Florin Ianovici – Duminica Tomei – O Duminica Pentru Nelinistea Noastra 27 Aprilie 2014

Citeste despre Botezul in Apa si vezi poze de la botez aici 

„Fratii mei, veniti la biserica, nu doar sa va linistiti; veniti la biserica sa va si nelinistiti. Sa va lasati cantariti de Cuvantul lui Dumnezeu. Sa nu cumva sa ne trezim la un sfarsit de viata, ca unor oameni vii, Dumnezeu le spune: „Ati avut o credinta moarta.” Florin Ianovici.

O Duminica Spre Nelinistea Noastra

Florin IanoviciEste un mesaj care as vrea sa ne linisteasca. Si am sa va spun de ce este o Duminica spre nelinistea noastra: pentru ca Toma nu mai reprezinta, cat ma priveste pe mine, un capitol asupra caruia sa starui. Intotdeauna, sa stiti, ca un om, care si-a rezolvat problemele, este un om fericit. Acuma, privind spre Toma, eu imi pun o intrebare simpla: Daca eu mi-am rezolvat problemele? Si as vrea ca privind spre Toma si spre Duminica aceasta care este o Duminica a Tomei, sa ne intrebam daca noi, frati si surori, suntem credinciosi. Iata ce spune Biblia- 2 Corinteni 13:5 – Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi. 

Uitati-va, va rog frumos, ca in acest verset, de doua ori apar doua cuvinte. Primul cuvant este incercati-va si vedeti daca sunteti in credinta. Si se repeta acest cuvant „incercati-va”. Supuneti-va unui test. Lasati cantarul lui Dumnezeu as cantareasca. Lasati Duhul Sfant, in aceasta dimineata, sa ne arate adevarul de care aven nevoie, ca numai asa stim cum stam si numai asa stim unde sa ne indreptam. Si in al doilea rand, spune Biblia: „Incercati-va pe voi insiva.” Adica, Dumnezeu sa te binecuvanteze ca stai langa cineva in aceasta dimineata, dar nu-i responsabilitatea ta in mod desosebit daca el este pocait. Responsabilitatea ta e cu privire la tine insuti. Eu cred, laudat sa fie Domnul, ca ma uit la niste oameni credinciosi. Dar datoria mea este sa ma incerc pe mine insumi, daca sunt in credinta. Si Dumnezeu sa ne ajute.

Acuma, iubitii Domnului, de ce lucrul acesta trebuie facut? M-am framantat mult si m-am gandit, citind aproape intreaga epistola catre Iacov in aceasta saptamana, pentru ca este o epistola care vorbeste despre credinta. Cita fratele Virgil din cap. 2 despre credinta draceasca, pentru ca vom vedea ca exista o credinta draceasca. Dar, de ce este nevoie sa ne incercam? Si cui se adreseaza acest cuvant, cand spune 2 Corinteni 13:15 „incercati-va daca sunteti in credinta”. Se adreseaza celor din afara. Nu poti sa spui celor din afara: „Pe voi insiva, incercati-va sa vedeti daca sunteti in credinta.” Este evident ca se adreseaza noua. Adica, Dumnezeu spune: „Veniti la biserica sa va mai si nelinistiti. Nu doar sa va mai linistiti.” Pentru ca Dumnezeu, in aceasta dimineata, doreste sa ne puna in fata cantarul Cuvantului Lui, ca la sfarsit sa putem trage concluzie. Va intereseaza? E cineva in dimineata aceasta aici, care ar dori in mod deosebit sa stie cat este in credinta cu Dumnezeu, daca se afla in credinta? Asta trebuie sa ne preocupe si sa ne framante in fiecare zi. Ca vand, ca eu cumpar, ca merge, ca nu merge, ca iese, ca nu iese, ca unii urca, ca altii coboara, – mai putin ar trebui sa ne framante, cat fiecare zi data de Dumnezeu ar trebui sa fie o zi in care sa ne intrebam asa: „Doamne, ma incerc pe mine insumi si vreau sa vad daca sunt in credinta.

Credinta fara fapte e moarta Photo credit muyiwaokeola.wordpress.com

Iubitii Domnului, Biblia spune despre un lucru care ar trebui sa ne dea de gandit. Si as vrea sa va uitati in Iacov 2:17 – Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş. Si uitati-va cat de adanc vorbeste Cuvantul lui Dumnezeu. Credinta, moarta in ea insas, inseamna o credinta care nu e moarta in afara ei. Pentru ca vom vedea ca exista moduri diferite in care, din nefericire, ne putem insela sufletul. Nici un cuvant nu-i lipsit de putere, a lui Dumnezeu. Moartea, in ea insas, adica, in tot ce tine de esenta ei, tot ce tine de subtsanta ei, tot ce tine de (daca vreti) temelia acestei credinte. Si aceasta credinta moarta n-o gasesti afara, pentru ca afara gasesti necredinta. Credinta moarta, din nefericire, o gasesti in biserica, pentru ca Biblia ne spune in epistola catre Iacov, „fratii mei”. Sintagma des folosita  in tot capitolul, asa incepe: „fratii mei”- sa nu tineti credinta, privind la fata oamenilor. Fratii mei, la ce i-ar folosi cuiva credinta  daca n-are fapte?

„Fratii mei…” si aproape intr-un mod plin de inflacarare, de pasiune, de o durere, e ca un strigat al unui apostol care spune: „Fratii mei, veniti la biserica, nu doar sa va linistiti; veniti la biserica sa va si nelinistiti. Sa va lasati cantariti de Cuvantul lui Dumnezeu. Sa nu cumva sa ne trezim la un sfarsit de viata, ca unor oameni vii, Dumnezeu le spune: „Ati avut o credinta moarta.” As vrea, in dimineata aceasta, sa vorbim despre caracteristica, sau prin ce se traduce o credinta moarta, pentru ca eu vreau sa fiu viu. Eu vreau sa traiesc cu Dumnezeu intr-un mod dinamic. Vreau ca credinta care este in mine sa fie una care sa rodeasca. Vreau o credinta care sa fie ca un izvor de apa. Vreau credinta mea sa fie o credinta care sa se vada si sa marturiseasca ca Isus Hristos este viu. Haideti sa vedem o prima explicatie a ceea ce inseamna o credinta moarta.

Iacov 1:23- Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu -l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă; 24 şi, dupăce s’a privit, pleacă şi uită îndată cum era. As vrea sa ne uitam la un lucru, dragii mei. Nu exista ceva mai ciudat in aceasta sintagma decat alaturarea acestor doua cuvinte: credinta si moarte. Este un antagonism. Ai putea spune ca este un paradox, pentru ca unde este credinta, acolo inviaza totul. Unde este credinta, relatia din familie se transforma dintr-o relatie moarta intr-o relatie vie. Sotii se intorc unul spre altul cu dragoste. Unde este credinta, copiii iubesc parintii. Unde este credinta, aproapele respecta aproapele. Unde este credinta, inviaza onestitatea, sinceritatea. Inviaza bunatatea si mila. Si unde nu-o credinta, toate acestea mor. Cum ar putea sa fie credinta moarta? Doua cuvinte ciudate.

Vreau sa va spun ca moartea este un adevrsar teribil, un dusman al omului. Si moartea nu inseamna doar sa-ti ramana trupul teapan. Moartea nu inseamna ca doar la un anumit moment, biologic vorbind, tu vei muri si intri in rigoris mortis. Moartea inseamna o viclenie a celui rau- sa-ti amorteasca simturile credintei. Inseamna o viclenie a celui rau, ca sa te amageasca, sa atipesti si sa adormi. De aceea, spune ap. in Efeseni 5:14 – ,,Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.` Uitati-va la paradoxul acestui verset. Cum cineva care doarme, se desteapta? Cum, cineva care-i mort se inviaza pe el insusi? Inseamna ca Dumnezeu spune: „Aveti o responsabilitate pentru faptul ca lasati moartea sa va ucida credinta.” De aceea, Dumnezeu sa ne trezeasca prin Duhul Sfant, Dumnezeu sa ne dea astazi inviorarea necesara. Dumnezeu sa ne dea nelinistea, care sa ne faca sa alergam in bratele acelui care a spus: „Eu sunt viata, calea si adevarul.” Laudat sa fie Numele Lui! Binecuvantat sa fie El in veci! Imi doresc, din toata inima, sa avem in biserica oameni care sa vina la biserica si pentru nelinistea sufletului lor, ca nu pot sa stea in prezenta lui Dumnezeu  

man-looking-in-mirror

Credinta moarta – omul se uita in oglinda ca sa se indreptateasca

As vrea, iubitii Domnului, sa ne uitam la acesta prima metafora a lui Dumnezeu, pe care o face Duhul lui Dumnezeu in acest cuvant sfant. Si spune Biblia in felul urmator- ca omul care are o credinta moarta, este omul care se priveste ca intr-o oglinda. Isi priveste fata fireasca intr-o oglinda; se vede pe el insusi, dupa care pleaca. Uita indata cum era si nu mai tine minte absolut nimic. Aceasta metafora a oglinzii, aceasta metafora care vorbeste despre credinta moarta este extrem de sugestiva. Si am sa va spun de ce, iubitii Domnului. Biblia spune in felul urmator si as vrea sa ne gandim la lucrul acesta. Cati din voi v-ati uitat in oglinda inainte de a veni aici? Bun, te-ai uitat in oglinda, dar de ce te-ai uitat in oglinda? De multe ori te uiti in oglinda ca sa pleci de acolo cu gandul admirativ. Te uiti si spui: „Sunt bine,” si spui: „Totul este bine.” Biblia spune in felul urmator, ca omul care vine la biserica doar sa se indreptateasca pe el insusi, omul care vine la biserica doar ca sa auda cuvantul Domnului, care sa ii dea dreptate in toate lucrurile lui, omul care vine la biserica doar sa-si justifice pornirile si trairile lui si care face din Cuavntul lui Dumnezeu o justificare a vietii sale, traita altminteri decat trebuie, este un om care are o credinta moarta.

Tu nu poti sa vii la biserica, sa spui: „Cuvantul asta este pentru mine,” si tocmai se vorbea despre credinciosie. „Cuvantul acesta e pentru vecinul,” si tocmai se vorbea despre rautate. Tu te uiti in aceasta oglinda si nu vezi, decat lucrurile care-ti sad tie bine si nu vezi decat lucrurile care sa te puna pe tine intr-o lumina favorabila. Vreau sa va spun un lucru: niciodata, Duhul lui Dumnezeu, n-o sa ne maguleasca, n-o sa ne ofere complimente. Niciodata, in fata lui Dumnezeu, Dumnezeu n-o sa te bata pe umar, sa-ti spuna Dumnezeu tie: atat de bine stai tu, asa de credincios esti tu, ca numai simpla ta prezenta schimba lucrurile. Totdeauna, Dumnezeu o sa ne spuna: „Ai grija, ca sunt lucruri care trebuie schimbate.” Totdeauna, Dumnezeu, cand venim la biserica si ne pune oglinda Cuvantului Lui, as vrea sa vedem lucrurile care sunt slabe. Venim la biserica si venim de multi ani si ne intreaba altii: „De ce veniti la biserica de-atata vreme?” „Pentru ca vad in mine o lege. Slab, vreau sa fac binele si raul sta lipit de mine. Vin sa ma desavarsesc. Vin pentru ca Dumnezeu, vreau sa-mi descopere slabiciunile, partile slabe ale caracterului meu si vreau sa ma schimb. Vreau sa vad in oglinda Cuvantului lui Dumnezeu ceea ce nu-i place lui Dumnezeu, nu ce imi place mie. In loc sa te uiti, sa vezi ce-ti place tie, mai bine sa-i spui lui Dumnezeu: „Arata-mi  ce nu-Ti place Tie, Doamne, pentru ca vreau sa ma schimb si vreau sa fiu deosebit, vreau sa fiu un om credincios.

Credinta moarta – omul se uita in oglinda cu superficialitate

Apoi, iubitii Domnului, aceasta metafora mai are un inteles. De cele mai multe ori, cand ne uitam in oglinda, cel putin eu, cand ma uit in oglinda, sunt pe fuga. Rareori stau. Ma uit asa, putin, in treacat. Nu-mi place mult sa ma uit. Si intotdeauna, privirea aceasta in oglinda, e o privire fugara, e o privire superficiala. Si, din nefericire, spune Cuvantul lui Dumnezeu, exista acest simtom al superficialitatii. Pe langa faptul ca cine se uita in aceasta oglinda, avand o credinta moarta, vrea sa se indreptateasca, in lucrurile bune, exista si aceasta superficialitate, de-a trata Cuvantul lui Dumnezeu intr-un mod usor, intr-un mod care n-aduce greutate vietii tale.

As vrea sa va spun un lucru, Iacov 1:26 – Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică. (sau moarta, am putea zice). Si care sunt caracteristicile  credintei moarta? Daca „nu-si infraneaza limba”- adica, numai limba? Dar, nu si ochii? Dar, nu si inima? Dar, nu si mainile? Dar, nu si picioarele? Ce inseamna sa te uiti intr-o oglinda , intr-un chip firesc? Inseamna sa tratezi cu superficialitate Cuvantul Domnului si cand pleci de aici, sa nu intelegi ca viata de credinta este o viata disciplinata, o viata de infranare, o viata in care traiesti cautand sa faci voia lui Dumnezeu. Cuvantul pe care Dumnezeu ni-l invata, caracteristica credintei care este vie este infranarea, abtinerea de la ceea ce este rau, caci Dumnezeu ne-a chemat la sfintenie. Dumnezeu ne-a chemat la control. Tu nu-ti mai apartii tie, tu nu mai poti sa faci tt ce voiesti tu. Tu esti a lui Hristos; esti templul Dumnezeului Celui viu. Cum sa te porti cum vrei tu? Cum sa mergi afara, sa faci ce-ti trece prin cap, pentru ca vine Dumnezeu si-ti spune: Tu esti un om care te uiti intr-o oglinda, ca vazandu-ti chipul firesc. Pentru ca aceasta inseamna sa stai pe banca la biserica si cand iesi afara sa faci tot voia ta. Dumnezeu ne cheama la schimbare. Dumnezeu ne cheama la infranare. O parte a roadei Duhului Sfant este infranarea poftelor. Binecuvantat sa fie Dumnezeu. 

Ce se intampla cand noi nu ne disciplinam viata? Ce se intampla cand stai in biserica si nu pleci de aici sub controlul lui Dumnezeu? Iata ce spune Biblia: Cine „nu-şi înfrînează limba” si zic eu, si ochii, Doamne. Nu doar ochii, ci si gandurile sa fie roabe supuse controlului Tau, Doamne. Roabe ascultarii de Tine. Atunci, ce se intampla cu un astfel de om? „îşi înşeală inima”. Iata, cum moartea biruieste. Iata, cum credinta vie  se transforma in credinta moarta. Iata cum stam intr-o biserica cu, poate, oameni vii, ajunsi sa aiba o credinta moarta. Iata cum stam in fata cuvantului sfant si viu, tu pleci de aici fara control, fara dorinta sa-ti disciplinezi viata, fara dorinta sa te schimbi, fara dorinta sa te controlezi, fara dorinta ca inoirea care Dumnezeu o da sa fie prezenta in viata ta. Scriptura spune: esti inselat, esti pacalit. Tu esti, cu alte cuvinte, un om care crezi ca esti bine, dar nu esti bine. Si ma rog in dimineata aceasta ca Dumnezeu sa ne dea puterea, sa ne disciplinam vietile. Da-ne Doamne, prin Duhul Tau, puterea de-a ne infrana pornirile rele. Doamne, da-ne puterea sa ne rastignim patimile care sunt rele. Da-ne puterea, Doamne, sa ne stapanim pornirile, viclenia cugetului, si aceasta inima care in fiecare zi este indreptata numai spre rau, cata vreme stapaneste firea. Doamne, in dimineata aceasta, Cuvantul Tau sfant si viu, Duhul Tau care lucreaza imi spune asa: O credinta vie inseamna sa pleci de aici hotarat si ca un om care se impotriveste tare in credinta, ca cel rau sa fuga de la tine. Ajuta-ne, Doamne si binecuvanteaza-ne! Amin! 

Biblia spune in Romani 6:13 – ă nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. A cui este vointa? Cui ii cere Dumnezeu lucrarea aceasta? Spune: sa nu mai dati – voi- de voi depinde. Voi sunteti oamenii care puteti spune vointei voastre: „Pleaca-te inaintea Dumnezeului celui viu. Pleaca-te in fata Cuvantului lui Dumnezeu. Tu, vrerea mea, vei face ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Amin” Pentru ca picioarele sunt la voi, inca. Mainile sunt la voi, inca. Pentru ca inima inca bate in piept. Pentru ca mintea inca mai functioneaza. De aceea, spune-ti astazi: Nu vreau o credinta moarta, vreau o credinta vie si pentru aceasta ma voi infrana. Voi infrana limba si ochii si mainile si pasii, si gandurile si pornirile rele si voi fi disciplinat. Si voi trai cu Dumnezeu, sub controlul Duhului lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau. Amin.” 

O credinta vie. Se spune ca un maistru s-a botezat. Si dupa ce s-a botezat, s-a gandit: „Am acasa o lada cu unelte pe care le-am furat.” In fiecare zi fura cate o unealta si o ducea acasa. Si avea, acuma, o lada de unelte foarte pretioase. S-a uitat la ele si a zis: „Eu nu mai sunt cel ce am fost. Ele nu mai sunt ale mele. Au fost ale mele cand eram omul cel vechi: hot, viclean si inselator. Dar, acuma ma intorc la Dumnezeu.” Si a luat omul lada si s-a dus la uzina. Uzina aceea era o uzina de automobile, apartinea lui Henry Ford. Si-i spune sefului: Sefule, am adus aceasta lada pentru ca eu le-am furat. Acuma, eu m-am botezat, m-am intors la Dumnezeu si trebuie sa le aduc inapoi.” La care, directorul ii spune: „Du-te repede cu ele si dispari pentru ca politica fabricii noastre este ca cine fura e dat afara.” Si a zis: „Nu-mi spune mie ca le-ai furat.” La care i-a spus: „N-am unde sa ma duc, domnul director.Eu am venit aici cu lada si o predau pentru ca eu sunt un om nou.” A stat directorul si a zis: „Imi pare rau de omul asta pentru ca e un om, bun meserias. Ba, inca, acuma face si un act extraordinar.” [Era] incurcat, dupa politica interprinderii trebuia sa-l dea afara. Atunci s-a gandit sa-l sune pe patron. „Domnul Ford, avem aici unul care a furat o lada intreaga de scule, cu timpul. Dar, omul acesta spune ca s-a intors la Dumnezeu, s-a botezat si a dus lada inapoi. Domnul Ford, dupa politica interprinderii, trebuie sa-l dam afara. Ce facem cu el?” A zis: „Botezati-i pe toti din interprindere.”

Asta asteapta Dumnezeu de la noi. Plecati de aici  si dati inapoi celor ce i-ati pagubit. Sa dati inapoi respectul pe care l-ati furat, a celor care datorati respectul. Sa acordati zambet celor care ati acordat grimase. Acolo unde ati fost furtuna, sa deveniti o adiere de primavara. Pe cine ati lipsit de paine, sa va transformati in paine. Si sa fiti mana lui Dumnezeu care se intinde. Plecati de aici cu o viata noua in Hristos. Eu nu mai vreau Doamne, sa-mi apartin blestematei mele voi si nu mai vreau sa ma mai conduca firea pamanteasca. Ci, vreau sa ma conduca Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul Sfant.

As vrea sa ne gandim la acesta credinta moarta. Care este intelesul credintei moarte? O credinta care ma lasa netransformat. O credinta care ma lasa neinoit. O credinta in care eu spun: Hristos este acela pe care-L iubesc si o spun din varful buzelor, fara ca viata mea s-o dovedeasca. Pe mine nu ma intereseaza daca voi veti vorbi sau nu despre Isus. Pe mine ma intereseaza sa fiti martorii Lui cu fapta. Traiti pentru Dumnezeu si nu veti ramanea o lumina sub obroc. Traiti pentru Dumnezeu si oamenii o sa vada schimbarea voastra. Multi imi spun: „Nu pot, frate, sa-L marturisesc pe Domnul Isus Hristos, ca n-am darul vorbirii.” Dar, n-ai darul faptuirii, frate? N-ai darul trairii cu Dumnezeu? „Cel ce minte, sa nu mai minta. Cel ce fura, sa nu mai fure. Cel ce insala, sa nu mai insele. Cel ce a trait in imoralitate, sa nu mai traiasca in imoralitate.” N-avem toti darul trairii cu Dumnezeu? Afara, doar da ca marturisim ca Domnul e in noi, dar, de fapt, noi suntem intr-o credinta moarta.

As vrea sa mai incercam astazi o explicatie. Este o a doua metafora pe care o face epistola catre Iacov. In Iacov 2:26 – După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. Deci, noi avem aici 2 metafore: metafora oglinzii- ma uit in oglinda si spun: „O, ce bine arat; 25 de ani de credinta, cunosc versete pe de rost.” La care, Dumnezeu spune: Degeaba le cunosti pe de rost, degeaba subliniezi Biblia cu marker, ca Biblia nu te-a subliniat pe tine niciodata. Ca Biblia nu te-a marcat pe tine niciodata. „Frate Pastor, am trecut de 3 ori prin Biblie anul acesta.” Si de cate ori a trecut Biblia prin tine, prietene? Conteaza? Conteaza foarte mult. Daca n-ar trece apa prin cafea si cafeaua ar sta separat- fierbe apa? Fierbe apa. Si cafeaua ce face? Sta cuminte. Ca nu trece apa clocotita si nu trece Cuvantul viu a lui Dumnezeu prin noi, noi nu ne vom inoi, nu vom fi transformati de Dumnezeu. Doamne, te rog in aceasta dimineata, cerceteaza-ma pentru nelinistea sufletului meu si apoi ajuta-ma sa merg la Cel ce da pace, Cel ce-mi da bucurie. Dumnezeul nostru spune: Chiar daca ai framantari, neliniste, spaima, Eu le fac toate acestea ca tu sa vii la Mine. La Dumnezeu, care salveaza si elibereaza.

Aceasta a doua metafora a trupului fara viata este foarte ciudata. M-am gandit cum ar fi un trup fara viata. Zombie, nu? Adica, umbla trupul, dar nu-i viata. Ce cuvinte sunt astea, pastore? Foarte bune cuvinte. Stiti de ce gasesc bucurie sa merg inainte? Din modul cum uneori dvs. reactionati. Nu intotdeauna, dar de cele mai multe ori. Ce ar insemna un trup aliniat frumos, asezat in armonie, pe categorii, si sa n-aiba viata. Biblia spune ca nimic nu-i mai ciudat, decat un trup lipsit de viata. Si spune Biblia, credinta este la fel ca un trup care n-are duh, atunci cand credinta n-are fapte. Si la care fapte se refera Dumnezeu in Iacov 1;27 – Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. Asta spune Cuvantul lui Dumnezeu si apoi detaliaza in Iacov 2:15 – 

15 Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, 16 şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!„ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17 Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş.

Va spun subliniat si apasat, nu pentru mine, ci pentru voi: noi nu stam bine la acest capitol. Pentru ca ne-am intors la un Dumnezeu la care avem asteptari, mai multe asteptari pamantesti. Foarte multi dintre noi isi exercita viata ca si cum nu s-ar fi intalnit cu Hristos niciodata. Foarte multi dintre noi vorbesc despre o credinta vie, iar Hristos vine si spune: Ce vie? Pentru ca marele efort al nostru este sa ne intalnim, sa ne rugam, sa plecam acasa. Dar Biblia spune: Credinciosii imbraca. Credinciosii hranesc. Credinciosii mangaie; credinciosii se fac mana lui Dumnezeu pentru cei din jur. Si noi nu stam bine la capitolul asta. Si nu stau bine, in general, credinciosii la capitolul acesta. Pentru ca credinta inseamna o intoarcere de la tine insuti spre cel de langa tine.

Daca prima metafora a oglinzii are in vedere faptul transformarii mele; se uita Dumnezeu la mine si spune: „Devii un om nou. Traieste la inaltimea cuvintelor tale. Lasa ca sa opereze inoirea mea. Cea de a doua metafora spune: Iesi in afara. Du-te, pune-te la dizpozitia lui Dumnezeu. Alearga.” Stiti cum este o credinta care in timpul saptamanii viziteaza pe cei oropsiti? Stiti cum este credinta care da de mancare unui sarman? Vine si spune dimineata: Aleluia! N-are nevoie ca sa impingem noi motivul de bucurie. Te gandesti si esti plin de entuziasm. (Pana la minutul 01:21:00 sau 81:00) Mai sunt aprox 10 minute din predica. Predica incepe la minutul 49:00

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: