Cum să plantezi un dud în ocean? Chuck Smith Part 3 – Un Timp pentru o Credinţă Specială

Photo credit ketban.laodong.com.

Vezi aici, Partea –

  1. Diferite Feluri de Credinţă
  2. Cine Are Nevoie de Credinţă?

3. Un Timp pentru o Credinţă Specială

Sunt momente în vieţile noastre când Dumnezeu ne dă o credinţă specială pentru o circumstanţă unică. Devenim conştienţi de siguranţa că Dumnezeu va avea grijă de noi şi vorbim cu siguranţă, căci ştim că se va face. Dumnezeu ne dă o asemenea credinţă ca noi să nu fim îngrijoraţi sau neliniştiţi, şi ştim că nu sunt probleme. Ştim că Dumnezeu va avea grijă de tot.

Sunt câteva lucruri în viaţa mea care-i neliniştesc pe alţii, dar care nu sunt prilej de mare îngrijorare pentru mine. Dumnezeu mi-a dat credinţă să ştiu că El va avea grijă de toate. Totuşi sunt alte lucruri care mă îngrijorează căci El nu mi-a dat o asemenea credinţă pentru ele. Precum orice alt dar spiritual, credinţa nu este un rezervor la care mă pot duce când vreau; este dată de voinţa suverană a lui Dumnezeu.

fa click pe poza pentru sursa

Trebuie să recunosc că am avut un argument cu Domnul. Mă gândeam – Doamne, asta e chiar ce-mi ceri să fac? Tu eşti într-adevăr? Şi am ezitat; eram nesigur. De obicei nu mă duc şi ridic oamenii din scaunele lor cu rotile. Şi totuşi era un aşa puternic îndemn încât am făcut-o în cele din urmă. Domnul mi-a dat credinţa să cer ca omul să fie vindecat iar apoi i-am poruncit să meargă.

Când am zis: “Amin,” l-am ridicat pe om în picioare şi am zis: “Acum, în numele lui Isus, mergi.” Iar omul a început să meargă (spre uşurarea mea!). A mers în sus pe intervalul dintre scaune, iar apoi mai repejor înapoi. Nepoţii lui erau atât de încântaţi că aproape stăteau în mâini. Ei au exclamat: “A, el răcise şi am vrut să te rogi ca Dumnezeu să-i vindece răceala! Nu a mai mers de cinci ani!” M-am bucurat că nu mi-au spus mai dinainte şi mă gâdeam – de ce nu aţi fost mai clari?

Mai târziu, în aceeaşi săptămână, într-o miercuri seara, eram în Tucson, Arizona, vorbind într-o biserică pe care o păstorisem cu ani în urmă. După serviciu, un om vine în faţă, împingând-o pe soţia lui aflată în scaunul cu rotile. Suferise un atac cerebral şi vroia să mă rog ca Dumnezeu să o vindece ca să poată merge din nou. Bineînţeles, m-am gândit imediat la duminica precedentă. Mi-am pus mâinile asupra ei şi m-am rugat ca Dumnezeu să o vindece. Am încercat să mă rog aceeaşi rugăciune ca duminică. Mi-am tocit nervii, gândindu-mă: Ce am zis? Când am terminat, am mângâiat-o uşor pe umăr, am încurajat-o să continue să se încreadă în Domnul şi l-am privit pe soţul ei scoţând-o afară din biserică. Fiul meu, Chuck jr., care fusese cu mine duminica precedentă, a întrebat: “Tată, de ce nu ai ridicat-o de pe scaun ca pe bătrânul de duminica trecută?” Iar eu am răspuns: “Fiule, Domnul nu mi-a dat credinţa să o fac.”

Dacă Domnul nu-ţi dă credinţa să o faci, îţi recomand din tot sufletul să nu o faci. Vindecarea de duminică a fost un dar al credinţei pentru acel moment şi pentru acea situaţie. Asemenea credinţă nu vine întotdeauna; nu este acolo în orice situaţie. Şi de aceea o poţi recunoaşte ca darul lui Dumnezeu.

Credinţa este un dar al Duhului ce te înzestrează cu încrederea că Dumnezeu va lucra într-o anumită situaţie. Asemenea credinţă este plantată de Dumnezeu. Este un dar al Duhului Sfânt şi este plină de slavă când are loc: doresc doar să aibă loc mai des. Dar Duhul Sfânt este suveran când împarte aceste daruri, iar eu sunt recunoscător când Dumnezeu îmi dă darul credinţei pentru o anumită situaţie.

 Va urma…

Extras din Apa Vie de Chuck Smith

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: