Fiţi buni unii cu alţii… Be kind to one another

photo via Facebook

Efeseni 4:17-32

17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
18 avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
19 Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20 Dar voi n’aţi învăţat aşa pe Hristos;
21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul„, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
26 ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi„. Să n’apună soarele peste mînia voastră,
27 şi să nu daţi prilej diavolului.
28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.
30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Ephesians 4:17-32 English

The New Life

17 Now this I say and testify in the Lord, that you must no longer walk as the Gentiles do, in the futility of their minds. 18 They are darkened in their understanding, alienated from the life of God because of the ignorance that is in them, due to their hardness of heart. 19 Theyhave become callous and have given themselves up to sensuality, greedy to practice every kind of impurity. 20 But that is not the way you learned Christ!— 21 assuming that you have heard about him and were taught in him, as the truth is in Jesus, 22 to put off your old self,[f] which belongs to your former manner of life and is corrupt through deceitful desires,23 and to be renewed in the spirit of your minds, 24 and to put on the new self, created after the likeness of God in true righteousness and holiness.

25 Therefore, having put away falsehood, let each one of you speak the truth with his neighbor, for we are members one of another. 26 Be angry and do not sin; do not let the sun go down on your anger, 27 and give no opportunity to the devil. 28 Let the thief no longer steal, but rather let him labor, doing honest work with his own hands, so that he may have something to share with anyone in need. 29 Let no corrupting talk come out of your mouths, but only such as is good for building up, as fits the occasion, that it may givegrace to those who hear. 30 And do not grieve the Holy Spirit of God, by whom you were sealed for the day of redemption. 31 Let all bitterness and wrath and anger and clamor and slander be put away from you, along with all malice. 32 Be kind to one another, tenderhearted, forgiving one another, as God in Christ forgave you.

Relu Moldovanu – Eliminarea lui Dumnezeu din viaţa personală

Photo credit PROVERBE 14:34 – Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Osea 12:1-14

Lui Efraim îi place vîntul şi aleargă după vîntul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria; face legămînt cu Asiria, şi duc untdelemn în Egipt.
2 Domnul este în ceartă şi cu Iuda, şi va pedepsi pe Iacov după purtarea lui: îi va răsplăti după faptele lui.
3 Încă din pîntecele mamei, a apucat Iacov pe frate-său de călcîi, şi în puterea lui, s’a luptat cu Dumnezeu.
4 S’a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor, a plîns şi s’a rugat de el. Iacov l -a întîlnit la Betel, şi acolo ne -a vorbit Dumnezeu.
5 Domnul este Dumnezeul oştirilor; Numele Lui este Domnul.
6 Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea, şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău.
7 Efraim este un negustor care are în mînă o cumpănă mincinoasă. Îi place să înşele.
8 Şi Efraim zice: ,,Cu adevărat, m’am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.„
9 Şi totuş, Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului, şi pînă acum; Eu te voi face să locuieşti iarăş în corturi, ca în zilele de sărbătoare!
10 Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci.
11 Dacă Galaadul s’a dedat la slujba idolilor, Galaadiţii vor fi nimiciţi negreşit. Ei jertfesc boi în Ghilgal: de aceea, altarele lor vor ajunge nişte mormane de pietre, pe brazdele cîmpiilor.
12 Iacov a fugit odinioară în cîmpia lui Aram, Israel a slujit pentru o femeie, şi pentru o femeie a păzit turmele.
13 Dar, printr’un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt, şi printr’un prooroc a fost păzit Israel.
14 Efraim a mîniat rău pe Domnul: dar Domnul său va arunca asupra lui sîngele pe care l -a vărsat, şi -i va răsplăti ocara, pe care I -a făcut -o.

Relu Moldovan

Ni s-a spus [astazi] ca noi traim intr-o Ninive moderna sau postmoderna. O Ninive, care s-a globalizat si in care pacatul acopera toata planeta pe care traim noi. Oriunde ne-am duce pe planeta pamant, oricat am calatori in toate directiile, pacatul este peste tot. Nu cred ca poate cineva sa contrazica acest adevar evident. Intrebarea care mi-am pus-o este urmatoarea: Daca Dumnezeu din cer vede ca pacatul acesta se raspandeste  peste tot, care este atitudinea lui Dumnezeu fata de aceasta stare de lucruri? Cand pacatul se inmulteste pe planeta pamant si ajunge la oameni care se numesc copii ai lui Dumnezeu sau poporul lui Dumnezeu, Dumnezeul acesta care sta pe scaunul de domnie, care guverneaza toata creatia aceasta, Dumnezeul acesta, ce face, fratii mei?

Citind in sfanta Scriptura descoperim ca in situatii asemanatoare cu cea in care ne gasim noi, in istorie, cand pacatul s-a inmultit si s-a indreptat spre Dumnezeu, a inceput sa strige la Dumnezeu, Dumnezeu din cer s-a maniat. A reactionat. Va vine sa credeti ca Dumnezeul asta, despre care noi povestim sau spunem ca-i Dumnezeu dragoste, din cand in cand Dumnezeul asta se manie? Va vine sa credeti? Sau nu va vine sa credeti? Mania asta a lui Dumnezeu nu este o reactie scapata de sub control, ca Dumnezeu nu se poate abtine. E alegerea lui Dumnezeu sa reactioneze fata de ce se petrece in aceasta lume pe planeta pamant. Dumnezeu alege sa se manie. Cuvantul Domnului spune in vers. 14 – Efraim a mîniat rău pe Domnul: dar Domnul său va arunca asupra lui sîngele pe care l -a vărsat, şi -i va răsplăti ocara, pe care I -a făcut -o. Cine era Efraim? Era poporul lui Dumnezeu. Citesc vers. 2 – Domnul este în ceartă şi cu Iuda, şi va pedepsi pe Iacov după purtarea lui: îi va răsplăti după faptele lui. Va intreb: cine era Iuda, fratii mei? Era poporul lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeul din ceruri sa se manie pe Sodoma, pe Gomora, sa se manie pe planeta pamant si sa aduca potop, pentru ca planeta asta pamant zace in cel rau. Este plina de pacate. Dar Dumnezeu din cer sa se manie pe cei care se numesc poporul lui Dumnezeu? Va vine sa credeti asta? Din Scriptura am citit. Cati dintre dvs. v-ati gandit vreodata ca s-ar putea  ca Dumnezeul acesta, la care-I spunem Tata, Dumnezeul acesta sa fie maniat pe noi. V-ati gandit vreodata? Sau ne leganam dulce in ideea asta, ca Dumnezeu ne iubeste oricum? Il slavesc pe Dumnezeu ca este dragoste si ca ne iubeste si ne da sansa pocaintei.

Dar daca nu vrem sa ne pocaim? Va ganditi ca e posibil Dumnezeu sa se manie pe noi? M-am uitat la textul acesta si mi-am pus intrebarea: Doamne, de ce te-ai maniat pe ei? Sau de ce te-ai maniat pe noi? Si mania asta a lui Dumnezeu despre care citesc aicea, ascultati pana unde duce. „Domnul va arunca asupra lui” asupra Efraimului pe care-i maniat, „Domnul său va arunca asupra lui sîngele pe care l -a vărsat, şi -i va răsplăti ocara, pe care I -a făcut -o’- Efraim lui Dumnezeu. Doamne, de ce? De ce ai aceasta stare de manie launtrica? De ce aceasta pornire inspre a pedepsi, inspre a rasplati dupa faptele lui? Dumnezeule, de ce? Stiti de ce, fratii mei, se intampla lucrula acesta? Pentru ca ei si noi, de foarte multe ori il eliminam pe Dumnezeu din viata personala. Sau nu se intampla asta? Vreau sa predic in minutele urmatoare despre eliminarea lui Dumnezeu din viata personala. Daca suntem careva care ne gasim aici, Dumnezeu sa ne ajute sa ne pocaim ca inca mai este har la Dumnezeu. Inca mai este indurare la Dumnezeu.

Cum se exprima concret eliminarea lui Dumnezeu din viata personala?

S-ar putea sa mergem la biserica, s-ar putea sa slujim, s-ar putea sa citim din Scriptura, sa tinem sarbatorile si cu toate acestea sa-L fi eliminat pe Dumnezeu din viata noastra personala. Cum se exprima asta? Stiti cum se exprima asta uneori?

1. Prin inlocuirea slujirii lui Dumnezeu

photo credittata.lutheran.hu

Mai intai de toate se poate intampla prin inlocuirea slujirii lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu ne-a luat din lumea asta, ne-a cautat cu Evanghelia. Ne-a cautat prin Domnul Isus Hristos, ne-a vorbit prin Cuvantul Scripturilor si ne-a chemat sa venim la Imparatie. Dragii mei, stiti ca Dumnezeu, din momentul acela, asteapta sa-I slujim? Stiti fratii mei? Si va-ntreb pe dvs.: simtiti ca-I slujiti lui Dumnezeu? Da sau ba, fratii mei? Si daca spuneti ‘da’, va intreb inaintea lui Dumnezeu: cum se exprima, cum ar trebui sa se exprime aceasta slujire adusa lui Dumnezeu? Stiti cum? Prin actele mele de inchinare si prin actele mele  de ascultare inaintea lui Dumnezeu. Ca altfel, pot sa ma numesc oricum, crestin de orice culoare.

Daca Dumnezeu nu gaseste la mine acte de inchinare si acte de ascultare, dragii mei, [atunci] slujesc oricui, dar nu lui Dumnezeu. Spune sfanta Scriptura ca Galadul, acest popor a lui Dumnezeu s-a dedat la o alta slujire. Dumnezeu din cer astepta sa I se slujeasca si oamenii acestia s-au dus la altii sa slujeasca. Cine-o fi astia altii?, Ii numeste Biblia aici- idoli. Bine, frate Relu, dar noi n-avem idoli. S-ar putea sa n-avem idoli? S-ar putea. S-ar putea sa avem idoli? S-ar putea sa avem. Nu un idol cioplit, neaparat, sculptat  in lemn sau cioplit in piatra, dar un idol, ceva care este mai putin decat Dumnezeul cel Adevarat, dar inseamna foarte mult pentru noi.

Am citit despre un indian care avea doua chipuri cioplite acasa, doi idoli. El ii numea dumnezeu. Unul era mai mic si altul era mai mare. Din cand in cand se retragea intr-o camera unde avea locul special pentru dumnezeii astia a lui si se inchina. Si copilul lui l-a vazut, era un baiat mai mare si i-a zis: „Tata ce faci acolo?” „Ma-nchin lui dumnezeu.” „Bine, dar acestia sunt doi idoli, doua bucati de piatra.” Tata asa de mult s-a suparat si a zis: „Copile, sa nu mai vorbesti niciodata asa, astia-s dumnezeii care ne-ajuta, care ne sustin in viata. Astia-s dumnezeii nostri. Si atunci, cand tata a plecat de acasa, baiatul a luat o maciuca, un bat si a dat si l-a facut praf pe unul si a pus batul asta in mana idolului mai mic, ca l-a stricat pe cel mai mare. Si a venit tata acasa si s-a mirat, s-a suparat si a zis: „Cine a facut asta? Si a zis baiatul: dumnezeul asta mai mic.” A zis tata: „Nu se poate, asta-i doar o bucata de piatra. Nu se pate sa fi luat ciomagul si sa fi facut praf pe dumnezeul asta mai mare.” Si i-a zis baiatul: „Tata, ce ti-am spus eu ca e o bucata de piatra si nu poate. N-ai vrut sa ma crezi.”

Veti zice dvs.: noi n-avem dumnezei de felul asta. Ca n-avem niciunul dintre noi acasa o camera cu chip cioplit, un chip sculptat, n-avem asa ceva. Se poate. Dar vreau sa va spun ceva. S-ar putea ca noi sa avem un dumnezeu pe care sa-l numim asa, ca in Biblie- Tatal nostru care esti in ceruri. Dar daca dumnezeul acela n-are toate atributele Dumnezeului de aici [din Biblie], dumnezeul acela este un idol. Chiar daca noi il numim ‘Tata din ceruri’. Daca dumnezeul acela se aseamana cu noi, adica avem impresia ca nu vede, nu aude, nu stie- fratii mei, este un idol! Ca Dumnezeul Scripturii este un Dumnezeu Atotputernic, Atotprezent, Dumnezeu care stie toate lucrurile. E adevarat, fratii mei, daca dumnezeul la care eu ma inchin, am impresia ca nu vede si pot face orice, ca nu aude si pot vorbi orice, dumnezeul acela este un idol. Un idol de-al zilelor noastre. L-am eliminat pe Dumnezeu din viata noastra atunci cand i-am inlocuit slujirea acestui  Dumnezeu care-i din vesnicie in vesnicie si ne inchinam unui dumnezeu care seaman tare mult cu noi, are limite.

Ilie a adunat poporul lui Dumnezeu sa aleaga pe adevaratul Dumnezeu si au venit si profetii lui Baal. I-a pus pe a lui Baal sa aduca primii jertfa si sa strige la dumnezeul acela numit Baal, sa aduca foc. Si au inceput sa se roage. Si Ilie, ca sa-i faca sa priceapa ca asta nu-i Dumnezeu, ci ca-i ceva in mintea lor, inventat de ei, e ceva care seamana cu omul muritor, a zis: „Strigati mai tare, poate doarme.” Va intreb: „Dumnezeul asta adevarat al Bibliei, doarme vreodata?” E adevarat ca dumnezeul acela, Baal, semana cu omul? „Poate e in calatorie si daca-i in calatorie n-are vreme de voi. Nu va poate auzi. Strigati mai tare.” Nu vi se pare ca dumnezeul asta, asa zis dumnezeu, seamana cu omul muritor?

Dragii mei, oridecateori am aceasta idee despre Dumnezeu ca  nu ma vede, ca nu ma aude, ca nu stie despre mine, nu uitati, am inlocuit slujirea lui Dumnezeu cu o slujire la idoli.  Ca Dumnezeu nu este asa. Dumnezeul adevarat este asa cum zice in Biblie: Vede, aude, stie, poate. E un Dumnezeu care intr-o zi ne va chema la judecata. E un Dumnezeu care intr-o zi va pune totul sub ochi. In fata acestui Dumnezeu trebuie astazi sa ma pocaiesc daca L-am eliminat din viata mea. 

 

Photo credit consecratedtohim.com

2. Prin inlocuirea ajutorului divin

In al doilea rand, eliminarea lui Dumnezeu din viata personala se poate manifesta si prin inlocuirea ajutorului divin in viata personala. Noi oamenii suntem creati de Dumnezeu in asa fel incat sa avem nevoie sa fim ajutati. Adica, nu ne descurcam singuri. Simtiti asta pe pielea dvs.? Simtiti asta? Inca de la inceput, Dumnezeu  a zis despre Adam: „Nu-i bine ca omul sa fie singur. Are nevoie de”:… ceva. De ce?  De ajutor. „Si o sa-i fac un ajutor.” Si fiecare om din lumea aceasta are nevoie de cineva sa il ajute- spune sfanta Scriptura. Scrie ap. Pavel Romanilor: „Ajutati pe sfinti cand sunt in nevoie. Sfintii au nevoie de ajutor. Si noi ne ajutam unii pe altii.” Cand vin biletele astea aici la amvon: „Ajutati-ma in rugaciune” – e  o dovada ca ne ajutam. Sau e unul sarac care are nevoie de o mana intinsa. Sau un bolnav are nevoie de transportare de la spital- are nevoie de ajutor. Dar dincolo de asta, fratii mei, simtiti ca aveti nevoie sa ne ajute Dumnezeu din ceruri? V-ati rugat lui Dumnezeu, des in viata, ca sa va ajute? Cred ca in fiecare zi o facem. Dar v-a ajutat vreodata in viata, Dumnezeu, fratii mei? Dumnezeu este un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi. Asa-i Dumnezeu. Si toate problemele mele, toate framantarile mele, toate neputintele, toate lipsurile mele le duc inaintea lui Dumnezeu si-I zic: „Dumnezeu, ajuta-ma!” Si Dumnezeu din cer stie cum sa ma ajute.

Spune sfanta Scriptura – Lui Efraim îi place vîntul şi aleargă după vîntul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria; face legămînt cu Asiria, şi duc untdelemn în Egipt. Va intreb: De ce? De ce face legamant cu Asiria si de ce duc untdelemn in Egipt? Pentru ajutor. L-au pus deoparte pe Dumnezeu, l-au eliminat pe Dumnezeu din viata personala si au inlocuit ajutorul lui Dumnezeu cu ajutorul puetrnicilor zilei. Astea erau natiunile puternice atunci: Asiria si Egiptul. Si va intreb: nu vi se pare ca noi, de multe ori inlocuim ajutorul lui Dumnezeu cu ajutorul puternicilor zilei? Nu vi se pare? Si intrebarea este: de ce? De ce facem, dragii mei, nebunia asta, sa-L punem deoparte pe Dumnezeu, ajutorul care  nu lipseste niciodata nevoi, sa e ducem la puternicii zilei sa ne ajute, care-i pozitia cutare la primarie, care-i pozitia cutare cine stie unde, la presedintie samd… De ce puternicii zilei? Stiti de ce facem asta? De ce-au facut-o ei? Pentru ca ajutorul acesta, al oamenilor, a puternicilor zilei este mai ieftin. Poate ziceti: cum? Ca daca duceau untdelemn astia in Egipt, duceau sa plateasca cumva ajutorul. E mai ieftin decat ajutorul lui Dumnezeu. Poate ca stiti, toate scandalurile care sunt in ultima vreme, cand o judecatoare a primit un milion de euro, sa dea ajutor si a fost arestata. Si un milion de euro este mai ieftin decat sa stai inaintea lui Dumnezeu sa te ajute. Stiti de ce? Pentru ca la oameni te duci si platesti si apoi faci ce vrei. Dar la Dumnezeu nu poti sa faci ce vrei. Daca vrei ajutorul lui Dumnezeu, trebuie sa te incadrezi in voia lui Dumnezeu. La oameni te duci si platesti, la unii mai putin, la altii mai mult,  si apoi traiesti cum vrei tu. Si asta-i ieftin. Dumnezeu din cer, ca sa fie ajutorul care nu lipseste niciodata in nevoi. Are pretentii. Si pretentia lui Dumnezeu este sa ascultam in toate lucrurile de El. Si asta nu-i chiar asa de simplu, pentru ca asta trebuie sa ne urmareasca toata viata.

Saul din Vechiul Testament, Imparatul lui Israel, avea nevoie de ajutor. Filistenii ii bateau tara si a mobilizat armata si avea nevoie de Dumnezeu sa-l ajute  in lupta asta impotriva filistenilor. Si s-a rugat lui Dumnezeu si va intreb, frati si surori: A venit ajutorul lui Dumnezeu? In situatia asta de care va spun acum, n-a venit. N-a venit! Nu i-a raspuns nici prin visuri, nici prin vedenii, nu i-a raspuns nici intr-o alta forma. Dumnezeu din cer tacea si Saul, bietul de el nu stia ce sa faca. Filistenii veneau peste el. Doamne, de ce nu-i dai ajutor? Ca Tu L-ai uns ca imparat. Tu ti-ai pus untdelemnul peste el si L-ai luat de undeva, din anonimat, un cautator din tara magaritelor parintilor. L-ai luat sa-l ungi imparatul lui Israel. Si in ziua in care imparatul asta striga: „Dumnezeule, tu nu raspunzi. De ce?” De ce nu vrei sa-l ajuti? Pentru ca omul acesta, cu consecventa n-a ascultat de Dumnezeu. Dumnezeu l-a manat intr-o directie, i-a spus ce sa faca si el a facut dupa capul lui. N-ar trebui sa ne miram, dragii mei, daca uneori Dumnezeu ne lasa balta si nu ne ajuta. Daca cu consecventa nu vrem sa ascultam de El, ajutorul lui Dumnezeu, dragii mei, costa. Costa ascultarea noastra de Dumnezeu. Si de aceea, oamenii astia L-au inlocuit pe Dumnezeu ca ajutor, cu alte ajutoare, pentru care plateau si faceau ce vroiau dupa aceea. Dumnezeu vrea sa ne ajute in toate circumstantele vietii, dar are pretentia sa ascultam de El.

3. Prin inlocuirea standardelor divine

photo credit objetivismo.org

In al treilea rand, eliminarea lui Dumnezeu din viata personala se manifesta uneori prin inlocuirea standardelor divine. Cand Dumnezeu ne-a chemat sa fim ai Lui, sa-I slujim Lui, sa fie ajutorul nostru, Dumnezeul acesta ne-a pus inainte niste valori care sa acopere toate domeniile vietii noastre: asa trebuie sa traiti. Recunoasteti ca asta a facut Dumnezeu, fratii mei? In textul din aceasta dimineata, Dumnezeu se ocupa prin aceasta profetie de un anumit segment din viata evreilor, a lui Efraim, sa spun asa, care se cheama afaceri- adica, aceasta cautare dupa bunuri. Si spunea Efraim la un moment dat: m-am imbogatit. E rau sa te imbogatesti sau nu e rau? Daca Dumnezeu vrea sa fii bogat, e in regula sa fii bogat, ca oamenii lui Dumnezeu au fost bogati. Problema este sa respecti o anumita etica a imbogatirii. Daca va intreb care este etica imbogatirii, mi-ati putea raspunde  la intrebarea asta? Cum poti sa te imbogatesti si totusi sa fii in voia lui Dumnezeu? Cum?

1. Sa muncesti
2. Sa fii corect
3. Si sa te increzi in Dumnezeu

Este etica imbogatirii: sa muncesti, sa fii corect, sa te increzi in Dumnezeu ca Dumnezeu e cel care iti binecuvanteaza munca. Sa fii correct si din punct de vedere legal si din punct de vedere moral. O femeie avea 20 de banuti de argint. A ajuns intr-o mare nevoie, intr-o mare criza. A ajuns la un specialist, sa-i vanda, sa primeasca bani pe ei. I-a verificat, i-a controlat si a zis: „Pot sa-ti dau $500 pe ei.” Femeia, in criza, a zis: „Bun, da-mi $500 pe ei. Si omul i-a dat $500 pe ei. Stiti cu cat i-a vandut el dupa aceea? Cu $10,000. E legal ce a facut el, ca asta era meseria lui: sa cumpere si sa vanda. E legal. E correct din punct de vedere a legii. Dar nu e corect din punct de vedere a moralei. Femeia asta saraca, pe ce are ea sa castige $500 si tu sa castigi $9,500 – ma intelegeti? Este o anumita etica: sa muncesti, sa fii corect, si sa te increzi in Dumnezeu ca binecuvanteaza munca.

Ei, dragii mei, Efraim cand l-a eliminat pe Dumnezeu din viata, a pus deoparte etica asta si ascultati ce a inceput sa faca. Are o cumpana mincinoasa si ii place sa insele. Face asta parte din etica lui Dumnezeu de-a te imbogati sau nu face parte? Cand pui deoparte etica asta a lui Dumnezeu, standardul lui Dumnezeu pentru afacere- e un negustor Efraim- zice aici Biblia, un om de afacere, daca vreti. Dar a pus deoparte etica lui Dumnezeu si minte si insala sau asupreste. Stii ce inseamna sa asupresti pe cineva? Si lucrul acesta nu-i de domeniul trecutului. In comunism eram invatati ca asuprirea s-a terminat odata cu regimul dinaintea comunistilor. A asupri pe cineva inseamna, dragii mei, sa il obligi fara sa-i dai drepturi. Sa-l obligi sa faca, sa munceasca, fara sa-l rasplatesti pentru ceea ce face. Asta inseamna asuprire. Spune Iacov aici, in cartea lui, despre bogati- „plata seceratorilor pe care voi ati oprit-o,” ce face? Striga la Dumnezeu, asta este asuprire, cand il pui sa munceasca fara sa-l platesti. E asuprire. Si asuprire, dragii mei, inseamna si suprasolicitare. Adica, sa-i ocupi timpul celui pe care l-ai angajat, sa mucneasca numai pentru tine, sa nu-i ramana timp pentru altceva, buna oara pentru inchinare, daca vreti. Si Faraonul Vechiului Testament, stiti ce a zis?  „Evreii astia care s-au inmultit asa de mult, sa aiba aceeasi norma, adica sa faca acelasi numar de caramizi, fara sa li se dea paie cum li se da inainte.” De ce? „Sa nu mai aiba vreme sa umble dupa naluci.” Stiti care era naluca evreului in vremea aceea? Sa mearga sa se inchine lui Dumnezeu. Si mereu, mereu bateau poarta palatului, Moise si Aron, si ziceau lui Faraon: „Lasa-ne sa ne ducem sa ne inchinam lui Dumnezeu in pustiu. SI Faraon zice: „Astea-s naluci. Hai sa va pun eu la munca, sa va suprasolicit, sa va umplu timpul pentru ca sa nu va mai raman timp pentru asta.” Asta inseamna asuprire. Nu face parte din etica lui Dumnezeu pentru imbogatire. Cand Il elimini pe Dumnezeu, elimini standardele lui Dumnezeu din viata personala, din afacerile personale.

Va citesc vers. 1 – Lui Efraim îi place vîntul şi aleargă după vîntul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria. De ce face asta? Ca l-a pus pe Dumnezeu deoparte si vrea sa se imbogateasca. Cand Iacov, in Vechiul Testament, a fugit de la socrul lui, Laban. S-a dus, si-a luat familia, si-a luat averea si a plecat. A stat de vorba cu familia lui si a zis: „Eu am lucrat pentru tatal vostru si tatal vostru v-a inselat. Cum? De 10 ori mi-a schimbat salariul. Credeti ca l-a schimbat in avantajul lui, a lui Iacov? In dezavantajul lui. Asta inseamna sa inseli, sa faci ceva in dezavantajul celuilalt si in avantajul tau, desi ai facut o promisiune. Ca Laban, atunci cand l-a angajat, i-a facut promisiunea si n-a vazut ca promisiunea asta va fi in avantajul lui Iacov, ca nu a stiut ca Dumnezeu va binecuvanta asa de tare pe Iacov. A schimbat simbria si iarasi a schimbat-o, si iar a schimbat-o. De zece ori! Fratii mei, ma rog lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze  in aceasta zi, in aceasta Ninive universala in care noi traim. In care pacatul se inmulteste si Dumnezeu din cer e manios pe pacatul asta. Pana nu vine judecata lui Dumnezeu, pentru ca L-am eliminat pe Dumnezeu; astazi sa ne intoarcem la Dumnezeu. Si spune aici profetul Osea asa: 6 Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea, şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău. Credeti ca asta vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi astazi?

VIDEO by Biserica penticostala Carpati

Vasile Oprea – Cum doreste un cerb izvor de apa

Photo credit http://www.auburn.edu

Cum doreşte un cerb izvor de apă,
Aşa eu te doresc.
Tu eşti singura mea dorinţă
Să te laud eu doresc.

Tu eşti scut şi tăria mea
Şi Ţie-ţi dau toată inima.
Tu eşti singura mea dorinţă
Să te laud eu tânjesc.

Sufletul meu te caută zi şi noapte,
Eşti Dumnzeul viu.
Tu eşti singura mea iubire,
Doar al Tău eu vreau să fiu.

VIDEO by prediclive
copyright © http://predic.ro – Hrana ta zilnica! – Înregistrare LIVE

Psalmi 42

42 (Către mai marele cîntăreţilor. Cîntarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, cînd mi se zice fără încetare: ,,Unde este Dumnezeul tău?„
4 Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire ale unei mulţimi în sărbătoare.
5 Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
6 Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.
7 Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9 De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: ,,Pentruce mă uiţi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?„
10 Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: ,,Unde este Dumnezeul tău?„
11 Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

As the deer panteth for the water – Psalm 42

Psalm 42

BOOK II
Psalms 42–72

For the director of music. A maskil of the Sons of Korah.

¹ As the deer pants for streams of water,
so my soul pants for you, my God.
² My soul thirsts for God, for the living God.
When can I go and meet with God?
³ My tears have been my food
day and night,
while people say to me all day long,
“Where is your God?”
⁴ These things I remember
as I pour out my soul:
how I used to go to the house of God
under the protection of the Mighty One
with shouts of joy and praise
among the festive throng.

⁵ Why, my soul, are you downcast?
Why so disturbed within me?
Put your hope in God,
for I will yet praise him,
my Savior and my God.

⁶ My soul is downcast within me;
therefore I will remember you
from the land of the Jordan,
the heights of Hermon—from Mount Mizar.
⁷ Deep calls to deep
in the roar of your waterfalls;
all your waves and breakers
have swept over me.

⁸ By day the LORD directs his love,
at night his song is with me—
a prayer to the God of my life.

⁹ I say to God my Rock,
“Why have you forgotten me?
Why must I go about mourning,
oppressed by the enemy?”
¹⁰ My bones suffer mortal agony
as my foes taunt me,
saying to me all day long,
“Where is your God?”

¹¹ Why, my soul, are you downcast?
Why so disturbed within me?
Put your hope in God,
for I will yet praise him,
my Savior and my God.

 

A powerful Prayer by Leonard Ravenhill

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Read the history behind the hymn quoted in Leonard Ravenhill’s prayer here – “Make Me a Captive, Lord” – The History behind the Hymn

Leonard Ravenhill: Father, we think of those that we have sung of in these wonderful hymns tonight. And as we sang it, we think of the tribes of millions that are still without God, and without hope. We sang about the sacred throng, when you wind up all the affairs of this terrestrial ball on which we live, when you end all empires, industrial or the great empires of Kings or rulers. And between here and there, there may be many tribulations and trials. But we thank you again that as you’ve brought us so far, you’ll take us further, right to the end of the trail. Grant, Lord, this meeting which is not very large, but it’s large enough to make an impact on this world, if you get your way in every life tonight. We pray Lord for your glory, not for ours, not for the preacher, not even for Last Days Ministry, but, we pray for your holy namesake, that you will invade this sanctuary tonight. We pray you’ll work spiritual revolutions in us. We pray that some of us may go to our own funerals tonight and die to self, and end all the failure and all the weakness and all that’s been our handicap, all that’s been our hangup. Do it by the precious, precious blood of Jesus, the cleansing blood, the sanctifying blood.The blood of the everlasting covenant.

Again, we ask in honesty with desire that this will be a very, very bad night for the devil. We pray that lives, here, where he’s had dominion, that that dominion will be broken. Where he has been deceptive, that he [the devil] will be unmasked tonight. Where he has tried to make us fearful and intimidated, oh, give us a revelation of your glory and your power! We pray that the very angels in heaven may have a good time tonight, rejoicing over all bondage that shall cease. Take the veil away from your Word. Take the veil away from your understanding. Open the Word, open our minds, and then open our minds to tell what great things God has done.

As we think of the millions again, tonight, some of them lying, as we saw in the newspaper recently, lying with their bones breaching, haven’t got the strength to stand up in areas of Africa and other areas, Lord, where there is total dissolution of their lifestyle, and other areas where there’s prosperity, yet they’re without God and without hope. Father, again, save us from being earthly minded. Let the things of earth grow strangely dim; they look strangely grim when we get into eternity. We’ll look back and see how often the devil fooled us and how often our own flesh fooled us and how often we were unwilling and undeserving and we gave up when we should have gone on. Change our thinking tonight. Change our desires. Change our aspirations. Make us captives. There’s an old saying, said in England years ago,

Make me a captive, Lord,
and then I shall be free.
Force me to render up my sword,
and I shall conqueror be.
I sink in life’s alarms
when by myself I stand;
imprison me within thine arms,
and strong shall be my hand.

Oh God, we bless you that you’re more radical than we could ever dream of. I think, Lord, that when we get to eternity, some of us will have lived many years, but, if you were to carry us all up tonight and sweep us all up into eternity, we’re only in spiritual water up to our ankles, not to our knees, not to our loins. We’re still paddling at the edge of the oceans of the possibilities of grace. Put a holy dissatisfaction in us tonight, and then holy desires.  Our supreme desire is that from this meeting Jesus shall see the travail of his soul and be satisfied. We give you praise in His name.

VIDEO by SermonIndex.net

“Make Me a Captive, Lord” – The History behind the Hymn and George Matheson – Also – Oh Love, That Will Not Let Me Go

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Here is the entire hymn I first heard quoted in Leonard Ravenhill’s prayer, which you can read or listen to at this link – A powerful Prayer by Leonard Ravenhill

Photo credit http://www.cyberhymnal.org

By C. Michael Hawn: Few hymns capture the paradoxical nature of the Christian faith as well as “Make me a captive, Lord.” The text piles on apparent contradictions that only make sense to Christians.

Stanza one contains three profound paradoxes of the Christian: When I become a “captive” to Christ, then “I shall be free;’” If I “render up [the] sword” of my own desires, then “I shall [be a] conqueror” and; When I am most vulnerable or “sink in life’s alarms,” I become “strong” when “imprison[ed]” in the shelter of God’s arms.

Perhaps the life of the poet George Matheson (1842-1906) had something to do with his extensive use of the poetic device of paradox. Though nearly blind by age 18, he became a brilliant student at Glasgow University.

He served faithfully and effectively as a minister in Glasgow and Edinburgh, and wrote several books on theology as well as devotional materials. He also left us with one volume of poetry, Sacred Songs (1890).

Matheson was also awarded the Doctor of Divinity degree by the University of Edinburgh in 1879 and the LL.D. from the University of Aberdeen in 1902.

Perhaps the context for this hymn comes from the paradox that a nearly blind man in 19th-century Scotland became, according to hymnologist William Reynolds, “[w]idely known and greatly respected [as well as] one of the outstanding Scottish Presbyterian ministers of his day.”

Matheson’s hymn appears in his collection Sacred Songs under the title “Christian Freedom” with the heading “‘Paul, the prisoner of Jesus Christ,’ Ephesians 3:1.” The chapter begins, “For this cause I Paul, the prisoner of Jesus Christ for you Gentiles . . . ” (KJV)
Paul’s writings are full of paradoxes. Saul, a persecutor of Christians, was chosen by God to be an apostle of the faith. Paul, a Jew, was the apostle to the Gentiles. The epistles to the Christian communities found in the New Testament are replete with the language of paradox.

In Ephesians 2, we find that uncircumcised Gentiles who were “aliens from the commonwealth of Israel, and strangers from the covenants of promise, having no hope, and without God in the world” (v. 12) are “no more strangers and foreigners, but fellow citizens with the saints, and the household of God” (v.19). This was not a result “of works, lest any boast” (v. 9), but “by grace . . . through faith…the gift of God” (v. 8).

It is the paradox of faith, rather than by any merit of our own, that the Gentiles become through Paul’s ministry part of the “household of God.”

In the second stanza, a “weak and poor” heart is strengthened with “matchless love” of Christ. Stanza three acknowledges that we have no power until we “learn . . . to serve.” The only way that we have power is if it is “driven” by the “breath . . . of heaven.”
The final stanza continues in the paradoxical vein: “My will is not my own till thou hast made it thine.” Our will “only stands unbent” when it has rested in Christ’s “bosom . . . and [finds] in [Christ] its life.”

The language of paradox is perhaps the best way to explore the mystery of faith. We cannot explain faith. The sanctifying grace of God is not the result of any merit of our own. We can, however, claim the reality of faith in our lives as we live into the depth of its paradox.

Dr. Hawn is professor of sacred music at Perkins School of Theology. (http://www.gbod.org/lead-your-church/history-of-hymns/resource/history-of-hymns-make-me-a-captive-lord)

 Text: George Matheson, 1842-1906:

1.      Make me a captive, Lord, 
	and then I shall be free. 
	Force me to render up my sword, 
	and I shall conqueror be. 
	I sink in life's alarms 
	when by myself I stand; 
	imprison me within thine arms, 
	and strong shall be my hand. 

2.	My heart is weak and poor 
	until it master find; 
	it has no spring of action sure, 
	it varies with the wind. 
	It cannot freely move 
	till thou hast wrought its chain; 
	enslave it with thy matchless love, 
	and deathless it shall reign. 

3.	My power is faint and low 
	till I have learned to serve; 
	it lacks the needed fire to glow, 
	it lacks the breeze to nerve. 
	It cannot drive the world 
	until itself be driven; 
	its flag can only be unfurled 
	when thou shalt breathe from heaven. 

4.	My will is not my own 
	till thou hast made it thine; 
	if it would reach a monarch's throne, 
	it must its crown resign. 
	It only stands unbent 
	amid the clashing strife, 
	when on thy bosom it has leant, 
	and found in thee its life. 

Here is one rendition, performed by the –
Strata Vocal Ensemble
Dundas, Ontario, Canada
Music by Gordon Adnams
VIDEO by bach9943

George Matheson (March 27, 1842 – August 28, 1906)

was a Scottish minister and hymn writer.

Born in Glasgow, to George Matheson, a merchant and Jane Matheson (a second cousin), he was the eldest of eight. He was educated at Glasgow Academy and the University of Glasgow, where he graduated first in classics, logic and philosophy. In his twentieth year he became totally blind, but he held to his resolve to enter the ministry, and gave himself to theological and historical study. In 1879 the University of Edinburgh conferred upon him the honorary degree of D.D.. In 1890, he became a fellow of the Royal Society of Edinburgh, upon the proposal of Sir William Thomson, Robert Flint, Hugh Macmillanand James Lindsay. He died suddenly of apoplexy (stroke) on the 28th of August 1906 in Edinburgh and is buried in the Glasgow Necropolis. He never married.

Service

He started as an assistant pastor in 1866. His first ministry began in 1868 at Innellan, on the Argyll coast between Dunoon and Toward. He stayed 18 years. His books on Aids to the Study of German Theology, Can the Old Faith live with the New?, The Growth of the Spirit of Christianity from the First Century to the Dawn of the Lutheran Era, established his reputation as a liberal and spiritually minded theologian; and Queen Victoria invited him to preach at Balmoral. She had his sermon on Job published.

In 1886 he moved to Edinburgh, where he became minister of St. Bernard’s Parish Church for 13 years. Here his chief work as a preacher was done.

In 1879, he declined an invitation to the pastorate of Crown Court, London, in succession to Dr. John Gumming (1807–1881). In 1881 he was chosen as Baird lecturer, and took for his subject Natural Elements of Revealed Theology, and in 1882 he was the St Giles lecturer, his subject being Confucianism. In 1890 he was elected a fellow of the Royal Society of Edinburgh, the University of Aberdeen gave him its honorary LL.D., and in 1899 he was appointed Gifford lecturer by that university, but declined on grounds of health. In the same year he severed his active connection with St. Bernard’s.

Published works

One of his hymns, „O Love That Wilt Not Let Me Go,” has passed into the popular hymnology of the Christian Church. Matheson himself wrote of the composition:

„I am quite sure that the whole work was completed in five minutes, and equally sure that it never received at my hands any retouching or correction. I have no natural gift of rhythm. All the other verses I have ever written are manufactured articles; this came like a dayspring from on high.” 

„O Love That Wilt Not Let Me Go” was written on the evening of Matheson’s sister’s marriage. Years before, he had been engaged, until his fiancée learned that he was going blind—that there was nothing the doctors could do—and she told him that she could not go through life with a blind man. He went blind while studying for the ministry, and his sister had been the one to care for him through the years, but now she was gone. He was now 40, and his sister’s marriage brought a fresh reminder of his own heartbreak. It was in the midst of this circumstance and intense sadness that the Lord gave Matheson this hymn, which he said was written in five minutes.

Matheson published only one volume of verse, Sacred Songs. All of which he commented ‘I simply followed the impression of the moment’  His exegesis owes its interest to his subjective resources rather than to breadth of learning; his power lay in spiritual vision rather than balanced judgment, and in the vivid apprehension of the factors which make the Christian personality, rather than in constructive doctrinal statement. His other writings include :

• Can the Old Faith Live with the New
• The Psalmist & The Scientist
• Spiritual Development of St Paul
• The Distinctive Message of the Old Religions

 

Photo credit freestgeorges.blogspot.com

I am posting a second hymn written by George Matheson, via the Cyberhymnal.org:

O LOVE THAT WILT NOT LET ME GO

O Love that wilt not let me go,
I rest my weary soul in thee;
I give thee back the life I owe,
That in thine ocean depths its flow
May richer, fuller be.

O light that followest all my way,
I yield my flickering torch to thee;
My heart restores its borrowed ray,
That in thy sunshine’s blaze its day
May brighter, fairer be.

O Joy that seekest me through pain,
I cannot close my heart to thee;
I trace the rainbow through the rain,
And feel the promise is not vain,
That morn shall tearless be.

O Cross that liftest up my head,
I dare not ask to fly from thee;
I lay in dust life’s glory dead,
And from the ground there blossoms red
Life that shall endless be.

Words: George Ma­the­son, in the Church of Scot­land mag­a­zine Life and Work, Jan­u­a­ry 1882.

Music: St. Mar­garet (Peace), Al­bert L. Peace, 1884 (MI­DI, score). Alternate tunes:

• Hampstead (Davies), H. Wal­ford Da­vies, in In hoc Sig­no, 1915, num­ber 31 (MI­DI, score)
• Wyke, Les­lie H. Hew­ard (1897-1943) (MI­DI, score). Hew­ard is said have writ­ten the tune while a choir boy at Man­ches­ter Ca­thed­ral.

Matheson said about this hymn:
My hymn was com­posed in the manse of In­ne­lan [Ar­gyle­shire, Scot­land] on the ev­en­ing of the 6th of June, 1882, when I was 40 years of age. I was alone in the manse at that time. It was the night of my sister’s mar­ri­age, and the rest of the fam­i­ly were stay­ing over­night in Glas­gow. Some­thing hap­pened to me, which was known only to my­self, and which caused me the most se­vere men­tal suf­fer­ing. The hymn was the fruit of that suf­fer­ing. It was the quick­est bit of work I ever did in my life. I had the im­press­ion of hav­ing it dic­tat­ed to me by some in­ward voice ra­ther than of work­ing it out my­self. I am quite sure that the whole work was com­plet­ed in five min­utes, and equal­ly sure that it ne­ver re­ceived at my hands any re­touch­ing or cor­rect­ion. I have no na­tur­al gift of rhy­thm. All the other vers­es I have ever writ­ten are man­u­fact­ured ar­ti­cles; this came like a day­spring from on high.

Westminster Chorus

 Oh Love, That Will Not Let Me Go

VIDEO by WestminsterChorus

VIDEO report – Egypt ‘Christians Expecting Death Any Time’

Photo credit www.world-atlas.biz

See the story here – Christians in Egypt expect death at any time

Also, read –

• Seven Egyptian Christians Executed on Benghazi Beach and

• Egypt: Christians Still Threatened by Islamic Insurgency

• VIDEO: The frenzy of burning down of a church in Egypt

VIDEO by VOM Canada

Warning some of the video in this report is graphic
An Egypt court has sentenced hundreds of members to death or life in prison for instigating violence after the ouster of Egyptian former president Mohammed Morsi. Coptic Christians suffered terribly in that time. CBN reporter takes us to the centre of the brutality where Christians are dying for their faith,

From Christian World News (CBN News)