DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a – Omniprezenta lui Dumnezeu – Logos Podcast

photo credit www.theologyfg.com

Ted Pope: Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

Asculta emisiunea aici:
http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-3

Dan Miclea: Aratami-L pe Dumnezeu. Vreau sa-L vad pe Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Continuam sa discutam despre atributele lui Dumnezeu. Si in aceasta zi vom discuta prezenta lui Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Totodata, vom discuta sentimentele lui Dumnezeu.

Doru Pope: Inainte de a continua cu lectia de astazi, am primit ceva feedback, de la unii care au recunoscut vocea mea sau numele meu si au ascultat podcasturi anterioare. Unii au zis sa inserez in discutia mea, mai multe texte biblice. O sa incerc sa fac lucrul acesta. De asemenea, altii au pretins ca discutia mea sa fie mai academica si acelora le-am raspuns cand am inceput podcasturile. Reiterez faptul ca  noi nu vrem sa fim foarte academici. Pentru cei care doresc sa studieze mai mult, exista manuale si exista scoli unde se pot studia lucrurile acestea. Noi vrem doar sa determinam, in copiii lui Dumnezeu, dorinta de-al cunoaste mai adanc pe Dumnezeu. In ultima instanta, in spusele lui Isus Hristos, viata vesnica este sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Si aceasta este dorinta noastra. Acestea sunt niste studii care sunt create pentru a fi ascultate de pe telefon, in masina, sau chiar si acasa pe ecran, de cineva care se ocupa de altceva si  si vrea sa asculte ceva crestin in fundal. Si, al treilea feedback care l-am primit a fost dintr-acela- astazi este Vinerea Mare si imi amintesc ca unii i-au zis lui Hristos: „Ba, ba, Tu care ai promis ca strici Templu si il zidesti in 3 zile, da-te jos de pe cruce.” Aici, unii ne-au vorbit de rau si au zis: „Ba, voi n-aveti treaba, n-aveti de lucru? Vedeti-va de altele.” Si acelora, le multumim si lor, pentru feedback. Daca pana si Fiul lui Dumnezeu si lucrarea Sa a fost vorbita de rau de unii, atunci de ce ar fi vorbita de bine sau numai de bine lucrarea noastra? Cam atat.

Omniprezenta lui Dumnezeu –  Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Photo credit – www.charlotteridge.com

De data aceasta vorbim despre insusirile sau atributele lui Dumnezeu – partea 3-a. As vrea sa luam omniprezenta lui Dumnezeu. Data trecuta am vazut ca ceea ce priveste relatia cu timpul – Dumnezeu este etern, este vesnic. Acum, pe scurt, vom privi la felul in care  se relationeaza Dumnezeu cu spatiul. Cu privire la spatiu, Dumnezeu este omniprezent, spunem noi. Adica este prezent pretutindeni in acelasi timp. Dumnezeu este concomitent prezent peste tot, dar El este si in afara spatiului. Spatiul, ca si timpul, sunt creatii ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este limitat de spatiu. Si nu exista nici un spatiu in care Dumnezeu sa nu fie prezent.

Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

  1. Solomon a inteles omniprezenta lui Dumnezeu, cand s-a rugat cu aceste cuvinte la dedicarea Templului, construit de el la Ierusalim, si scrie in 1 Regi 8:27 –  Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit -o eu!
  2. Ieremia intelege si el cum este Domnul, cand vine in cuvantul Domnului cu aceste expresii. Ieremia 23:23-24 – ,,Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sînt Eu şi un Dumnezeu de departe? 24 Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.
  3. David intelege si el ca nu exista nici un loc unde s-ar putea el duce, unde sa nu gaseasca prezenta lui Dumnezeu. Astfel, el scrie in Psalmul 139:7-12 –

    Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, 10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. 11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!„ 12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

Anterior, cand am mai vorbit despre aceste caracteristice ale lui Dumnezeu, mi s-a pus o intrebare. Este o intrebare foarte buna si anume: Daca Dumnezeu este pretutindeni prezent, este El prezent si in iad? Eu cred ca da. iadul manifesta o prezenta a maniei a lui Dumnezeu si a pedepsei Sale fata de cei ce n-au ascultat de adevar si au trait o viata in afara voii lui Dumnezeu. Deci, daca Dumnezeu este prezent pretutindeni, El vede totul, El vede orice pacat comis, dar de asemenea, El vede si orice fapta buna. De aceea, nu ramane fara rasplata niciun pahar de apa oferit in Numele Domnului.

Omniprezenta lui Dumnezeu nu trebuie sa fie inteleasa in sens panteistic. Panteismul este o conceptie conform careia Dumnezeu este totul si totul este Dumnezeu. Sau altfel spus, Dumnezeu este sinonim cu creatia. Dar omniprezenta nu trebuie inteleasa nici in sens panenteistic, un termen mai recent care defineste o conceptie conform careia divinitatea este aparte de creatie, dar creatia ii confera divinitatii un trup, ca sa zicem asa. Adica, Dumnezeu nu exista in afara si separat de creatie. Deci, Dumnezeu nu este o fiinta corporala si n-are substanta fizica care sa fie raspandita pretutindeni. El este pretutindeni prezent ca esenta, chiar daca Biblia afirma ca Dumnezeu este aproape de cineva, intr-un mod special. Este clar prezent in actiuni si interactiuni a lui Dumnezeu cu omul si cu creatia in spatiu si in timp intr-un mod antropomorfic, adica, are caracteristici umane.

De exemplu, citim ca Dumnezeu este sus si ca El este in ceruri. Psalmul 97:9 spune  Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii. Iar Psalmul 108:5 spune – Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! Cerul. Hum, devine o astfel de casa a lui Dumnezeu, un fel de palat regal, daca vreti. Imaginea unui loc in spatiu, sa zicem, dar nu neaparat in spatiu, in care este scaunul de domnie a lui Dumnezeu si unde prezenta lui Dumnezeu este manifestata intr-o slava si o maretie, ca sa spunem asa, vizibila. In cartea sa, Elenctic Theology, Francis Turretin (1623 – 1687) spune ca in cer este manifestata gloria deplina a lui Dumnezeu. Este locul unde gloria deplina a lui Dumnezeu este manifestata. 

  • Citim in Biblie ca Isus s-a ridicat in ceruri dupa invierea Sa. Fapte 1:9 – După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L -a ascuns din ochii lor.
  • Si Biblia ne spune ca, acum, Hristos este asezat acolo. 1 Petru 3:21-22, cand Petru vorbeste despre botez, el zice – Icoana aceasta inchipuitoare va mintuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu prin invierea lui Isus Hristos, 22 care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce S-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapinirile si puterile.
  • Evrei 12:2 – Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Tot in stilul unei naratiuni cu un caracter antromorfic, Dumnezeu coboara din cer pe pamant pentru a privi mai indeaproape ce se petrece intr-un anumit loc. Expresiile acestea trebuie intelese ca fiind analogice cu actiuni umane. Deoarece, Dumnezeu este prezent oriunde si petutindeni. El nu trebuie sa coboare intr-un anume loc pentru a vedea ceva intr-un mod specific. Vreau sa precizez aicea ca naratiunile descriptive ale lui Dumnezeu si ale actiunilor Sale trebuie mereu intelese in lumina versetelor care Il definesc direct pe Dumnezeu si nu invers. De exemplu, un scriitor spune ca lui Dumnezeu ii pare rau sau regreta ca a facut o anumita alegere. Exprimarea autorului respectiv trebuie inteleasa prin prisma unui enunt clar  despre Dumnezeu.

  • Ca acela din Numeri 23:19 cand Dumnezeu spune ca ‘Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să -I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
  • Sau 1 Samuel 15:29 – ‘Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să -I pară rău.`

Deci, acestea sunt enunturi cum este Dumnezeu, clare, si altele sunt actiuni narative descriptive. Astea din urma trebuie intelese in lumina enunturilor clare despre Dumnezeu si nu invers.

Omniprezenta lui Dumnezeu, ca fapt ontologic, aicea vreau sa spun ca ontologia este ramura filozofiei care se ocupa cu natura sau cu esenta fiintei, cu studierea naturii existentei. Deci, omniprezenta lui Dumnezeu, ca fapt ontologic, nu exclude , ci implica vis a vis de poporul lui Dumnezeu sau de cei ce sunt numarati prin alesii lui Dumnezeu, o prezenta a lui Dumnezeu specifica si speciala. In promisiunea unui Mantuitor, Dumnezeu spune ca  Numele acestuia va fi Emanuel, adica Dumnezeu este cu noi. Inainte de plecarea Sa la cer, Isus a promis in Matei 28:20 – ‘Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin‘ Astfel intelegem ca Acela care este pretutindeni, fata de alesii Sai are o manifestare  a prezentei, aparte , intr-un fel personal  in care El nu este prezent in si cu restul creatiei. In Teologia sa sistematica, John Frame spune ca este o prezenta etica, adica este manifestata de cel neprihanit. Spre deosebire de prezenta lui Dumnezeu cu cel ce nu este neprihanit, fata de care, Dumnezeu, intr-un fel, este departe sau separat.

Deasemenea, gasim in Biblie descrieri ale unor locuri in care Dumnezeu este prezent iarasi in mod specific. Aceste locuri devin din cauza prezentei lui Dumnezeu, locuri sfinte, ca sa zicem asa. Si asta pentru perioada de timp in care Dumnezeu este  prezent acolo, in felul acesta special. Astfel, Moise intalneste un tufis care nu se consuma de niste flacari de care el arde. Si in tufisul acesta, Moise Il intalneste pe Dumnezeu. I se spune sa scoata incaltamintea din picioare, deoarece locul din jurul acestui tufis este sfant, din cauza prezentei lui Dumnezeu. Tot in Vechiul Testament intalnim si Muntele Sinai unde a dat Dumnezeu legea Sa. Acest munte era in flacari si se cutremura si poporului ii era interzis sa se atinga sau sa se apropie de munte, precum si unor animale ale poporului. Caci oricine s-ar atinge de munte sau s-ar apropia va fi ucis. Noi nu intelegem ca in asemenea locuri exista o concentratie a prezentei lui Dumnezeu mai mare decat in alta parte. Ci doar ca in asemenea spatii, Dumnezeu cere celui care se afla acolo un respect si o reverenta mai mare, nu fata de loc, ci fata de Dumnezeul acestui loc. Reverenta, in lipsa careia pedeapsa lui Dumnezeu va veni peste omul prezent acolo. Prezenta aceasta a lui Dumnezeu, specifica cu cei ce sunt ai Lui, va culmina in viitor, cum o descrie Ioan in Apocalipsa 21:1-4 –

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
2 Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.`

Un alt atribut, o alta insusire,  despre care vrem sa discutam in momentele urmatoare, este impasibilitatea. La ce ne referim? O sa intrebam daca Dumnezeu simte ceva, daca El are sentimente. Am vazut deja ca Dumnezeu este suficient in Sine Insusi. Se El este singura fiinta independenta de tot si de toate. De asemenea, o sa vedem intr-o emisiune urmatoare ca Dumnezeu este neschimbabil. Dar, intrebarea este, daca asa este Dumnezeu, are El sentimente? Citim prin Biblie si vedem ca Dumnezeu este descris in Biblie ca avand mila, ca iubind, rabdator, fiind gelos, maniinduse. Aceste emotii le simte Dumnezeu. Are El aceste sentimente? Daca nu le are, atunci ce urmareste Dumnezeu cand inspira pe autori sa descrie in felul acesta? Deja am spus in alta parte ca Dumnezeu nu are trup fizic. N-are corp; este o fiinta spirituala. De aceea, El nu este o fiinta spatiala. Acuma, cand un om gandeste, de exemplu, El gandeste cu ajutorul unui organ fizic ale carui conexiuni nervoase sunt esentiale procesului de gandire. De asemenea, cand un om iubeste, in organismul lui fizic se petrec anumite reactii chimice. De asemenea, corpul uman secrete un hormon numit adrenalina, cand omul este confruntat cu anumite experiente traumatice si sufera in urma lor, sau cand este confruntat cu sentimente puternice de frica sau de groaza, sau cand este provocat, de exemplu, ca inaintea unei provocari sportive pe 100 de metri.

Este clar, din cele de mai sus, ca Dumnezeu nu are sentimente diferite de sentimentele omului. Dumnezeu gandeste si El are ganduri. Insa, gandurile lui Dumnezeu nu pot fi legate de un creier divin, Dumnezeu fiind duh. Apoi, emotiile omului sunt in general privite ca fiind reactii la anumite evenimente, la intamplari, experiente. In ce fel putem spune despre Dumnezeu, fara sa gresim, ca El reactioneaza la ceva ce El deja cunoaste din vesnicie? De exemplu: El creeaza ceva si apoi priveste ceea ce a creat. Simte o anumita placere, ca sa zicem asa,  si declara ca lucrul acela este bun.

Nu stia Dumnezeu ca va fi bun ceea ce ce urma sa faca, inante de a incepe sa faca?  Aici lumea teologica se desparte in doua.

  1. Unii care cred ca descrierile lui Dumnezeu ca avand emotii sunt doar descrieri cu caracter antromorfic pentru a ne face sa intelegem cum ar reactiona Dumnezeu. Dar mai ales, pentru a determinacate reactii sau emotii… De exemplu: Citim ca lui Dumnezeu ii pare rau, cititorul poate evalua prin prisma direct experimentat personal, cam cum ar trebui sa simta Dumnezeu cand ii pare Lui rau.
  2. Altii cred ca Dumnezeu are cu adevarat sentimente. Si ca faptul ca Dumnezeu a creat totul si ca din vesnicie a determinat totul, nu Il impiedica pe Dumnezeu ca impreuna cu planul facut de El, sa fi predeterminat  si reale reactii la evenimente si la evaluarile acestuia in timp real.

Dumnezeu este fara timp si fara spatiu, sau in afara lor.  Dar am spus cu o alta ocazie ca El esti si imanent. Ca este in spatiu si in timp, in istorie. Este oare imposibil ca Dumnezeu sa aibe sentimente cand evalueaza evenimentele din interiorul istoriei sau a spatiului, sau a timpului? Astfel, eu cred ca Dumnezeu se bucura de bine si se supara pentru rau. Si El este cu cel ce sufera si vede, aude, sufera alaturi de el. El promite in Isaia 43:2 – ‘Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.‘ El are raspunsuri emotionale la ceea ce se intampla in interiorul istoriei. Dar e de alta parte, oamenii, avem sentimente pe care Dumnezeu nu le are. Dumnezeu nu este nerabdator. El nu este curios ce se va intampla maine. Nu este curios cum se va sfarsi un anumit lucru. Nu-i este dor de casa. samd.

De asemenea, cand vorbim despre sentimentele lui Dumnezeu sa nu uitam aspectul intruparii lui Dumnezeu. In intruparea Sa, Dumnezeu a plans. Eu cred ca a si ras. I-a fost foame, sete, a obosit. A experimentat intreaga gama de sentimente ce sunt si nu doar necesare, ci proprii omului. Experienta umanitatii lui Hristos n-ar fi insemnat nimic daca Dumnezeu nu are sau nu este capabil de sentimente.

O alta intrebare cu care vom incheia acest studiu scurt este daca Dumnezeu sufera. Afirmam mai sus, pe scurt, ca Dumnezeu sufera alaturi de cel ce sufera. Este lucrul acesta adevarat? Ce impact, daca are vreun impact asupra lui Dumnezeu, suferinta mea? Care-i suferinta mea. Dar a omului in general si a crestinului in special? Teologii au privit pentru raspuns la aceasta intrebare la Dumnezeu intrupat in Hristos. Jürgen Moltmann, de exemplu, in cartea ‘The Crucified God‘, da motive pentru care Dumnezeu sufera.

  1. Primul motiv este datorita suferintei lui Hristos. Este adevarat ca Isus a murit ca om, sau in umanitatea Sa. Dumnezeu nu moare. Dar cel ce a suferit chinurile premergatoare mortii n-a fost numai omul Isus, ci persoana lui Isus care este 100% om si 100% Dumnezeu.
  2. Un al doilea motiv al suferintei se datoreaza dumnezeirii lui Dumnezeu. Natura iubirii este de asemenea intr-un fel incat cei ce iubesc sunt predispusi suferintei provocate de fiintele pe care le iubesc. La cruce am vazut manifestarea iubirii lui Dumnezeu.
  3. Un al treilea motiv pentru Moltmann este problema suferintei umane in general. El zice ca nu exista un alt raspuns adecvat la problema raului si a suferintei din lume, decat ca Dumnezeu sufera alaturi de fiintele umane  care sufera din cauza pacatului lor.

Am amintit aici pe Jürgen Moltmann, numai pentru a arata un fel de parere cu privire la intrebarea noastra cu privire la suferinta. Trebuie sa tinem cont de faptul ca Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant  sunt una si nu putem separa suferintele lui Isus de suferintele lui Dumnezeu. Dar desi Fiul are anumite experiente, suferinte, dupa rolul pe care Il are in mantuire, in mantuire, Dumnezeu are un altfel de rol. De exemplu, Fiul se boteaza. In timp ce Fiul este in apa botezului, Tatal este in ceruri de unde vorbeste. Fiul este rastignit, Tatal nu este rastignit. Deci, ca Dumnezeu intrupat, Dumnezeu are anumite suferinte care sunt impartasite de Dumnezeu Tatal.

Dar intr-o alta dimensiune sau intr-o alta masura si calitate, vreau sa concluzionez in cuvintele lui John Frame, din Teologia sa sistematica, parafrasez- ‘Dumnezeu in existenta Sa e in afara de spatiu si timp, planifica si determina in slava Sa anumite evenimente care produc intristare si necaz si le evalueaza corespunzator. Adica se intristeaza, dar fara a suferi pierdere sau fara sa fie ranit  cum suntem noi de obicei, sau cum simtim noi o la o anumita pierdere.  In al doilea rand, in spatiu si timp, Dumnezeu sufera alaturi de creaturile Sale si chiar experimenteaza infrangeri temporale in drumul Sau catre biruinta finala. El sufera cand iubitii Sai sufera. Dar le promite victorie finala si completa. Deasemenea razbunarea le va fi inclusa in razbunarea lui Dumnezeu.

logos podcasting

 Podcasturi precedente

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-amisionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-a – Pretul platit de 3 convertiti egipteni, credinciosi pana la moarte… – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  • Gicu Stan
    1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
    2. Exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant  inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime?
    3. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire, de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?
  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1) In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu.
  3. Despre Trinitate (3) Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu?
  4. Exista Dumnezeu? (4) Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.
  5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5) Introducere – Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile – Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu – Insusiri absolute si insusiri relative.
  6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
  7. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a (7) Pagina actuala – Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

Urmareste Emisiunea Logos aici-

 

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: