Can Facebook change my spiritual life? Part 2 Guest: Cristi Prunean on Logos Podcasting

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

See Part 1 here – http://wp.me/p1eavz-gUS

View the Power Point slides used in presentation – here

From www.logospodcasting.com  Producer: Dan Miclea Text: Agnus Dei. This lecture is from the West Coast Romanian Youth Conference, May 2014. You can watch the messages here – „Beyond This Moment” 2014 West Coast Romanian Youth Convention.

facebook haloBasically, we’re gonna look at some aspects of social media.

  • We’re gonna take a look at some statistics that are absolutely mind boggling, in terms of how pervasive and how popular social media is.
  • We’re going to look at what social media does from the psychological aspect- to what it does to the person who uses social media very often.
  • From there, we will transition into some spiritual aspects. I believe that if one is active in social media, that account can be ‘kind of’ a snapshot of their spiritual status and I will provide evidence for it today.
  • Then, we will look at some case scenarios. Let’s just say that these will be some hypothetical examples, but the thing is that many of those hypothetical examples have actually occurred in the Romanian Christian community. So, let’s just say from the beginning that these are hypothetical, so I don’t want you guys to go and look up people’s accounts, to see who has done what.

Let’s take a look at 3 cases. We’re going to consider these hypothetical cases Even though they may have happened; they probably did happen. But I am not pointing a finger towards anyone. This is for our own learning.

Young Ladies: About Those Twitter and Facebook Pictures....

Case #1 – We’ll call it the bump. Has anyone seen pregnancy bumps on Facebook? Belly bumps? The belly button sticking out each week. Some people think they’re cool, some think they’re annoying. I’m kind of indifferent to them. It’s okay. But some people are really irked by them. We’re gonna put a spin on this. Let’s say that a young couple gets engaged, then they get married  at a local church and on their honeymoon, they start posting pictures on Instagram and Facebook. And this is the honeymoon picture that they posted. So, here we have a lady who is pregnant, 16 weeks along, maybe 20 weeks, and this is a honeymoon picture. And this is, surely, after the wedding. What we have here is a result of sexual sin and we have a display of sexual sin. So, now we have 2 concepts we will deal with here. With private repentance, this is lack of conviction for that sin. What should you do? Should you, instead, come to the cross, and repent privately of that sin? This couple has clearly lived in sin prior to getting married. Now, instead of privately repenting, they are inundating our news feeds with a display of their sin. Is this okay? Repentance from sin is crucial in the process of salvation. And again, lying is the same as sexual sin. In the eyes of God, things [sins] are not different. Like greed, they’re all the same, they all lead to death, without question. But in our minds, when we read Scripture, Scripture sets sexual sin in its own category and there’s a reason for that. There are some objections to my objection.

So, let’s review the objections to my objections. They may say, „Well, what’s the big deal? They are getting married. They’re already married. Look, it happened. Just forget about it and move on.”  Here’s the counterargument. The counterargument is that intimate objections are meant only and only for marriage, Jesus said, and He quotes Scripture here, „A man shall leave his mother and father and be joined to his wife.” Critical word, here. „And the two shall become flesh.” Matthew 19:4. The woman has to be his wife. They cannot just be engaged. They have to be married; they have to make that public commitment before the Lord. And we mentioned that sexual sin is in a category of its own. You may not be aware of this, but Paul lays down this doctrine in 1 Corinthians. He says: „Flee from sexual immorality. Every other sin a person commits is outside the body, but a sexually immoral person sins against his own body.” 1 Corinthians 6:18. „He who commits adultery lacks sense. He who does it, destroys himself. He will get wounds and dishonor. And his disgrace will not be wiped away.” So, people will talk about these things when they show up in your feed. They will talk about it. I’m not saying this happens a lot, but, if you look back in the past 25 years that I’ve been in my church, I can think of examples where this particular thing has occurred in the Romanian community, on the West Coast.

So, what can you do about it? Well, at the first level of what you can do is private encouragement. You can approach the person and ask them to remove their picture, if you feel that they’re your friend, you can go to them with that kind of information: „You can come to the cross,” you can explain that. The next level would be considering the involvement of other brothers and sisters, the pastor. This is what a spiritual leader does.This is a Matthew 18 doctrine, in how to approach doctrine and sin inside the church. The final level, I call this the nuclear option. Do not go nuclear unless you are absolutely sure, that you want to do this and you’re prepared to do something like this. I recently saw someone go nuclear in the past month. I saw someone go nuclear on Facebook. Someone posted a video of a young child being baptized. They were baptized by their parents, the mom. We are evangelicals and the majority of evangelicals are credobaptists. That is, we do not believe in baptizing small children, we baptize teenagers or adults who make a profession of faith. So, someone took exception to this video and went absolutely nuclear on that particular thread. I can’t really go into details, cause it’s not worth it. But the thing is you should be careful, You’ve got to do it lovingly; you can’t just start posting Scripture and damn them to hell. We are called to encourage and to exhort. So keep that in mind. Don’t ever go nuclear unless you’re absolutely sure you know what you’re doing. I’ve never actually done that and will probably never do it. Nuclear, by the way, means going public with the information, telling the church, essentially. (Matthew 18)

Now, still, case #1 – The bump- Let’s look at the public reaction to the photo of the pregnancy that has occurred while living in sin. The picture gets a bunch of likes and happy comments from church folks. Is there a problem with that? That’s something we’ve got to think about. You know, there’s a verse in 1 Corinthians 5, there’s a case of immorality in the church and Paul talks about it as in „You’re boasting about it”. He says, „You, instead, should mourn, not boast about it.” One can say, „Well, we gave them a like because they chose to not hide it. We gave them a like because they chose not to have an abortion”. That’s something valid. That’s actually a very valid argument. But, I still think it’s a problem to post it in public.

Let’s look at Case #2 – Two church going college students – this case is hypothetical. Let’s say they live on the East Coast and they are dating within a group a couple of months. And then, they start dating alone after a couple of months. And, after a couple of weeks of dating alone they do this on Facebook. Has anyone seen this before in a relationship? They declare „I am in a relationship with this person”. There’s nothing wrong with that, by the way. But, let’s say they actually do this. Let’s talk about the consequences of prematurely advertising  a relationship in public. In the first 24 hours, this post gets 100 likes. So now, everybody is aware that this is going on. Then there’s some comments that come up, below. People saying, „You guys look so cute.” „You’re a beautiful couple.” „Congratulations…” And then a smart aleck shows up and starts saying things like, „Awesome! When’s the wedding?” And then, some other guy shows up, another smart aleck, „You better invite me to your wedding.” And then, the young couple gets a little anxious because they realize that maybe they made the announcement too early. And, I don’t like those kinds of things, people making fun of us.

Or, again, hypothetical, we have a situation where a couple of months later they post a destination picture. Is there anything wrong with a couple posting a destination picture? A destination picture is when you go somewhere far away, like Mexico or Hawaii and now, people are asking questions, „Why are these 2 going somewhere far away? Are they living in sin?” Why do these things have to run through our head? Are they in different hotel rooms? What are they doing? You know? I’ve seen a number of these among the thousand friends that I have. It’s very interesting. So the thing is, be careful, the consequences of your posts and realize what the implications are. Who is gonna see this? Your parents. Maybe your pastor is gonna see this. These things have real life consequences. If you mark yourself in a relationship, the entire United States is going to know you are in a relationship. And then a month later when that sign comes off, nobody is gonna know that the sign has come off. That you’re not in a relationship anymore, that you broke up. So you have labeled yourself and when you go to the youth convention, the opposite sex is gonna think that you’re in a relationship and they’re not gonna wanna be interested in you. They’ll be kind of put off a little bit. So, be careful. Is this gonna affect your future? Be very careful.

Case # 3. Last case here – Call this case the theologian. This will be interesting. Question is: Who is the theologian? I’m gonna paint a picture for you here. The theologian is a 30 year old young man, usually unmarried, or could be married, who was raised in the Romanian pentecostal church. He attended church and he was not born again. He just went to church because his parents made him go to church and so, he left the church. There are countless cases like this, which I can think of right now. He left a Romanian church and by the grace of God, somehow and some way, God tracked him down and he became saved. He was saved, not in a Romanian church, but in an American church, and maybe even a non-pentecostal church. So now, his mission in life is to deal with his past. And his mission in life is to take down the pentecostal Romanian churches, to take down „the heresies” that are being taught in the Romanian church- in his mind. This is like his mission now.

So, he goes around posting things like this- we’re not gonna discuss this post and the theology behind it, but I just wanna show you. Jean Calvin’s most famous quote: „God preordained from his own glory in the display of his attributes of mercy and justice upon the human race without any merit of their own, to eternal salvation.” In another part „and just punishment  for sinus eternal damnation.” This is the doctrine of double predestination. So, our young man, knowing full well that the Romanian church is arminian, and does not subscribe to this doctrine, he posts this even though 80% of his friends are in the Romanian church. So he posts it and what happens? People take exception to this. This can get very heated. So a thread like this one can easily gather a few hundred comments. There are Bible verses being posted at first. And then, later on, we graduate from Bible verses to virtual attacks and all sorts of comments and even fighting. It definitely happens. This was his goal after all, to show how problematic the Romanian church is. But he’s not doing that/ All he’s doing is generating fights among the brethren. So, subjects like this can definitely be discussed, but I encourage that it be done privately. Do it in a private chat session or in a secret or private group on Facebook and not in a place where 400 of your friends can see it, and make a fool of yourself.

Here’s what John Piper says about social media: „I strive to fill this media with as much provocative, reasonable , Bible saturated, prayerful, relational, Christ exalting, truth driven, serious, creative pointers to true greatness, as I can.”

Then, I want to mention 2 John 12- Though I have much to write to you, I would rather not use paper and ink. Instead, I hope to come to you and talk face to face, so that our joy may be complete.

Well, the most advanced technology back then was a paper and a pen, and mail. Well, the most advanced technology we have today is Facebook or Instagram, email, texting. And he says, ” I would much rather come to you and speak to you face to face, as opposed to using technology. And I just want to exhort you guys to use social media to supplement, to augment your relationships. You must set your relationships in real life, not in the social media. Social media cannot replace them. You know, if someone was to ask me, „What was the most painful thing that you have experienced on Facebook?” Maybe someone might think: Oh, maybe a real mean comment someone made. Or maybe someone tagged me in an inappropriate picture and I wasn’t even part of that picture. But, to me, the most painful thing I’ve experienced on Facebook has to do with these spiritual aspect of things. I have seen, not once, not twice, but 3 times, people declaring their apostasy on Facebook. They have come out and made an announcement to the world that they have now rejected the faith. Like: „I am no longer Christian, for these reasons.” And they give reasons. Three times I’ve seen that and one of them, actually, I still talk to him pretty often and I try to kind of reason with him. But the thing is that these people can very quickly fall into a hardened state, very very hardened and it’s very difficult to get through to them because they are blinded by their own hardening. It’s important to keep in mind these things, the dangers of social media.

Urmareste Emisiunea Logos aici-

logos podcasting

Podcasturi precedente

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-a, misionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-aPretul platit de 3 convertiti egipteni, credinciosi pana la moarte… – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  • Gicu Stan
    1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
    2. Exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime?
    3. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire, de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?
  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1) In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu.
  3. Despre Trinitate (3) Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu?
  4. Exista Dumnezeu? (4) Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.
  5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5) Introducere – Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile – Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu – Insusiri absolute si insusiri relative.
  6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
  7. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a (7) Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

 

 

Reclame

Mina Ianovici – DESPRE SENS ŞI RUGĂCIUNE

Ca să putem merge zi de zi mai departe avem nevoie de ceva care să ne susţină. Avem nevoie să ştim că viaţa noastră are un sens, altul decât acela de a merge cinci zile pe săptămână la serviciu, de a face mâncare, curăţenie, de a o lua de la capăt cu toate, iar şi iar. Totul este ca o roată care se tot învârte, iar atunci când ni se întâmplă ceva deosebit, înseamnă că am încurcat-o, că am dat de necaz.

Ne străduim să ne facem viaţa mai bună, nouă şi dragilor noştri, aşa cum înţelege fiecare, dar simţim nevoia să ştim că suntem mai mult decât viermele, care roade cât poate, de unde poate şi în urma lui nu rămâne decât pagubă. Vrem să rămână după noi ceva bun, nesupus pieirii. Vrem să slujim unei valori indiscutabile, aflate deasupra a ceea ce este obişnuit. Când prin ceea ce faci în mod primordial urmăreşti propăşirea ta, a altuia, a unei idei înseamnă că acel ceva este sensul vieţii tale.

Sensul vieţii trebuie să fie un ideal căruia să îi slujim. Nu faceţi din oameni scopul vieţii voastre, pentru că veţi regreta. Imperfecţiunea omului este incompatibilă cu idealul. Orice om are părţi bune şi părţi mai puţin bune. Nici tu nu eşti minunat, nici soţul sau soţia, nici copilul, nici eu, niciun om, oricare ar fi el.

Din când în când vedem la televizor pe unii care ne spun unde trebuie să ne căutăm fericirea, cum trebuie să ne petrecem timpul. Ştiţi voi compromisurile pe care le duc în spate? La scurt timp după ce ne arată ce frumoşi şi fericiţi sunt aflăm că divorţează. După ce nu mai este credibilă o mască e abordată alta. Este cumva media un mare spectacol, iar noi suntem naivii care cred ce se spune acolo?

Să facem din Dumnezeu scopul vieţii noastre şi nu vom regreta. Să ne rugăm şi să citim biblia. Există progres şi în rugăciune. Ea modifică strucrura interioară a omului. Din depresiv şi anxios poţi ajunge puternic prin rugăciune stăruitoare. Din nervos poţi deveni calm, din zgârcit –darnic, din nemulţumit – mulţumit, din neîmplinit împăcat cu viaţa ta. De fapt, ceea ce ne doare nu este ceea ce ni se întâmplă, ci felul cum percepem ceea ce ni se întâmplă.

Rugăciunea ne scapă de cel rău şi de noi înşine.( Că nu e o bucurie nici să fii tu însuţi.) Rugăciunea aduce binecuvântare, mântuire, schimbă viaţa. Dacă ar fi ca la un moment dat, pentru un motiv oarecare, să nu mă mai pot ruga de atunci înainte, aş prefera ca acela să fie ultimul moment al existenţei mele. Fără rugăciune, eu însămi aş fi cel mai mare rău al vieţii mele. Rugăciunea aşează gândurile şi stabileşte priorităţile.

Click pt. sursa

Când vă rugaţi, nu o faceţi expeditiv. Daţi timp lui Dumnezeu să vorbească inimilor voastre. Fiţi receptivi la voia Lui. Dumnezeu de cele mai multe ori nu e de părerea noastră. Cât sunt de departe cerurile de pământ, aşa sunt de departe gândurile oamenilor de gândurile lui Dumnezeu. Lucrarea principală a rugăciunii este propria transformare, după care urmează împlinirea celor cerute. Dar şi aceasta din urmă are pentru Dumnezeu o ţintă spirituală. Fiţi flexibili, ca să vă puteţi transforma după voia Lui. Inflexibilul se crede superior celorlalţi, are o formă de mândrie şi de răutate. El se saboteză singur, nu mai are nevoie de duşmani. Înţeleptul este uşor de înduplecat (în cele bune).

E adevărat că Dumnezeu nu se vede, dar El ne iubeşte şi ne este aproape. Alţii se văd şi ne fac să ne simţim atât de singuri şi de străini. Nu îl vem pentru că nu avem nevoie de lucrul acesta.

Pe cea mai bună prietenă a mea am văzut-o la doi ani după ce am început să vorbim la telefon. Se ruga pentru mine, postea, avea mereu un cuvânt bun de spus. Iar eu încercam să răspund frumos bunătăţii ei. Nu m-a interesat cum arată, pentru că lucrul acesta nu avea nicio importanţă în relaţia noastră.

În lipsa rugăciunii viaţa noastră se desprinde de Dumnezeu şi nu realizăm totdeauna acest lucru. Omul bine intenţionat când greşeşte este în eroare. Fără rugăciune rămânem în eroare, lucrurile se amestecă, nu mai deosebim clar binele de rău, iar atunci când ştim ce e bine nu avem şi puterea de a-l urma.

Cel rău are suficientă răbdare pentru a întinde fiecăruia cursa potrivită. Nicio slăbiciune a omului nu rămâne neexploatată de el. Scopul lui este să greşim, să păcătuim, să ne pierdem.

click pt sursa

Claritatea în gândire este obţinută prin rugăciune şi citirea cuvântului lui Dumnezeu. Poate eşti ocupat şi nu ai timp. Dar dacă nu ai timp, de ce să renunţi tocmai la timpul de rugăciune? Aceasta e activitatea cea mai puţin importantă pentru tine? Cine nu se roagă, nu se roagă pentru că nu vrea, indiferent de explicaţia cu care îşi leagănă conştiinţa. Toţi avem un timp oarecare la dispoziţie şi facem cu el ce ne este drag.

Am cunoştinţe foarte ocupate, harnice care nu prea au timp de rugăciune. Eu ştiu cum şi-ar putea reorganiza timpul ca să se poată ruga. Lor li se pare că nu au alternativă. Eu cred că tot prin rugăciune poţi obţine şi posibilitatea de a te ruga, atunci când nu ai timp sau spaţiu. Iar ceea ce spun este ce am trăit şi am văzut, că nu are nimeni nevoie de teorie. Toţi simţim nevoia ca cel care ne spune ceva să fi experimentat el însuşi ceea ce ne spune, ca să nu trăim gluma aceea românească, tristă, care zice că cine nu ştie nici pentru el învaţă pe altul.

Să fim înţelepţi,
Mina Ianovici

Mai multe articole si poezii de Mina Ianovici aici

John Piper – Raspuns la „Un Cuvant Comun” (scris de musulmani) si Documentului de la Universitatea Yale (raspunsul crestinilor)

Photo credit www.yale.edu

Citeste documentul musulmanilor aici  – A Common Word (Un Cuvant Comun)

Citeste raspunsul Universitatii Yale, semnat de mai multi lideri Crestini (dar, nu de John Piper si Al Mohler) – “A Common Word” Christian Response (Un Cuvant Comun – Raspunsul Crestinilor)

Traducere Agnus Dei: Raspunsul lui John Piper, din 18 Noiembrie 2009:

Sunt deacord cu a doua propozitie din documentul „Un Cuvant Comun”, care spune in felul urmator: ,,Fara pace si justitie intre cele doua comunitati religioase (musulmani si crestini), nu poate exista o pace semnificativa in lume.” Eu prin aceasta inteleg ca este vorba despre un comportament national, social si personal, dar nu si exprimarea sentimentelor, sau exprimarea ideilor. Si, totodata sunt deacord cu propozitia din ultimul paragraf, care spune: ,,Deci, sa nu lasam ca diferentele noastre sa produca ura si cearta intre noi.” Acestea sunt dorinte enorme pe care le impartasesc si eu.

Piper s response to A Common WordIn Ioan 18:36 Isus a zis, de fapt El a renuntat la sabie, ca fiind o strategie pentru ucenicii sai, ca o modalitate de a avansa imparatia. El a zis: ,,Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici.” Si, prin urmare, crestinii ar trebui sa lucreze impreuna cu oameni cu vederi religioase foarte radical diferite, cu scopul de a cauta modalitati pentru a evita violenta nejustificata. Ei ar trebui sa caute impreuna sa pastreze libertatea de inchinare religioasa, intrunirea religioasa, si proclamarea publica a religiei. Crestinii ar trebui sa renunte la folosirea fortei fizice atat prin violenta ilegala cat si prin pedeapsa legala care are ca scop limitarea expresiei religioase pasnice, ne coercitive, inchinarea sau discursul persuasiv religios.

Dar, centrul acestei chemari „Un Cuvant Comun” este defectuos. Aceasta chemare isi propune sa ofere un  fundament pentru fiecare dialog interconfesional din viitor. La pagina 15 scrie: ,,Fie ca acest fundament comun sa fie baza viitoarelor noastre intruniri interconfesionale, pentru ca acest fundament comun cuprinde toata Legea si Proorocii.” Matei 22.

Care este asadar chemarea centrala a cuvantului comun?

Fraza: ,,Un Cuvant Comun Intre Noi”, este luata din Koran. Citandu-l pe Dumnezeu, spune: ,,Oh oameni ai scripturii (evrei si crestini), veniti la un cuvant comun intre noi si voi, ca sa nu ne inchinam la nimeni, decat lui Dumnezeu.”

Acest citat este important deoarece arata clar ca chemarea centrala „A Cuvantului Comun” nu este ca noi suntem deacord ca monoteisti pe principiile formale de dragoste pentru Dumnezeu (oricare este El), si dragostea fata de aproapele nostru (oricare este el). Aceasta ar putea fi adevarat. Dar  ceea ce citatul din Koran face clar este ca chemarea centrala din ” Un Cuvant Comun” este aceea ca crestinii si musulmanii de fapt iubesc pe acelasi Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cand am citit „Un Cuvant Comun” intrebarea mea a fost: Este disertatia ca oficial religiile noastre sunt similare? Voi pune-ti o mare importanta pe dragostea de Dumnezeu si de aproapele nostru. Noi punem o mare importanta pe dragostea de Dumnezeu si aproapele nostru. Acestea sunt structural si formal similare, si noi putem sa fim deacord in aceasta privinta.

Sau aceasta inseamna ca: Noi avem o dragoste pentru Dumnezeu, si voi aveti o dragoste pentru Dumnezeu. Ca dragostea comuna pentru un Dumnezeu comun, este temelia. Aceasta din urma este ceea ce documentul insemneaza. Sunt alte doua motive pentru a crede aceasta. Paragraful, care urmeaza imediat acestuia pe care l-am citat, identifica aceasta chemare din Koran cu o porunca mare din Biblie. Ele spun: ,,Este clar, ca inchinandu-te nimanui decat numai lui Dumnezeu se relata cu a fi devotat in totalitate lui Dumnezeu, si deci la prima si cea mai mare porunca. Astfel, noi suntem chemati sa stam impreuna, pe un fundament comun de o singura inchinare la Dumnezeu, un singur devotament fata de Dumnezeu si o singura dragoste pentru Dumnezeu.” A treia proba de evidenta din „Un Cuvant Comun”. Citeaza Koranul in felul urmator: ,,Sa ziceti, oh musulmanilor, noi credem in Dumnezeu, si in ceea ce Moise si Isus au primit. Si, daca ei cred in felul in care voi credeti, atunci ei sunt indrumati drept. Dar daca ei se intorc de la aceasta, atunci ei sunt in schisma si Dumnezeu iti va fi deajuns impotriva lor.”

Problema principala cu raspunsul Universitatii Yale

Asadar, este clar ca fundamentul comun prezentat in „Un Cuvant Comun” nu este o similaritate formala intre doua religii monoteiste, dar de fapt, o dragoste impartasita comun pentru un singur Dumnezeu. Inainte ca sa prezint ce este eronant in aceasta, principala problema cu raspunsul Universitatii Yale, care inca nu a fost adresat, este ca (universitatea) este deacord cu ea. Acestea sunt principalele probleme. Eu nu am nici un fel de obiectiuni la ceea ce ei adreseaza. Am cinci, dar toate acestea sunt de forme diferite. Si aceasta este cea mai principala, si propozitia cheie este gasita in sectiunea „Sarcina Ce Ne Sta In Fata”, si este scrisa in felul urmator – acesta este acum raspunsul lui Yale la „Un Cuvant Comun”: Noi trebuie sa lucram impreuna din rasputeri pentru a transforma relatiile dintre comunitatile noastre si dintre natiunile noastre, ca ele sa reflecte cu adevarat „dragostea noastra comuna pentru un singur Dumnezeu si a unuia fata de celalalt”. Aceasta este cea mai problematica propozitie din acest document.

Este clar ca din fraza „dragostea noastra comuna pentru un singur Dumnezeu” ca cei ce au scris aceasta sau ca s-au exprimat gresit – care este putin probabil din moment ce prea multe alte semne distinctive din acest document ne indruma inspre aceasta directie, sau ca ei sunt in agreanta cu „Un Cuvant Comun” si fundamentul comun de dialog Musulman- Crestin, nu este o similaritate formala in religiile noastre, dar de fapt, o dragoste impartasita pentru un Dumnezeu adevarat si pentru aproapele nostru.

Greseala din Fundamentul Comun propus in documentul Un Cuvant Comun si acceptat prin raspunsul Universitatii Yale, arata deslusit ca Isus nu exista

Opinia mea ar fi ca aceasta absenta intr-un astfel de fundament comun trebuie facut explicit, nu de dragul de a distruge acest dialog, sau de a submina pacea. Dar, din partea crestinismului, pentru a fi deschisi (sinceri), cinstiti, credinciosi public, inaltand pe Christos, un dialog care sa pastreze increderea, si pentru o pace durabila care sa fie bazata pe adevar. Isus a zis: ,,Stiu ca n’aveti in voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti primi.” Deci, atunci cand Isus a zis,  „Ma primiti”, El zice sa-L primiti pentru cine este El cu adevarat – ‘Cel divin, eternul Fiu al lui Dumnezeu, care isi da viata pentru oile Sale; si o ia inapoi in trei zile.’ Daca o persoana nu-L primeste in felul acesta, Isus spune ca aceasta persoana nu-L iubeste pe Dumnezeu. Isus a spus deasemenea: ,,Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului, pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal, care L-a trimes.” Si cand Isus a zis „cinsteste pe Fiul” El zice sa Il onoram pe El pentru cine El este cu adevarat – ‘Cel divin, eternul Fiu al lui Dumnezeu, care isi da viata pentru oile Sale; si o ia inapoi in trei zile.’

O persoana care nu-L cinsteste pe Isus in felul acesta, nu-L cinsteste pe Dumnezeu. Isus a zis: ,,Voi nu ma cunoasteti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu. Daca M’ati cunoaste pe Mine, ati cunoaste si pe Tatal Meu.” Cand Isus spune ‘daca M-ati cunoaste’, inseamna „sa ma cunoasteti pe Mine pentru cine sunt Eu cu adevarat”. Deci, persoana care nu-L cunoaste pe Isus ca fiind Cel divin, etern, crucificat, Fiul lui Dumnezeu inviat din morti, nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Din punct de vedere istoric musulmanii nu-L cunosc pe Isus, nu-L cinstesc pe Isus si nu-L primesc pe Isus pentru cine El este cu adevarat: Cel divin, eternul Fiu al lui Dumnezeu, care si-a dat viata pentru toti pacatosii prin moartea Sa pe cruce, si care apoi a inviat din morti. Si, orisicine crede in El sa primeasca mantuirea. Deci, Isus spune ca musulmanii nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu-L cinstesc pe Dumnezeu, si nu-L iubesc pe Dumnezeu. Atat de ofensator cat este lucrul acesta, dar Isus a spus-o celor mai saturati oameni religiosi ai Bibliei, cu disciplina rituala, celor mai constienti oameni religiosi de prezenta lui Dumnezeu, din timpul Sau.

Asadar, chemarea centrala din „Un Cuvant Comun”, impartasita de raspunsul lui Yale, este profund eronata, cu alte cuvinte ea nu exista. Eu cred, prin urmare, ca exista o cale mai buna de a merge inainte, intre crestini si musulmani. In special, ma gandesc la scolarii biblici, nu cei ce fug la moara, cei obisnuiti, cei de la o intalnire evanghelistica, cei de peste drum de biserica mea, unde sunt mii de musulmani somali, vecini de-ai mei. Ma gandesc la scolari si cleri scriind documente unul celuilalt si care stiu deja ceea ce ceilalti cred, in general.

Din partea crestina, aceasta va fi cinstita, credinciosi bibilei, Christos ca punct central, preamarind pe Christos, dialog care sa pastreze adevarul, daca punem aceste lucruri la masa de discutie. Nici intr-un fel sa ne impingem unul pe altul deoparte, ci sa vorbim in baza celor mai dureroase diferente. Eu cred din toata inima mea, caci ca pacatosi iertati, care ne datoram viata prin harul lui Dumnezeu cu care ne-a rascumparat, noi crestinii putem privi cu dragoste si bunavointa si cu o compasiune blanda din adancul inimii, in ochii musulmanilor si sa le zicem: ,, Eu nu cred ca il cunoasteti pe Dumnezeu, eu nu cred ca il cinstiti pe Dumnezeu, eu nu cred ca il iubiti pe Dumnezeu. Si sper ca in timpul conversatiei noastre, frumustea lui Christos va fi vazuta mai clar, pentru cine este El cu adevarat. Si daca am fi amenintati in aceasta sala chiar acum, de crestini sau musulmani, eu as spera sa mor pentru acesti oameni. Nu sa-i imping in fata mea, ci sa stau nemiscat in fata lor. Cu alte cuvinte, cred ca este posibil ca sa vorbim in felul acesta cu afectiune, cu dorinta din inima, si totusi sa spun ceea ce am spus. Eu nu cred ca oamenii care il resping pe Christos, in principiu, sa nu-L primeasca pentru cine El este,  nu este pentru a nu-L cunoaste pe Dumnezeu, nu pentru a nu-L cinsti pe Dumnezeu, nu pentru a nu-L  iubi pe Dumnezeu.

Asa ca evit limbajul ca noi ne inchinam la Dumnezei diferiti. Eu vreau numai sa spun ceea ce Isus a spus aici. Daca dragostea noastra pentru Dumnezeu este ca sa fie vorbita, fiind centrul discutiei noastre, cred ca atunci ea trebuie  sa vina din 1Ioan 4:10-11 – ,,Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimes pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.” Aceasta este cea mai esentiala definitie de dragoste crestina divina. Si urmatorul verset este: ,,Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.” Aceasta este baza mea pentru a ma apropia de musulmani. Dragostea lui Dumnezeu pe care ei nu o cunosc, este chiar dragostea lui Dumnezeu care ma face sa ma duc la masa de discutie.

Citeste documental musulmanilor aici  – A Common Word

Citeste raspunsul Universitatii Yale, semnat de mai multi lideri Crestini (dar, nu de John Piper si Al Mohler) – “A Common Word” Christian Response

NEW: Video of John Piper’s & Al Mohler’s response, on November 18, 2009-

ENGLISH:

 

John Piper:

I agree with the second sentence in ‘A Common Word’. which goes like this: „Without peace and justice between these two religious communities – Moslems and Christians- there can be no meaningful peace in the world.” I take that to be a national, social, and personal behaviors, not to expressed feelings, expressed ideas. And, I agree with the sentence in the last paragraph in the document, that says: „So, let our  differences not cause hatred or strife between us.” Those are massive longings and I share them.

In John 18:36 Jesus said, actually He renounced the sword, as a strategy for his disciples, as a way of advancing the kingdom. He said, „If my kingdom were of this world, my disciples would be fighting. My kingdom is not of this world.” and, therefore, christians should work together with people of very radically different views religiously, in order to seek ways to avoid unjust violence. They should seek together to preserve freedom of religious worship, religious assembly, religious public proclamation. Christians should renounce the use of physical force either through illegal violence or legal punishment aimed at restricting peaceful, non coercive religious expression, religious worship or persuasive religious speech.

But, the central summons of ‘A Common Word’ is flawed. This summons aims to provide a foundation for all future interfaith dialogue. Page 15 says, „Let this common ground be the basis for future interfaith dialogue between us, for our common ground is that upon which hangs all the law and the prophets.” Matthew 22.

So, what is the central summons of a common word?

The phrase „A Common Word Between Us” is taken from the Koran. Quoting God, it says, „Oh people of the scripture, (Jews and christians) come to a common word between us and you, that we shall worship  none but God.”

The quotation is important because it makes clear that the central summons of ‘A Common Word’ is not that we agree as monotheists on the formal principles of love to God (whoever He is) and love to neighbor (whoever he is). That may be true. But, what the quotation from the Koran makes clear is that the central summons of ‘A Common Word’ is that christians and Moslems actually love the same God. In other words, when I read ‘A Common Word’, my question was: Is the thesis that formally our religions are similar? You put a lot of importance in love for God and neighbor. We put a lot of importance in love for God and neighbor. Those are structurally and formally similar, and we can meet on that basis.

Or, does it mean: We have a love for God and you have a love for God. That common love for that common God is the foundation. It’s the latter (that) the document means. There are 2 other reasons for believing that. The paragraph, following the one I just quoted, identifies this summons in the koran with a great commandment in the Bible. They say, „Clearly, also worshipping none but God relates to being totally devoted to God, and hence, to the first and greatest commandment. Thus, we are summoned to stand together, on the common ground of one worship of God, one devotion to God, and one love for God.” A third piece of evidence from „A Common Word”. It quotes the Koran, as follows: „Say, oh Moslems, we believe in God, and that which Moses and Jesus received. And, if they believe in the like of that which ye believe, then they are rightly guided. But, if they turn away, then they are in schism, and God will suffice thee against them.”

The main problem with the Yale response

So, its clear that the common ground, held out in ‘A Common Word’, is not a formal similarity in the two monotheistic religions, but, an actual shared love for the one God. Before I turn to what’s flawed about that, the main problem with the Yale response, which has not been addressed, is that it agrees with that. That’s the main problems. I don’t have any objections to what they address. I’ve got five, but, they’re different form all of those. And this is the main one, and the key sentence is found in the section ‘The Task Before Us’, and goes like this-this is now the Yale response to ‘A Common Word’: „We need to work diligently together to reshape relations between our communities and our nations so that they genuinely reflect ‘our common love for God and of one another’.” That’s the most problematic sentence in the document.

It’s clear from the phrase ‘our common love for God’, that those who wrote this, either misspoke- which is unlikely, since too many other traits in the document point in this direction, or that they agree with ‘A Common Word’ and the common ground for Moslem-Christian dialogue is not a formal similarity in our religions, but, in fact, a shared love for one true God and for our neighbor.

The flaw in the Common Ground, proposed in A Common Word, and embraced by the Yale response is that Jesus makes clear it does not exist.

My contention would be that this absence of such a common ground must be made explicit, not for the sake of destroying dialogue, or undermining peace. But, from a christian side, for the sake of forthright, honest, publicly faithful, Christ exalting, trust preserving dialogue, and for truth based durable peace. Jesus said, „I know that you do not have the love of God in you. I have come in the Father’s name and you do not receive Me. If another comes in in his own name, you will receive him.” So, when Jesus says ‘receive Him’, He means ‘receive Him for who He really is- the divine, eternal Son of God who lays down His life for His sheep; takes it up again in three days’. If a person does not receive Him in this way, Jesus says that person does not love God. Jesus also said, „The Father judges no one, but has given all judgment to the Son, that all may honor the Son, just as they honor the Father. Whoever does not honor the Son does not honor the Father who sent Him.” And when He says ‘honor the Son’, He means ‘honor Him for who He really is’- ‘the divine, eternal Son of God who lays down His life for His sheep; takes it up again in three days’.

The person who does not honor Jesus in this way, does not honor God. Jesus said, „You know neither Me, nor my Father. If you knew Me, you would know My Father.” When Jesus says „if you knew Me”, He means „know Me for who I really am”. So, the person who does not know Jesus as the divine, eternal, crucified, risen Son of God does not know God. Historically, Moslems do not know Jesus, honor Jesus or receive Jesus for who He really is: The divine, eternal Son of God, who laid down His life on the cross for sinners, and rose again form the dead. So, whoever believes in Him would be saved. Therefore, Jesus says Moslems do not know God, they do not honor God, and they do not love God. As offensive as this is, Jesus said it to the most Bible saturated, ritually disciplined, God aware religious people of His day.

Therefore, the central summons of ‘A Common Word’ shared by the Yale response is deeply flawed, namely it doesn’t exist. I believe, therefore, there is a better way forward between christians and moslems. Especially, I am thinking scholars. Not your run of the mill, average, evangelistic encounter, across the street from my church, where there are thousands of Somali moslems, as my neighbors. I’m thinking of scholars and clergy writing documents for each other and who know what each other already thinks, by and large.

From the christian side, it will be honest, biblically faithful, Christ centered, Christ exalting, truth preserving dialogue, if we put these things on the table. Not in any way to push each other apart, but, to talk in basis of the most painful differences. I believe with all my heart, that as forgiven sinners, who owe our lives to God bought grace, we christians can look with love, and good will, and even tender hearted compassion into the eyes of moslems and say, „I don’t believe you know God, I don’t believe you honor God, I don’t believe you love God. And I hope that through our conversation, the beauty of Christ will be more clearly seen, for who He really is. And, if we were threatened in this room right now, by christian or moslem, I would hope that I would die for these men. Not push them in front of me, but, stand in front of them. In other words, I think it’s possible to talk this way with affection, heart felt longings, and still say what I just said. I don’t think people who reject Jesus, in principle, not to receive Him for who He is, is not to know God, not to honor God, not to love God.

So I’m avoiding the language that we worship different Gods. I’m just trying to say what Jesus said here. If our love for God is to be spoken of as central, I think it has to come from 1 John4:10-11- In this is love, not that we loved God, but that He loved us and sent His Son to be the propitiation for our sins. That is the most essential definition of christian divine love. And the next verse is: If God so loved us, we ought to love one another. That’s my basis for moving towards moslems. The very love of God that they don’t share is the love of God that moves me to the table. (15:00)

 

Vedenii şi Vise

Faptele Apostolilor 2:17

,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!

Citeşte si Prooroci şi Circumstanţe aici

Trecând prin Misia, Pavel şi Barnaba au ajuns la Troa, unde Pavel a avut o vedenie. Încă o dată, Duhul îi va direcţiona într-un mod supranatural. Acum îi direcţionează printr-o vedenie. În vedenie, un om din Macedonia îi face o rugăminte: “treci în Macedonia şi ajută-ne” (Fapte 16:9). Uneori, Duhul direcţionează activităţile bisericii prin vedenii.

Cu mulţi ani în urmă am cunoscut un bărbat pe nume Dr. Edwards. Era preşedintele unei bănci în San Jose când şi-a predat viaţa lui Isus Cristos. Dedicându-şi întreaga viaţă Domnului, a simţit chemarea lui Dumnezeu de a intra în lucrare. A început să studieze Cuvântul şi a mers la şcoală pentru a se pregăti pentru noua sa carieră. Într-o noapte a avut o vedenie cu un bătrân cu părul alb ce folosea un plug vechi tras de un bou. Câmpul era doar jumătate arat, şi bătrânul spunea: “Vino şi ajută-mă”. Dr. Edwars nu a înţeles ce însemna.

Curând, Dumnezeu i-a pus pe inimă dorinţa de a pleca în Panama ca misionar. A părăsit America şi a început o biserică în Panama City, şi în zonele învecinate. Era plin de succes, deştept, bine educat, şi făcea o treabă excelentă. Într-o zi a primit un telefon de la un spital cu mesajul: “Dr. Edwards, avem un bătrân aici pe moarte. Nu pare să-l cunoască nimeni, însă ar trebui să fie cineva cu el. Va muri curând.” Astfel că Dr. Edwards a plecat la spital să-l viziteze pe bătrân şi să se roage cu el. Spre uimirea lui, bătrânul muribund era acelaşi bătrân cu părul alb pe care l-a văzut în vedenia sa. Aţi putea spune că este chemarea macedoniană a Dr. Edwards – sau să-i spunem, chemarea din Panama? Duhul Sfânt a folosit o vedenie pentru a-i direcţiona lucrearea Dr. Edwards.

După moartea bătrânului, Dr. Edwards a început să-i afle trecutul şi a descoperit că fusese misionar timp de 30 de ani în Panama. Dr. Edwards nu a putut găsi nici o lucrare pe care a stabilit-o acest om; lucrarea lui a fost o lucrare de plantare de seminţe. Însă Dr. Edwards a clădit pe fundaţia bătrânului şi a putut stabili o lucrare misionară puternică în Panama.

Eu nu am avut nici o viziune în acest fel şi nici nu cred că am avut vreun vis de importanţă spirituală. Totuşi nu le decontez şi nici nu le consider invalide pentru prezent. Nu-l citează Petru pe proorocul Ioel zicând: “tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri” (Fapte 2:17)? Sunt prea bătrân pentru o vedenie, însă sunt deschis pentru visuri.

Uneori în miezul nopţii ajung într-o stare în care nu ştiu dacă sunt treaz sau dacă dorm. Şi în acea stare am unele gânduri. Probabil visez sau probabil Dumnezeu lucrează şi eu nici măcar nu-mi dau seama. Acum o seară mi-a venit cu tărie un gând. Nu ştiu de unde a venit – nici măcar nu mă gândeam la acel subiect – însă l-am recunoscut drept cuvântul lui Dumnezeu pentru mine.

Domnul a zis: “Sunt biserici şi lucrări ce-i conduc pe oameni spre o mai mare apreciere şi dragoste pentru ei înşişi. Tu conduci oamenii spre o mai mare apreciere şi dragoste pentru Mine.” M-a impresionat atât de tare. În miezul nopţii am fost binecuvântat cu acel cuvânt de la Domnul pentru inima mea. Şi m-am gândit: Doamne, chiar asta vreau să fac. Nu vreau să-i aduc pe oameni să aibă o mai mare apreciere şi dragoste pentru ei înşişi. Vreau să-i aduc să aibă o mai mare apreciere şi dragoste pentru Tine şi pentru ceea ce Tu ai făcut pentru ei.

Cât de recunoscător sunt pentru călăuzire Duhului Sfânt, indiferent dacă ne călăuzeşte prin proorocii, vise, vedenii sau alte circumstanţe comune. Iar dacă eşti în vârstă, mă rog ca El să-ţi dea nişte visuri. Şi dacă nu ştii cum eşti, vei afla când vei primi vedeniile sau visurile.

Îngăduindu-i Duhului să ne călăuzească, biserica creşte şi se dezvoltă, întocmai ca în primul secol. Iar dacă noi trăim în ascultare, experienţa plină de slavă va fi şi a noastră.

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Vezi si

Prooroci şi Circumstanţe

Citeşte si Vedenii şi Vise aici

Photo credit www.marysrosaries.com

Experienţa lui Petru este doar un exemplu al Duhului Sfânt conducând biserica. În Fapte 13 citim că pe când liderii bisericii de la Antiohia “slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a spus: Puneţi-mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat…” (versetul 2). Chiar înainte de acest verset ni se spune că în acea biserică erau anumiţi prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, Luciu, Manaen şi Saul. Ei erau liderii bisericii. Pe când posteau şi aşteptau ca Domnul să le vorbească, Duhul Sfânt le-a vorbit.

Cum le-a vorbit Duhul Sfânt? Cred că le-a vorbit prin darul proorociei deoarece această afirmaţie despre Duhul Sfânt ce le vorbeşte este urmată imediat de menţionarea acestor prooroci. Cred că a fost o proorocie ce a spus: “Puneţi-mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i- am chemat.” În orice caz, după ce liderii au postit şi s-au mai rugat, şi-au pus mâinile asupra lui Barnaba şi Saul şi i-au trimis. Aceşti doi oameni chemaţi de Duhul Sfânt, au plecat spre Seleucia şi de acolo la Cipru. În acest fel Duhul Sfânt a călăuzit lucrarea lui Saul şi Barnaba foarte direct, chemându-i pe nume şi trimiţându-i în locaţii specifice.

Mai târziu în Fapte ni se spune: “Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.” (Fapte 16:6). Duhul Sfânt le-a interzis să viziteze o anumită zonă unde planificaseră să se ducă. Astfel că au ajuns în Misia şi intenţionau să se ducă în Bitinia, dar Duhul nu le-a dat voie să intre.

Este interesant de comparat Fapte 13 cu Fapte 16. În primul incident apare ca un cuvânt rostit de Duhul ce le-a călăuzit acţiunile apostolilor. Însă în capitolul 16 nu ni se spune cum au fost opriţi apostolii din a intra în Asia sau cum i-a împiedicat să viziteze Bitinia. Găsim câteva puncte de reper, totuşi, când citim epistola către Galateni a lui Pavel. Acolo descoperim cum, vizitând Galatia, Pavel s-a îmbolnăvit atât de tare, încât de-abia se putea mişca. Deci se pare că Duhul le-a interzis să meargă în Asia îngăduind ca Pavel să se îmbolnăvească atât de tare încât nu se mai putea da jos din pat. Iar când au intenţionat să se ducă în Bitinia, el era încă prea slăbit ca să călătorească.

Acest lucru ar trebui să fie instructiv pentru noi. Cred că noi greşim când aşteptăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească doar într-un mod extraordinar, supranatural. Desigur, când Duhul a instruit biserica să-i “pună deoparte pe Barnaba şi pe Saul”, acesta a fost un exemplu al unei călăuziri supranaturale. Când Petru a avut acea vedenie şi Duhul Sfânt i-a spus auzibil să meargă, a fost destul de spectacular. Acela a fost un mod direct. Însă Duhul călăuzeşte în alte feluri; sunt dăţi când ne călăuzeşte punând piedici în calea noastră. De multe ori Domnul va cauza circumstanţe ce ne vor împiedica să facem un anumit lucru pe care l-am planificat. Deseori Duhul călăuzeşte astfel, după cum pare a indica scrisoarea lui Pavel către Galateni. Era atât de bolnav în Galatia încât era incapabil să mai meargă şi totuşi a recunoscut această situaţie drept călăuzirea Duhului Sfânt. El şi Barnaba plănuiseră să meargă în Asia, însă Domnul vroia să-i conducă spre o altă direcţie. Iar ei I-au urmat călăuzirea.

Poza – No Comment

… pentru ca uneori nu mai ai ce sa adaugi..

crestin e acel
Sursa – https://www.facebook.com/VoceaCerului

Gifts of the Holy Spirit – What are spiritual gifts?

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

from Wayne Grudem’s  BIBLE Doctrine – Essential Teachings of the Christian Faith.

In previous generations, systematic theology books did not have chapters on spiritual gifts. But the 20th century has seen a remarkable increase in interest in spiritual gifts, primarily because of the influence of the Pentecostal and charismatic movements within the church.

We may define spiritual gifts as follows: A spiritual gift is any ability that is empowered by the Holy Spirit and used in any ministry of the church. This broad definition includes both gifts that are related to natural abilities (such as teaching, showing mercy, or administration) and gifts that seem to be more „miraculous” and less related to natural abilities (such as prophecy, healing, or distinguishing between spirits). The reason for this is that when Paul lists spiritual gifts (in Rom. 12:6-8); 1 Cor. 7:7; 12:8-10, 28; and Eph. 4:11) he includes both kinds of gifts. Yet not every natural ability is included here, because Paul is clear that all spiritual gifts must be empowered „by one and the same Spirit” (1 Cor. 12:11), that they are given”for the common good” (1 Cor.12:7), and that they are all to be used for „edification”(1 Cor. 14:26), or for building up the church.

1. Spiritual gifts in the history of redemption. Certainly the Holy Spirit was at work in the Old Testament, bringing people to faith and working in remarkable ways in a few individuals such as Moses or Samuel, David or Elijah. But in general there was a less powerful activity of the Holy Spirit in the lives of most believers. There was little effective evangelism of the nations, there was no casting out of demons, miraculous healing was uncommon(though it did happen, especially in the ministries of Elijah and ELisha), prophecy was restricted to a few prophets or small bands of prophets, and there was very little experienceof what New Testament believers would call „resurrection power” over sin, in the sense of Romans 6:1-14 and Philipians 3:10.

The pouring out of the Holy Spirit in new covenant fullness and power in the church occurred at Pentecost. With this a new era in redemptive history was inaugurated, and the new covenant empowering of the Holy Spirit that had been prophesied by the Old Testament prophets (cf. Joel 2:28-29) had come to God’speople; the new covenant age had begun. And one characteristic of this new era was a widespread distribution of spiritual gifts to all people who were made partakers of this new covenant – sons and daughters, young men and old men, menservants and maidservants– all received a new covenant empowering of the Holy Spirit, and it would also be expected that all would receive gifts of the Holy Spirit then as well.

2. The purpose of spiritual gifts in the New Testament age. Spiritual gifts are given to equip the church to carry out its ministry until Christ returns. Paul tells the Corinthians, „You are not lacking in any spiritual gift, as you wait for the revealing of our Lord Jesus Christ” (1 Cor. 1:7). Here he connects the possession of spiritual gifts and their situation in the history of redemption (waiting for Christ’s return), suggesting that gifts are given to the church for the period between Christ’s ascension and his return. Similarly, Paul looks forward to the time of Christ’s return and says, „When the perfect comes, the imperfect will pass away”(1 Cor. 13:10)…The pouring out of the Holy Spirit in „power’ at Pentecost (Acts 1:8) was to equip the church to preach the gospel (Acts 1:8)–something that will continue until Christ returns.And Paul reminds believers that in the use of spiritual gifts they are to „strive to excel in building up the church” (1 Cor. 14:12).

But spiritual gifts not only equip the church for the time until Christ returns, they also give a foretaste of the age to come.Paul reminds the Corinthians that they were „enriched” in all their speech and all their knowledge, and that the result of this enriching was that they were „not lacking in any spiritual gift” (1 Cor.1:5-7). Just as the Holy Spirit himself is in this age a „down payment”(2 Cor. 1:22 cf. 2 Cor. 5:5; Eph. 1:14) of the fuller work of the Holy Spirit within us in the age to come, so the gifts of the Holy Spirit gives us are foretastes of the fuller working of the Holy Spirit that will be ours in the age to come.

In this way gifts of insight and discernment prefigure the much greater discernment we will have when Christ returns. Gifts of knowledge and wisdom prefigure the much greater wisdom that will be ours when we „know as we are known” (cf. 1 Cor.13:12). Gifts of healing give a foretaste of the perfect health which will be ours when Christ grants to us resurrection bodies. Similar parallels could be found with all the New Testament gifts. Even the diversity of gifts should lead to greater unity and interdependence in the church (see 1 Cor.12:12-13, 24-25; Eph. 4:13), and this diversity in unity will itself be a foretaste of the unity which believers will have in heaven.

3. How many gifts are there? The New Testament epistles list specific spiritual gifts in six different passages. Consider the following table:

1 Corinthians 12:28                    Ephesians 4:11

1. apostle                                            (1) apostle

2. prophet                                          (2) prophet

3. teacher                                          14 evangelist

4. miracles                                         15 pastor-teacher

5. kinds of healing

6. helps                                             Romans 12:6-8

7. administration                            (2) prophecy

8. tongues                                           16 serving

1 Corinthians 12:8-10               (3) teaching

9. word of wisdom                           17 encouraging

10. word of knowledge                   18 contributing

11. faith                                                 19 leadership

(5)  gifts of healing                            20 mercy

(4)  miracles

(2) prophecy                                    1 Corinthians 7:7

12. distinguishing                             21 marriage

between spirits                                  22 celibacy

(8) tongues

13. interpretation of   Tongues

1 Peter 4:11

Whoever speaks (covering several gifts)

Whoever renders service (covering several gifts)

(Tomorrow in Part 2 – more on the number of gifts, the variation in the strength of the gifts and discovering and seeking spiritual gifts)

Also in this series – in Part 3 – the debate on the validity vs. cessation of the spiritual gifts.

Why Should Anyone Believe Anything At All

James Sire

UC Santa Barbara 1998

Dr. Sire begins his talk by asserting that the mechanism of belief is inescapable in life. In addition, the question of why we believe what we do has been of ultimate importance for all people, at all times, and in all places. Arguing that we must learn to make the fine distinction between reasons to believe and causes of belief, Dr. Sire examines the social, psychological, genetic, and religious theories of belief by employing this distinction to each category. Finally, Dr. Sire argues that what one believes must cohere to reality, and he offers several arguments that the Christian faith is a system of belief that does just this.

Why Should Anyone Believe Anything At All from Veritas [3] on Vimeo.

God in the Cosmos

Dr. Jennifer Wiseman; Yale 2009. Starts with video footage of Apollo 8 and the astronauts quoting Scripture, from Genesis. (90 minutes) from Veritas.

God in the Cosmos from Veritas [3] on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari