ar trebui sa intrebi la Cartea Funciara sa vezi ce ,,barosan” s-a mutat pe strada aceea!

Deseori reperul pe care il primesti cand intrebi de o adresa este la ,,dreapta vacii!”. Mergi tu pana dai de o vaca si acolo faci dreapta….!

Un singur indicator nu te va rataci niciodata: Sfintele Scripturi si calauzirea Duhului Sfant. Cand drumurile pe care umbli sunt nemarcate sa nu uiti ca totdeauna principiile Bibliei raman indicatoarele sfinte. Cand te simti pierdut, ratacit sa nu uiti niciodata ca rugaciunea si postul sunt indicatoare sfinte.

Ma rog ca fiecare dintre noi sa aiba o calatorie sub privirile Domnului, marcata de indicatoare sfinte!

Vasile Oprea – Eu cred in vindecarile divine (Toflea) cu Speranta

Photo credit www.joyfulheart.com

Eu cred in vindecarile divine,
Caci El ma vindecase si pe mine,
Caci El e Doctorul cel Bun si Mare,
In El gasesti alin si vindecare.

Refren:
In numele Lui esti vindecat,
In numele Lui poti fi iertat,
In numele Lui esti mantuit,
In numele Lui esti fericit.

Eu cred in Domnul care ma conduce,
In stalpul Lui de foc mistuitor,
In ranile si jerta de pe cruce,
Primindu-l tot balsam vindecator.

Eu cred asa cum a crezut sutasul,
O, Doamne, zii o vorba si-i de-ajuns,
Ne vindeca si noua copilasul,
La ruga noastra, da-ne azi raspuns!

Refren:
In numele Lui esti vindecat,
In nume Lui poti fi iertat,
In numele Lui esti mantuit,
In numele Lui esti fericït.

VERSURI by http://www.versuri.ro VIDEO by Sperantamedia

Beni Faragau – Cum a iubit Hristos Biserica (Familia Crestina 6) FRPCS Seattle 26 Ianuarie 2014

Beni Faragau frpcs 6

(6) Cum a iubit Hristos Biserica

Efeseni 5:25-33
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s’o sfinţească, după ce a curăţit -o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.
28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.
29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup„.
32 Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –
33 Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

photo credit northvalleynews.org

Aici se incheie calatoria noastra, prin textele care vorbesc despre familie. In dimineata aceasta, as vrea sa ne pironim privirile asupra Domnului Isus Hristos. „Barbatilor, iubiti-va nevestele, cum a iubit Hristos biserica. Daca Hristos nu si-ar fi iubit biserica, noi n-am stii cum sa ne iubim nevestele. Si de-a lungul intregului text, am vazut ca Pavel impleteste, intr-un fel, modelul lui Hristos cu datoria noastra. Modelul lui Hristos ramane elementul pe care trebuie sa-l avem mereu inaintea ochilor nostri. Sectiunea aceasta despre familie, din Efeseni, incepe in vers. 21 si Pavel spune: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.’ Efeseni este o carte despre familia mare, despre biserica. Dar am vazut impreuna in zilele acestea ca familia mica, familia mea, familia ta, este celula de baza a bisericii. Daca familiile sunt bolnave, biserica este bolnava. Biserica se insanatoseaza sau se imbolnaveste, plecand de la relatiile din casele noastre. Iar regula de baza, care am asezat-o la temelia intregului nostru discurs este autoritatea suprema a lui Hristos. Biserica este a lui; El a murit pentru ea. Dragii mei, El este mirele, noi suntem mireasa.

De aceea, in familia lui Dumnezeu, indiferent ca e vorba de cea mare sau cea mica, trebuie sa ne supunem unii altora in frica lui Hristos. El are ultimul cuvant, nici unul dintre noi. Dragii mei, asa cum biserica nu-i ideea noastra, nici familia nu-i ideea noastra. De aceea, o familie, indiferent ca e cea mica sau cea mare, trebuie calauzita, zidita, crescuta, dupa planul lui Dumnezeu, in frica lui Hristos. Atunci cand primim acest sfat sau aceasta porunca a lui Pavel, daca ne supunem unii altora in frica lui Hristos:

  1. Il vom avea de partea noastra pe Stapanul Universului
  2. Veti evita divortul pentru ca
  3. …veti pastra o comunicare constructiva intre voi. Va putea vorbi si sotia, nu doar sotul si copiii, nu doar parintii. Si in felul acesta, comunicarea dintre noi va face posibila impacarea, iertarea, ducerea lucrurilor mai departe.
  4. Dar, nu in ultimul rand, vom fi ajutati in felul acesta, motivati sa ne implinim rolurile pe care Dumnezeu ni le-a dat fiecaruia.

Familia, fiind ideea lui Dumnezeu, Dumnezeu este acela care spune barbatului ce are de facut si spune sotiei ce are de facut. Ba mai mult, tot El da porunci si parintilor si am vazut aseara, „Parinti, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si in invatatura Domnului.” Tot Dumnezeu porunceste si copiilor: „Ascultati de parintii vostri in Domnul, caci este drept. Cu alte cuvinte, familia fiind ideea lui Dumnezeu, fiecare membru al familiei primeste poruncile, responasbilitatile din partea lui Dumnezeu. Aseara am incheiat cu textul din cap. 5 vers. 22-24. 22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

Am vazut ca o femeie este supusa ca Domnului, doar daca se straduieste sa inteleaga si sa implineasca locul si rolul dat de El. Am vazut aseara ca textul, in nici un caz, nu ne lasa sa credem ca nevestele sunt supuse barbatilor lor, pentru ca barbatii lor se confunda cu Domnul, [ca] sunt buni ca Domnul, intelepti ca Domnul, puternici ca Domnul, induratori ca Domnul. Niciunul dintre noi, surorilor, inca n-am ajuns ca El. Suntem in procesul sfintirii. Suntem schimbati din slava in slava prin Duhul Domnului in chipul si asemanarea Mirelui ceresc. Dar inca avem fiecare mult de mers. Ce inseamna, deci, sa te supui sotului tau, ca Domnului? O faci doar atunci cand te straduiesti sa-ti intelegi si sa-ti implinesti rolul pe care nu barbatul ti l-a dat, ci Domnul ti l-a dat. Observati, sotul nu poate avea pretentii de la dvs. pentru ca nu este el Domnul. Ci Dumnezeu spune unei femei cum trebuie sa fie supusa. Si n-o face din porunci, ci a facut-o dezbracand slava Lui si venind si modeland  supunerea inaintea noastra a tuturor.

Si am vazut ca supunerea lui Hristos nu este o abandonare, o iesire din lupta. Dimpotriva, este o implicare in lupta prin supunerea Lui, dreptului judecator, ne-a castigat pe noi. Eram ca niste oi ratacite, dar ne-am intors la pastorul si la episcopul sufletelor noastre. Am vazut tot aseara, ca orice femeie, trebuie sa stie sa raspunda la 3 intrebari esentiale. Pana n-ai invatat raspunsul la aceste 3 intrebari, nu stii cine este:

  1. Cine sunt? Pentru ce am fost creata? Observati intrebarea? Vizeaza un dialog cu Dumnezeu. El ne-a creat, El a plamadit-o pe femeie. El i-a dat insarcinari. Prima si cea mai importanta intrebare, trebuie sa te intorci in Genesa cap. 2 sa afli de ce te-a adus Dumnezeu pe lume.
  2. Care e responsabilitatea cea mai importanta a unei sotii, a unei mame, a unei femei? Dragii mei, o femeie e prinsa cu multe treburi. Majoritatea dintre noi suntem un fel de Marte si Domnul Isus trebuie sa ne aduca aminte cateodata: „Cu multe lucruri te framanti tu, un singur lucru trebuieste…” Care-i acel singur lucru, pe care o femeie nu-l poate delega nimanui? Nici masinii de spalat, nici menagerei, pe care o poti plati daca ai bani, un lucru care numai tu poti sa-l faci ca sotie. Suntem intr-o lupta spirituala. Si Dumnezeu, dragii mei, ne-a asezat pe acest camp de batalie si ne-a atras atentia asupra faptului ca lupta e pe viata si pe moarte. Si de aceea, Dumnezeu ne-a asezat pe unii langa ceilalti, sa veghem unul asupra celuilalt. Dar sotiei mele, Dumnezeu i-a dat capacitati pe care eu nu le am. Noi o numim intuitie feminina. Spuneam in gluma, eu cu mintea mea patratoasa, numar simplu: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Sotia mea numara altfel. Ea numara 1, 2, 10. Eu ma uit la ea si nu inteleg. Dar, unde le-ai lasat pe celelalte? Ea imi zice: „Imi pare rau, n-am nevoie de ele. Asta cred, intuiesc. Mai intai eram iritat de lucrula acesta, dupa care am inceput sa plec urechea si sa ascult foarte bine ce spune, chiar daca nu-s de acord cu ea si mai astept inca o saptamana. Dupa ce de 10 ori ajungi la concluzia ei, te intrebi: „Ce are ea si n-am eu?” Dragii mei, acea sensibilitate spirituala pe care i-a dat-o Dumnezeu sa-mi citeasca inima, sa vada lastarii de amaraciune care pornesc in ea, sa ma citeasca cand intru pe usa sa vad ce fel de zi am trait, unde am facut compromisuri. Sa nu se poata culca, sa nu poata sa puna capul pe perna, fara sa ne punem in genunchi sa rezolvam lucrurile si sa se reaseze  linistea si pacea si impacarea cu Dumnezeu. Care este responsabilitatea mea principala? Sa acopar spatele sotului meu. Sa fiu radarul acela care citeste inima lui inainte ca sa ajunga la metastaza, sa nu mai fie nici o nadejde de rezolvare a lucrurilor
  3. Cum trebuie sa-mi implinesc menirea? Menirea aceasta principala. Dragii mei, arma unei femei este gura. Dar nu uitati, spuneam: cititi proverbele. O streasina care picura n-are nici un succes. Este mai degraba boala in oase. Si de aceea, Dumnezeu spune unei femei ca trebuie sa-si implineasca menirea, nu cu armele firii, ci cu armele Duhului. Cand va vor vedea felul vostru de trai, curat si in temere. Dragii mei, o femeie, prin supunerea ei, poate castiga fara cuvant pe barbatul ei, abatut de pe urmele lui Hristos la ascultare de Hristos.

Dar, destul pentru surori si am sa ma intorc la frati. Fiti atente, aveti dreptul sa vorbiti. Aveti dreptul sa va chemati sotii la ascultare de Dumnezeu pentru ca textul a inceput asa: „Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos.” Si asta da dreptul sotiei sa vorbeasca. Dar, acum textul continua in Efeseni 5:25-33. (11) Textul incepe asa: „Barbatilor, iubiti-va nevestele, cum a iubit Hristos biserica.” Daca vrei sa te pregatesti pentru casnicie, spuneam inca din prima seara, mai intai trebuie sa afli ceea ce e biserica, pentru ca doar familia care e asezata pe coordonatele unei biserici va creste sanatos. Si nu uitati, singurul lucru pentru care a venit Fiul lui Dumnezeu sa-l ia de pe pamant, daca tot am vorbit de Enoh; nu esti tu sau eu, e biserica Lui. Daca faci parte din ea, vei fi mireasa Lui, daca nu, nu. Si de aceea, Scriptura ne cheama, mai intai, sa ne intoarcem spre Hristos, sa invatam de la El cum si-a iubit El biserica. Acesta este subiectul diminetii. Incercati sa veniti cu mine, sa admiram, sa ne bucuram de lucrarea Domnului Isus Hristos, sa ne umplem sufletele de El.

Nu uitati, biserica suntem noi, barbati si femei, soti si sotii, parinti si copii. De aceea, subiectul acesta al iubirii lui Hristos ne vizeaza pe toti, barbati si femei, soti si sotii, parinti si copii. Dar ca sa intelegem iubirea lui Hristos pentru biserica, trebuie sa aducem in discutie si pe Tatal. Hristos n-a venit de capul Lui. El a venit si a intrat in planurile Tatalui. Daca Tatal n-ar fi alcatuit in Sine insasi un plan, Fiul n-ar fi avut nici o lucrare. Dar pentru ca Tatal a alcatuit un plan in Sine insusi, Fiul a zis: „Iata-ma, trimite-ma. In sulul cartii este scris despre Mine. Vin sa fac voia Ta, Dumnezeule.” De cateva ori am citit vers. 3 din 1 Corinteni cap. 11, unde Pavel mustra Biserica din Corint. Mai intai spune: „Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos.” A calca pe urmele apostolului inseamna a tine invataturile  apostolului intocmai cum le-a dat. Dar apoi, introduce vers. 3 cu un „dar, vreau sa stiti: barbatul este capul nevestei, Hristos este capul barbatului, si Dumnezeu este capul lui Hristos. In textul care l-am citit, in vers. 24, acest adevar este adus in discutie: Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri, pentru ca barbatul este capul nevestei.” Nu s-a erjat el a fi capul nevestei, ci Dumnezeu a hotarat lucrurile asa. In universul lui Dumnezeu, asta este ordinea de subordonare sau de autoritate. Dumnezeu este contextul ultim al tuturor lucrurilor. „Din  El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci. Amin.”

Dar, apoi, am vazut ca Hristos a intrat in planurile lui Dumnezeu, s-a supus voii lui Dumnezeu, a facut din voia lui Dumnezeu mancarea lui de fiecare zi. Si barbatul rascumparat, barbatul crestin, este chemat ca sa-l aiba pe Hristos ca si cap si sa-L urmeze fara indoieli. Iar sotia i-a fost dat ca ajutor potrivit. Pentru ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus, a venit sa nimicesca lucrarile diavolului; cand un barbat porneste pe urmele lui Hristos, dragii mei, el este un ostas, un militar. Intra in razboaiele cerului. Si spune Scriptura, nici un osatas nu se incurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce la inscris la oaste. Cu alte cuvinte, familia este pe un camp de lupta. SI pe acest camp de lupta am vazut, El, Dumnezeu a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur. Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Dar sa lasam barbatul si femeia si sa ne intoarcem la Hristos.

In Efeseni 5:2 mi se spune ca Hristos ne-a iubit pe noi, oamenii acestia pacatosi si murdari, care i-am intors spatele lui Dumnezeu. El n-a venit sa-si caute o nevasta perfecta, o mireasa perfect, cum facem noi barbatii. Tot cautam si alegem, pana am ajuns la 50 de ani si trebuie sa ne ceara fetele sau femeile. Hristos a venit si ne-a luat de unde am fost. Dar nu ne-a lasat unde am fost. Prin iubirea Lui, El ne-a modelat si ne-a transformat intru chipul si asemanarea Sa.15 Deci, Hristos ne-a iubit si s-a dat pe Sine pentru noi. Cel mai mare semn de iubire este sa-si dea cineva viata pentru prietenii lui. Dar ascultati cum continua textul: „S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos si ca o jertfa  de bun miros lui Dumnezeu. Este Hristos, suntem noi si Dumnezeu. Intre noi si Dumnezeu, cine vine primul? Spuneti-mi. Dumnezeu. Cu alte cuvinte, daca as desena textul acesta, ‘Hristos s-a dat pe Sine pentru noi’- asta este numarul doi. El a venit, nu ca sa ma intrebe pe mine ce as vrea sa-mi faca. El nici n-a discutat cu noi, dragii mei, pentru ca avea planurile primite din mana Tatalui. Si de aceea s-a dat pentru noi, ca un prinos si ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.

Cum ne-a iubit deci Hristos? Danduse pe Sine Insusi pentru noi, ca un prinos si ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu- ca sa implineasca planurile lui Dumnezeu, ca sa implineasca asteptarile lui Dumnezeu. Si Tatal I-a spus: „I-am ales in Tine, ca sa fie sfinti si fara prihana inaintea Mea.” Si Domnul Isus, imediat a calculat pretul intrarii in planul lui Dumnezeu. Observati- Nu noi am fost intrebati cum am dori sa fim iubiti, ci Tatal a fost intrebat de Fiul cum ar trebui sa ne iubeasca si ce trebuie sa realizeze prin acest act al iubirii Lui, ca asteptarile Tatalui sa fie implinite, nu asteptarile noastre. Va rog sa retineti lucrul acesta pentru ca este absolut vital pentru a avea o familie dupa voia lui Dumnezeu. Nu uitati, Tatal este Acela care a alcatuit in Sine Insusi un plan, ca sa-l aduca la indeplinire  la implinirea vremurilor spre a-si unii  intr-unul singur, intru Hristos, toate lucrurile- cele din cer, de pe pamant si de sub pamant. Si inainte de intemeierea lumii, El, Tatal ne-a ales in Hristos ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui.

Beni Faragau studiu familia

Dupa ce El ne-a randuit sa fim sfinti si fara prihana in Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in preaiubitul Lui. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau.  Si vers. 13 intra in istorie, toate acestea s-au intamplat inainte de intemeierea lumii. SI voi si noi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, ati crezut in El, ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit. Priviti o clipa imaginea din fata voastra. Punctul acela galben din dreapta este momentul intemeierii lumii. De-acolo incolo curge istoria.

Dar tot ce este in stanga, inainte de intemeierea lumii, in vesnicia trecuta (daca pot sa spun asa). Observati, ca Dumnezeu spune ca ne-a ales inainte de intemeierea lumii in Hristos Isus. (este dreptunghiul acela verde). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu te-a ales pe tine si nu la ales pe el. Ci Dumnezeu a ales ca acei alesi sa poata fi alesi in Hristos. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a ales corabia in care Noe sa fie mantuit. Dar observati, am fost alesi dupa ce mai intai a trebuit sa fim infiati. Si am fost infiati dinainte si de asta trebuia sa fim rascumparati si iertati. Ca sa fim rascumparati si iertati, Fiul lui Dumnezeu a trebuit sa dezbrace slava Lui, sa intre in planurile lui Dumnezeu. Iar, ca lucrul acesta sa fie posibil, Tatal a trebuit sa alcatuiasca in Sine Insusi un plan.

Dati-mi voie ça sa pun lucrurile in ordine. Aici ni se incurca doctrina mantuirii multora dintre noi. Dumnezeu Tatal a alcatuit in Sine Insusi un plan. Nimeni n-a fost langa El, nimeni nu i-a dat nimic ca sa aiba de primit inapoi. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava-n veci! Amin. Si in planul Lui, Dumnezeu a hotarat cum sa arate mireasa lui Hristos. Eu am doi baieti si o fata. Si mama mea, fiica de pastor- bunicul meu a fost pastor penticostal- botezata la 11 ani, era foarte nemultumita de felul in care vin miresele in adunare. Si i-a tot spus lui Andreea cum sa se imbrace. Si cand in sfarsit a venit ziua nuntii, Andreea a intrat in adunare, cu maneci lungi, cu voal lung… s-a uitat mama la ea si a zis: „Imi place.” Acuma, imaginati-l pe Tatal. Oare primeste ca mireasa pentru Fiul Lui pe oricine, oricum? O nu, nu, nu. Dragii mei, inainte de intemeierea lumii, Tatal a hotarat cum trebuie sa arate mireasa Fiului Sau. Si Scriptura spune ca in Scriptura pe care Domnul Isus  a dat-o despre nunta Fiului de Imparat, spune ca a vazut pe unul care n-avea haina de nunta si a zis: „Prietene, ce cauti aicea? Aruncati-l afara, unde-i plansul si scrasnirea dintilor.” Cu alte cuvinte, inainte de intemeierea lumii, Dumnezeu a hotarat ca mireasa lui sa fie sfanta si fara prihana. Iar Hristos, prin iubirea Lui a trebuit sa realizeze in noi, murdarii, cazutii, lepadatii de Dumnezeu, a trebuit sa realizeze asteptarile Tatalui.

Atunci cand Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa intre in planurile Tatalui, El a stiut ca iubirea Lui pentru Biserica trebuie sa duca la implinirea planului Tatalui. Or, aceasta a dat scop iubiri Lui si L-a obligat la o serie de actiuni prin care sa-Si exprime iubirea. Pentru foarte multe femei, iubirea este un fel de gelatina rozalie care trebuie sa o faca sa se simta bine. Nu dragii mei, iubirea e o sageata. Iubirea are un tais, iubirea are in scop. Iubirea are o tinta. Daca Domnul Isus n-ar fi avut un scop primit de la Tatal, nici n-ar fi stiut cum sa ne iubeasca. Daca ne-ar fi intrebat pe noi, cine stie, am fi spus versi si uscate: Doamne, du-ne in America…. Doamne, du-ne, Doamne, fa-ne… El stie ca n-avem nevoie de ele. Ca toate le vom lasa aici, toate vor arde in trosnet. Dar ceea ce Duhul lui Dumnezeu lucreaza in noi, haina aceea alba, a miresei, dragii mei, aceea o vom duce cu noi, care sunt faptele neprihanite ale sfintilor.(23)

Uitati-va un pic la mirele nostru ceresc. Filipeni 2:6-8 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.
Ca sa te peteasca ca mireasa:

  • A dezbracat slava
  • A acceptat Intruparea
  • A trait fara pacat
  • A suferit si a murit
  • A inviat
  • S-a inaltat
  • Mijloceste pentru noi in fiecare clipa, ca sa desavarseasca mantuirea noastra, ca intr-o buna zi sa putem sa fim prezentati inaintea Tatalui.

Toate acestea le-a facut ca sa realizeze

  1. Rascumpararea noastra
  2. Iertarea
  3. Infierea
  4. Pecetluirea cu Duhul Sfant

Pentru ca prin puterea Duhului Sfant, sa:

  • Dezbracam zdrentele omului vechi, care se strica dupa poftele inselatoare si imbracarea cu omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu de o neprihanire si o sfintenie pe care o da adevarul.
  • Iubirea lui Hristos fata de Biserica urmareste implinirea planului Tatalui, nu asteptarile Bisericii.
  • Acum putem pune in paralel  cele doua iubiri: „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos Biserica. (25A)
  • Dupa cum Hristos a iubit Biserica in lumina planului Tatalui si pentru implinirea Lui
  • tot asa trebuie sa-si iubeasca si sotul sotia: in lumina planului lui Dumnezeu pentru ea si in vederea implinirii acestui plan in viata ei. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa. Pentru ca Dumnezeu vrea sa faca ceva din sotia lui, din copiii lui. Iar iubirea este forta  princ are poti modela pe cel de langa tine, daca stai in relatie cu puterea lui Dumnezeu, cu Duhul Sfant.
  • Or, Dumnezeu a creat-o si a chemat-o ca sa fie un ajutor potrivit pentru sotul ei in implinirea lucrarii lui Hristos. Si dimpreuna cu mine, sfanta si fara prihana, ca sa putem fi impreuna mireasa lui Hristos.

Dragii mei, Dumnezeu are planuri mari pentru sotiile noastre, pentru fetele din casa noastra. Intrebarea este, noi barbatii, noi baietii, ne pregatim pentru a conlucra cu Dumnezeu in realizarea acestor planuri? Asta este modelul lui Hristos. Nu cel pe care ti-l ofera televiziunea si lumea si serialele stupide din lumea aceasta, care nu mai au capat- 1270 si nu stiu cate…

  • Iubirea sotului trebuie sa incurajeze sotia in implinirea rolului care i-a fost dat de Dumnezeu.
  • Atentie insa pana unde ducem comparatia!
  • Nici un sot nu poate face pentru sotia lui ce a facut Hristos pentru biserica.

Continutul si efectul iubirii lui Hristos Efeseni 5:25B-27

  • S-a dat pe Sine pentru ea
  • ca s-o sfinteasca
  1. A sfinti inseamna a pune deoparte. Dupa cum o mireasa se pune deoparte pentru mirele ei, tot asa si cei care formeaza biserica sunt pusi deoparte, sfintiti pentru Hristos. Noi nu ne putem imparti si intre dracul si intre Hristos. Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Sau cu unul, sau cu celalalt. Ori, daca esti sfintit si pus deoparte pentru Hristos, de Luni si pana Luni trebuie sa fi a Lui, sa traiesti pentru El, sa gandesti pentru El, sa lucrezi pentru El, sa umbli pentru El si sa suferi pentru El, daca trebuie, pentru ca ai fost pus deoparte pentru El.
  2. Dar sfintirea noastra a ridicat enorm de complicate aspecte legale pentru Dumnezeu. Pavel vorbeste despre ele in Romani cap. 7Nu ştiţi, fraţilor, -căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el? 2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei. 3 Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. 4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.

Interesant ca de la vers 3 pleaca de la familia mica barbat/sotie, analogia ridica lucrurile la analogia familiei mari, respectiva familii ceresti Hristos-mireasa Lui. Cu alte cuvinte, familia noastra este patentata, modelata dupa relatia pe care Hristos o are cu biserica. In Eden, omul a intors spatele la Dumnezeu prin neascultare. Dar in momentul acela, legea lui Dumnezeu  l-a dat pe mana sarpelui pe om. Mai intai pe femeie, apoi pe barbat. Scriptura spune, bolul mortii este pacatul. Moarte inseamna despartire. Puterea pacatului  este legea. Daca veniti cu mine inapoi in Eden, sarpele era in Eden, cap 3 nu ne spune de unde a venit, cum a aparut, cum a cazut Lucifer. Asta putem noi specula citind texte aiurea de prin Biblie. Dar unde tace Biblia, trebuie sa tacem si noi. Si unde vorbeste Biblia, tre sa vorbim si noi. Asta inseamna sa ne inchinam lui Dumnezeu cu smerenie si frica. Dar daca puterea Pacatului si acuma pun pacat cu P mare. Adica, Satana, sarpele, diavolul este legea, dragii mei, in Eden, pana cand Dumnezeu n-a dat legea si dati-mi voie sa va duc la legea din Eden, „Poti sa mananci cu placere din orice pom din gradina. Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, ca in ziua in care vei manca din el, vei muri, negresit.” Pana cand Dumnezeu n-a dat legea, sarpele era acolo. Nici prin minte nu i-a trecut s-o ispiteasca pe femeie. Dar in momentul in care Dumnezeu a dat legea, s-a dus repede cu ispita: „Oare a zis Dumnezeu? Nu veti muri. Dumnezeu stie ca veti fi ca El si nu vrea sa fiti ca El. Vrea sa va tina sub papuc.” Cand femeia a intins mana si a luat din fructul oprit, sarpele sa dus la Dumnezeu cu porunca Lui. A zis: „Stapane Doamne, uite aicea ce-ai spus Tu. Ce zici? Uite ce-a facut femeia.” Dumnezeu, dragii mei, a trebuit sa spuna: „E a ta. Ia-o.” Observati, puterea pacatului este in legea. Legea lui Dumnezeu consfinteste relatia dintre om si Satana. Cu alte cuvinte, noi suntem, daca vreti, nevasta diavolului din pricina caderii. Legea lui Dumnezeu spune ca aceasta relatie este pe viata. Cum sa scapi din aceasta relatie? Beni Faragau familia 2Pai, Pavel mi-a spus: „Daca-i moare barbatul, nu mai este sub legea barbatului ei, este libera sa se marite dupa altul. Dar am o problema, barbatul meu nu moare. E adevarat? Este un inger. El nu moare. Ce nadejde am, sa scap din aceasta relatie? Dragii mei, una singura. Si aici este taina aceasta despre care vorbeste Pavel. Taina: Hristos si Biserica. A venit Domnul Isus Hristos sa-mi imprumute mie moartea Lui. Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Hristos, am fost botezati in moartea Lui? Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am murit impreuna cu El. Dragii mei, nimeni nu se pocaieste devenind penticostal sau baptist, sau mutandu-se dintr-o biserica in alta. Religia nu mantuieste pe nimeni. Sunt garduri pe care noi le-am creat. Unora le place intr-un fel, altora in alt fel. Daca vrei sa fi mantuit, trebuie sa mori, pentru ca altfel n-ai cum sa te dezlegi inaintea dreptului Dumnezeu de relatia cu sotul tau, care este Satan, care este diavolul. Dar cum sa mor? Pentru ca daca eu as muri in trup, moartea invesniceste relatia mea cu dumnezeul meu, cu sotul meu pentru eternitate voi fi a lui. Trebuie sa mor fara sa mor. Doamne, cum se poate intampla asa ceva? Doar daca Fiul lui Dumnezeu iti imprumuta moartea Lui; o moarte fizica de-a binelea, atarnat pe lemnul crucii, cu piroanele in maini si in picioare si cu sulita infipta in coaste si aruncat intr-un mormant.  O astfel de moarte trebuie sa ti se atribuie ca sa poti rupe relatia cu cel rau.(34:30) Dragii mei, nu va jucati cu lucrurile acestea. Din pacate, biserica nu mai are untdelemn, de multe ori predicam povesti in loc sa predicam Scriptura si oamenii nu mai stiu Cuvantul si adevarul si mantuirea. Nu exista nici un alt nume dat sub oamenilor, in care sa fie mantuiti, decat unul singur- Cel care a fost atarnat pe lemn din pricina mea si din pricina ta. Cel care a platit pacatele noastre si acesta nu-i altcineva decat Dumnezeu adevarat  din Dumnezeu adevarat. Scriptura spune ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine si netinandu-ne in seama pacatele. Ce extraordinara mantuire, ce extraordinara taina. Dar, in momentul in care eu ma pocaiesc, cad la picioarele crucii Domnului Isus, imi marturisesc pacatele si moartea Lui mi se atribuie mie, relatia mea cu Satana se rupe. Slavit sa fie Domnul! Se rupe relatia cu Satana. Si pot sa devin al altuia. Altfel si Hristos ar fi fost vinovat, si nici eu n-as fi putut fi al Lui. Vers. 4- 4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.- Tot astfel, dragii mei, dupa modelul casniciei pamantesti si in relatia dintre mine si sotia mea, legea lui Dumnezeu consfinteste relatia. Dragii mei, divortul nu-i posibil decat cu aprobarea legii. Spuneam ca atunci cand tinerii vin la altar, ei dau relatia in mainile lui Dumnezeu. Si nu pot face nimic in ea pana cand Dumnezeu nu le da aprobarea. Casnicia e ideea Lui, nu-i a noastra. Nu-i o convenienta sociala. Nu te intelegi, nu-ti mai convine, le trantesti odata de pamant. Nu, dragii mei, in ultima instanta, daca ai venit la altar, ai de furca cu Dumnezeu. Inaintea Lui va trebui sa stai. Observati, aceasta relatie este mutata intre mine si Hristos, intre biserica si Hristos. El, Hristos, S-a dat pe Sine pentru mireasa Lui, ca, prin moarte, sa rupa, legaturile care ne legau de Satan, sa ne puna deoparte pentru Sine. Spuneti-mi, ce ati spune despre o fata care s-a pus deoparte pentru un baiat, dupa care incepe sa calce in strachini si traieste ba cu unul, ba cu altul, si si-a facut numele si cinstea de toata rusinea. Ce ziceti despre ea? Dar, ganditi-va, asta am facut noi, cand L-am marturisit pe Hristos ca Domn. Ne-am pus deoparte pentru El. Spuneti-mi, ce zice Mirele, cand eu umblu pe toate cararile, accept toate compromisurile? Eu, mireasa Lui. Eu, care ar trebui sa ma pastrez sfanta si fara prihana pentru Mirele ceresc. Aceasta inseamna ca El s-a dat pe Sine pentru ea, pentru Biserica- ca s-o sfinteasca. Inseamna oare ca moartea Domnului Isus Hristos a devenit operanta in mod automat pentru toti muritorii? NICIDECUM! S-a dat pe Sine ca s-o sfinteasca:

  • dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant – Nici ca se poate un text mai clar ca acesta.
  1. El s-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti. 1 Timotei 2:6
  2. Cu toate acestea, nu toti au devenit in mod automat mireasa Lui. Jertfa lui Hristos poate fi acceptata sau refuzata. Poti sa spui DA sau poti sa spui NU, asa cum o fata poate sa spuna DA sau poate sa spuna NU unui baiat care-i cere mana. Exact asa este relatia noastra cu Hristos.
  3. Acceptarea miresei sau acceptarea ofertei mirelui sau a cererii in casatorie a mirelui se face prin marturia publica a fiecaruia dintre noi, iar lucrul acesta il facem prin botezul in apa. Dragii mei, nu pot veni nanasii tai sa spuna: „Ma leapad pentru Satana.” Nimeni nu se poate lepada de Satana in locul tau. tu trebuie s-o faci. tu, in mod constient si matur trebuie s-o faci si lucrul acesta se face printr-o marturie publica in botezul cu apa.
  4. Astfel moartea lui Hristos ni se atribuie noua, iar legea lui Dumnezeu ne dezleaga de legatura pacatului  si noi putem fi ai altuia:(41) Noi cufundam pentru ca noi ingropam. Si noi ridicam pentru ca dupa moarte, vine invierea. Slavit sa fie Domnul. Dar daca am fost mort cu Hristos, toate lucrurile cele vechi s-au dus si toate s-au facut noi. Si noi, cand te ridici din apa botezului, te ridici o fiinta noua ca sa aduci roada pentru Dumnezeu de acuma esti a Domnului Isus Hristos. Observati, Domnul Isus a murit pentru toti, nu doar pentru unii, cum spun unii. El a murit pentru toti, altfel taiati afara versetele din Biblie. Dar nu toti accepta jertfa Lui. Pentru asta trebuie sa marturisesti cu gura ta pe Hristos ca Domn si sa crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti. Vers. 4 „Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta ca sa aducem roada pentru Dumnezeu.” Interesant ca textul nostru spune ‘prin botezul cu apa, prin Cuvant’. De ce adauga Pavel acest ‘prin Cuvant’? Nu exista tineri care se boteaza… le spun cand vin la botez: drac intri in apa, drac esti din ea. Cu alte cuvinte, ritualul , avem bai acasa, aveti oceanul aproape de voi, puteti face cate bai vreti. Daca n-ar fi Cuvantul lui Dumnezeu, ce facem noi in adunare n-ar avea nici o valoare. Nici Cina Domnului, nici botezul. Observati, Cuvantul lui Dumnezeu da putere acestor simboluri la care noi tinem. Botezul are putere, pentru ca Domnul Isus a murit  si a inviat, iar apoi a zis: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.” Botezul are putere pentru ca in spatele acestui simbol exista o realitate obiectiva. Ascultati-l pe Petru, in 1 Petru 3:21 ‘Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi si anume botezul. Si el continua: Nu este o curatire in inchinaciunile trupesti. Ci este marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu  prin invierea lui Hristos din morti. Eu nu ma botez ca sa fiu mantuit. Ma botez pentru ca s-a intamplat ceva in viata mea. Nu ma botez ca sa am pace cu Dumnezeu, ma botez pentru ca am pace cu Dumnezeu. (44) Invierea lui Hristos este strigatul lui Dumnezeu ca jertfa a fost acceptata. Si de aceea, cand eu sunt ingropat impreuna cu Hristos si inviat impreuna cu El, lucrurile acestea au forta, au putere, au o realitate pentru ca exista o realitate obiectiva in spatele acestor lucruri. De aceea a poruncit Domnul Isus: „Ducandu-va, faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh si invatandu-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin. Asadar, este sfintit sau  pus deoparte pentru Mirele ceresc, doar acela care: La marturisit cu gura lui pe Hristos ca Domn, si care crede in inima lui ca Dumnezeu L-a inviat din morti, iar lucrul acesta il face in mod public, prin botezul in apa. (45:26)
  • ca s-o infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara sbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.  Nu uitati, cand Dumnezeu a alcatuit in Sine Insusi planurile mantuirii, in El, in Hristos, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui. Efeseni 1:4 ‘În El, Dumnezeu ne -a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui,‘ Doar asa se va adeveri ca El S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos si ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu. (Efeseni 5:2) Curatirea si sfintirea sunt doar mijloace spre scop, nu un scop in sine. Scopul este Nunta Mielului. Asa se termina Apocalipsa. Asa se termina istoria. Apocalipsa 19:6 ‘Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,
    8 şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.„ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
    9 Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!„ Apoi mi -a zis: ,,Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!„
    ‘ Inul subtire sunt faptele neprihanite al sfintilor (vers. 8). Mireasa lui Hristos, imbracata in hainele albe ale neprihanirii lui Hristos, care i-a fost atribuita prin har. Toti, cati ne-am botezat in Hristos, ne-am imbracat cu Hristos. Neprihanirea mea nu-i suficienta pentru cer. Am nevoie de neprihanirea Lui. Dragii mei, stiti ce cred? In momentele in care ajung la portile raiului, cel care ma asteapta acolo este Domnul Isus. Imi ia disketa, care contine motivatii, atitudini, ganduri, vorbe, fapte. O ia din mana mea, o baga in computerul Lui si sterge toata viata mea. Trage toata viata Lui peste viata mea. Mi-o da inapoi si ma duc la judecata. Si mirarea mea este, cand ma uit la propria mea viata, sa vad viata Lui. Si in baza neprihanirii Lui, sa fiu acceptat in prezenta Tatalui, imbracat in hainele albe ale neprihanirii, a Mirelui ceresc. O astfel de Mireasa va fi prezentata inaintea Tatalui, inaintea Mielului, Mirele ceresc, si inaintea intregului cer, ca rod al iubirii lui Hristos, „slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.” Efeseni 5:27. Asa va incepe NUNTA, pe care o asteapta cerul intreg si spre care se grabeste istoria. Imaginati-va cinstea si onoarea pe care cerul intreg o va da Fiului, cand vor vedea Mireasa pe care Si-a castigat-o El. Tot ceea ce cerul va vedea s-a realizat prin iubirea Lui, spre slava Tatalui.

Wow! Iubirea nu-i o gelatina rozalie, care sa te faca sa te simti bine, ca sa-ti implineasca mofturile si poftele si dorintele si asteptarile. Iubirea, dragii mei, este o incrancenare, intr-o lupta spre slava lui Dumnezeu, ca sa prezinti pe celalalt inaintea Tatalui, dupa asteptarile Lui.

Dupa ce Tatal sta cu planurile in mana si nu s-a gasit nimeni vrednic sa ia cartea, sa rupa pecetile, unul din batrani ii spune: „Nu plange,” lui Ioan. „Iata ca leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, a biruit sa ia cartea, sa se uite in ea. M-am uitat si in loc sa vad un leu, am vazut un miel junghiat.” Apocalipsa 5:7:

7 El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.
8 Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!„
11 M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12 Ei ziceau cu glas tare: ,,Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!``13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: ,,A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!„
14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: ,,Amin!„ Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
(51)

Ada, Doamne ziua aceea. Dati-mi voie sa inchei cu o concluzie: „Barbatilor, iubiti-va nevestele, cum a iubit Hristos Biserica. Dupa cum iubirea lui Hristos pentru Biserica, nu a inceput cu Biserica si cu asteptarile ei, ci cu Tatal si cu asteptarile Lui, tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele. Cine este indeajuns pentru astfel de lucruri? Totul este frumos dar imposibil de atins. Oare Scriptura nu ne ofera tinte ceva mai realiste? 28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. Este trupul meu ceva destul de tangent, sau vreti lucruri si mai concrete decat asta? Toti v-ati oprit in fata oglinzii; v-ati barberit, ati mancat, aveti grija de lumea voastra, fugiti la medic daca aveti ceva. Deci, dintr-o data, lucrurile sunt coborate la un nivel extrem de tangibil, de concret. 29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. 31 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup„. 32 Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – 33 Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. 

Ca sa-mi pot iubi nevasta ca pe propriul meu trup, trebuie sa fiu convins de doua lucruri: (si sotiile noastre stiu daca lucrurile sunt reale sau nu, pentru noi):

  1. Am nevoie de ajutor
  2. Nimeni altcineva nu-mi poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea

Doua lucruri de care trebuie sa fiu convins. Dati-mi voie sa inchei cu ele.

1. Am nevoie de ajutor

Ca barbat sunt vulnerabil si, de aceea, am nevoie de ajutorul sotiei. Femeia a fost inselata de cel mai stralucitor arhanghel a lui Dumnezeu. Barbatul s-a vandut pe sine si pe Dumnezeu pentru o femeie. Spuneti ca nu-i asa. Dragii mei, potopul, stiti de ce-a venit? Pentru ca fii lui Dumnezeu, urmasii lui Set si-a lui Enoh, fii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor sunt frumoase. Descendentii lui Cain, si au adus potopul pe pamant. Barbatii-s vulnerabili. Vorbesc despre mine, vorbesc despre tine. Si de aceea, am nevoie de ajutorul sotiei mele. Stiu ca va vine greu sa credeti lucrul acesta. Noi suntem cei care avem putere, cei care… doar, nevasta a fost luata din coaste ca sa stea sub bratul nostru, sa o ocrotim. Dragii mei, o femeie o duce de 10 ori mai greu decat un barbat. Sufera de 10 ori mai mult decat un barbat. Inca nici unul din noi nu am nascut copii. Dar ne vine greu sa privim lucrul acesta din pricina societatii in care traim.

Beni Faragau slide Cum a iubit Hristos BisericaSpuneti-mi, daca Adam nu ar fi avut nevoie de un ajutor potrivit, i-ar fi dat Dumnezeu un ajutor? Toti stim, ca barbati, cand cineva vrea sa ma ajute si n-am nevoie de el, imi sta in drum. Mai bine fara el. Imi termin treaba mult mai simplu de unul singur. Dar Dumnezeu stie cum te-a facut, cum m-a facut,  si de aceea a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur. Din pacate, pamantul a trecut sub stapanirea lui Satan. El a devenit Dumnezeul veacului acestuia. Tot ce mai ramane de pazit este sufletul tau si sufletul meu. Asta ramane de pazit. Si de aceea, dragii mei, razboiul este pe viata si pe moarte. Pentru ca, daca iti castiga sufletul, esti a lui pentru eternitate. Oare de ce a spus Domnul Isus, Matei 16:26: „Ce-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul, sau, ce-ar da un om in schimb pentru sufletul Sau?” Uitati-va la cele doua imparatii: Dumnezeu, Hristos, barbatul si femeia.

Cand Domnul Isus v-a judeca, v-a spune celor de la stanga Lui: „Duceti-va in iadul cel vesnic, pregatit pentru diavolul si ingerii lui.” Uitati-va la ordinea din universul lui Dumnezeu: Dumnezeu –> Hristos –> Barbatul –> Femeia. Hristos se aliniaza dupa Dumnezeu. Barbatul dupa Hristos. Femeia, dupa barbatul ei, pentru implinirea planului lui Hristos. Daca nici Fiul lui Dumnezeu n-a fost scutit de ispitire: „Inchina-te mie si iti voi da imparatiile pamantului.” Dragii mei, voi fi eu, vei fi tu [scutiti]? Niciunul dintre noi. Noi barbatii, vindem pe Hristos pentru 30 de arginti. Asta-i problema noastra mare. Si de aceea, Dumnezeu ne-a dat un ajutor potrivit, care sa citeasca radarul acela. Care sa citeasca inima.

Din pacate, va intreb: Cate sotii isi mai implinesc menirea? Pentru ca societatea ne invata sa dam din coate. Mr. Clinton, Mrs. Clinton. Well, ce diferenta este intre he-president (el-presedinte) si she-president (ea-presedinte)? Suntem egali, in ultima instanta. Da, dar daca vrei sa fi presedintele tarii, nu prea stii ce se intampla in inima barbatului tau. Asta e problema. Si asta e problema in foarte multe din casele noastre. E o realitate. Batalia e pe viata si pe moarte. Uitati-va la armura pe care Dumnezeu ne-o da in Efeseni 6:10-20. Pentru spate nu exista piesa de armura. Pentru spate, Dumnezeu mi-a dat nevasta.

2. Nimeni altcineva nu-mi poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea

Ea este singura care ma cunoaste. De aceea:

  • O voi iubi ca pe trupul meu. Spuneti-mi, care dintre voi doriti doua maini paralizate? Doua picioare oloage? Un ficat plin de ciroza? O inima care se tot opreste, din secunda in secunda?
  • Ce sa faci cu un trup disfunctional? Pentru ca am nevoie de toate. Ce m-as face cu un ajutor nepotrivt, disfuntional, pentru ca am neglijat-o? Daca nevasta e sa fie un ajutor potrivit, dragii mei, ea este un ajutor potrivit doar daca prin iubirea mea am ajutat-o sa devina un ajutor potrivit. Daca nu i-am inchis gura, cand a incercat sa-mi spuna ceva: „Taci tu, nevasta.” Foarte usor reduci o femeie la tacere. Si ea isi gaseste alte treburi. E plina lumea de posibilitati  pentru orice femeie. Inchei cu o intrebare: „Oare, iubirea, increderea, incurajarea invatata de la Hristos, ar putea sa ajute pe sotia mea  sa devina ceea ce Dumnezeu doreste ca sa fie? Avem de ales. Observati, asa cum supunerea nu inseamna a iesi din lupta; ci a te implica ca sa castigi pe barbatul tau. Tot asa, iubirea nu-i o gelatina, ci iubirea, dragii mei, este o forta care poate transforma, pentru ca Dumnezeu insusi este dragoste. Si prin ea, Dumnezeu insusi lucreaza in cel de langa noi. Doamne, ajuta-ne sa nu uitam, ca cine nu e credincios in lucrurile mici, si aceasta-i familia noastra, nu poate fi nici in cele mari. Daca nu reusesc sa-mi chivelnisesc casa, n-am ce cauta in ingrijirea Bisericii lui Hristos. De aceea, batalia se castiga sau se pierde in familie. Amin.

26 ianuarie 2014

Biserica Sfanta Treime, Beius – Sala Ciresarii (26.01.2014)
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Din Seria Slujirea in Familia Crestina

Ruga… O, iartă Doamne atâta nepăsare

Photo credit Facebook

Este născut din nou cel care mai trăiește în păcat?

photo credit wisdom4u.wordpress.com

Ilustratia: „Hei, dacă aş fi in locul tău, eu nu aş deschide uşa catre  ispită.”
(Vorbeste unul care s-a invatat pe propria lui piele).

Geneza 4:6-7 Şi Domnul a zis lui Cain:
,,Pentruce te-ai mîniat, şi pentruce ţi s’a posomorît faţa?
7 Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit;
dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă;
dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpîneşti.„

1 Ioan 3:6 Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte;
oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut.

Omul născut din nou trăiește într-o fire păcătoasă, dar nu trăiește după îndemnurile ei

Noi trăim într-o fire păcătoasă, dar nu mai suntem controlați sau călăuziți de ea, fiindcă intrând în legământ cu Domnul Isus noi suntem eliberați din robia păcatului și în noi nu mai lucrează legea păcatului (Romani capitolele 7 și 8).

Noi putem greși, dar aceasta nu este modul de viață al unui om născut din nou. Și apostolul Pavel în epistola către Efeseni scrie: „Mâniați-vă și nu păcătuiți”. Cum? „Nu lăsați să apună soarele peste mânia voastră”. Fiindcă trăim într-o fire păcătoasă, des se repetă în Noul Testament expresia: fiți treji și vegheați!

Un om care trăiește în păcat nu este născut din nou

Păcatul în viața omului dovedește că el nu este născut din nou:

Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El (Domnul Isus) S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. (Ioan 3:4-10).

Cine se crede creștin și are un mod de viață păcătos, se înșală singur, fiindcă el nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Din acest text vedem că unii din biserica din Corint au fost oameni stricați cu totul, dar după ce s-au întors la Domnul, nu au mai fost așa: apostolul Pavel scrie că “așa ați fost unii din voi”, dar acum nu mai sunt așa și aceasta este dovada nașterii din nou, care garantează omului mântuirea (Ioan 3).

Vreau să aduc aici un exemplu ca să fie mai clar despre ce este vorba. Fiind într-o comunitate creștină evanghelică un timp mai îndelungat, m-am întristat să aflu despre mai multe cazuri de imoralitate, divorțuri și alte păcate, despre care Biblia spune nici să nu se audă pomenindu-se printre creștini. Cel mai șocant pentru mine a fost istoria unui bărbat care, după ce s-a descoperit că trăia în imoralitate, nu numai că nu s-a pocăit, dar a divorțat de nevasta lui cu care aveau mai mulți copii și s-a căsătorit cu una din amantele lui. Dar aceasta nu a fost totul! A plecat într-un alt oraș și a “plantat” o biserică nouă cu rudele lui apropiate! Oare acesta este un om născut din nou? Va moșteni el împărăția lui Dumnezeu? Nicidecum! M-am întrebat: de ce se întâmplă așa? Dumnezeu nu a întârziat cu explicațiile! La scurt timp am fost invitați în familia unui slujitor, a unei biserici din acea localitate. Fără nici o introducere, gazda ne-a întrebat ce credem noi despre textul de la Romani 7:18-23. Dar evident că nu dorea să afle răspunsul nostru, ci să ne impună părerea sa. El a început să ne dovedească că în acest pasaj Pavel vorbește despre experiența sa cu Dumnezeu după convertirea sa la creștinism, adică după ce a experimentat nașterea din nou. Noi am încercat să-i arătăm că în acel capitol apostolul Pavel, după ce scrie că prin trupul lui Hristos evreii mor în ce privește Legea (adică Vechiul Legământ), caută să arate că Legea (Vechiul Legământ) nu este rea, ci este bună, sfântă și dreaptă (Romani 7:12), dar omul nenăscut din nou este pământesc, vândut rob păcatului și nu poate împlini Legea.

Meditând mai târziu la acea discuție, Dumnezeu mi-a arătat cât de mult felul cum înțelegem (sau nu înțelegem) Scripturile ne afectează viața. Acești oameni nu cred că Dumnezeu îi poate elibera din robia păcatului, ca să poată sluji lui Dumnezeu într-un duh nou. Ei sunt botezați, merg cu regularitate la biserică, sunt implicați în diferite lucrări, unii poate merg și în misiune, spun că viața lor este Hristos și, totuși, ei nu cred că Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și că Dumnezeu îi poate elibera din robia păcatului ca să poată trăi o viață fără păcat. Ei au o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea și caută să placă lui Dumnezeu cu puterile lor, bizuindu-se pe neprihănirea proprie. Aceasta este ceea ce i-a scris apostolul Pavel lui Timotei în a doua sa epistolă:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. (2 Timotei 3:5a)

Cuvântul grecesc tradus în română ,,credință,, este ,,pistis” și implică cunoașterea revelației divine, recunoașterea a ceea ce ai cunoscut și încredințare totală în ceea ce ai recunoscut, după cum este scris și la Evrei 11:1:

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.

Rugăciunea mea pentru voi toți care citiți aceste rânduri este rugăciunea apostolului Pavel pentru sfinții din Colose:

… nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducînd roade în tot felul de fapte bune şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţămind Tatălui, care v’a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. (Coloseni 1:5b-14)

Cum este viața ta? Ești o persoană născută din nou? Trăiești călăuzit de Duhul Sfânt sau încă trăiești călăuzit de firea pământească? Nu vă înșelați! Nici un om, care trăiește în păcat, nu va moșteni viața veșnică!

Un articol de la Moldova Crestina, citeste in intregime aici.

Equipping the Church: Bad Arguments Against Christianity – Greg Koukl

Greg Koukl, President of Stand to Reason: When you think about it, there are a lot of ways to disprove Christianity. I mean, if there is no God, if Jesus never existed, we’re sunk. There are a lot of strategies that people take to try to show that your faith is in vain. Right now, there’s a full court press on Christianity, and I want you to get in the game. I don’t want you to sit on the sidelines.

If God is so good, and God is so loving, and God is an all powerful being, why in the world is there evil and suffering?

Watch Greg Koukl answer at the 2014 Worldview Fellowship Conference in Knoxville, Tennessee.

VIDEO by Theology, Philosophy and Science Fellowship Church Knoxville (February 28, 2014) – Lecture by Greg Koukl

Richard Wurmbrand – 105 years ago, a martyr was born

wurmbrand

Toate Photos de la wurmbrand.ro

Richard Wurmbrand  March 24, 1909 – February 17, 2001

Richard Wurmbrand (March 24, 1909 – February 17, 2001) was a Romanian Christian minister of Jewish descent. He was a youth during a time of anti-Semitic activity in Romania, but it was later, after becoming a believer in Jesus Christ as Messiah, and daring to publicly say that Communism and Christianity were not compatible, that he experienced imprisonment and torture for his beliefs. After serving five years of a second prison sentence, he was ransomed for $10,000. His colleagues in Romania urged him to leave the country and work for religious freedom from a location less personally dangerous. After spending time in Norway and England, he and his wife Sabina, who had also been imprisoned, emigrated to America and dedicated the rest of their lives to publicizing and helping Christians who are persecuted for their beliefs. He wrote more than 18 books, the most widely known being Tortured for Christ. Variations of his works have been translated into more than 60 languages. He founded the international organization Voice of the Martyrs, which continues to aid Christians around the world who are persecuted for their faith.

Early life

Richard Wurmbrand, the youngest of four boys, was born in 1909 in Bucharest in a Jewish family. He lived with his family in Istanbul for a short while; his father died when he was 9, and the Wurmbrands returned to Romania when he was 15.

As an adolescent, he was sent to study Marxism in Moscow, but returned clandestinely the following year. Pursued by Siguranţa Statului (the secret police), he was arrested and held in Doftana prison. When returning to his mother country, Wurmbrand was already an important Comintern agent, leader and coordinator directly paid from Moscow. Like other Romanian communists he was arrested several times, then sentenced and released again.

He married Sabina Oster on October 26, 1936. Wurmbrand and his wife (known as Bintzea to her friends) became believers in Jesus as Messiah in 1938 through the witness of Christian Wolfkes, a Romanian Christian carpenter; they joined the Anglican Mission to the Jews. Wurmbrand was ordained twice – first as an Anglican, then, after World War II, as a Lutheran minister. In 1944, when the Soviet Union occupied Romania as the first step to establishing a communist regime, Wurmbrand began a ministry to his Romanian countrymen and to Red Army soldiers. When the government attempted to control churches, he immediately began an „underground” ministry to his people. Richard is remembered for his courage in standing up in a gathering of church leaders and denouncing government control of the churches. He was arrested on February 29, 1948, while on his way to church services.

Imprisonments

Wurmbrand, who passed through the penal facilities of Craiova, Gherla, the Danube – Black Sea Canal, Văcăreşti, Malmaison, Cluj, and ultimately Jilava, spent three years in solitary confinement. This confinement was in a cell twelve feet underground, with no lights or windows. There was no sound because even the guards wore felt on the soles of their shoes. He later recounted that he maintained his sanity by sleeping during the day, staying awake at night, and exercising his mind and soul by composing and then delivering a sermon each night. Due to his extraordinary memory, he was able to recall more than 350 of those, a selection of which he included in his book “With God in Solitary Confinement,” which was first published in 1969. During part of this time, he communicated with other inmates by tapping out Morse code on the wall. In this way he continued to „be sunlight” to fellow inmates rather than dwell on the lack of physical light.

At the beginning of his first imprisonment, he recalls being in deep remorse as thoughts of past sins and duties undone were remembered. Unlike the discipline that helped him through later days of imprisonment, he later wrote that God came to him and fellow prisoners in a vision not unlike that which Stephen experienced:

We didn’t see that we were in prison. We were surrounded by angels; we were with God. We no longer believed about God and Christ and angels because Bible verses said it. We didn’t remember Bible verses anymore. We remembered about God because we experienced it. With great humility we can say with the apostles, „What we have seen with our eyes, what we have heard with our ears, what we have touched with our own fingers, this we tell to you.”

Wurmbrand was released from his first imprisonment in 1956, after eight and a half years. Although he was warned not to preach, he resumed his work in the underground church. He was arrested again in 1959 and sentenced to 25 years. During his imprisonment, he was beaten and tortured. Psychological torture included incessant broadcasting of phrases denouncing Christianity and praising Communism. His body bore the scars of physical torture for the rest of his life. For example, he later recounted having the soles of his feet beaten until the flesh was torn off, then the next day beaten again to the bone. This prolific writer said there were not words to describe that pain. However, Wurmbrand considered worse than torture the coerced denunciations of parents by their own children.

During his first imprisonment, Wurmbrand’s supporters were unable to get information about him; later they found out that a false name had been used in the prison records so that no one could trace his whereabouts. Secret police visited Sabina and posed as released fellow prisoners. They claimed to have attended Richard’s funeral in prison. During his second imprisonment, his wife Sabina was given official news of Richard’s death, which she did not believe. Sabina herself had been arrested in 1950 and spent three years in penal labour on the canal. Sabina’s autobiographical account of this time is titled The Pastor’s Wife. Their only son, Mihai, by then a young adult, was expelled from college-level studies at three institutions because his father was a political prisoner; an attempt to obtain permission to emigrate to Norway to avoid compulsory service in the Communist army was unsuccessful.

Eventually, Wurmbrand was a recipient of an amnesty in 1964. Concerned with the possibility that Wurmbrand would be forced to undergo further imprisonment, the Norwegian Mission to the Jews and the Hebrew Christian Alliance negotiated with Communist authorities for his release from Romania for $10,000 (though the going rate for political prisoners was $1900. He was convinced by underground church leaders to leave and become a voice for the persecuted church. He devoted the rest of his life to this effort, despite warnings and death threats.

He was a good friend of Costache Ioanid, a well known Romanian Christian poet.

Achievements and influence

Wurmbrand travelled to Norway, England, and then the United States. In May, 1966, he testified in Washington, D.C. before the US Senate’s Internal Security Subcommittee. That testimony, in which he took off his shirt in front of TV cameras to show the scars of his torture, brought him to public attention. He became known as „The Voice of the Underground Church,” doing much to publicise the persecution of Christians in Communist countries. He compiled circumstantial evidence that Marx was a satanist.

In April 1967, the Wurmbrands formed Jesus To The Communist World (later renamed The Voice of the Martyrs), an interdenominational organisation working initially with and for persecuted Christians in Communist countries, but later expanding its activities to help persecuted believers in other places, especially in the Muslim world.

In 1990 Richard and Sabina Wurmbrand returned to Romania for the first time in 25 years. The Voice of the Martyrs opened a printing facility and bookstore in Bucharest. The new mayor of Bucharest had offered a storage space for the books under former dictator Nicolae Ceaușescu’s palace – where Richard had spent years in confinement, praying for a ministry to his homeland. Wurmbrand engaged in preaching with local ministers of nearly all denominations.

Wurmbrand wrote 18 books in English and others in Romanian. His best-known book, titled Tortured for Christ, was released in 1967. In several of them he writes very boldly and emphatically against Communism; yet he maintained a hope and compassion even for those who tortured him by „looking at men .. not as they are, but as they will be … I could also see in our persecutors … a future Apostle Paul … (and) the jailer in Philippi who became a convert.” Wurmbrand last lived in Palos Verdes, California. He died at the age of 92 on February 17, 2001 in a hospital in Torrance, California. (His wife, Sabina, had died six months earlier on August 11, 2000.) In 2006, he was voted fifth among the greatest Romanians according to the Mari Români poll.

Sursa Wikipedia

The Beauty of Nothing – Richard Wurmbrand

– Pastor Wurmbrand shares his experiences in jail for 14 years by the communists. He shares a specific facet of his testimony which was the nothingness they were faced with in jail. No bibles, No fellowship, No communion, No sound. But admist this all the Lord Jesus Christ revealed himself to the prisoners and allowed them to experience him and even take communion. This message will stir you out of apathy and grumbling over our little issues in life that are nothing in comparision with what this brother went through. May this message show us the needs to pray and support the persecuted church. „It is a shame to be a luke-warm Christian”.

The Return – Richard Wurmbrand

Wurmbrand, who passed through the penal facilities of Craiova, Gherla, the Danube-Black Sea Canal, Văcăreşti, Malmaison, Cluj, and ultimately Jilava, spent three years in solitary confinement. His wife, Sabina, was arrested in 1950 and spent three years of penal labour on the Canal.

Pastor Wurmbrand was released in 1956, after eight and a half years, and, although warned not to preach, resumed his work in the underground church. He was arrested again in 1959, and sentenced to 25 years. During his imprisonment, he was beaten and tortured.

Eventually, he was the recipient of an amnesty in 1964.
He became known as the ‘The Voice of the Underground Church’, doing much to publicize the persecution of Christians in Communist countries.

In April of 1967, the Wurmbrands formed Jesus to the Communist World (later named The Voice of the Martyrs), an interdenominational organization working initially with and for persecuted Christians in Communist countries, but later expanding its activities to help persecuted believers in other places, especially in the Muslim world.
The Voice of the Martyrs opened a printing facility and bookstore in Bucharest. He preached about God together with pastor Ioan Panican.

The Wurmbrands had one son, Mihai. His best-known book is entitled Tortured for Christ, released in 1967.

Pastor Wurmbrand died in Glendale, California. In 2006, he came fifth among the greatest Romanians according to the Mari Români poll.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari