Duhul Sfânt: Lucrarea Protejării Bisericii; Lucrarea de Zidire, Sfătuire şi Mângâiere

Duhul Sfânt de asemenea lucrează pentru a proteja biserica de ipocrizie şi corupţie. Vedem acest lucru mai ales în primii ani ai bisericii primare.

Blestemul Bisericii

Faptele Apostolilor capitolul 4 descrie o perioadă când “mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un gând” (Fapte 4:32). Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Îşi împărţeau averile şi nimeni nu ducea lipsă de nimic. “Toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie” (Fapte 4:34,35).

Însă un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, au vândut o bucată de pământ şi au păstrat o parte din bani pentru ei; restul l-au pus la picioarele apostolilor. Însă Petru a zis: “Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi după ce-ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei?” (Fapte 5:3,4) Cu alte cuvinte, Anania, nu ţi-a zis nimeni să o vinzi. Nu a fost o cerinţă a bisericii. Pământul îţi aparţinea înainte să-l vinzi, iar banii îţi aparţineau după ce l-ai vândut. Nimeni nu ţi-a cerut să aduci banii şi să ni-i pui la picioare.

Observaţi că păcatul lui Anania nu a fost aducerea unei părţi din bani; păcatul său a fost ipocrizia, blestemul bisericii. Anania pretindea că a adus toţi banii pentru a impresiona alţi oameni. El acţiona ca şi cum ar fi dat totul, când aceasta nu era adevărat. Încerca să pară mult mai dedicat decât era.

În acele zile, era o asemenea putere în biserică încât nu puteai scăpa cu un asemenea păcat. Petru i-a zis lui Anania: “Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Fapte 5:4). După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut mort pe loc – şi “o mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri” (5:5). Duhul lui Dumnezeu căuta să protejeze puritatea bisericii de acest cancer putred, oribil ce a fost un aşa flagel pe parcursul anilor. Duhul era gelos să purifice biserica de astfel de ipocrizie.

Biserica de azi este mult mai slăbită în comparaţie cu cea primară. Nici măcar puterea de atunci nu mai există acum. Pe de o parte, cred că ar trebui să fim recunoscători pentru aceasta. Mă întreb câţi dintre creştinii ce stau pe scaune ar putea supravieţui celei de-a treia strofe dintr-un vechi imn: “ia-mi viaţa şi fă-o să fie dedicată łie, Doamne. Ia-mi argintul şi aurul. Să nu mai am nici măcar 5 bani…” Şi bum! Bum! Au dispărut. Nu mai e nici unul.

Însă la început, Duhul Sfânt a căutat să protejeze biserica de oribilul blestem al ipocriziei. Scopul Duhului era să păstreze biserica sfântă, să menţină un standard de puritate şi să o protejeze de corupţie.

El Nu Este De Vânzare

În Fapte 8 citim că Filip s-a dus în cetatea Samaria şi acolo L-a propovăduit pe Cristos. O mulţime de oameni au răspuns acestui mesaj şi Duhul Sfânt a făcut semne şi minuni prin acest diacon în biserica primară. Duhuri necurate erau izgonite şi mulţi dintre paralitici şi ologi erau vindecaţi. Ca rezultat, o mare bucurie s-a răspândit în întreg oraşul.

Un om numit Simon a crezut şi el şi a fost botezat. Înainte de a se converti, Simon fusese vrăjitor, priceput în ale vrăjitoriei. Înainte de a veni la Filip, Simon i-a vrăjit pe oamenii din Samaria să creadă că el deţinea o mare putere de la Dumnezeu. Însă, când predica Filip, Simon însuşi a crezut, a fost botezat şi l-a acompaniat pe Filip prin cetate. Observând minunile reale făcute de Duhul prin Filip, el probabil că s-a întrebat: Cum face asta?

Când apostolii din Ierusalim au auzit că Samaritenii au primit evanghelia, i- au trimis pe Petru şi pe Ioan să investigheze. Curând ei au descoperit că Duhul Sfânt încă nu a venit asupra nici unuia dintre samariteni, astfel că apostolii şi-au pus mâinile asupra lor şi ei L-au primit pe Duhul Sfânt. Acum, Simon văzând cum Duhul Sfânt a fost împărţit prin punerea mâinilor apostolilor, el le-a oferit bani zicând: “Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt” (Fapte 8:19).

Mai târziu această practică a fost numită “simonie”, cumpărarea unei poziţii de putere în biserică. Acest păcat a devenit un păcat pentru biserică. Aici Simon căuta să cumpere puterea Duhului. Astfel, Petru i-a zis:

“Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale , dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.” (Fapte 8:20-23)

Duhul Sfânt îi revela aceste lucruri lui Petru pentru a proteja biserica de aceia care ar căuta să-şi cumpere drumul spre putere. Corupţia nu putea fi tolerată.

Lucrarea de Zidire, Sfătuire şi Mângâiere

O altă lucrare crucială a Duhului Sfânt în biserică este activitatea Sa de edificare, încurajare şi alinare a trupului lui Cristos.

Pavel, comparând darul vorbirii în limbi cu proorocirea în I Corinteni 14, el scrie: “Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe el însuşi…dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod” (versetele 4, 14). Pe de altă parte, “Cine prooroceşte, dimpotrivă vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere…cine prooroceşte, zideşte sufleteşte biserica” (versetele 3, 4).

Aceasta clarifică faptul că o lucrare cheie a Duhului Sfânt în biserică este de a edifica trupul, de a-l zidi. Încurajarea şi mângâierea au un rol cheie în zidire. Duhul vrea să te aducă la o mai mare apreciere a lui Dumnezeu şi a dragostei lui Dumnezeu pentru tine, de a-L revela pe Isus Cristos şi lucrarea Lui pentru tine, de a te îndemna să faci ceea ce ştii că ar trebui să faci şi să aducă vindecare rănilor tale dureroase. El face toate acestea pentru ca tu să fii zidit în Domnul.

În capitolele 2 şi 3 din Apocalipsa, Isus se adresează celor şapte biserici din Asia Minor. În fiecare din cele şapte mesaje, Isus a spus: “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. În fiecare caz, Duhul a rostit cuvintele lui Isus învăţătorilor şi lucrătorilor unşi ai fiecărei biserici locale. Cuvinte de zidire au predominat în unele cazuri; în altele au fost necesare cuvinte de încurajare şi avertizare; şi în câteva a fost nevoie de cuvinte de mângâiere. În fiecare congregaţie, Isus i-a sfătuit pe cei ce aveau urechi să audă, să fie atenţi la ceea ce Duhul Sfânt spunea bisericii.

O mare parte din dobândirea unei lucrări eficiente este identificarea liderilor umani corecţi care să aducă zidire, încurajare şi mângâiere poporului lui Dumnezeu. De asemenea, aceasta este o lucrare a Duhului Sfânt. łineţi minte că Duhul Sfânt a spus bisericii din Antiohia “Puneţi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat” (Fapte 13:2). Mai târziu aflăm că Pavel le spune diaconilor bisericii din Efes: “Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte 20:28). Duhul Sfânt deseori ne aduce zidirea, încurajarea şi mângâierea Sa prin lideri umani.

Duhul Sfânt a fost trimis să ne zidească, să ne sfătuiască cum să trăim o viaţă sfântă şi plină de credinţă în Dumnezeu şi să ne mângâie. Cât de glorioase sunt aceste lucrări ale Duhului Sfânt! Fiecare dintre noi are nevoie de zidire, sfătuire şi mângâiere! Iar Duhul Sfânt ni le furnizează pe toate trei din abundenţă.

Drumul spre Succes

Ştiţi de ce biserica primară a avut aşa de mult succes? S-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu datorită faptului că Duhul Sfânt i-a călăuzit toate activităţile.

Biserica primară a îngăduit Duhului Sfânt să călăuzească unde să o pornească şi ce să facă. El era la control. Duhul hirotonisea şi instala liderii bisericii. Drept rezultat, citim că oponenţi mânioşi ai evangheliei i-au confruntat pe apostoli cu următoare acuzaţie: “Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră” (Fapte 5:28). În mod similar, când apostolul Pavel şi grupul său au venit la Tesalonic, anumiţi iudei i-au avertizat pe dregători: “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici” (Fapte 17:6).

Ce mărturie extraordinară pentru biserica primară! Umplea cetăţile cu învăţătura lui Isus Cristos şi răscolea lumea. Ce n-aş da să fiu arestat şi acuzat că-mi umplu oraşul cu învăţătura lui Isus Cristos! Atunci aş spune: “Fii nemilos cu mine, domnule judecător! Slavă Domnului!”

Când Pavel a scris această epistolă bisericii din Colose la 30 şi ceva ani după înfiinţarea ei, el putea spune: “cuvântul adevărului evangheliei … care ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade” (Coloseni 1:5,6). Cât de uimitor este! Biserica primară, călăuzită de Duhul Sfânt a putut atinge întreaga lume cu evanghelia lui Isus Cristos. Fii uimit de tot ceea ce au înfăptuit. Spre deosebire de noi, ei nu aveau avioane. Nici elicoptere. Nici trenuri. Nici automobile. Nici telefoane. Nici faxuri. Nici televiziune. Nici radio. Nici reportofoane. Nici calculatoare. Nici reviste. Nici ziare. Nici tipografii. De fapt, ei nu aveau nici unul din sistemele moderne de transport şi comunicaţie pe care noi le luăm pe degeaba – şi totuşi ei au dus evanghelia în întreaga lume!

Greşeala tragică a bisericii moderne este declaraţia ei de independenţă faţă de Duhul Sfânt. Noi am declarat că nu mai avem nevoie de Duhul Sfânt să ne călăuzească activităţile. Ci, urmăm, respectăm comitete şi oameni învăţaţi care au fost la seminarii şi care au făcut aprofundate studii sociologice, demografice şi etnografice ale lumii. Ştim cum să mergem într-o comunitate, o inspectăm şi determinăm cele mai bune metode de a ajunge la oamenii de acolo. Avem o mie de programe de înaltă tehnologie, însă faptul tragic este că biserica eşuează din a atinge această lume cu evanghelia lui Isus Cristos. Şi nu e de mirare. Dumnezeu a zis: “Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor” (Zaharia 4:6).

Avem nevoie de o biserică ce-i va da înapoi Duhului Sfânt locul îndreptăţit de Director de activităţi; o biserică de unde Duhul Sfânt smulge din rădăcină ipocrizia şi corupţia; o biserică unde Duhul Sfânt zideşte, mângâie şi îndrumă poporul Său; pe scurt, o biserică unde Duhul Sfânt e la conducere.

Haideţi să recunoaştem că Isus Cristos este Capul trupului, Biserica. Haideţi să recunoaştem cu recunoştinţă dependenţa noastră de Duhul Sfânt şi cu sinceritate să dorim ca biserica să fie o reflecţie a ceea ce vrea Domnul să fie. Să-i cerem Lui să ne dea înţelepciunea, direcţia şi călăuzirea Sa în fiecare decizie ce se face în legătură cu funcţionarea, operarea, conducerea, cheltuielile şi lucrarea de evanghelizare a bisericii.

În ciuda tuturor eşecurilor şi a tuturor neroziilor şi ifoselor noastre, Duhul Sfânt tot mai doreşte să călăuzească şi să direcţioneze activităţile bisericii. Noi trebuie să fim recunoscători pentru ocaziile pe care El încă ni le mai dă pentru a atinge această lume cu evanghelia lui Isus Cristos.

Fie ca aceasta să fie dorinţa şi rugăciunea noastră sinceră de a deveni ceea ce Dumnezeu vrea ca biserica Lui să fie – o lumină în lume, împărtăşind dragostea lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Atunci vom împlini viziunea Duhului pentru “o biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură…ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:27).

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: