INTRAREA TRIUMFALA – de Valentin Popovici

photo credit globible.com

VALENTIN POPOVICI

Demult, când regele călare suia-n alaiuri triumfale,
Venea pe calul alb ca lâna, înconjurat de osanale!
…Dar într-o zi de primăvară Slăvitul Împărat divin,
lată-L că vine în cetate, smerit, călare pe-un asin.

Şi altădată toţi boierii cu sare aşteptau şi pâine
La poartă pe-mpărat, spunându-i: Bine-ai venit la noi, stăpâne!
…Dar când Isus veni-n cetate, din dealurile măslinii,
S-au bucurat numai săracii, şi-n jurul Lui numai copii.

În vremuri vechi de mare fală, când regele venea acasă,
Era-n cetatea lui de scaun o sărbătoare luminoasă.
…Dar când Isus intra pe poartă, în loc să fie-ncoronat,
Vrăjmaşii numărau arginţii, să fie prins şi condamnat.

Cu flori alaiul şi mulţimea mergeau spre casa-mpărătească,
Şi-acolo totul era gata, pe împărat ca să-l primească.
…Dar când Isus păşi în Templu, înconjurat de ucenici,
În Casa Lui erau tâlharii, şi-a trebuit să ia un bici.

Iar regele primea ‘nainte o cheie grea, cheia cetăţii,
Ca semn că e stăpân de-acuma, şi are sabia dreptăţii.
…Dar preoţii cei mai de seamă, iată-i vorbind cu gând viclean:
„Isus vrea să ne strice Legea… Să piară-acest Galileean!”

Via Valeria I. FB

Florin Ianovici – Timpul potrivit pentru Osana

E un timp potrivit pentru fiecare dintre noi sa spunem: „Osana. Binecuvantat sa fie Cel ce vine in Numele Domnlui.” Observati ca pana s-a rostit cuvantul ‘Osana’, preotii cei mai de seama, Carturarii, Fariseii, n-au fost deranjati. In momentul, insa, in care s-au rostit aceste cuvinte, „Osana”, au fost deranjati. Si imediat s-au intors si au venit la Domnul Isus Hristos si au zis: „Cearta-ti ucenicii.” Nu numai ca cuvantul ‘cearta-i’ inseamna ‘opreste-i’. Dar, dupa ce-i opriti, sa-i si certi, pentru ca au gresit. In ce sens gresisera? De ce dintre toate cuvintele rostite in intampinarea Domnului Isus Hristos, cel mai tare a deranjat cuvantul ‘Osana’? Iar mesajul de astazi, tocmai la aceasta se refera, ca e timpul potrivit pentru Osana.

De ce, oare, dintre toate cuvintele rostite, acesta a deranjat cel mai mult? Pentru ca acest cuvant, extrem de pretios, se traduce in felul urmator. De fapt, traducerea cuvantului Osana, lasand la o parte etimologia cuvantului cu care probabil nu are sens sa va impovarez, se gaseste in Psalmul 118:25. Acolo este traducerea cuvantului Osana. Si acolo, Domnul spune asa, ca Osana inseamna: Doamne, ajuta; Doamne da izbanda. Ei s-au intors catre Domnul Isus Hristos si au zis: „Doamne ajuta! Doamne da izbanda.”

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (13.04.2014)
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
Predica incepe la minutul 11:00

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Speranta in Israel – Din cerul plin de slava – Speranta – Ierusalime, cetate impodobita – Emma Repede – Via Dolorosa

Ierusalim – click pentru sursa

VIDEO by Sperantamedia

Ema Repede – Pe Via Dolorosa

Speranta in Israel – Din cerul plin de slava

Speranta – Ierusalime, cetate impodobita

Nicu Wagner – Isaia 53

Isaia 53

1Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr’un pămînt uscat. N’avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n’avea nimic care să ne placă.
3Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
5Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.
6Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.
8El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10Domnul a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă… Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui.
11Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S’a rugat pentru cei vinovaţi.

Cine-a crezut vreodata ce ni se povestise
Si bratul celui tare cine L-a cunoscut
Cine a crezut oare ce ni se proorocise
Despre Acel ce este si-a fost de la inceput.
El a venit in lume, serios in umilinta
Cu buna stare sare dintr-un pamint uscat
Ca o odrasla slaba, nascut in suferinta
Dispretuit de oameni, urit si alungat.

N-avea nimic aparte privirea sa-ti atraga
Ca lumea-i daruise dispret si umilire
Cel ce-a trait in slava o vesnicie-ntreaga
Pierduse frumusetea si marea stralucire.
Noi rataceam prin lumea de Dumnezeu straina
Si fiecare-n parte-si croieste o carare
Dar El a luat asupra-i suprema noastra vina
Prin ranile Lui sfinte avem rascumparare.

Cel ce-a venit din ceruri la noi plin de iubire
Sa ne aduca pacea in dar si fericirea
Dispretuit in chinuri a fost de omenire
Atit de mult de parca iti intorceai privirea.
El cit rabda durerea purtata in tacere
Cind gloata inraita isi revarsase ura
Cum Mielul fara vina e dus la junghiere
In clocotul durerii El nu-si deschise gura.

Desi facut-a lumi doar bine si dreptate
Lasind o mingaiere in suflete pribege
Mormintul Lui fusese ales cu rautate
Intre bogatii lumi si cei faradelege.
Noi am crezut sarmanii ca-si merita destinul
Ca Tatal il smerise atunci cu rautate
Dar El rabda pe cruce in locul nostru chinul
In jertfa Lui avem noi iertarea de pacate.

Ca Dumnezeu Preasfintul gasise de cuvinta
Privind la vina noastra prin sfinta Lui dreptate
Sa isi zdrobeasca Fiul in crunta suferinta
Prin jertfa Lui sa ierte a lumii-ntregi pacate.
Dar dupa ce in moarte a-nvins cu biruinta
Strivind pe totdeauna puterea ferecata
Isi va vdea urmasii si din a Lui saminta
Au rasarit in veacuri pina la judecata.

Iubirea-i fara margini le va schimba puterea
Si ei vor duce vesnic cereasca Lui solie
In miinile strapunse va propasi lucrarea
Ce Tatal a-nceput-o cu El in vesnicie.
De-aceia-i va da locul de cinste sus in slava
Pe scaunul de domnie in sfinta Lui cetate
Ca parasit-a cerul si fara de zabava
El a venit sa moara pentru-a lumii pacate.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari