Studiu: Trei zile consecutive de post pot regenera întregul sistem imunitar

Rodica Volintiru la intilnirea de Femei, Kitchener, Canada 16 Mai 2014

 Rodica Volintiru Kitchener Canada 2014

Rodica Volintiru Kitchener Canada 2014

… Mai mult decat orice, ceea ce Dumnezeu stiu ca vrea si care a atins viata mea foarte mult a fost aceasta pasiune pentru Dumnezeu, aceasta iubire pana la risc. Iubire radicala pentru un Dumnezeu viu, pentru Mantuitor, care este printul si iubitul sufletelor noastre, pentru Duhul Sfant. Putem sa facem ce am face, putem sa aducem milioane de suflete la Domnul (trebuie sa fim lucratori in via Lui), putem sa dam toti banii la saraci, putem sa ne sacrificam viata, cum spune 1 Corinteni 13. Daca n-avem dragoste, inaintea Domnului suntem nimic. Aceasta vreau ca Duhul Domnului sa va provoace in aceasta zi, care v-ati pierdut dragostea dintai. Care n-am avut-o niciodata, acum sa incepem sa ne apropiem de acest izvor. Este un izvor de dragoste care clocoteste, care te patrunde in fiecare particica a trupului tau, a sufletului tau si a duhului tau.

Nu este o iubire, poate iti aduci aminte si am marturisit de multe ori , am fost nebuna de dragoste dupa sotul meu la inceput, cand l-am vazut de prima data. Si timpul de distanta, pentru ca fiind in Canada, eu eram in vizita, el era refugiat. Nu puteam sa avem nicio conectie pentru ca si el vroia sa ramana in Canada si eu. Sora mea imi zicea: „Cauta si tu un baiat cu acte, cu bani, cu casa. Tu esti vizitator; te scoate afara.” El, la randul lui, zicea: „Caut si eu o fata, ca am fugit pe vapor si am ramas in Canada sa am o fata cu care sa ma casatoresc si sa raman in Canada.”  Deci, principii si gandiri omenesti. Dar, eu il iubeam la nebunie. Si Dumnezeu, in frumusetea Lui, ca a avut un plan, chiar daca n-am avut nimic, nici bani, nici acte, nici nimica. Dupa un an de zile, Dumnezeu m-a unit. Si prin harul Lui, dupa 4 ani de zile am fost acceptati si astazi ne bucuram de destinul care Dumnezeu ni l-a deschis in fata.

Dar vreau sa spun, a fost o dragoste in care ma gandeam la el in fiecare minut, in fiecare secunda. Nu puteam sa scap de el, atata era in mintea si in inima mea. Atata dragoste era. Cand m-am intalnit cu Domnul, fiind crestina de ani de zile, din copilarie. Cand m-am intalnit cu Domnul si cand m-a atins dragostea Domnului, am facut o comparatie in acea iubire care o stiti fiecare, care ai trait-o inainte sa te casatoresti, ca aia e mai puternica decat cea din casatorie. Mi-am dat seama ca dragostea omeneasca e ca o umbra, comparativ cu frumusetea  iubirii Dumnezeiesti. Exista ceva care nu poti atinge , nici a explica, acea iubire agape,  care te transforma radical dintr-o fiinta pacatoasa, dintr-o fiinta plina de bagaje si plina de poveri, incat te sacrifici. SI care ati citit cartea, care nu, va recomand sa o cititi, cine ar fi putut sa posteasca 40 de zile de doua ori pe an, 7 ani la rand? Nu vreau sa o spun ca o lauda, ci vreau sa ‘emphasize’, sa scot in evidenta iubirea pentru Isus te duce la extreme radicale si-ti da si har si putere sa faci imposibilul. De ce? Pentru ca-L iubesti.

In momentul cand Il iubesti cu adevarat pe Dumnezeu, automat ii iubesti pe toti. Am explicat in carte cum a fost cand m-a intalnit Domnul cu iubirea Lui, cand m-a botezat cu acest botez al dragostei- cu iubire, cu un foc care arde si ma mistuie si astazi. Continuu ma mistuie pentru El si pentru toata lumea. Dragostea aceea iarta. Nu mai poti sa tii suparare, nemultumire pe nimeni. Chiar daca la un moment dat te mai superi, dar, imediat te motiveaza acea pasiune, acea dragoste si ierti. Acea dragoste te duce, daca Domnul iti spune- pana la marginile pamantului. Nu e usor. Care ati fost in misiune, eu am fost in misiune in Africa. Nu e deloc usor sa te duci unde poate nu te mai intorci. Si… boli si n-ai ce sa manaci, soparle prin camera si tantari, si licurici si serpi si demoni, nu spun, ca acolo, demonii ii vezi cu ochii cum se manifesta si te urmaresc. Si cate si cate…

Dar dragostea aceasta este ca un izvor care clocoteste pentru Dumnezeu, automat si pentru cei din jur. Spun: N-ar mai fii divorturi, n-ar mai fii probleme in familii. N-ar mai fii probleme in biserici. N-ar mai fii probleme in societate, daca noi am invata lectia dragostei. Dar, cum sa facem ca sa avem dragostea aceasta? In primul rand este o disperare. Daca tu nu ai ajuns inca la disperare, ca poate esti multumita de viata ta, eu n-am n-am fost o pacatoasa. Am avut masa, casa, am avut tot ce trebuie. Am invatat la biserica, am avut viata normala, am avut viata morala. Si mergi ca toata lumea. Nu-i nimic rau in asta. Si mergi in cer, dar nu poti sa faci o diferenta. Ca sa faci o diferenta in jurul tau, in societatea care traiesti pentru Dumnezeu si mai ales in lumea spirituala, ca lumea spirituala e mult mai reala decat ceea ce vedem noi. In momentul cand esti umplut de acea dragoste, de acea pasiune, incepe sa se transforme lucruri.

Satana nu poate sa reziste unde-i dragoste. De ce? Dragostea este ca un foc care arde si te mistuie. Si daca o luam omeneste, pune pe aragaz mancare sau unde ai foc. Nu se apropie nici musca, nici tantarul, nici nimic pentru ca focul arde. Du-te in jungla unde ai vrea, unde sunt animale salbatice. Daca aprinzi focul ele pleaca. Nu se apropie de foc. Focul tine la distanta ce este negativ, ce este rau. Demonii nu rezista unde este o pasiune, unde este un foc al dragostei lui Dumnezeu. Si care e menirea noastra? Cat de mult sa fim in conectie cu Hristos, ca vrajmasul sa nu poata sa se apropie de mine, de casa mea, de biserica mea. De ce? E un foc care el nu poate sa-l suporte.

Automat, acea dragoste, mi-este plina de bunatate. Am bunatate, n-am rautate. Poate vrajmasul sa vina unde e bunatate? Nu poate. De ce? El este tocmai opusul. Si mergem la roada Duhului Sfant si hai sa ne cercetam. Am eu bunatate? Am eu pace? N-avem nici pace. Hai sa fim sincere de cate ori ne-am tulburat. Si incepand cu mine, si ma invata Domnul zilnic, tot felul de experiente am cu Domnul, ca sa raman in acea pace. Hai sa fim sincere, de cate ori ne ingrijoram? Fie ca sunt banii, fie ca sunt copiii, ca este sotul, ca este jobul, biserica, ..sunt probleme… si ne pierdem pacea si incepem sa ne ingrijoram. Ingrijorarea este pacat. Sa vedem cat de grav este inaintea lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca Domnul spune: Nu va ingrijorati. E porunca. Te-ai gandit vreodata la ea? Noi spunem: Dar nu mintim, nu curvim, nu furam, nu bem, nu fumam. Noi credem ca doar astea sunt pacate. Ceea ce in inima noastra se numesc nelegiuiri care sunt foarte grave inaintea lui Dumnezeu: o invidie, o gelozie, o suparare, o ofensa, o ingrijorare.

Este pacat pentru ca e porunca. De ce? Il lovesti direct pe Dumnezeu. Ca tu, ca eu nu ma incred in bunatatea lui Dumnezeu. Eu nu ma incred ca El poate sa-mi poarte de grija. Ma ingrijorez si vine frica. Frica, la fel, spune clar, e un duh/demon. Am citit versetul acela de nu stiu cate ori si nu l-am bagat in seama. E duh. „Eu nu v-am dat un duh de frica, ci de putere, dragoste si chibzuinta (care mai inseamna si intelepciune).” Intelegeti, toate aceste lucruri sunt in viata noastra ca si crestini. Hai si fiecare din noi sa ne gandim: Am eu frica? Oh, cata am. Frica de moarte, frica de ziua de maine, frica de noapte, frica de boala, frica daca sotul face ceva, frica daca copilul face ceva. Frica este asa de ampla. Am scris in carte mai multe versete cu care sa ne confruntam si sa ne luptam. Frica este de la diavolul. Si stiti ce spune Cuvantul in 1 Ioan 4 – In dragoste nu este frica. Cand vorbeam cu cineva si isi descarca sufletul la mine si era chinuita de un duh de frica, dar nu stia sa-l identifice. Si atunci Domnul mi-a zis care este radacina barbatului acestuia? Nu are dragoste. De ce? Cuvantul spune si Cuvantul nu minte. In dragoste nu este frica. Caci frica are cu ea pedeapsa. Daca esti aici si te confrunti cu un fel de frica, si toti avem, le enumar si zeci avem poate duhuri de frica. Domnul zice: „Intoarce-te. Vino inaintea mea. Tu trebuie sa te pocaiesti.” „Doamne, te rog sa ma ierti pentru ca am ingaduit acest duh de frica sa vina peste mine.” Frica lucreaza mana in mana cu ingrijorarea, lucreaza mana in mana cu descurajarea, lucreaza mana in mana cu indoiala, cu necredinta. Deci, automat vin o gramada de duhuri in sufletul nostru in momentul in care am deschis usa fricii.

Dar care este cheia? Cuvantul. „Doamne, Tu ai promis ca esti cu mine. De ce sa ma tem?” De cate ori ne spune Domnul [asta]? Si cineva a spus ca de 365 de ori scrie in Biblie: Nu te teme! De ce ne este teama? Stiti de ce? Pentru ca nu-L cunaostem pe Dumnezeu. Stiti de ce nu-L cunaostem pe Dumnezeu? Pentru ca nu petrecem timp cu El. Si stiti de ce? Pentru ca nu-L iubim. Trebuie sa ajungem din nou la picioarele Domnului.(14:00)

VIDEO by hearthofprayer

Rodica Volintiru – http://rodicavolintiru.wordpress.com

Mai multe resurse de la Rodica Volintiru:rodica-volintiru-carte

Rodica Volintiru – NECESITATEA RUGACIUNII

Photo credit  liftupyourheart.com Filipeni 4:6-7

Scumpi frați și surori în Domnul Isus,
Harul, Pacea și Binecuvântarea Domnului Isus să fie peste voi toți.

Mă rog ca ceea ce voi scrie, să vă cerceteze și să faceți așa cum Duhul Domnului vă îndeamnă. Domnul mi-a vorbit de mai multe ori, despre faptul că am intrat într-un sezon al rugăciunii neîncetate și fierbinți.

Întotdeauna au fost rugăciuni, apeluri la rugăciuni și întâlniri de rugăciuni. Slavă Domnului pentru aceasta! Dar acum Domnul a ACCENTUAT că este o necesitate acută și că trebuie să luăm cu toată seriozitatea această chemare.

Cand ne rugam, trebuie sa ne rugam din LOCUL RELATIEI SI PARTASIEI INTIME cu Dumnezeu, TATAL NOSTRU.
Rapunsul la rugaciuni, si rugaciunea neancetata, este determinata de relatia pe care o avem personal cu Tatal nostru ceresc.

Mulți sunt descurajați pentru că nu văd nici un răspuns la rugăciunile lor, alții nu înțeleg puterea rugăciunii și cred ca e doar pentru anumite persoane care se numesc mijlocitori. Alții sunt preocupați cu treburile zilnice, cu treburile lumii acesteia și nu au timp de rugăciune. Ei se roagă acasă doar câteva minute. Cum să mai aibă timp de adunările de rugăciune sau de rugăciunile pentru alții. Alții își pun întrebarea ”De ce să ne rugăm? Dumnezeu oricum face ce dorește El pentru că este suveran” sau ” De ce să ne mai rugăm când răul este atât de mare, de evident, încât nu mai avem speranță să vedem schimbări”… și lista de astfel de întrebări poate continua…

Dumnezeu vrea să ne întărească și ne cheamă să ne întoarcem din nou la părtășia cu El, să ne plecăm genunchii, să ne rugăm cu credință și stăruință, fiindcă rugăciunile noastre deschid cerul.
Prin rugăciunile noastre îngăduim ca Lumina Adevărului lui Hristos să strălucască pe pământ.
Prin rugăciunile noastre cu credință și după voia lui Dumnezeu putem opri multe nenorociri să se întâmple și putem mișca cerul ca să intervină în problemele noastre.
Prin rugăciunile noastre suflete se pocăiesc, se trezesc, pot fi vindecate.

Biserica astăzi are nevoie de oameni ai rugăciunii, de oameni puternici în rugăciune pe care Duhul Sfânt să îi poată folosi.
Rugăciunea nu este o îndatorire neînsemnată, pusă într-un colț. Rugăciunea implică cel mai bun timp al nostru. Miezul timpului și al tăriei noastre trebuie să fie consacrate în întregime rugăciunii.

Rugăciunea este o necesitate, o stare de vorbă cu Dumnezeu continuă, o stare de mijlocire pentru cei pierduți, pentru cei în nevoie, o stare de laudă și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie un foc și o forță interioară asemănătoare rugăciunii eficiente fierbinți (Iacov 5:16). Rugăciunea trebuie să pătrundă la fel de puternic în inima și viața noastră precum au făcut-o strigătele si lacrimile lui Hristos. Prin rugăciune avem dreptul să intrăm în fața tronului lui Dumnezeu: ce har si ce privilegiu!..Când venim de acolo, venim cu bucuria așteptării că Tatăl nostru ne-a ascultat și ne va răspunde.

Frați și surori este vremea să ne apropiem de Dumnezeu mai mult, cu post și rugăciune, cerând Domnului o viață de rugăciune mai adâncă, mai adevărată, mai serioasă!

Petrecând mult timp cu Dumnezeu, este secretul unei vieți de rugăciuni de succes. Domnul Isus se ruga (comunica) mereu cu Tatăl, cu Dumnezeu. Se retrăgea să vorbească cu Tatăl Său apoi se vedeau rezultatele (semne, minuni, vindecări…). Deci secretul este intimitate cu Dumnezeu. Să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne încredem în Dumnezeu și să-L iubim cu toată inima și cu toată puterea noastră.

Domnul mi-a spus să cer ca un Duh de rugăciune nou, puternic, să vină peste toată Biserica Lui. Începând de la lideri (învățători, predicatori…) până la cei mai mici. Fiecare din noi avem Harul și Darul rugăciunii, fără excepție. Oamenii mari ai Domnului prin care oamenii au făcut mari lucrări au fost oameni ai rugăciunii și ai postului care se rugau 2 – 10 ore pe zi!

CÂT TIMP TE ROGI TU?… CÂT ÎI DAI DOMNULUI DIN TIMPUL TĂU?
Poți neglija orice dar NU NEGLIJA RUGĂCIUNEA. (ADICĂ NU ÎL NEGLIJA PE DUMNEZEU, TATAL TAU CERESC.)
Suntem conștineți căci cel rău urăște cel mai mult oamenii care se roagă, care au înțeles și cred în puterea rugăciunii și postului. El va încerca orice ca să ne oprească să ne rugăm, fie personal, fie în comun sau în biserică.

De aceea atenție la strategiile celui rău, la motivațiile lui care stârnesc ceartă, dezbinare, bârfă, critică, nemulțumire, ofense, mândrie…

Dacă astfel de lucruri sunt în viață și în biserică, rugăciunile noastre nu mai sunt eficiente. De aceea frați și surori luptați-vă lupta cea bună a credinței, stați la piciorul Crucii Domnului Isus ca să putem învăța de la El smerenia, iubirea, rugăciunea.
Să nu dăm prilej diavolului. El nu are putere să ne atingă decât atât cât îi dăm noi voie. CUM?… prin neveghere, prin păcate, prin ofense de tot felul, prin firea noastră care trebuie pusă la cruce.

Cea mai puternică și eficientă rugăciune este rugăciunea bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe promisiunile Lui. Avem nevoie de revelația Cuvântului Său în care să rămânem, cu care să ne luptăm și să Îi aducem mulțumire Domnului. (Efeseni 6:17 – Luați și sabia Duhului care este Cuvântul Lui Dumnezeu; Romani 4:20,21 – El nu S-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu prin necredință, ci, întărit prin credința lui a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească.)

Un alt lucru foarte important în rugăciunile noastre este acela de a ne concentra la Dumnezeu, nu la noi sau la vrăjmaș.
La Dumnezeu care POATE, care VREA să ne ajute, la EL care ceea ce a promis VA ÎMPLINI.

Domnul mi-a spus:

  • ”Nu mai privi la probleme și la cel rău, privește doar la Mine.
  • Nu privi la norul negru care îl vezi acum, ci la Soarele care va apărea în curând.
  • Nu privi la munții din calea ta, căci numai cu un cuvânt ei vor fi mutați.
  • Nu privi la ziduri căci ele vor cădea.
  • Nu privi la pustiul în care ești căci râul va începe să curgă.
  • Nu privi la oameni și nu aștepta răspuns de la ei ci așteaptă și încrede-te în Mine căci eu lucrez.
  • Nu te uita la împotriviri, la cei ce te urăsc sau bârfesc căci Eu te-am creat pentru Mine, pentru plăcerea Mea, ca să Îmi slujești doar Mie pentru slava Mea.
  • Bazează-te pe promisiunile Mele care sunt DA și AMIN.

De ce v-aș fi dat atâtea promisiuni? Vi le-am dat că vă iubesc și tot Eu pot să le împlinesc pentru slava Mea și pentru scopurile Mele cu privire la voi. Îmi place și vreau sâ îmi împlinesc Cuvântul Meu căci Eu veghez asupra Lui ca să Îl împlinesc. Aș vrea ca voi să înțelegeți acest Adevăr:

  • Să-L cereți
  • Să-L credeți
  • Să-L așteptați
  • Să-Mi mulțimiți
  • Să Îmi aduceți glorie.”

Despre acest subiect al rugăciunii se poate scrie continuu dar Duhul Domnului a vrut să ne aducă aminte că este vremea să ne rugăm cu adevărat, călăuziți de Duhul Domnului prin Cuvântul Său în smerenie și dragoste, totul spre slava Domnului Isus.

Rodica Volintiru – http://rodicavolintiru.wordpress.com

Mai multe resurse de la Rodica Volintiru:rodica-volintiru-carte

Duhul Sfânt: Lucrarea Protejării Bisericii; Lucrarea de Zidire, Sfătuire şi Mângâiere

Duhul Sfânt de asemenea lucrează pentru a proteja biserica de ipocrizie şi corupţie. Vedem acest lucru mai ales în primii ani ai bisericii primare.

Blestemul Bisericii

Faptele Apostolilor capitolul 4 descrie o perioadă când “mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un gând” (Fapte 4:32). Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Îşi împărţeau averile şi nimeni nu ducea lipsă de nimic. “Toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie” (Fapte 4:34,35).

Însă un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, au vândut o bucată de pământ şi au păstrat o parte din bani pentru ei; restul l-au pus la picioarele apostolilor. Însă Petru a zis: “Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi după ce-ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei?” (Fapte 5:3,4) Cu alte cuvinte, Anania, nu ţi-a zis nimeni să o vinzi. Nu a fost o cerinţă a bisericii. Pământul îţi aparţinea înainte să-l vinzi, iar banii îţi aparţineau după ce l-ai vândut. Nimeni nu ţi-a cerut să aduci banii şi să ni-i pui la picioare.

Observaţi că păcatul lui Anania nu a fost aducerea unei părţi din bani; păcatul său a fost ipocrizia, blestemul bisericii. Anania pretindea că a adus toţi banii pentru a impresiona alţi oameni. El acţiona ca şi cum ar fi dat totul, când aceasta nu era adevărat. Încerca să pară mult mai dedicat decât era.

În acele zile, era o asemenea putere în biserică încât nu puteai scăpa cu un asemenea păcat. Petru i-a zis lui Anania: “Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Fapte 5:4). După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut mort pe loc – şi “o mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri” (5:5). Duhul lui Dumnezeu căuta să protejeze puritatea bisericii de acest cancer putred, oribil ce a fost un aşa flagel pe parcursul anilor. Duhul era gelos să purifice biserica de astfel de ipocrizie.

Biserica de azi este mult mai slăbită în comparaţie cu cea primară. Nici măcar puterea de atunci nu mai există acum. Pe de o parte, cred că ar trebui să fim recunoscători pentru aceasta. Mă întreb câţi dintre creştinii ce stau pe scaune ar putea supravieţui celei de-a treia strofe dintr-un vechi imn: “ia-mi viaţa şi fă-o să fie dedicată łie, Doamne. Ia-mi argintul şi aurul. Să nu mai am nici măcar 5 bani…” Şi bum! Bum! Au dispărut. Nu mai e nici unul.

Însă la început, Duhul Sfânt a căutat să protejeze biserica de oribilul blestem al ipocriziei. Scopul Duhului era să păstreze biserica sfântă, să menţină un standard de puritate şi să o protejeze de corupţie.

El Nu Este De Vânzare

În Fapte 8 citim că Filip s-a dus în cetatea Samaria şi acolo L-a propovăduit pe Cristos. O mulţime de oameni au răspuns acestui mesaj şi Duhul Sfânt a făcut semne şi minuni prin acest diacon în biserica primară. Duhuri necurate erau izgonite şi mulţi dintre paralitici şi ologi erau vindecaţi. Ca rezultat, o mare bucurie s-a răspândit în întreg oraşul.

Un om numit Simon a crezut şi el şi a fost botezat. Înainte de a se converti, Simon fusese vrăjitor, priceput în ale vrăjitoriei. Înainte de a veni la Filip, Simon i-a vrăjit pe oamenii din Samaria să creadă că el deţinea o mare putere de la Dumnezeu. Însă, când predica Filip, Simon însuşi a crezut, a fost botezat şi l-a acompaniat pe Filip prin cetate. Observând minunile reale făcute de Duhul prin Filip, el probabil că s-a întrebat: Cum face asta?

Când apostolii din Ierusalim au auzit că Samaritenii au primit evanghelia, i- au trimis pe Petru şi pe Ioan să investigheze. Curând ei au descoperit că Duhul Sfânt încă nu a venit asupra nici unuia dintre samariteni, astfel că apostolii şi-au pus mâinile asupra lor şi ei L-au primit pe Duhul Sfânt. Acum, Simon văzând cum Duhul Sfânt a fost împărţit prin punerea mâinilor apostolilor, el le-a oferit bani zicând: “Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt” (Fapte 8:19).

Mai târziu această practică a fost numită “simonie”, cumpărarea unei poziţii de putere în biserică. Acest păcat a devenit un păcat pentru biserică. Aici Simon căuta să cumpere puterea Duhului. Astfel, Petru i-a zis:

“Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale , dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.” (Fapte 8:20-23)

Duhul Sfânt îi revela aceste lucruri lui Petru pentru a proteja biserica de aceia care ar căuta să-şi cumpere drumul spre putere. Corupţia nu putea fi tolerată.

Lucrarea de Zidire, Sfătuire şi Mângâiere

O altă lucrare crucială a Duhului Sfânt în biserică este activitatea Sa de edificare, încurajare şi alinare a trupului lui Cristos.

Pavel, comparând darul vorbirii în limbi cu proorocirea în I Corinteni 14, el scrie: “Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe el însuşi…dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod” (versetele 4, 14). Pe de altă parte, “Cine prooroceşte, dimpotrivă vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere…cine prooroceşte, zideşte sufleteşte biserica” (versetele 3, 4).

Aceasta clarifică faptul că o lucrare cheie a Duhului Sfânt în biserică este de a edifica trupul, de a-l zidi. Încurajarea şi mângâierea au un rol cheie în zidire. Duhul vrea să te aducă la o mai mare apreciere a lui Dumnezeu şi a dragostei lui Dumnezeu pentru tine, de a-L revela pe Isus Cristos şi lucrarea Lui pentru tine, de a te îndemna să faci ceea ce ştii că ar trebui să faci şi să aducă vindecare rănilor tale dureroase. El face toate acestea pentru ca tu să fii zidit în Domnul.

În capitolele 2 şi 3 din Apocalipsa, Isus se adresează celor şapte biserici din Asia Minor. În fiecare din cele şapte mesaje, Isus a spus: “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. În fiecare caz, Duhul a rostit cuvintele lui Isus învăţătorilor şi lucrătorilor unşi ai fiecărei biserici locale. Cuvinte de zidire au predominat în unele cazuri; în altele au fost necesare cuvinte de încurajare şi avertizare; şi în câteva a fost nevoie de cuvinte de mângâiere. În fiecare congregaţie, Isus i-a sfătuit pe cei ce aveau urechi să audă, să fie atenţi la ceea ce Duhul Sfânt spunea bisericii.

O mare parte din dobândirea unei lucrări eficiente este identificarea liderilor umani corecţi care să aducă zidire, încurajare şi mângâiere poporului lui Dumnezeu. De asemenea, aceasta este o lucrare a Duhului Sfânt. łineţi minte că Duhul Sfânt a spus bisericii din Antiohia “Puneţi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat” (Fapte 13:2). Mai târziu aflăm că Pavel le spune diaconilor bisericii din Efes: “Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte 20:28). Duhul Sfânt deseori ne aduce zidirea, încurajarea şi mângâierea Sa prin lideri umani.

Duhul Sfânt a fost trimis să ne zidească, să ne sfătuiască cum să trăim o viaţă sfântă şi plină de credinţă în Dumnezeu şi să ne mângâie. Cât de glorioase sunt aceste lucrări ale Duhului Sfânt! Fiecare dintre noi are nevoie de zidire, sfătuire şi mângâiere! Iar Duhul Sfânt ni le furnizează pe toate trei din abundenţă.

Drumul spre Succes

Ştiţi de ce biserica primară a avut aşa de mult succes? S-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu datorită faptului că Duhul Sfânt i-a călăuzit toate activităţile.

Biserica primară a îngăduit Duhului Sfânt să călăuzească unde să o pornească şi ce să facă. El era la control. Duhul hirotonisea şi instala liderii bisericii. Drept rezultat, citim că oponenţi mânioşi ai evangheliei i-au confruntat pe apostoli cu următoare acuzaţie: “Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră” (Fapte 5:28). În mod similar, când apostolul Pavel şi grupul său au venit la Tesalonic, anumiţi iudei i-au avertizat pe dregători: “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici” (Fapte 17:6).

Ce mărturie extraordinară pentru biserica primară! Umplea cetăţile cu învăţătura lui Isus Cristos şi răscolea lumea. Ce n-aş da să fiu arestat şi acuzat că-mi umplu oraşul cu învăţătura lui Isus Cristos! Atunci aş spune: “Fii nemilos cu mine, domnule judecător! Slavă Domnului!”

Când Pavel a scris această epistolă bisericii din Colose la 30 şi ceva ani după înfiinţarea ei, el putea spune: “cuvântul adevărului evangheliei … care ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade” (Coloseni 1:5,6). Cât de uimitor este! Biserica primară, călăuzită de Duhul Sfânt a putut atinge întreaga lume cu evanghelia lui Isus Cristos. Fii uimit de tot ceea ce au înfăptuit. Spre deosebire de noi, ei nu aveau avioane. Nici elicoptere. Nici trenuri. Nici automobile. Nici telefoane. Nici faxuri. Nici televiziune. Nici radio. Nici reportofoane. Nici calculatoare. Nici reviste. Nici ziare. Nici tipografii. De fapt, ei nu aveau nici unul din sistemele moderne de transport şi comunicaţie pe care noi le luăm pe degeaba – şi totuşi ei au dus evanghelia în întreaga lume!

Greşeala tragică a bisericii moderne este declaraţia ei de independenţă faţă de Duhul Sfânt. Noi am declarat că nu mai avem nevoie de Duhul Sfânt să ne călăuzească activităţile. Ci, urmăm, respectăm comitete şi oameni învăţaţi care au fost la seminarii şi care au făcut aprofundate studii sociologice, demografice şi etnografice ale lumii. Ştim cum să mergem într-o comunitate, o inspectăm şi determinăm cele mai bune metode de a ajunge la oamenii de acolo. Avem o mie de programe de înaltă tehnologie, însă faptul tragic este că biserica eşuează din a atinge această lume cu evanghelia lui Isus Cristos. Şi nu e de mirare. Dumnezeu a zis: “Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor” (Zaharia 4:6).

Avem nevoie de o biserică ce-i va da înapoi Duhului Sfânt locul îndreptăţit de Director de activităţi; o biserică de unde Duhul Sfânt smulge din rădăcină ipocrizia şi corupţia; o biserică unde Duhul Sfânt zideşte, mângâie şi îndrumă poporul Său; pe scurt, o biserică unde Duhul Sfânt e la conducere.

Haideţi să recunoaştem că Isus Cristos este Capul trupului, Biserica. Haideţi să recunoaştem cu recunoştinţă dependenţa noastră de Duhul Sfânt şi cu sinceritate să dorim ca biserica să fie o reflecţie a ceea ce vrea Domnul să fie. Să-i cerem Lui să ne dea înţelepciunea, direcţia şi călăuzirea Sa în fiecare decizie ce se face în legătură cu funcţionarea, operarea, conducerea, cheltuielile şi lucrarea de evanghelizare a bisericii.

În ciuda tuturor eşecurilor şi a tuturor neroziilor şi ifoselor noastre, Duhul Sfânt tot mai doreşte să călăuzească şi să direcţioneze activităţile bisericii. Noi trebuie să fim recunoscători pentru ocaziile pe care El încă ni le mai dă pentru a atinge această lume cu evanghelia lui Isus Cristos.

Fie ca aceasta să fie dorinţa şi rugăciunea noastră sinceră de a deveni ceea ce Dumnezeu vrea ca biserica Lui să fie – o lumină în lume, împărtăşind dragostea lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Atunci vom împlini viziunea Duhului pentru “o biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură…ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:27).

Holy Ghost Fire

by Rev. Allen Baker – Pastor of Christ Community Presbyterian Church in West Hartford, Connecticut. From Banner of Truth Trust, UK (11/2010)

And there appeared to them tongues as of fire distributing themselves, and they rested on each one of them. (Acts 2:3)

If Brett McCracken’s observation is correct — that seventy per cent of those age eighteen to twenty-two, who grew up in the church, leave it never to return again,1 then surely we can agree that the evangelical church is in big trouble. Ever since the late 1970’s when evangelicalism began to suffer the loss of members, she has tried numerous schemes to stop the bleeding. First it was the church growth movement with its emphasis on homogeneity, that we ought to worship with people ‘just like us.’ Then came the seeker friendly movement with its use of drama and ‘how to’, psycho-therapeutic sermons, seeking to reach the Baby Boomer generation who was bored with church. Then came, for a brief period of time, the Emerging Church movement which sought to connect the Generation X culture with the ancient past. And now we have hipster Christianity where pastors don metro-sexual dress, sport $80 haircuts, and use shocking speech and address even more shocking topics from the pulpit in order to reach the Millennial generation.

In each of these movements there can be no doubt that some were truly converted, and surely mega-churches, for good or for ill, have come out of all these approaches. The question, however, is this — are these offerings of strange fire to the Lord? God was terribly displeased with Nadab and Abihu, Aaron’s sons, when they brought their strange fire on the altar (Num. 3:4). He killed them on the spot. There are at least three underlying false assumptions in each of these movements. Consequently the embrace of any or all of them will fail to bring the substantial, biblical growth evangelicalism wants and needs. What are they and what is the remedy? First, each of these movements assumes a semi-Pelagian view of man. Pelagius, the fourth century A.D. heretic, denied the doctrine of original sin, believing that mankind therefore was not corrupted by Adam’s fall into sin. In other words, man was completely free to choose or reject the overtures of the gospel. The semi-Pelagian (modern day Arminianism) does not go that far. It says that while man was definitely and adversely affected by Adam’s fall, he still has some ability to decide on his own free will to follow Christ. The moment one takes this position is the moment he becomes a pragmatist in gospel work. If man has the key to the jailhouse of his sin in his pocket, then we ought to use any method necessary to coerce or seduce him to use it. So, anything goes in church services with entertainment, music, sermons. If a sixty year old pastor wants to reach the Millennial and X generations then why not bring his wife on the platform, having a bed there as a prop, and talk openly and specifically about sexual intercourse, urging the married couples to engage in that activity every night for a week?2

The second false assumption is that the Word of God preached is insufficient to get the job done. No evangelical pastor will admit this of course, but this is the practical outcome. Therefore sermons are becoming shorter and shorter, more and more devoid of solid Biblical exposition and content. The emphasis in many churches seems to be on the unbeliever, ‘dumbing down’ the sermon in order to appeal to him, leaving the rest of the congregation spiritually malnourished. No wonder, then, that the problems of marital infidelity, divorce, wayward children, and varied addictions are as rampant inside the church as outside it.

And the third false assumption is that the Word of God is sufficient. ‘Al, what are you saying? Are you contradicting yourself? Didn’t you just say that many today believe the preached word is insufficient? Which is it?’ Here’s what I mean — some who hold to the sufficiency of the preached Word of God believe that is all that is required, that all a preacher needs to do is stand up, open his mouth, after studying well and preparing a good, solid Biblical sermon, and all will be well, that God will bless the simple preaching of the Word. Sounds good, doesn’t it? But this also is a faulty assumption. I hear it all the time from Reformed types. This, however, was not enough for Martin Luther, John Calvin, John Knox, John Owen, Jonathan Edwards, George Whitefield, Charles Spurgeon, or Martyn Lloyd-Jones. Did they believe in the total inability of man to believe the gospel? Absolutely! Did they believe in the complete sufficiency of Scripture? Yes, of course. But they also believed in the preached Word energized by the Holy Spirit. Their preaching and their lives were marked by Holy Ghost fire. What is that? John the Baptist, the forerunner of the Lord Jesus, said that One was coming who would baptize them with the Holy Spirit and fire (Matt. 3:11). Isaiah said that an angel came and touched his depraved mouth with coals of fire from the altar (Isa. 6:6-7). The men on the road to Emmaus, after hearing Jesus open the Scriptures to them about himself said that their hearts burned within them (Luke 24:32). Malachi said that the coming of the Lord would be like a refiner’s fire (Mal. 3:2-3). Applying the words of the Psalmist, the writer to the Hebrews says that God makes his messengers a flame of fire (Heb. 1:7, Psa. 104:4) Paul tells us that we will be saved by fire (1 Cor. 3:15). Hebrews exhorts us to worship the Lord with reverence, for our God is a consuming fire (Heb. 12:29). And Luke says that one of the manifestations of the coming Holy Spirit was tongues that resembled fire (Acts 2:3). This was the fulfilment of John’s words (Luke 3:16).

What does this mean? Fire in the Bible is symbolic of three things — purity, power, and passion. Isaiah is purified by altar coals. Jesus’ baptism of the Spirit and fire promises the coming power of God. And God’s messengers are a flaming fire, filled with passion to take the gospel to the nations. By all means, we ought to reject semi-Pelagianism and what comes from it; but we must also reject the notion that all we need is the sufficiency of the Scripture. We need both the Scripture and the Spirit. We need to take up the sword of the Spirit which is the Word of God (Eph. 6:17) but we must also pray with all perseverance and petition in the Spirit for all the saints, that the Word may go forth with boldness (Eph. 6:18-20). How do we get there? We must have Holy Ghost fire. We must have the unction of the Spirit (1 John 2:20). There is only one way, and that is earnest prayer and supplication, pouring out our hearts to God in repentance, asking for the Holy Spirit (Luke 11:13), seeking his presence and power until we get it (James 4:8). If you are a preacher then make this your highest priority in ministry. If you support your preacher in prayer, and surely you should do so, then pray that the unction, Holy Ghost fire, will come with fulness in purity of motives, power in preaching, and passion in pursuit of ministry. I know — it looks strange, decidedly uncool in our day when hip and laid back is in — but we ought to go to church and watch our pastor burn with Holy Ghost fire as he stands to proclaim the unsearchable riches of Christ. This is not a casual thing. This is not a ‘maybe you ought to think about it’ proposition. This is life and death (2 Cor. 3-4). Our words are a savour of life unto life or death unto death (2 Cor. 2:15-16).

Samuel Chadwick said that when the church talks a lot about its problems, when conferences increase then she is in trouble. She is looking to activities to overcome the lack of true spiritual power. ‘We are acting as though the only remedy for decline were method, organization, and compromise.’3 Surely we can do better. Surely we must do better. We must have Holy Ghost fire!

Gifts of the Holy Spirit (2) How many gifts are there?

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

See Part 1 here – Gifts of the Holy Spirit – What are spiritual gifts?

from Wayne Grudem’s  BIBLE Doctrine – Essential Teachings of the Christian Faith.

In Part 1 We read regarding Spiritual Gifts in general- 1)Spiritual gifts in the history of redemption and 2) The purpose of gifts in the New Testament age. You can read part 1 here.

The New Testament lists specific spiritual gifts in six different passages. See table here –1 Corinthians 12:28 , 1 Corinthians 12:8-10, Ephesians 4:11, Romans 12:6-8, 1 Corinthians 7:7, 1 Peter 4:11.

Gifts of the Holy Spirit:

  1. apostle   – (1-8 from 1 Cor. 12:28)
  2. prophet
  3. teacher
  4. miracles
  5. kinds of healing
  6. helps
  7. administration
  8. tongues
  9. word of wisdom   – (9-13 from 1 Cor. 12:8-10)
  10. word of knowledge
  11. faith
  12. distinguishing between spirits
  13. interpretation of tongues
  14. evangelist        –   (14-15 from Ephesians 4:11)
  15. pastor-teacher
  16. serving    –  (16-20 from Romans 12:6-8)
  17. encouraging
  18. contributing
  19. leadership
  20. mercy
  21. marriage     – (21-22 from 1 Cor. 7:7)
  22. celibacy

1 Peter 4:11 whoever speaks (covering several gifts) and whoever renders service (also covering several gifts). Click to read more…

Mai mult

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari