Vladimir Pustan – Mila care biruie judecata

Un olog se incaleste la ventilatia unei taverne. Photo credit Pinterest.com

Matei 5:7

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

E foarte greu de vorbit despre mila la Romani. Cuvantul e un cuvant cu probleme la noi. Nici nu stim daca mila e asa cum zic evreii sau grecii, ca e si un sentiment, ca ar fi si un verb si un adjectiv, un atribut. La noi, la Romani, cuvantul mila nu-i grozav. Cum s-ar intampla, de exemplu, un baiat sa fie intrebat de o fata: „Ma iubesti?” Sa zica: „Nu te iubesc, dar mi-e mila de tine.” Mila, eu zic ca nu-i un sentiment grozav, din punct de vedere al relatiei noastre interumane pentru ca pe un om il iubesti sau il urasti in lume. La noi, lipsa de mila e sport national. Deci, e foarte greu sa vorbesti despre mila. Ce a vrut sa spuna Isus Hristos aici? Din ceea ce stiau grecii, ‘eleosul’ – mila, nu e altceva decat bunatatea spre cineva, cu scopul de a ajuta persoana respectiva.

Nu e suficienta declaratia: „Mi-e mila de cineva… Mi-e mila de familia care sufera, care are acuma un copil in spital… Mi-e mila de sora cutare… Mi-e mila de cei din Africa… pentru ca mila e intr-adevar un adjectiv, intr-adevar e un verb, mila, intr-adevar e un atribut. Mila – dar cu mila nu te nasti. Nici unul dintre noi nu nastem milosi. Spuneam studentilor: „Incercati sa luati din gura suzeta unui copil mic si sa vedeti ce privire de ucigas are. Rousseau nu are dreptate, nici un copil nu se naste bun. Toti suntem rai. Asa a spus David: „In pacat zamisliti…” in pacat conceputi…  Mila se invata. Spune Domnul Isus in Matei 9:13 Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ,Milă voiesc, iar nu jertfă!` Căci n’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.` In momentul in care biserica aceasta va veni sa cante, sa se roage, sa asculte predici, sa se mai intalneasca unii cu altii, sa socializeze, si jos in vale, oamenii nu vor vedea ca produsul a tot ceea ce facem noi aici, nu este decat mila in actiune, biserica aceasta si-a ratat existenta. Inseamna ca noi ne-am ratat pe noi ca si crestini. Un crestin nu e altceva decat un om care a fost odata in lumea larga, s-a intalnit cu Dumnezeu, invata despre Dumnezeu si incepe sa invete si despre mila, pentru ca in relatia cu ceilalti, mila este obligatorie.

Noi trebuie, nu numai sa invatam mila, iubitilor, noi trebuie s-o practicam, pentru ca degeaba invatam aici la biserica ce trebuie sa facem, teoretic, daca noi nu o punem in practica. …

A murit vaca vaduvei si pastorul a anuntat in biserica ca a murit vaca vaduvei. Si toata biserica zicea: „Bai, sa fi vaduva si sa-ti moara vaca.” Si biserica a inceput sa planga. Cum, adica, moare vaca, exact de la vaduva? Pai, intelegem sa moara vaca de la cine are un septel, dar nu de la acela care numai vaca aceea o are. Si biserica a inceput sa planga, sa planga, sa planga si se dadeau pe jos de vaca. La care, pastorul s-a bagat pe jos sub amvon si a scos palaria.
„Va e mila?”
„Da,” au zis toti.
„Mie mi-e mila de un milion..” si puse banii in palarie,
„Tie de cat ti-e mila?”
„Pai, nu mi-e mila de nici un leu.”

„Atunci sa nu-ti mai fie. Va rog frumos sa nu va mai fie mila, daca nu reusiti sa puneti macar ceva in sapca.”
Mila nu-i doar un sentiment a dati-va de pamant.

„Pai, da ce, daca are 7 sau 13 copii acasa, da ce, cu mine i-a facut?”
Aud tot felul de interpretari de genul acesta. „Bine ca a putut sa faca prunci.” Dar, ti-e mila de ea, femeie care spala 13 perechi de pantaloni? Ti-e mila? Da. Pai, da du-te si spala-i si tu. Nu judeca.

Iata ce spune Iacov in Iacov 2:15-16 – As vrea sa va spun in dimineata aceasta, sa va readuc aminte ceea ce spune Iacov 2:15-15 Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,16 şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!„ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Vezi nevoia, vezi ca intr-adevar e o problema acolo si te duci si le spui: „Duceti-va si mancati.” Dar, ei nu stiau [asta]? Parca, pe undeva, mi se pare jignitor ca sa trimiti un sarac sa manance la restaurant fara sa-i dai bani. „Du-te, mai, simte-te bine cu nevastat-ta. Care-i cel mai scump restaurant? La ala sa te duci. Fa-i praf pe toti [banii].” Si ce faci la sfarsit? Fugi. 

Noi nu trebuie sa fim spectatori pentru ca intr-o zi, mila aceasta va birui judecata. Toti vom ajunge la judecata, dar intr-o zi, mila va birui judecata. As vrea, in aceasta dimineata, sa invat biserica, in cateva minute, ca sa ajungeti in starea in care sa va fie mila de un milion. Adica, sa va fie mila de un umar pus [adica, sa va fie mila intrucat sa puneti umarul si sa treceti la actiune, nu doar la un sentiment], de o mana ridicata, de o vorba buna, chiar si asta. Sa va fie mila de cineva, de o prajitura. Sa va fie mila de cineva, de o vizita la spital. Sa va fie mila unii de altii. Sa incercati sa va ajutati unii pe altii, ca viata-i scurta si nu exista mai mare necaz decat acela de ati manca singur din palmi toata viata. (13)

Dar, ce-i cu mila asta? De ce trebuie sa fim milosi?

Eu trebuie sa fiu milos pentru ca mie mi s-a aratat mila.

Si tie ti s-a aratat mila. Si daca esti aici in dimineata asta este pentru faptul ca Dumnezeu si-a aratat mila fata de tine. Primul produs al milei este faptul ca Dumnezeu, in dimineata asta a avut mila de tine. E mila lui Dumnezeu revarsata peste tine ca ai o bucata de paine si ca o poti manca pe gura. E mila lui Dumnezeu pentru tine ca vezi cu ochii astia, ca poti sa scrii cu mana. E mila lui Dumnezeu revarsata peste tine ca mai ai copiii cum ii ai. Tie ti s-a aratat mila, esti aici. Ai primit mila prin iertare. Dumnezeu te-a iertat. Nu meritai sa fii iertat. Dumnezeu a avut mila de fiecare dintre noi. O bucata de paine, un ajutor de somaj, o alocatie- au fost ceva. Dumnezeu te-a tinut in viata cu banii astia.

Atatia spun ca nu se pot descurca cu 100 milioane pe luna. Iata ca tu te poti descurca cu 5. Inseamna ca e un sentiment de multumire fantastica in interiorul tau, asta. Uite cum iti inmulteste Dumnezeu painea. Uite ce face Dumnezeu in pustiul vietii tale. Uita-te cum te-a binecuvantat Dumnezeu in toti anii acestia. Ai avut mintea intreaga. Ai un sot cu care traiesti acasa. Nimeni n-ar fi trait cu el si in dimineata asta, Dumnezeu ti-a dat puterea sa uiti si sa ierti si sa traiesti mai departe si sa vezi ca binecuvantarile lui Dumnezeu s-au innoit peste tine. Si sa vezi, ca de fapt, Dumnezeu e bun cu tine. Ti-a aratat mila si de aceea trebuie sa o arati si tu la altii. Caci, de fapt, tu nu esti altceva pentru ei decat reprezentarea unui Dumnezeu pamantean. Da, esti clona lui Isus Hristos. Ti s-a aratat mila, da-o si tu mai departe.

Eu trebuie sa fiu milos pentru ca traim intr-o lume lipsita de mila.

Spune Cuvantul lui Dumnezeu ca trebuie sa ne fie mila pentru ca traim intr-o lume lipsita de mila. Nimanui nu-i pasa. O femeie, violata in tufis, ziua in amiaza mare in centrul orasului si nimeni n-a intervenit dintre toti barbatii ce-au trecut pe acolo. Traim intr-o lume insensibila. Moare omul langa tine, nimeni nu se apleaca. Cade un om pe trecerea de pietoni si nimeni nu spune: „Ce are asta?” Zic: „Nu ma incurc!” Am trecut prin situatia aceasta. Am avut accident si eram in masina, eram de sange si a trecut masina pe langa noi. Cum, adica, sa te dai jos si sa iei pe cineva? Si sa iti mai si murdareasca tapiteria de la masina? Si mai sa si te incurci si sa ajungi acasa dimineata? Traim intr-o lume lipsita de mila in care fiecare incearca sa-si vada de propria lui viata.

Pe vremea romanilor, cand Isus Hristos spune lucrurile acestea, ca mai tarziu Iacov si Petru vorbeau despre mila. In lumea Romanilor, mila nu era o virtute ci o slabiciune. Ziceau [batjocoritor]: „E milos ca o femeie.” Astazi, vorbim despre mila ca o virtute, nu despre o slabiciune. Dar pe vremea aceea, era mila? Nimanui nu-i era mila. Copiii erau lasati pe strada. Oamenii, omorati, ucisi. Nimeni n-avea nici o mila de un sclav- o masina de lucru, care mai si vorbea din cand in cand. Nimeni nu dadea o paine nimanui. Si vine crestinismul dintr-o data si spune:  „Dati!” Rupeti bucata de paine in doua. Ia haina de pe tine si dao la celalalt.” Ce religie e aceasta? De aceea n-au inteles Romanii niciodata religia crestina niciodata. Fiecare pentru el. Fiecare aduna pentru el si pentru familia lui. Si dontr-o data, sa vina cineva si sa spuna: Nu! Nu esti tu centrul unviersului acesta. Daca Dumnezeu ti-a facut ceva, da si tu din ceea ce ti-a dat Dumnezeu. O boala a sufletului era trecuta mila, la Romani. Cand aratai cel mai mic sentiment erai trecut la bolnavi. Sa-ti pese de cineva in viata?

Eu trebuie sa fiu milos pentru ca Isus Hristos a fost milos

Isus Hristos vindeca bolnavi cat a fost pe pamantul acesta. Vindeca bolnavi, inmultea paini, vorbea cu oamenii, ridica pe cei cazuti, intarea pe cei cazuti. La femeia din Samaria, ce i-a spus? „Cinci barbati ai avut si acesta cu care esti nu e barbatul tau?” Oare de ce i-a bagat Isus cutitul? Ce-a vrut sa spun? Ca: „Dragostea care tu o cauti pe pamantul acesta nu exista. Tu crezi ca gasesti perfectiune aici.” Dar oare de ce trebuie sa avem noi mila? Numai pentru ca Isus Hristos ne-a lasat un exemplu? Numai pentru ca Dumnezeu ne-a daruit mila? Numai pentru ca traim intr-o lume insensibila si fara mila?

Eu trebuie sa fiu milos pentru ca intr-o zi
voi avea si eu nevoie de mila

Cand i-am dus ieri pe studenti la cantina sociala, le-am zis: „Mancati din farfuriile astea.” Toti veti ajunge intr-o zi sa mancati din farfuriile alea. In viata, trebuie sa treceti pe langa farfuriile alea. Fie ca bagati in ele pentru altii, fie ca bagati in voi, daca nu sunteti atenti.

Stiti povestea sclavului Androcles? Era un sclav. Nu-L cunostea pe Dumnezeu, nu cunostea pe nimeni. Asa s-a nascut- sclav. N-avea familie; pe vremea aceea nu se facea familii de sclavi. Se faceau doar copii. Si Androcles, acesta, mergand intr-o zi pe undeva printr-o padure, a vazut un leu tavalinduse de durere, un leu cu lacrimi in jos. Povestea o spune si Eusebiu si apoi am citit-o si-n Tertulian (200 de ani dupa Isus Hristos). Povestea circula deja. Leul avea un spine bagat in pernuta aia frumoasa care o au leii la laba. Si leul si-a dat seama ca nu si-o poate scoate. Androcles i-a scos spinele si leul a plecat schiopatand dupa ce i-a mirosit mana.

Anii au trecut, Androcles s-a pocait, a devenit crestin si a venit o zi in care a trebuit sa moara. Sa-l duca pe arenele Romane, sa se bucure Nero si sa-l dea la lei. Intre timp, leul sanatos a fost si el prins si dus pe arena. Androcles a intrat in arena si poporul, excitat de mirosul sangelui, voia sa vada un sclav sfasiat. Leul l-a mirosit si s-a asezat la picioare la el si a inceput sa-i linga mana. Si i-a induiosat pe ceilalti si toata lumea a strigat la Cezar: „Indurare, indurare!” Daca leii ii mananca din palma. Si cand a venit celalalt leu, ca erau o pereche, s-a marait asta la el si i-a spus: „Dispari.” Si Androcles a plecat de acolo fericit, pentru ca, daca astazi scoti un spine din degetul cuiva, maine s-ar putea ca mana aceea sa-ti scape viata.

Noi suntem oameni care trebuie sa dam mila si pentru calculul matematic si egoist ca vom avea intr-o zi parte de mila. Stiti de ce trebuie sa dam mila? Pentru ca mila ne face fericiti. De ce suntem nefericiti? Pentru ca nu ne ingrijim de altii. Sentimentul asta, ca ai facut un bine, l-ai avut vreodata? Te scapa de apasari. Poti sa dorimi. Numai asa poti dovedi ca esti crestin cu adevarat, daca reusesti sa fii un om plin de mila si bunatate. Nu poti ascunde semnul milei, ca si venirea verii, n-ai cum sa ascunzi asta. Nici o inima miloasa, nu poti ascunde. Dragilor, vreau sa va pun o intrebare: Ce putem da noi, de aici, din interiorul nostru? O sa va spun ca nu puteti da decat ceea ce aveti. Daca noi daruim mila inseamna ca o avem. Nu poti darui ce nu ai. Si atunci, daca ai mila, intr-o zi ai sa ai parte de mila aceasta, daca daruiesti mila. Pentru ca intr-o zi vei fii la judecata. Si [ce-o] sa zica Isus: „Va rog frumos… penticostalii in dreapta…” O sa va spun eu cum:

„Drag prieten care canti vesel in credinta.
Fii alatur de Isus si in suferinta.
Daca-n ceasul de temut vrei sa fii la dreapta,
cand Isus e trist, tacut, mangaie-l cu fapta.

Da-i acuma haina ta, cand e rupt vesmantul.
Caci in cer, in veci de veci, nu va bate vantul.
Da-i acuma stropii reci, cand e ars ca vrejul,
caci in cer, in veci de veci, nu mai ai prilejul.

Ia-L in casa ta acum sa-si aline somnul.
Azi e un fugar pe drum, dar in El e Domnul.
Azi, Isus, e-n mii de frati, azi iti vrea El fapta.
Maine-n cer vom fii chemati,tu vei fii la dreapta. ”

Ar fi frumos sa ne ia dupa batic. Ar fi frumos sa ne ia dupa cum am fost de spirituali sau cum ne-am rugat. Zice Domnul Isus Hristos: „Am fost in spital si ati fost pe la Mine. Am fost singur si m-ati vizitat. Am avut nevoie de o bucata de paine si mi-ati dat-o. Va veni o zi in care ne va intreba ce-am facut cu hainele. Le-am impins in dulap. Asa este la fiecare dintre noi, Am ajuns sa avem casele ca niste depozite. Copiii nostri, la scoala au colegi pentru care fiecare zi e o problema. Poate la tine e normal sa iei 5 lei de acasa, sau 10 lei si sa nu-i zici nimic tatalui tau. Sa-ti iei un corn si sa mananci cipsuri. Vreau sa-ti spun ca la 90% din oamenii cu care stai tu, nu e normal aceasta. Nu stiu daca stii sa-ti pretuiesti parintii pentru leul ala, pentru leii aia pe care-i iei de acasa. E normal pentru multi, sa mancati rosii in februarie. Nu-i normal, pentru lume, sa nu manance paine in mai. (3o min- mai sunt 20 min din mesaj)

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Vladimir Pustan PREDICI …

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: