Judecata, Disciplina si Restaurarea

Galateni 6:1-2 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

Sunt unele biserici care duc lipsă în mod evident de harul lui Dumnezeu. Deseori există o formă foarte dură, inflexibilă, severă de legalism care nu oferă un cadru adecvat pentru pocăinţă şi restaurare. Veţi fi miraţi să auziţi de criticile îndreptate spre mine datorită faptului că doresc să ajut la restaurarea celor căzuţi. Ori de câte ori văd un slujitor talentat a lui Dumnezeu căzând în mrejele duşmanului, devin mânios pe Satan care caută să distrugă pe unii din cei mai buni slujitor. Acei care au abilităţi deosebite şi talente deosebite pentru Domnul par să fie o ţintă specială pentru Satan. Nu sunt dispus să-l las pe Satan să aibă victorie asupra acestor oameni. Încerc să-i recâştig pentru împărăţia lui Dumnezeu ca ei să-şi poată folosi talentele pentru Domnul.

Noi credem în restaurarea celor căzuţi, aşa cum a învăţat Pavel în Galateni: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1) Mulţumesc Domnului pentru harul care l-am primit, şi primind acest har, caut să-l extind şi altora.

Am ridicat mulţi oameni căzuţi în viaţa mea. Este ceva ce îmi place să fac. Îmi place să iau oameni care au ajuns epave şi să fac ceva atractiv din ei. Am avut un Ford Skyliner. Dacă l-aţi fi văzut atunci când l-am cumpărat, aţi fi spus că e gata pentru cimitirul de maşini. Ce împlinire poate fi pentru cineva să ia o astfel de maşină, să lucreze la ea, s-o descompună, s-o repare, s-o vopsească, s-o asambleze din nou, şi în final să ai ceva frumos şi atractiv, făcut din ceva care a fost o epavă. Există o bucurie şi o împlinire în aşa ceva. Îmi place să fac lucrul acesta şi cu casele vechi. Fata mea cumpără tot timpul case care au nevoie de reparaţii, şi apoi îmi spune! „Tati, vino te rog.” Îmi place să iau aceste case vechi, să le remodelez, şi să fac ceva atractiv, modern, şi frumos din ele.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru vieţile pe care Satan le-a ruinat. Îmi place să iau vieţi ruinate, să le rezidesc, să le restaurez, să le remodelez. Uitaţi-vă la majoritatea slujitorilor de la “Calvary Chapel”! Vieţile lor au fost în ruină.
Dar uitaţi-vă cum a restaurat Dumnezeu vieţile lor, şi ce bogăţie şi valoare a ieşit din aceste vieţi. Este o lucrare minunată a lui Dumnezeu astăzi, să vezi ceea ce lumea a aruncat la cimitirul vieţilor ruinate, şi să vezi transformarea glorioasă în vase de cinste.

Când are loc un accident serios şi maşinile sunt zdrobite şi trupurile oamenilor sunt rănite şi întinse acolo pe stradă, sunt două feluri de maşini de urgenţă care vin la scena accidentului.

  1. De obicei prima maşină care ajunge este maşina poliţiei, şi sarcina oamenilor legii este să stabilească o zonă de siguranţă pentru controlul traficului. Apoi îşi iau carnetul de notiţe şi consemnează poziţia maşinilor, măsoară urma frânelor şi iau interviu martorilor. Slujba lor este să stabilească cine a încălcat legea şi cine e vinovat de încălcarea ei.
  2. A doua categorie de vehicule sunt ambulanţele. Paramedicilor prea puţin le pasă cine sunt vinovaţii. Sunt oameni care sângerează pe stradă. Slujba lor este să-i ajute pe aceşti oameni, să le verifice bătăile inimii, să le bandajeze rănile, să vadă dacă sunt oase rupte, să-i pună pe o targă, şi să-i pună în ambulanţă. Ei nu sunt preocupaţi cu problema stabilirii vinovăţiei. Ei sunt acolo să ajute pe cei care sunt răniţi.

În mod asemănător, sunt două feluri de slujiri creştine pe care le-am observat. Acei care iau atitudinea poliţiştilor, vin la locul tragediei, văd vieţile zdrobite, şi scot cartea cu codurile legale. Ei îţi vor citi legea. „Ai dreptul să nu spui nimic, dar tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta..” Ei sunt acolo la scena accidentului reprezentând legea, încercând să afle cine este vinovat, şi pentru a-ţi citi legea.

Apoi sunt acei slujitori care se aseamănă mai mult cu paramedicii şi care nu sunt atât de preocupaţi cu stabilirea vinovăţiei, ci sunt preocupaţi cu vindecarea. Cum putem să ajutăm? Cum putem să slujim pe cei cu trupul zdrobit, cu viaţa zdrobită? Cum putem să punem lucrurile înapoi împreună? Cum putem aduce vindecare?

În relatarea din Ioan 8 îi avem pe Farisei. Ei au cartea cu codurile legale pregătită. „Legea noastră spune că această femeie trebuie să fie omorâtă cu pietre. Tu ce spui?” Dar Isus a fost interesat s-o slujească pe femeia aceasta, s-o ajute să-şi pună viaţa din nou în ordine, nu să o condamne, „Nici Eu nu te condamn.” Dorinţa Lui a fost să o pună din nou pe picioare.

Noi căutăm să slujim oamenii răniţi. Dorinţa noastră e să-i vedem cu vieţile refăcute, din nou pe picioarele lor, funcţionând normal din nou. Ioan ne spune că Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul vine prin Isus Hristos. Dacă sunt un slujitor al lui Isus Hristos, atunci trebuie să slujesc potrivit cu harul. Uitându-ne la biserici şi la slujirea lor, vedem pe mulţi care sunt slujitori ai lui Moise. Ei sunt foarte nemiloşi şi legalişti. Legea a fost călcată şi ei îţi vor spune exact ce spune legea. Şi totuşi, îl găsim pe Isus spunând: „Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra … nici Eu nu te condamn.”

A fost bucuria şi privilegiul nostru să putem restaura pe mulţi care au fost condamnaţi de lege. Cred că înainte de restaurare trebuie să existe evidenţa unei pocăinţe adevărate. Cred că Legea a fost dată ca să fie un îndrumător spre Isus Hristos. Cei care nu au venit să se pocăiască, au nevoie de Lege, astfel există un loc şi pentru Lege. Ea este sfântă, neprihănită, şi bună dacă este folosită corect. Dar cred că uneori exagerăm prin folosirea Legii, formulând pedepsele exacte ale Legii chiar după ce a avut loc pocăinţa. Nu suntem gata să restaurăm. Isus a fost promotorul harului şi al adevărului. Noi ar trebui să căutăm întotdeauna restaurarea, dar să nu uităm că pocăinţa este necesară.

Este minunat să vezi o viaţă care a fost zdrobită şi rănită devenind rodnică din nou pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Este adevărat că harul nu este fără risc. S-ar putea să fac o greşeuală în a ierta o persoană şi a-i arăta har, fără să existe o pocăinţă autentică. Este posibil ca astfel de persoane să aibă o agendă ascunsă. Am avut situaţii în care am arătat har unor persoane care au continuat să trăiască în păcat, şi care mai târziu mi-au făcut rău. Nu sunt perfect. Am făcut greşeli în judecăţile mele şi am arătat har celor care nu s-au pocăit cu adevărat de răul din viaţa lor .

Am riscat, am adus persoane în conducerea Bisericii care au pretins că s-au pocăit, ca mai târziu să ne dăm seama că, de fapt, nu s-au schimbat. Am greşit. Şi probabil voi mai face greşeli în viitor. Dar vreau să-ţi spun următorul lucru, dacă este să greşesc, aş vrea să greşesc de partea harului mai degrabă decât de partea judecăţii.

În Ezechiel 34, Domnul a vorbit împotriva păstorilor din Israel. Ei au lăsat oile să rătăcească şi nu s-au dus să le caute pe cele pierdute. Domnul a avut câteva lucruri grele de spus împotriva acestor păstori care nu erau preocupaţi să caute şi să restaureze pe cei pierduţi. Cred că Domnul va fi mult mai îngăduitor cu mine şi greşelile mele de partea harului decât dacă ar fi exact situaţia opusă în care să condamn pe cineva pe care El deja l-a iertat.

Sunt mai multe texte din Scriptură care ne avertizează cu privire la judecata fratelui nostru: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1). Când judecăm pe alţii, noi suntem cei care stabilim standardul judecăţii. „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.” (Romani 14:4)

Mi-ar fi tare greu să greşesc judecând pe cineva care s-a pocăit cu adevărat. Aş suporta foarte greu gândul că judec pe cineva într-un mod greşit. Deci, încă o dată, dacă greşesc, vreau să greşesc de partea harului pentru că ştiu că Dumnezeu va fi mult mai îngăduitor cu mine decât dacă aş greşi judecând o persoană în mod greşit. Nu vreau să fiu vinovat de aşa ceva.

de Chuck Smith

4 comentarii (+add yours?)

  1. Tim Dubhy
    mart. 27, 2014 @ 07:15:32

    din ce carte e fragmentul asta?

  2. barzilaiendan
    mart. 27, 2014 @ 13:13:58

    Reblogged this on B a r z i l a i – e n – D a n and commented:
    Îmi pare tare rău că Chuck Smith, întemeietorul mișcării Calvary Chapel, nu mai este printre noi … Am putea măcar să-i urmăm sfaturile.

  3. Trackback: CONDUCEREA BISERICII (2) Chuck Smith | agnus dei - english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: