Trăim zilele lui Ilie (El vine iar) – Days of Elijah w/ Lyrics – Behold He Comes!!!!

Photo credit www.youtube.com

 

Days of Elijah

These are the days of Elijah
Proclaiming the word of the Lord
These are the days of your servant, Moses
Righteousness being restored
And though these are the days of great trials
With famine and darkness and war
Still we are the voice in the desert crying
Prepare, ye, the way of the Lord

Behold He comes riding on the clouds
Shining like a star, at the trumpets call
So lift your voice, it’s the year of Jubilee
Out of Zion’s hill salvation comes

These are the days of Ezekiel
The dry bones becoming as flesh
And these are the days of you servant David
Rebuilding the temple of praise
And these are the days of the harvest
Fields are white in the world
And we are your laborers in your vineyard
Declaring the word of the Lord.

Sung by Robin Mark on VIDEO via chennyonline

Trăim vremi de har ca Ilie,
Cuvântul divin proclamând,
Trăim iar în vremea lui Moise, profetul,
Neprihănire primind.
Deşi zi de zi încercări vin,
E foame, întuneric, război,
Rămânem un glas care strigă-n pustie:
„Pregătiţi calea Domnului Sfânt!”

/: El vine iar peste nori păşind,
Trâmbiţe vestesc, un soare strălucind,
Să-L slăvim, e-al îndurării an,
Din Sion El ne-a mântuit. :/

Sunt zilele lui Ezechiel,
Când oasele prind viaţă iar.
Sunt zilele-n care, ca David, psalmistul,
Un templu de laudă zidim.
Sunt zilele de seceriş sfânt,
Sunt holdele coapte pe câmp,
Suntem lucrătorii din via Ta, Doamne,
Cuvântul divin proclamând.

/: Nimeni nu este ca Tine.:/

VERSURILE de la Resurse Crestine

Reclame

Cum se roagă pentru noi Duhul Sfânt – Îi Putem Schimba Mintea lui Dumnezeu?

Este important să realizăm că scopul rugăciunii nu este să schimbăm mintea lui Dumnezeu sau să-L convingem să vadă lucrurile în felul nostru. Mulţi oameni greşesc crezând că rugăciunile lor vor schimba mintea lui Dumnezeu. Însă acesta nu este deloc scopul rugăciunii. Nu vrei să schimbi mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: “Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi. Ele sunt gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (vezi Ieremia 29:11). Planul lui Dumnezeu pentru tine este mult mai bun decât orice ai putea imagina pentru tine, astfel că să gândeşti că poţi îmbunătăţi planul lui Dumnezeu este totală nesăbuinţă.

Poţi întreba: “Dacă rugăciunea nu este pentru a schimba mintea lui Dumnezeu, atunci de ce să ne rugăm? Care este scopul rugăciunii?” Scopul rugăciunii este să-ţi deschizi inima şi să-i îngădui lui Dumnezeu să facă lucrurile pe care vrea să le facă, lucrurile care El ştie că sunt cele mai bune pentru tine.

Sunt convins că pentru fiecare lucru bun şi corect pentru care te-ai rugat, Dumnezeu a intenţionat să ţi-l dea înainte ca tu să-ţi pleci capul. Isus a spus că Tatăl nostru ceresc ştie că avem nevoie de toate aceste lucruri înainte ca noi să-i cerem (vezi Matei 6:31,32). Rugăciunea deschide uşa voinŃei tale, astfel îngăduindu-I lui Dumnezeu să facă ceea ce doreşte să facă spre binele şi spre beneficiul nostru.

Ciclul Rugăciunii

Adevărata rugăciune se mişcă într-un ciclu. Începe în inima lui Dumnezeu, cu scopurile şi dorinţele lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu pune acele dorinţe în inima ta. “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). După cum a zis psalmistul: “Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalm 37:4). Dumnezeu pune dorinţa în inima ta, şi apoi tu o exprimi Lui înapoi în rugăciune. Începe cu Dumnezeu, se mişcă jos, atinge inima ta şi apoi se întoarce la Dumnezeu, astfel ciclul este complet şi uşa este acum deschisă; Dumnezeu are ocazia de a face acele lucruri pentru tine pe care El vrea să le facă.

II Cronici 16:9 zice: “Căci Domnul îţi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” Dumnezeu se uită după oameni ale căror inimi sunt în armonie cu a Lui. Asta e tot ce-şi doreşte –inimi în armonie cu a Sa. Dumnezeu se uită după instrumente prin care El poate împlini lucrarea Sa şi prin care-şi poate turna resursele unei lumi nevoiaşe.

Punctul cheie este să descoperi voia lui Dumnezeu. Să-ţi faci inima să bată în armonie cu inima lui Dumnezeu. Ioan a scris: “Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (I Ioan 5:14,15). Dacă ne rugăm după voia lui Dumnezeu, ne putem ruga fiind siguri că rugăciunile noastre vor primi pentru că am deschis uşa pentru Dumnezeu să facă ce doreşte. Cheia este să ceri după voia Lui. Şi continuînd în relaţia cu Duhul Sfânt ne face capabili să ştim care este această voie.

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Vezi si

Cum se roagă pentru noi Duhul Sfânt – Duhul Sfânt Se Roagă pentru Noi

Photo credit society6.com

Duhul Sfânt Se Roagă pentru Noi

În Romani 8:26,27 Pavel deschide o altă arie în care Duhul Sfânt e de mare ajutor:

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Slăbiciunea de care vorbeşte Pavel aici este slăbiciunea noastră de a şti voia lui Dumnezeu. Noi nu ştim întotdeauna cum ar trebui să ne rugăm. Măsurând o anume situaţie, o judecăm într-un fel şi începem să ne rugăm în acel fel, însă ar putea fi chiar opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să facă.

Să presupunem că ştii o persoană care e neglijentă cu banii şi drept rezultat are probleme. Chiar dacă nu avea bani, a cheltuit 127 dolari vorbind la telefon. Nu are bani să plătească telefonul, aşa că va fi deconectat. Cum ar trebui să mă rog? Să mă rog: “Doamne, trimite-i banii ca să poată plăti telefonul?” Dar dacă Dumnezeu vrea să o înveţe cum să fie înţeleaptă şi prudentă când cheştuie banii? Dacă mă rog ca telefonul să-i fie plătit, poate că fac un scurt circuit la ceea ce Dumnezeu încearcă să o înveţe.

Este periculos să fii insistent cu Dumnezeu şi să începi să ceri ca El să facă anumite lucruri. Sunt oameni nesăbuiţi care spun: “Doamne, dacă nu răspunzi acestei rugăciuni, atunci nu pot să mă mai încredinţez în Tine şi nu Te voi mai sluji şi nici nu voi mai crede în Tine. Dacă nu-mi cedezi dorinţei şi voinţei mele în această chestiune, am terminat. Plec într-altă parte.” Ce ridicol. Ce caraghios. Dumnezeu spune: “Căile voastre nu sunt căile Mele. Căile Mele sunt mai presus de căile voastre” (vezi Isaia 55:8,9).

De-a lungul anilor am descoperit că multe din rugăciunile mele erau total în afara voiei lui Dumnezeu. Erau lucruri la care insistam ca Dumnezeu să le facă, însă în dragostea şi bunătatea Lui faţă de mine, El nu le-a făcut. Astăzi sunt la fel de recunoscător pentru rugăciunile la care Dumnezeu nu le-a răspuns ca şi pentru cele la care le-a răspuns.

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant – „The Person and Work of the Holy Spirit”

Photo credit www.disciples.org.au

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Faith Matters Episode 12 –  „The Person and Work of the Holy Spirit” featuring a discussion between Dr. Mark Williams, General Overseer of the Church of God and Dr. Steven J. Land, President of the Pentecostal Theological Seminary.

Notes from the video:

Dr. Mark Williams – It’s undeniable that the Holy Spirit is at work in the world today. He is convicting people of sin. He is drawing them to Christ. We see Him at work, as the Lord is pouring out His Spirit in the last days, which are a sign, of course, of the last days. He is so important. And He is also very important in worship. Is He not?

Dr. Steven J. Land: Absolutely! How could we know God, unless God wanted to be known? You know, you can come together and simply remember facts and rehearse Scriptures, and if God doesn’t show up, to know God and encounter God, is it really worship? We remember we are taught things, but, by saying that this is an encounter with the living God, we participate in His life and He is in our midst, He speaks to us and moves and manifests gifts and informs us and speaks to His character, that’s what helps the whole world to see that we are a community that has God at the center. We’re not just a religion making group. But, we’re gathered around God at the very center. The closer we get to God, the closer we get to each other.

Dr. Mark Williams: 1 Corinthians 12:13-14 are really very important passages  for me as a disciple and as a pastor, as a shepherd, as I begin to learn  about the manifestations of the Spirit, the Bible says in 1 Corinthians 12:7 -the manifestation of the Spirit is given to every person to profit. And we see, as Paul, in a corrective way at the church of Corinth, begins to lay out the person, the work of the Holy Spirit, how he works, what the purpose of the Holy Spirit at work among us, corporately, really is- to glorify Jesus. Also, to edify. We see in those passages, the gifts of the Spirit. Perhaps in my view, not necessarily an exhaustive list. It’s certainly a representative list of the gifts of the Spirit. We see in there, gifts for the mind, gifts for might, gifts for the mouth- for utterance. We see, sandwiched in there, also, the ultimate test of the Spirit’s work, which is love.

Dr. Steven J. Land: And why is that? Because God is love. Again, it goes back to this participation in the life and mission of God. What would we be if we didn’t have love? If you didn’t have love, it means you wouldn’t have God. The whole point of God was not just to reveal information, but to reveal Himself. Let us know Him. And that He that hath the Son, hath life. And he that hath not the Son, hath not life. So, the very life at the center is the life of God given us in Jesus Christ, by the Spirit of life, the Holy Spirit. So, 1 Corinthians 13 can talk about the more excellent way . The most excellent way is not love. It’s love motivating all the other things: the tongues, the knowledge and the faith, and the giving and the sacrifice. That’s the most excellent way of life. It’s not a multiple choice test. It’s to make sure love is the central motive, the central reality. So that God remains central and we’re not competing with each other.

Dr. Mark Williams: How many times have I seen the Holy Spirit work corporately in pointing us to Christ? Pointing us to the love of God? And releasing supernatural enablements to help give guidance to the church. We read in Scripture about the word of knowledge, the word of wisdom and discerning the spirits. I would say, in your experience, you have also seen times when we didn’t know what to do, and the Holy Spirit would give to us divine direction that we could have never known before.

Dr. Steven J. Land: Or, the Holy Spirit speaking and revealing people’s hearts. Just astounding. People falling on their faces in reverence for God because He’d reveal things that no one would know, but God.

Dr. Mark Williams: I’ve got to tell you this. My dad was not raised in a Christian home at all, He came to faith out of dating my mom. He found Christ as His Savior. They were married. He was in the Air Force and he goes to church, a Church of God in Wichita Falls, Texas. And they invite a friend of my dad’s and his girlfriend, to go over with them to church. They were at a revival. Now, my dad was very skeptical about the person and the work of the Holy Spirit. He saw people living in such a way, you claimed to be baptized in the Holy Spirit and he thought, „Well, I live just as good as they do, and I even pay my tithes.” So, he really had doubts.

At this service, a preacher who is now in heaven, he was up preaching. And he had a prayer line and my dad’s buddy went up for prayer. And when my dad’s friend went up for prayer, brother Krutcher (?) a visiting evangelist who had never seen this guy before and this man had never been to this church before, brother Krutcher laid his hand on this man and looked at him in the eye and he said, „You’re living a lie. The woman you have brought with you does not know that you have a wife  back in Ohio. You have a family. You need to call on God.” The man fell to his knees, repented of his sins. I’ll tell you something else that happened. It made a believer out of my dad. And fear came upon the congregation. And my dad never doubted the person and the work of the Holy Spirit again.

Dr. Steven J. Land: It was either right or wrong, very specific.

Dr. Mark Williams: Yeah, this was no general… „There might be someone here…” He looked at him right in the eye. The gift of the word of knowledge was right there prophetically speaking.

Dr. Steven J. Land: Yeah, those are the things that made this revival, this renewal, this missionary movement  spread around the world. It’s also the thing touching people in other places. For example, we’re going to witness in the world where other religions are entrenched. Manifestations where there is Buddhism, or Islam or radical secularism. When you get the Gospel coming with words of Scripture and signs and demonstrations in the Spirit, that combination, not just separating them, just Scripture and just manifestations, but coming together. That’s a powerful combination.

Dr. Mark Williams: I long for this generation to see authentic supernatural at work. How important is that?

Dr. Steven J. Land: It is so essential because what we so often have is to believe that the individual is the key. Just finding the individual and just lifting up that individual. My mother said so often to me, she’s now with the Lord, but she would say, „Steve, when you teach or preach, you’ve got to find a way to always move behind the cross.” I think people need to carry away Christ, not you.” Move behind the cross, always. And isn’t that what the Holy Spirit does. The Holy Spirit continually lifts up Christ, even though the Holy Spirit is God, but lifts up Jesus Christ because He’s the Savior and in Him we know the life of the Father. We discover the will of the Father and we worship God. So, that’s very critical for us who are filled with the Spirit. To lift up Christ, to point away from ourselves and lift up Christ. And when we do that, the signs will follow.

Dr. Mark Williams: Okay, so you’re sitting in a service and you’re not skeptical. There’s a difference from the discernment of spirits and pure old skepticism. We’ve seen both before. How do you know whether a manifestation truly is of the Holy Spirit or whether it is of the flesh? Or, God forbid, another Spirit? Don’t we have some instructions on discernment there?

Dr. Steven J. Land: Discernment;s huge. True and false prophecy is the roots and fruits. If it comes from a guy who doesn’t bear Godly fruit- you don’t get sweet water out of a bitter well. And so it’s roots and fruits. And sometimes you don’t know til later, you wait and kind of see til it bears out, what fruit does it produce? Does it divide the church? Does it build up the church? Does it edify? Does it comfort? Does it  exhort to righteousness? You know, they are put in those tests in Scripture, whether in 1 Corinthians 14 or the prophetic passages of the Old Testament and you put all that together in discernment to determine true and false prophets and true and false prophecies, and you see what finally happens. Some people will clearly lift themselves up, they’ll say wild and exotic things. Some of it just won’t bear with Scripture. They’ve gone beyond Scripture. You know, [they’ll say], „We’ve got further revelation.” But, how much sense will it make if the Holy Spirit will reveal things which contradict what He inspired people to write in Scripture? So we have to set it.

Dr. Mark Williams: The old timers used to say, „The Holy Ghost WILL NEVER contradict Himself!” What we have to be careful of not allowing the excesses to rob us of the genuine.

Dr. Steven J. Land: When I was growing up, there was a lady who came through and my aunt called my dad, and said, „You’ve got to come to church tonight. There’s a  woman here, God has filled her mouth with jewels.” Some people just go crazy over that. She would open her mouth and they’d see things glittering and they’d get excited. I had no confidence in that at all. It doesn’t lift up Christ and it’s just sensationalism. It’s not of the Lord, I’m not moved. And that proved to be the case. It turned out that she had taken this colored foil and put it in her mouth and got exposed. Well, it was just a show. It was not something lifting up Christ, and it wasn’t in the context of the word. It was just, „Look what God can do.”

It’s like gold dust falling from the ceiling. I got a call from a newspaper reporter. He said, „What do you think about this gold dust?” „Well, did you get a bag of it?” „No.” „Well, did anybody?” We need to question that, don’t we? „It fell, but nobody’s got any.” And if it’s just to lift up people, it’s just sensationalism.

And I go back to that quote from the Azusa Street revival and what it said: „People look for the spectacular and they miss the wonderful.” Signs and wonders, these are wonder works. They lead to wonder before God, in reverence before God, or does it lift up individuals? You know, if a manifestation of a gift leads to hate and not to love, not joy in the Lord, but despair in the Lord, not to peace, but to discord and strife; it’s pretty clear that there’s contradiction there between gifts and fruit. The fruit, as for the gifts, to manifest for the character. It’s like, our deeds should manifest our character and our motivation. The gifts of the Spirit, they should form us in that and not contradict us. Those should go together, the way that personality goes together with character. And the external and the internal. We should see that. In church, it should be like a garden. A place that cultivates the fruit of the Spirit, so we produce people that have Christian character. I think that’s what upsets me more than anything, that Christians  who make a claim of their character, it doesn’t bear it out.

Dr. Mark Williams: You know, by their fruit you shall know them. You know, my grandpa always had a statement. He would see people slain in the Spirit, and he would basically say, „You know, It’s fine to be slain in the Spirit. I believe in that, wonderful, but, when you get up, how you walk is what is really important.” There’s no doubt about it, God is a Spirit. Those that worship Him, must worship Him in Spirit, and in truth. God is seeking such. And I just pray that God would continue to favor us with the manifestations of the Spirit. Not for spectacle, not for show. But, that the name of Jesus might be lifted up and that the manifestation would become a platform upon which to to the good news of Jesus Christ.

Faith Matters Episode 12 –  „The Person and Work of the Holy Spirit”

featuring a discussion between

Dr. Mark Williams, General Overseer of the Church of God

and Dr. Steven J. Land,

President of the Pentecostal Theological Seminary

Baptism and Fullness of the Spirit

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

This article is excerpted from the book – Living in the Spirit, by George O. Wood (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, 2009).

The Baptism and Fullness of the Spirit

“In the last days, God says, I will pour out my Spirit on all people. Your sons and daughters will prophesy, your young men will see visions, your old men will dream dreams.” — Acts 2:17, NIV

I have been asked a number of times by national reporters about speaking in tongues. I was talking with a reporter from The New York Times and told him there’s nothing unusual about what Pentecostals are doing today. If you look at the first-century church, all the writers of the New Testament spoke in tongues, and the Early Church spoke in tongues. So Pentecostalism, at its roots, is basically a restorationist movement. We believe that we can cut through 20 centuries of church tradition and get back to the original Church. It doesn’t mean that we do everything like the original Church, but we’re trying to have the same doctrine and experience of the Early Church.

Photo credit wikipedia

Several decades ago, I visited the Sistine Chapel in Rome. Looking up to Michelangelo’s great fresco of “The Last Judgment,” I thought to myself, Why is everyone raving about this work of art? It’s very occluded and dark. What had happened is that over the last four centuries, there have been so many candles burning in the Sistine Chapel that the smoke had gradually put a layer of gray over the painting. So when I saw how dark it was, I wasn’t impressed at all.

Now, many years later, it has been restored. All the smudge is gone and the colors are radiant and alive, and it’s as though the painting had just been done yesterday. That’s what Pentecostalism, in its purist form, tries to do. It tries to erase the smudges on the Church for the last 20 centuries and get back to what the early Christians believed and practiced. That is our goal — to get back to biblical, original Christianity.

Three primary views within the Church describe the baptism in the Holy Spirit. One is the view that the baptism in the Holy Spirit and any terminology connected with it in Scripture are meant to be taken as synonymous with conversion — that when we give our life to the Lord we are automatically baptized in the Spirit.

In this view, the Day of Pentecost in Acts 2 represents the moment the members of the Early Church became Christians. The baptism in the Holy Spirit, therefore, is not meant to be repeated in believers’ lives today in the manner described in Acts 2, 8, 9, 10 and 19, but is to be seen as God’s way of giving the Church a giant cosmic shove into its centuries of existence.

On the opposite extreme are those who treat the baptism in the Holy Spirit as the highest goal of Christian experience — a goal that once reached need not be sought after again. Unfortunately, this is the view I had of the baptism in the Spirit while I was a child and teenager. In a particular church of which I was a part, you couldn’t hold office in the youth group unless you had been baptized in the Spirit. So, Spirit baptism was the highest goal of my life. Consequently, when I received it, I promptly relaxed.

Only years later did I come to fully realize the function of the baptism in the Spirit. This, I believe, is the third view. Spirit baptism is a distinct part of our entrance into the full Christian life, along with salvation and water baptism. These can each occur at different times, but I believe it is God’s purpose to make this a cluster of initiation events into the Christian life.

Those who believe the baptism in the Spirit is part of our initiation into the Christian life are called Pentecostal or charismatic. I favor the term Pentecostal primarily because it seems a more biblical word to describe the experience. Whereas charismatic is not used in the Book of Acts and generally refers to spiritual gifts, the charismata in general.

The focus of the baptism in the Spirit is twofold. It deepens our worship of the Lord through giving us a language of praise that we have not learned — speaking with other tongues. It also gives us power in our Christian witness.
Floods of blessing

It’s interesting that the baptism in the Spirit has three beautiful words to describe what the Spirit does for us. The words are all associated with water. Acts 2:17 says that the Spirit of God is outpoured: “In the last days, God says, I will pour out my Spirit on all people.” The idea of the pouring of the Spirit is that we get thoroughly soaked in the Spirit’s presence.

Acts 1:5 tells us that we will be baptized in the Spirit. This means we will be overwhelmed or immersed in the Spirit’s presence. The expression “baptism in the Spirit” can have too narrow a meaning to us; we don’t think of it in a fresh way. I want to ask in my own life, “Have I been overwhelmed by the Spirit? Am I soaked in the Spirit?”

Acts 2:4 uses another word associated with water: filled with the Spirit. When the Spirit is poured out upon us, it is the external coming of the Spirit upon us. When we are baptized in the Spirit, it is us in the Spirit. When we are filled with the Spirit, it is the Spirit in us. Furthermore, 1 Corinthians 12:13 says, “We were all given the Spirit to drink.” John 7:37-39 says we will have the Spirit of God welling up within us, flowing out of us — streams of living water.

Is the term “baptism in the Spirit” scriptural? Yes, it is. It is used by the Lord. Is it meant to characterize our experience today? Yes. What is its purpose? It is to initiate us deeper into the Spirit’s mission and propel us into two areas of the Spirit’s work. First, it is meant to draw us deeper into worship and to God. That is the function of other tongues. Secondly, the Spirit is designed to come upon us to thrust us into the world and the work of the Lord. Worship and work — these are the purposes of the Spirit.

We need the baptism in the Spirit because Jesus himself taught that the work of the Kingdom cannot be done without the baptism in the Spirit. All the things the Lord wants to do in the Church and in the world cannot be done unless we are filled with the Spirit. Many things can be done without His fullness. But the totality of what God wants to do will not be done.

My Pentecostal experience has taught me there is great value in waiting in the Spirit’s presence. The Christian life is not simply intellectual, theological or mind-oriented. It reaches those deeper parts of us that relate to the mystery of the heart in adoration to God. The Spirit reaches into areas of our life where we know what God’s will is but are not doing it. And the Spirit forms the character of Christ in us as we allow Him to do so. The Spirit wants to reach into the complacency of our life, where we would be satisfied to live as we are now living. He wants to come upon us and make us earnest about the work of God, make us want God’s will and purpose to be done in and through us.

God would have His Spirit call us out of a life of spiritual complacency to one of deep surrender. Through the Spirit, we can have the joy of hearing from God like we have never heard from Him before. The Spirit is with us at the crossroads of life, as we make the most critical decisions. We need the Spirit of God in an increasingly deeper measure. He wants to open up avenues of worship and of vision to us. May each of us cry out, “Spirit of God, I need You! I can never do this on my own. I can’t know what Your will is on my own. I need You, Holy Spirit.”

Gifts of the Holy Spirit (4) Discovering and seeking spiritual gifts

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Read

by Wayne Grudem – Paul seems to assume that believers will know what their spiritual gifts are. He simply tells those in the church at Rome to use their gifts in various ways: “if prophecy, in proportion to our faith…he who contributes, in liberality; he who gives aid, with zeal; he who does acts of mercy, with cheerfulness” (Rom. 12:6-8). Similarly, Peter simply tells his readers how to use their gifts, but does not say anything about discovering what they are: “As each has received a gift, employ it for one another, as good stewards of God’s varied grace” (1 Peter 4:10).

But what if many members in a church do not know what spiritual gift or gifts God has given to them? In such a case, the leaders of the church need to ask whether they are providing sufficient opportunities for varieties of gifts to be used. Though the lists of gifts given in the New Testament are not exhaustive, they certainly provide a good starting point for churches to ask whether at least there is opportunity for those gifts to be used. If God has placed people with certain gifts in a church, when these gifts are not encouraged or perhaps not allowed to be used , they will feel frustrated and unfulfilled in their Christian ministries, and will perhaps move to another church where their gifts can function for the benefit of the church.

Beyond the question of discovering what gifts one has is the question of seeking additional spiritual gifts. Paul commands Christians, “Earnestly desire the higher gifts” (1 Cor. 12:31), and says later, “Make love your aim, and earnestly desire the spiritual gifts, especially that you may prophesy (1 Cor. 14:1). In this context, Paul defines what he means by “higher gifts” or “greater gifts” because 1 Corinthians 14:5 he repeats the word he used in 12:31 for “higher” (Gr. Meizon) when he says, “He who prophesies is greater than he who speaks in tongues, unless someone interprets, so that the church may be edified” (1 Cor. 14:5). Here the “greater” gifts are those that most edify the church. This is consistent with Paul’s statement a few verses later when he says, “Since you are eager for manifestations of the Spirit, strive to excel in building up of the church” (1 Cor. 14:12). The higher gifts are those that build up the church more and bring more benefit to others.
But how do we seek more spiritual gifts? First we should ask God for them. Paul says directly that “he who speaks in a tongue should pray for the power to interpret” (1 Cor. 14:13; cf James 1:5, where James tells people that they should ask God for wisdom).

Next, people who seek additional spiritual gifts should have right motives. If spiritual gifts are sought only so that the person may be more prominent or have more influence or power, this certainly is wrong in God’s eyes. This was the motivation of Simon the Sorcerer in Acts 8:19, when he said, “Give me also this power, that anyone on whom I lay my hands may receive the Holy Spirit” (see Peter’s rebuke in vv. 21-22). It is a fearful thing to want spiritual gifts or prominence in the church only for our own glory, not for the glory of God and for the help of others. Therefore those who seek spiritual gifts but “have not love” are “nothing” in God’s sight (cf. 1 Cor. 13:1-3).

After that, it is appropriate to seek opportunities to try the gift, just as in the case of a person trying to discover his or her gift, as explained above. Finally, those who are seeking additional spiritual gifts should continue to use the gifts they now have, and should be content if God chooses not to give them more. The master approved of the servant whose pound had “made ten pounds more,” but condemned the one who hid his pound in a napkin and did nothing with it (Luke 19:16-17, 20-23)—certainly showing us that we have responsibility to use and attempt to increase whatever talents or abilities God has given to us as his stewards. We should balance this by remembering that spiritual gifts are apportioned to each person individually by the Holy Spirit “as he wills” (1 Cor. 12:11), and that “God arranged the organs in the body, each one of them, as he chose” (1 Cor. 12:18). In this way Paul reminds the Corinthians that ultimately the distribution of gifts is a matter of God’s sovereign will, and it is for the good of the church and for our good that none of us have all of the gifts, and that we will need to continually depend on others who have gifts differing from ours. These considerations should make us content if God chooses not to give us the other gifts that we seek.

Vorbirea in Limbi – Pastor Nelu Prunean

Photo credit http://www.lwic.org

Faptele Apostolilor 19:1-7

Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,
2 şi le -a zis: ,,Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?„ Ei i-au răspuns: ,,Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.„
3 Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?„ le -a zis el. Şi ei au răspuns: ,,Cu botezul lui Ioan.„
4 Atunci Pavel a zis: ,,Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.„
5 Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6 Cînd şi -a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
7 Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Nelu PruneanIn aceasta seara, vom continua in invatatura despre Botezul cu Duhul Sfant. Si am ajuns la vorbirea in limbi, ca semn sau si semn al Botezului cu Duhul Sfant.  Am ramas tot la pasajul biblic din Faptele Apostolilor 19, pentru ca mi se pare cel mai relevant in aceasta privinta. Lucrarea Duhului Sfant nu o expunem doar in prezenta Botezului cu Duhul Sfant sau unul mai exact la Botezul cu Duhul Sfant. Am invatat si stim lucrul acesta, ca lucrarea Duhului Sfant in procesul mantuirii omului incepe mult, mult mai devreme, incepand cu pocainta, cu nasterea din nou, regenerarea, si asa mai departe, Botezul cu Duhul Sfant, sfintirea si pregatirea noastra pentru rapirea pe care Domnul Isus Hristos o va aduce la glorioasa Lui revenire.

Vorbim despre semnul exterior al Botezului cu Duhul Sfant. Vreau sa va spun ca a fost si a ramas acelasi si anume vorbirea in limbi. E adevarat ca in privinta aceasta sunt foarte multe interpretaridar eu vreau sa expun in aceasta seara credinta noastra, cum am crezut, cum am umblat, cum traim si  cum credem in continuare in privinta Botezului cu Duhul Sfant. Cartea Faptele Apostolilor este sursa unde gasim exemple de botez cu Duh Sfant si ne ajuta sa ne reconstituim felul cum s-a produs acest fenomen. Numai in capitolul 2, in Faptele Apostolilor com gasi si alte semne care au insotit Botezul cu Duhul Sfant si aceste semne au fost premergatoare Botezului cu Duhul Sfant. Nu au fost in momentul in care Domnul i-a botezat cu Duhul Sfant. De exemplu, vajaitul acela de vant puternic si flacarile de foc care s-au asezat pe ucenici au fost premergatoare. Apoi, dupa ce s-au umplut de Duhul Sfant, ei au inceput sa vorbeasca in alte limbi.

In Faptele Apostolilor 2:4, dupa umplerea cu Duhul Sfant, avem dovada Botezului cu Duhul Sfant si anume- semnul exterior a vorbirii in alte limbi. Este adevarat ca in istoria crestinismului, in istoria noastra, a credinciosilor, s-au consemnat si chiar in Romania, si chiar in perioada copilariei mele, s-au consemnat la staruinte in case sau chiar in locuri izolate, de frica persecutiei sau stiu eu, de frica urmaririi a celor care nu credeau in Botezul cu Duhul Sfant, acelor care erau impotriva credintei in Dumnezeu, s-au experimentat momente in care oameni necredinciosi au vazut flacari de foc peste casa pocaitilor si chiar au mers sa stinga focul. N-a fost nicio flacara de foc, ci a fost slava Domnului, prezenta Duhului Sfant in locurile acelea.

Dar semnul Botezului cu Duhul Sfant a fost si ramane vorbirea in limbi. Vad un pericol foarte mare atunci cand cineva vine sa aduca o invatatura de Botezul cu Duhul Sfant, cum ca poti sa primesti Botezul cu Duhul Sfant fara semnul vorbirii in limbi. SI de ce vad eu ca este un pericol foarte mare in privinta aceasta? Pericolul este urmatorul. Dupa Botezul cu Duhul Sfant fiecare trebuie sa se astepte la ispita. Fiecare trebuie sa se astepte, cu alte cuvinte, la botezul cu foc. Incercarea fiecaruia botezat cu Duhul Sfant, fara exceptie, urmeaza. Domnul Isus, cand a fost in apa Iordanului si a fost botezat in apa, din cer a venit Duhul Sfant al lui Dumnezeu, in chip de porumbel s-a asezat peste El. Din cer, tot din cer, s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatal, care a zis: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit in care imi gasesc placerea.” Dupa acest eveniment, priviti in Matei 4, Domnul Isus este dus de Duhul in pustie  si este ispitit acolo 40 de zile. A avut un post necurmat de 40 de zile in care a fost ispitit in toate felurile si in toate chipurile. In perioada aceasta de ispitire, Domnul Isus, ne spune Biblia, n-a fost cu nici un chip prins de diavolul in ispitire. Cu niciun chip, nici intr-un fel. A iesit biruitor si a dovedit ca pe pamantul acesta poate sa umble o fiinta umana fara sa fie ispitita de diavolul si este Singurul si unicul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. A Lui sa fie gloria in veci!

Dar, daca cineva iti spune: „Tu esti botezat cu Duhul Sfant pentru ca ai simtit asa o bucurie launtrica, ai fost intr-un har special si cineva a spus despre tine ca esti botezat cu Duhul Sfant; sau, tu despre tine, ti-ai zis: „Am primit Duhul Sfant, Botezul cu Duhul Sfant.” Nu scapi de test. Fiti atenti. Testul vine. Incercarea vine. Si diavolul va spune: „Da, n-ai primit nimic. Ah, a fost o perioada, un timp, o experienta care s-a dus. Tu n-ai primit Botez cu Duhul Sfant, asta nu-i Botez cu Duhul Sfant.” Eh, cand vine diavolul cu asemenea ispitire in mintea credinciosului, imediat, primul lucru care trebuie sa-l faca cel botezat de Domnul cu Duhul Sfant, sa se puna pe genunchi, sa intre in rugaciune si sa primeasca de la Domnul, inca odata, ce a primit la Botezul cu Duhul Sfant si anume, sa se dovedeasca, sa se confirme prin vorbirea in limbi: „Da, intr-adevar eu am primit Botezul cu Duhul Sfant.” Dragii mei, sa nu ne insele cineva. Ramanem statornici pe aceasta invatatura. Semnul, repet acuma a treia oara, semnul botezului cu Duhul Sfant este vorbirea in limbi. A fost si ramane. Amin.

Avem consemnate Botezuri cu Duhul Sfant in Scriptura, cu vorbire in limbi, la Ierusalim, la Samaria, la Damasc. Poate va zice cineva- la Damasc, atunci cand ap. Pavel, ca Saul, a primit Botezul cu Duhul Sfant, nu era consemnata vorbirea in limbi. Da, intra-devar, nu este consemnata. Dar in 1 Corinteni 14, ap. Pavel spune: „Eu vorbesc in limbi mai mult ca voi toti.” Ceea ce mie imi spune ca si la Damasc, cand a primit Botezul cu Duhul Sfant, a fost insotit de vorbirea in limbi. Apoi, in casa lui Corneliu, la Cezareea, de asemenea. In 3 din cele 5 cazuri, pentru ca avem 5 cazuri in Noul Testament si anume:

  1. Ierusalim
  2. Samaria
  3. Damasc
  4. Cezareea
  5. Efes

1. In cele 5 cazuri, 3 dintre ele, categoric, clar, se vorbeste ca a fost vorbire in limbi la Botezul cu Duhul Sfant.

2. In cele 4 casuri din 5, rezulta ca s-a produs un fenomen Dumnezeiesc in urma Botezului cu Duhul Sfant. Cu toti recunoastem, la Ierusalim, la Cincizecime, eveniment Dumnezeiesc s-a intamplat acolo. In citirea de astazi, la Efes, deasemenea, au inceput sa vorbeasca in alte limbi si prooroceau. De asemenea, in casa lui Corneliu, am vazut lucrul acesta. Dar, in Samaria, de exemplu, s-a intamplat ceva, un eveniment extraordinar. Cei ce nu cunoasteti istoria Samariei si felului cum ei L-au primit pe Domnul Isus Hristos, va rog studiati acasa. Doar, vreau sa prezint lucrul acesta  in privinta Botezului cu Duhul Sfant. Cand Petru si Ioan, in urma predicarii lui Filip si a pocaintei Samaritenilor, s-au dus si au pus mainile peste ei si au primit Duhul Sfant, nu este consemnata vorbirea in limbi, dar, cand Simon vrajitorul s-a adresat lui Petru si Ioan: „Dati-mi si mie  ce aveti voi, ca atunci cand voi pune si eu mainile peste cineva, sa primeasca Duhul Sfant. Intreb eu: Daca nu s-a intamplat nimic si nu s-a vazut nimic, de ce omul acesta a cerut puterea aceasta, sa-si puna mainile peste cineva si sa primeasca Duhul Sfant? Logic, rational, normal; haideti sa judecam ca oameni maturi. S-a intamplat ceva, dragii mei, acolo. Omul acesta care facea minuni inainte, prin vrajitoriile lui, si-a fost dezarmat de Duhul Sfant al lui Dumnezeu si n-a mai facut vrajitorii. Si s-a intors de la idolii cei muti, la Dumnezeul cel adevarat. A vazut ca se intampla ceva. Eu nu pot cere de la cineva, daca nu vad ca exista sau am auzit ca exista. Trebuie sa gandim cinstit, dragii mei. Acolo s-a intamplat ceva, un lucru Dumnezeiesc.

3. Apoi, in al treilea rand, in toate cele 5 cazuri reiese ca vorbirea in limbi a fost semnul Botezului cu Duhul Sfant. In toate 5 cazurile tragem concluzia ca a fost si anume vorbirea in limbi = semnul Botezului cu Duhul Sfant. Vreau sa citesc un pasaj din pneumatologia scrisa de Dr. Trandafir Sandru (p. 123), citim: „Exista 7 motive pentru care Dumnezeu a ales vorbirea in limbi  ca semn al Botezului cu Duhul Sfant. (12.34) „7”, zice el. Si anume:

  • 1. Vorbirea in limbi este un semn exterior de cunoastere
  • 2. Ea este un semn uniform pentru toate cazurile. In toate cazurile de botez cu Duhul Sfant avem vorbirea in limbi.
  • 3. Acest semn dezvaluie personalitatea Duhului Sfant. Asa de importanta e vorbirea in limbi, pentru ca Duhul Sfant nu este doar o putere, o influenta, o energie. Nu. Nu. Nu. Duhul Sfant este Dumnezeu.Si prin aceasta putem arata personalitatea Duhului Sfant.
  • 4. Semnul acesta este simbolul lucrarii  credinciosului sub deplinul control al Duhului Sfant. Deci, este un semn ca credinciosul este sub controlul deplin a  Duhului Sfant.
  • 5. Semnul vorbirii in limbi demonstreaza ca sursa si izvorul vorbirii credinciosului trebuie sa fie Duhul Sfant.
  • 6. Semnul indica locul de cinste care il acorda Dumnezeu vorbirii omenesti. Deci, Dumnezeu da un loc de cinste vorbirii noastre umane.
  • 7. Semnul indica prezenta Domnului in vorbirea si viata credinciosului. A existat o varietate in ce priveste modul de a primi botezul cu Duhul Sfant. In multe feluri se primeste botezul cu Duhul Sfant: in staruinta in rugaciune, in cantare, in vestirea Evangheliei, intr-o cercetare reala a Duhului Sfant, in multe si multe cazuri si in multe feluri se primeste botezul cu Duhul Sfant. Dar de fiecare data, smenul botezului cu Duhul Sfant a fost si ramane vorbirea in limbi.

Vreau sa ramana Biserica Betel, invatata clar in privinta Botezului cu Duhul Sfant. Suntem biserica penticostala, ne invatam copiii si tineretul sa staruiasca pentru Botezul cu Duhul Sfant si Domnul si in vremea aceasta boteaza cu Duhul Sfant.

Aceasta vorbire in limbi a fost si este un efect, nu o cauza. Ce vreau sa spun prin aceasta? Nu vorbirea in limbi aduce Botezul cu Duhul Sfant. Nu. Nu. Nu. Duhul Sfant aduce vorbirea in limbi. Deci, Duhul Sfant a fost si este cauza Botezului cu Duhul Sfant si a vorbirii in limbi. Se obisnuieste sa se dea vorbirii in limbi denumirea greceasca ‘glosolalia’. Deci, daca discutati cu teologi sau cu alte persoane de alte confesiuni, va vor intreba despre ce inseamna glosolalia. Glosolalia este termenul care se foloseste  pentru vorbirea in limbi. Vine din doua cuvinte din limba greaca: glossa, adica limbi si al doilea cuvant este aleō, adica vorbire. Adica, vorbire in limbi. Vorbirea in limbi este o vorbire inspirata de la Duhul Sfant  intr-o limba necunoscuta de vorbitor.

Vorbirea in limbi

  1. In viata personala, de inchinare
  2. si in viata publica, in adunare.

Poate fi folosita in viata privata a rugaciunii ori in inchinarea publica. Vreau sa aprind becul la multi in seara aceasta aici. Si am sa explic lucrul acesta mai tarziu. Am sa va explic lucrul acesta pentru ca, aici, este chiar in biserica penticostala, care striga sa se auda peste tot ca in adunare, daca nu se talmaceste, sa nu se vorbeasca in limbi. O sa explic lucrul acesta.

Dumnezeu este un Dumnezeu al suprnaturalului, care poate umple cele mai adanci dorinti ai inimii omului, cu dragoste  si puterea Lui. Si in vorbirea in limbi, Domnul face lucrula acesta.

Cateva intrebari. Sunt multe intrebari care sunt puse  in jurul Botezului cu Duhul Sfant, cu vorbirea in limbi, Biserica Penticostala recunoaste aceasta si ma bucur ca este asa. Altfel, daca n-ar fi asa, lucrurile n-ar fi asa de stabile.

Intrebarea # 1 – Opereaza Duhul Sfant prin vorbirea in limbi? Mai e vorbirea in limbi astazi valabila, dupa ce s-a incheiat de scris Biblia?

Raspunsul meu este: Da. Astazi sunt mai multi, fiti atenti, astazi sunt mai multi care vorbesc in limbi straine decat in orice timp din istorie. Suntem la o tehnologie cum n-a mai avut omenirea. Numai un click, doua, intrati pe internet si o sa vedeti ca la ora actuala, in lume, vorbirea in limbi este asa de ampla, incat  niciodata in istoria crestinismului n-a fost. Mie, personal, imi spune lucrul acesta ca este ploaia tarzie. Este ploaia tarzie, pe care Domnul o toarna peste pamant inainte de revenirea Lui pe norii cerului. Nu vrem noi, Americanii? Scoatem pe Duhul Sfant si lucrarea Duhului Sfant din biserica? Dragii mei, noi nu o putem opri. Nu o vor Americanii? O primesc Brazilienii. Nu o vor Europenii? O Primesc Africanii. In Indonezia si in China comunista, in Korea de Nord, unde sunt cele mai grave persecutii, grave persecutii.. Duhul Sfant lucreaza extraordinar.

In copilaria mea, Pastorul Marcus, din Bistrita, care a fost pastor judetean foarte multi ani, intr-o zi de targ, era pe vremurile acelea la noi pe piata, in oras. O sora l-a intampinat si i-a spus: „Frate Marcus, am auzit ca opresti pe Duhul Sfant. De ce faci treburi de astea?” El, simpatic asa, a zambit si a zis: „Sora, opreste-te un pic. Tu stii ce vorbesti? Ce om mare m-ai facut tu pe mine.Cum sa pot eu opri pe Duhul Sfant?u l-a putut opri nici Nero. Nu la putut opri nici Inchizitia. Nu l-a putut opri nici Hitler, nici comunistii. Pot eu sa opresc Duhul Sfant?” Daca cineva vrea sa blocheze si nu accepta pentru el, dragii mei, Duhul Sfant este in alta parte. Exact ca si un izvor de apa. Fratii mai in varsta stiu lucrul acesta. Cand sapau izvoare- il opresti de aici si il blochezi, face presiune si izbucneste in cealalta parte. Si repet ce am spus: Nu-L mai vor Americanii? Nu mai vor bucuria in Duhul Sfant, de unde a inceput  explozia aceasta binecuvantata a vorbirii in limbi ca semn al Botezului cu Duhul Sfant? In Brazilia si in Argentina si in America de Sud  este o explozie in privinta aceasta. Slavit sa fie Domnul!

Este adevarat ca Biblia vorbeste despre un timp cand limbile vor inceta. Dar, intotdeauna a fost in biserica vorbirea in limbi, dealungul istoriei. Dar, astazi asistam la o crestere foarte mare a celor care vorbesc in limbi de la Duhul Sfant. Cei care spun, atunci cand au in vedere 1 Corinteni 13:8 – se leaga de versetul acesta care spune „Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; 10 dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest ,,în parte„ se va sfîrşi.” Acestia ce spun ca acest desavarsit este Biblia, este Noul Testament, se numesc cesationisti. E un cuvant pe care ar trebui sa-l prindem pentru ca veti avea de discutat, mai ales tineri diferiti din alte denominatiuni crestine. Si sa stiti, cesationistii spun ca atunci cand s-a incheiat Biblia, Biblia este desavarsita, perfecta si nu negam lucrul acesta, atunci s-a terminat cu vorbirea in limbi pentru ca se leaga de versetul acesta: Limbile vor inceta si proorociile se vor sfarsi. Sunt oameni care gandesc selectiv in gandirea lor sau citesc Biblia selectiv. E un pericol in privinta aceasta. Este adevarat ca Biblia vorbeste despre un timp cand limbile vor inceta. Oricum, acest pasaj ne indica cand se va intampla acest lucru. Vers. 10 spune:  cînd va veni ce este desăvîrşit. Si noi stim cine este Acel desavarsit. Citim vers. 12 – „Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” (22.35) Tot de aici: „12 Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” La cine se face referire aicea? La Domnul Isus Hristos. Cand El va reveni, sa stiti ca toate se vor termina. Nu va mai trebui nici proorocii, nici vorbiri in limbi, nici cunostinta. Toate acestea se vor termina cand va veni El.

1 Ioan 3:2
Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă.
Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El;
pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

Intrebarea mea este, daca cesationistii spun ca limbile, s-au terminat cu ele cu incheierea Bibliei si proorociile, de ce nu s-a terminat si cunostinta? Vedeti cum gandesc oamenii selectivi? Intrebarea este: S-au implinit aceste versete? Raspunsul este: Nu, pentru ca ce este desavarsit va veni odata cu venirea Domnului nostru Isus Hristos. In 1 Ioan 3:2-3, citim acolo ca ce va fi nu s-a aratat inca, dar cand va veni El, Domnul Isus Hristos,  vom fii ca El si Il vom cunoaste asa cum este, pentru ca Il vom vedea fata in fata. Referirea aceasta este aici in vers. 12: „Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos.” Vreau sa va spun ca pe vremea aceea, oglinda nu era ca astazi. Astazi avem o sticla, in spatele ei este o folie subtire de argint si imediat se reflecta imaginea noastra in prezenta luminii. Pe vremea aceea, o placa de bronz era foarte, foarte, foarte slefuita, ca voi cand va lustruiti instrumentele la fanfara, va vedeti chipul ca in oglinda. Ei, cam asa erau oglinzile atunci. Vezi intunecos, nu vezi asa clar. Nu vedeau asa clar. Si facea ap. Pavel asa o comparatie intre oglinda, cum vedem in chipul acesta, asa, nu prea bine, cum vom vedea atunci cand va veni El si Il vom vedea fata in fata. Adica, se refera la Domnul Isus Hristos.

Noi, nici nu stim cum sa ne rugam. De aceea, Duhul Sfant a pregatit pentru noi limba aceasta a cerului care nu s-a incheiat cu incheierea Noului Testament, a Vechiului Testament, a Bibliei. Si in Romani 8:26, ap. Pavel vorbeste foarte frumos in privinta aceasta. „ Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Deci, pana la venirea Domnului nostru Isus Hristos, vorbirea in limbi va insoti credinciosul.

Intrebarea # 2 – Cum lucreaza vorbirea in limbi?

  1. Evidenta Botezului cu Duhul Sfant – Ierusalim, Damasc, Cezareea.
  2. Rugaciunile in limbi – cand duhul meu se roaga si mintea mea este fara rod. Deci, rugaciuni prin Duhul Sfant. Rugaciuni prin Duhul Sfant sunt insotite prin vorbirea in limbi. In Efeseni 6: 18 „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii” si 1 Corinteni „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.” Va recomand, pentru ca suntem in epoca informationala, a informaticii, sa mergeti pe youtube si sa vedeti un experiment care a fost publicat pe un canal de televiziune nationala in America in 2006. Doctor Andrew Neswberg, professor of radiology and psychiatry a facut o experienta cu vorbitori in limbi. Un pastor penticostal, care a vorbit in limbi, a fost analizat creierul lui. Cand a vorbit in limbi, minte, cum zice Biblia, a fost fara rod. Nici o activitate  in zona de vorbire [a creierului]. Eu, acuma, daca mi s-ar lua niste imagini la MRI sau  in alte feluri, avem aici un specialist, pe fratele Ruben, in MRI. Veti vedea activitati pe creierul meu [prin MRI], cand vorbesc. Dar, cand acest pastor a vorbit in limbi, nu s-a vazut nicio activitate. Nici o activitate pe creier. Am ramas surprins, am vizionat de vateva ori lucrul acesta, nu odata, sa vad cum Biblia este adevarata si cel ce vorbeste  in limbi, nu vorbeste de la el. Vorbeste de la Duhul Sfant. Dar inca ceva, omul acesta a facut experimente pe mai multi credinciosi de diferite religii. I-a pus sa se roage in felul lor, in ritualele lor si la niciunul nu s-a intamplat asa ceva , asa cum s-a intamplat la pastorul acesta penticostal. Vorbirea in limbi, dragii mei, este de la Dumnezeu. Este de la Duhul Sfant. As vrea sa avem in vedere lucrul acesta.

Intrebarea # 3 – Darul vorbirii in felurite limbi – Ce este acesta? 

1 Corinteni 12:10 citim in ultima parte a darurilor, ca Domnul a dat prin Duhul Sfant „ altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor.”  Darul vorbirii in limbi are cu el felurite limbi. Biblia ne invata ca acesta este deosebit de semnul vorbirii in limbi. Este un dar. Si in 1 Corinteni 14:22 citim „Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.” Deci, darul vorbirii in limbi este un semn pentru cei necredinciosi. Vorbirea in limbi personala este una, vorbirea in limbi, ca dar a vorbirii in limbi este pentru cei necredinciosi. Acest dar se manifesta in ocazii speciale, cand vrea Duhul Sfant sa lucreze. Nu toti credinciosii au avut sa lucreze cu acest dar. Nu s-a dat tuturor credinciosilor darul vorbirii in limbi. In 1 Corinteni 12:30 citim lucrul acesta. Intrebarea lui Pavel este „Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?” Darul vorbirii in limbi nu-l primesc toti. Nu oricine are darul vorbirii in limbi. Dar darul vorbirii in limbi este pentru cei necredinciosi.

Cand a inceput miscarea penticostala, dupa ce s-a terminat Razboiul Mondial II in Romania, langa orasul nostru, cunosc o experienta extraordinara. Eu am auzit-o marturisita din gura fratilor nostri din localitatea respectiva. S-a intors din razboi un barbat, dupa ce a stat prizonier si la nemti si la rusi. Dumnezeu i-a dat harul sa vina acasa. Intre timp, sotia lui, pentru ca atunci a venit miscarea aceasta a suflarii Duhului Sfant peste Romania si suflaa peste partea ardealului cu Botezul cu Duhul Sfant. Si Biserica Penticostala a prins atunci o putere extraordinar de mare prin rugaciune, prin vorbiri in limbi, prin daruri de descoperire, prin vindecari, prin minuni extraordinare, care au ramas marturii minunate ale lucrarilor Duhului Sfant . Femeia aceasta a primit pe Domnul. A fost boezata cu Duhul Sfant si la fiecare rugaciune, Domnul ii dadea harul sa vorbeasca in limbi. Cand a venit acasa, preotul din sat, bineinteles, ca orice pastor- nu vrea sa-si piarda turma, indiferent daca o duce intr-o directie gresita. Atentie: Indiferent daca o duce intr-o directie rgesita, el sa aiba cat de mare turma. Ia spus omului: Pe femeia ta a luat-o in stapanire un duh rau. Ei ziceau drac. Si in Biblie, avem in Noul Testament expresia aceasta. „Fa ce stii si nu o mai lasa la pocaiti.”  Si i-a dat el cateva instructiuni, ce sa faca, cu tot felul de ritualuri ortodoxe, pentru ca sa iasa duhul rau din ea. Bineinteles ca femeia n-a vrut. A trecut timp si preotul a intrebat: „Ce ai facut?” „Nu pot face nimic.” Pai, zice, „Trage-i o mama de bataie si sa se lese de pocainta. Si amenint-o ca o omori.” Si asa l-a invatat preotul. Preot a bisericii ortodoxe. „Du-te si ia ceva alcool, asa, sa te influenteze la curaj, ia securea si spune-i ii tai capul, daca nu te lasi de pocainta.” A intrat in casa si a facut exact ce i-a spus preotul. Inainte sa actioneze in directia aceasta, dupa ce a ascultat femeia, i-a spus: „Stii ce, dragul meu? Te-am asteptat. Te-am iubit. Te iubesc si nu vreau sa ma despart de tine. L-am primit pe Dumnezeu in viata mea, Duhul Sfant este in viata mea, si nu ma las. De Isus nu ma las. Daca vrei sa ma omori, omoara-ma. Dar, am o dorinta inainte de a ma omora. Lasa-ma sa ma duc in camera cealalta, ei spuneau in camera dinainte, adica camera de la strada si sa ma rog. Si apoi, fa ce vrei. Cand a intrat in rugaciune, Duhul Sfant a luat-o in primire. A inceput sa vorbeasca in limbi, Duhul Sfant a inceput sa-i dea limbi felurite si la un moment dat, omul acesta din camera cealalta, asa cum era el un pic tormentat de alcool, a inteles ce vorbeste femeia. A inteles. A intrat buzna peste ea  si a spus: „Scoala-te.De unde ai invatat tu limba rusa ? De unde ai invatat tu limba germana?” „Pai nu, niciodata. N-am vorbit niciodata, nici in germana, nici in rusa.” Eu am fost in lagar cu nemti, am fost in lagar cu rusi si eu stiu ce ai spus. Mi-ai spus asa: „Sa ma pocaiesc, sa ma intorc la Dumnezeu pentru ca viata mea se va sfarsi in chinul vietii dupa moarte, in chinul iadului. Cine te-a invatat sa spui tu lucrul acesta?” „Nimeni nu m-a invatat.” „Stii ce? De azi inainte, Dumnezeul tau e Dumnezeul meu. SI biserica unde mergi tu, ma duc si eu.” Dragii mei, darul vorbirii in limbi este pentru cei necredinciosi. (35:00)

Intrebarea # 3 – Sunt limbile pentru a predica Evanghelia in tari straine? 

Nu. Ca sa mergi in tari straine, trebuie sa inveti limba aceea. E adevarat ca in Ierusalim, la CIncizecime, in capitolul 2 in Fapte, citim, ca cei 120, cand au botezati de Domnul cu Duhul Sfant, in urma sunetului si ceea ce au auzit, s-au adunat in locul respectiv, i-au auzit vorbind pe cei 120, cele 15-17 natiuni care au fost acolo, in limbile lor. Si au inteles. Dar fiti atenti. Ei vorbeau lucruri minunate a lui Dumnezeu. Asa ni se spune. Care-s acele lucruri minunate? Eu pot sa presupun: Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Isus Hristos a murit, Isus Hristos a inviat. Isus Hristos e la dreapta lui Dumnezeu. Isus Hristos vine sa ne rapeasca. Eu am toata convingerea ca acestea sunt lucrurile minunate a lui Dumnezeu. Dar predica n-a fost tinuta in limbi. S-a ridicat Petru si a predicat in limba pe care el o cunostea si o cunostea audienta. Ca s-au intamplat momente ca Duhul Sfant, ca si de data asta a luat-o in primire si a vorbit pentru audienta in limba lor, sa inteleaga, un semn, o minune pentru cel necredincios, cred lucrul acesta. Dar Evanghelia nu se vesteste prin vorbirea in limbi. Ca sa te duci misionar undeva, Domnul te va insoti cu vorbirea in limbi si talmacirea limbilor. Domnul te va insoti  cu darurile de proorocie. Domnul te va insoti cu celelalte daruri. Dar, ca sa predici Evanghelia, trebuie sa inveti limba lor.

Intrebarea # 4 – Este vorbirea in limbi o vorbire umana sau una cereasca?

Si una si alta. V-am dat exemplul acesta. Acuma, Jimmy a tinut ora de rugaciune, mi-e drag sa-l dau de exemplu pe el. Cand Domnul l-a botezat pe Jimmy cu Duhul Sfant, aici eram in adunare. Eram mai multi frati acolo prezenti. M-am apropiat de el si l-am auzit vorbind in limba rusa. Jimmy n-a vorbit in limba rusa in viata lui. Si m-am dus la fratele Draghinas si i-am spus: „Frate Vasile, il auzi pe copilul acesta cum vorbeste in limba rusa? Eu am facut limba rusa din clasa V-a pana in a XII-a si mai am ceva din limba rusa. Fratele Vasile zice catre mine: „Nu vorbeste in rusa, hai si asculta. Eu am trait printre nemti, acuma vorbeste in germana.” Am zis: „Doamne, slavit sa fie Domnul, ca Domnul isi insoteste lucrarea in chip extraordinar.” Poate sa fie o limba umana, dar in 1 Corinteni 13:1 citim „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti„. Deci sunt si limbi omenesti si limbi ingeresti pe care Duhul le da.

Intrebarea # 5 – Penticostalii sunt foarte atacati cu intrebarea aceasta: A vorbit Domnul Isus Hristos in limbi?

Cum raspundeti la o asemenea intrebare? Nu ma pot pronunta ca a vorbit sau ca nu a vorbit. Dar va spun ce stiu. Am studiat lucrul acesta. In Luca 10:21 scrie „ În ceasul acela, Isus S’a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis: ,,Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” In Ioan 11:33 scrie „Isus, cînd a văzut -o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, şi S’a tulburat„. Fiti atenti ce am gasit. Aceasta terminologie, si din Luca si din Ioan este similara cu a te ruga in Duhul Sfant, pe care Pavel o foloseste sa se descrie rugaciunea ca vorbire in limbi. Din 1 Corinteni 14:14 „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.” Sunt foarte similare  aceste expresii din Luca 10:21 si Ioan 11:33 si 1 Corinteni 14:14. Dar eu nu pot sa certific ca Domnul Isus a vorbit in limbi sau n-a vorbit in limbi, dar aceste pasaje sunt foarte similare.

Dar fiti atenti, oricum, daca Isus n-a vorbit in limbi, daca n-a vorbit in limbi, avem cateva explicatii:

  1. Domnul Isus n-avea nevoie sa vorbeasca in limbi pentru ca este Dumnezeu si El stie toate limbile, si omenesti si ceresti.
  2. In timp ce Domnul Isus Hristos a fost fara pacat, El a avut o comunicare cu Dumnezeu, perfecta. Noi, care suntem inca in trupul acesta uman, corupti de firea umana, de influentele lumii si a diavolului. Avem nevoie de vorbirea in limbi, pentru ca vorbirea in limbi este o vorbire secreta . Diavolul nu o stie. Diavolul nu o cunoaste. De aia nu-i place si face tot posibilul sa nu se vorbeasca in adunare, in biserica Domnului si in viata ta particulara. Nici noi nu stim ce se roaga Duhul Sfant din noi cand vorbim in limbi. Nici diavolul nu stie lucrul acesta. Domnul Isus n-a avut nevoie de asemenea vorbire, pentru ca El cu Tatal vorbea fara nici o problema.
  3. Vorbirea in limbi este in functiune, apare dupa inaltarea Domnului Isus Hristos la cer.

Deci, Domnul Isus e Dumnezeu, Domnul Isus este sfant, si n-a avut nevoie pe pamant de ajutorul vorbirii in limbi, ca Duhul Sfant sa-i dea vorbire in limbi, sa mijloceasca pentru El la tatal. N-a avut nevoie de asa ceva. Si vorbirea in limbi a venit dupa ce Domnul Isus a fost inaltat la cer. Chiar daca Domnul Isus n-a vorbit in limbi, totusi ne-a comunicat ca va fi un semn normativ care-i va insoti pe credinciosi. In Marcu 16:17 –  Inainte de plecare Domnului Hristos la cer, Domnul spune: „Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;” Tot Noul Testament, fac o subliniere aici, tot Noul Testament a fost scris de oameni care au vorbit in alte limbi. Cine ma poate contrazice in aceasta, vreau sa-mi dea dovada. Toti care au scris Noul Testament au fost cei ce au vorbit in alte limbi, cum le da Duhul sa vorbeasca.

Unii argumenteaza ca vorbirea in limbi este cel mai mic dar a Duhului Sfant, ca se poate si fara el. Ati auzit expresia aceasta. Eu am auzit-o, cand am vorbit cu unii. 1 Corinteni 12:8 & 10, in prezentarea darurilor Duhului Sfant, vom vedea ca vorbirea in limbi este pusa la urma. Si talmacirea limbilor. Oare, daca e pusa in ordine cronologica la urma, este cea mai mica, e mai neinsemnata, se poate fara ea? Vreau sa va spun ca aceasta interpretare este inconsistenta, caci ordinea cronologica nu neaparat prezinta importanta-  „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh; altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh; 10 altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor.”

Eu va dau un exemplu: 1 Corinteni 13:13 -„Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” Deci, cand cineva vine sa va spuna: „Uite, e pusa vorbirea in limbi la urma.In urma tuturor celorlalte daruri e pusa si vorbirea in limbi. Nu are importanta, nu ai nevoie de ea.” Da-i exemplul acesta. Un alt exemplu: In Galateni, cand ap. Pavel vorbeste despre Faptele firii pamantesti in cap. 5:19-21, uciderile sunt la urma. Intreb eu, e un pacat mai mic uciderea, crima? E un pacat extraordinar de mare. Vedeti? Nu asezarea in ordine cronologica in prezentare ne arata importanta sau mai putin importanta acestei lucrari sau acestui dar.

In vederea vorbirii in limbi, Pavel, nicidecum nu vrea sa dea impresia ca vorbirea in limbi este mai putin importanta, ci dimpotriva, vrea ca toti sa vorbeasca in limbi. Pavel multumea lui Dumnezeu ca vorbeste in limbi mai mult ca toti ceilalti. 1 Corinteni 14:18 – „Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.” De 3 ori, in Scriptura este mentionat: „Umblati… urmariti… ravniti… pentru lucrurile spirituale. Aceste imperative pentru viata spirituala si vorbirea in limbi este mentionata in pachetul asta. Aici, in 1 Corinteni 12:31 – „Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.”  1 Corinteni 14:1 – „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.” Si in finele cap 14:39 – „Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi. ” Atentie, sa nu dezonoram niciun dar spiritual. Atentie mare. Ca s-ar putea, atunci, sa lovim in Dumnezeu, sa-L dezonoram pe Dumnezeu. Mare atentie la lucrul acesta.

Lucrarea Duhului Sfant in viata credinciosului ar trebui sa fie o bucurie si nu o teama. Unii zic: „Nu ma duc, ca ma tem. Ce se va intampla cu mine?” Nu, nu, nu. Du-te la staruinta. Staruieste. Nu se intampla nimic rau cu tine. Se intampla numai ce a zis Domnul. Voi veti primi o putere cand Duhul Sfant se va cobora peste voi. Slavit sa fie Domnul. Limbile sau vorbirea in limbi pentru toti, 1 Corinteni 12:30 – toti vorbesc in limbi, toti proorocesc. Aici, repet, la inceput, vorbesc despre darul vorbirii in limbi. Dar, haideti sa va spun ceva. Avem trei feluri de vorbire in limbi prezentata in Noul Testament.

  1. Vorbirea la Botezul cu Duhul Sfant, care-i semnul vorbirii Botezului cu Duhul Sfant
  2. Vorbire in limbi, atunci cand ne rugam prin Duhul Sfant si o gasim in 1 Corinteni 14:2-3 Vorbire in limbi – darul vorbirii in felurite limbi. Asta deja este dar, si la 1 Corinteni 12:30 se argumenteaza acest lucru si se refera la darul vorbirii in limbi.

1. Avem argumente, cand vorbirea in limbi a fost prezenta in adunare si cei necredinciosi nu au fost prezenti. Asa ca nu a fost intentia ap. Pavel sa interzica vorbirea in limbi in adunare. Deci, vorbirea in limbi, zice ap. Pavel in 1 Corinteni 14: Trebuie sa punem o ordine, cum sa se faca, sa se administreze in inchinare vorbirea in limbi. Nu se refera ap. Pavel, aici, la rugaciune. Cand suntem la rugaciune in casa Domnului putem vorbi in limbi, in Romaneste, te poti ruga in spaniola, te poti ruga in limbi pamantesti, omenesti, dar si ceresti, cum da Duhul Sfant sa vorbesti. Vorbeste in limbi. Roaga-te Domnului in limbi. Apostolul Pavel nicidecum n-a vrut sa opreasca, sa interzica in adunare vorbirea in limbi.(48.47) El vine mai tarziu, in vers. 26 zice: „Ce este de facut atunci, fratilor, cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altii o invatatura, altii o descoperire, altii o vorbire in alte limba? E virgula… „altul o talmacire.” E deosebita de talmacire sau de interpretarea vorbirii in limbi. Aceasta este invatatura mea, este invatatura Bisericii Betel, in adunare, atunci cand ne rugam, lasa Duhul Sfant sa lucreze.

Domnul Isus a zis ca vorbirea in limbi este pentru toti si a aratat in Marcu 16:17 – „Iata semnele care ii vor insoti pe cei ce vor crede.” Toti, ce vor crede.

2. Semnul initial a Botezului cu Duhul Sfant este pentru toti. Toti erau adunati in casa Toti, cei 12 erau sub mainile lui Pavel si au primit vorbirea in limbi. Toti care au fost in casa lui Corneliu au fost botezati cu Duhul Sfant si au vorbit in alte limbi. Toti s-au umplut de Duhul Sfant si au vorbit in alte limbi. Toti s-au umplut cu Duhul Sfant la botezul cu Duhul Sfant.

Pavel a dorit ca toti sa vorbeasca in limbi. A fost aceasta dorinta lui. In Efeseni 6:18 se refera la rugaciuni prin Duhul. Si repet ce am mai spus adineaori, aici este vorba de insotirea rugaciunii noastre, vorbirea in limbi. In Iuda 20 – „Rugati-va prin Duhul Sfant.” Adica, tot prin rugaciunile noastre, zice Pavel, ma voi ruga cu mintea, ma voi ruga si cu Duhul- sa te rogi si cu Duhul, prin Duhul Sfant. Sunt termeni sinonimi in Iuda 20 si Efeseni 6 si ce spune Pavel in 1 Corinteni 14:14, adica, „Ma voi ruga in alte limbi si mintea mea este fara rod.”

1 Corinteni 12:30 e o explicatie la ‘toti vorbesc in limbi’. Toti credinciosii trebuie sa aiba credinta. Toti. Dar numai unii au darul credintei. Toti credinciosii trebuie sa aiba mila. Ce-a zis Isus: „Ferice de cei milostivi.” Dar numai unii au darul milosteniei. Si aceasta o gasim clar scrisa in Romani 12:8 – „Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s’o facă cu bucurie.” Si lista ar putea continua. Toti crestinii trebuie sa vorbeasca in limbi, numai unii au darul vorbirii in limbi. Repet, toti crestinii trebuie sa creada ca Isus Hristos este Domnul. Dar numai unii au darul credintei. Toti crestinii trebuie sa fie milostivi. Dar numai unii au darul de milostenie. Toti crestinii ar trebui sa vorbeasca in limbi, dar numai unii au darul vorbirii in limbi. Pentru ca, darurile, Domnul le foloseste pentru Biserica Domnului.

Si inca ceva. Intreb eu, cu ce am inceput, poate ca ati asteptat raspuns la aceasta intrebare: De ce vorbirea in limbi in adunare, cand Pavel zice ca vorbirea in limbi, in adunare, sa fie 2 sau 3, daca-i talmacire si fiecare pe rand. Daca n-ai talmacire, sa taci in adunare. Mai bine 5 cuvinte intelese decat 10,000 – si cesationistii sau cei care nu vor sa auda vorbirea in limbi in adunare striga. Cand eram pe Valencia, o tanara, intr-o seara de tineret, plina de Duhul Sfant, cum a fost la staruinta si a fost un foc extraordinar atunci in noi, a inceput sa vorbeasca in limbi. Dar, tare. Mai tare ca oricare de acolo in adunare. Si un alt tanar pe vremea aceea, a strigat: „Taci! Vorbirea in limbi, acasa!” Dragii mei, cu prea mult zel din acesta, sa aperi Scriptura…. Nu a aperi tu  Scriptura, in felul gandirii si interpretarii tale. Ca fiecare avem miopiile noastre. Si nu stinge Duhul. Scrie in Scriptura lucrul acesta.

Uitati, am un verset aicea, 1 Corinteni 14:4 „Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş„. Intreb eu: In adunare, n-avem nevoie de zidire sufleteasca? Sau unde asteptam noi cel mai mult sa fim ziditi sufleteste? In adunare. Nu? Aici in adunare. Ei, daca eu as vorbi in limbi aici, de la amvon, jumatate de ora sau 40,50 de minute, cat am predicat in seara aceasta, ce ati zice dvs.? Asa-i ca nu v-ar place? Poate ca primele 4-5 minute, ati zice si voi Slava Domnului, Aleluia, Amin. Dar, dupa aia… VEdeti? La aceasta se refera, mai ales, in focul acesta al dragostei dintai, cand Domnul ne-a botezat cu Duhul Sfant. Pe mine, cand m-a botezat Domnul cu Duhul Sfant, 3 saptamani mi-a fost greu sa vorbesc in Limba Romana. Mi-a fost greu. Mai ales in adunare, sa fi ajuns la amvon, imi era foarte greu sa ma stapanesc. Cam asa erau Corintenii atunci. Se ridicau sa vorbeasca ceva despre Domnul Isus si imediat vorbeau in limbi si  nu mai terminau. Si Pavel vine sa puna randuiala. Predicarea Evangheliei se face in limba inteleasa. Dar, in rugaciune, inca odata repet: Cum iti da Duhul, roaga-te- cu mintea, in limbi omenesti, in limbi ingeresti, roaga-te cu Duhul Sfant.

Beneficiile vorbirii in limbi

  1. Te zideste sufleteste
  2. Dovada ca Duhul Sfant locuieste in tine
  3. Intareste credinta si te ajuta sa te increzi mai mult in Dumnezeu. (Iuda 20)
  4. O cale de a da multumiri lui Dumnezeu cu limba ingerilor, pentru ca a multumi lui Dumnezeu pentru marele har, binele care ti l-a facut, in limba materna, noi suntem limitati. Nu putem vorbi desavarsit. De aceea avem nevoie de vorbirea in limbi, sa multumim lui Dumnezeu pentru harul, indurarea si promisiunile care ni le-a dat. Slavit sa fie Duhul Sfant.
  5. Vorbirea in limbi ne ajuta sa ne infranam limba noastra. Vedeti ce spune in Iacov 3:8 despre limba. Ne ajuta sa infranam tot trupul nostru, ne ajuta la aceasta.
  6. Ne ajuta sa ne rugam in voia lui Dumnezeu , cand nu stim cum sa ne rugam. Duhul Sfant ne ajuta si cand vorbim in limbi. El stie cum sa ne rugam si ce trebuie sa cerem Domnului si care-i voia lui Dumnezeu.
  7. Ne aduce odihna si inprospatarea lui Dumnezeu in vietile noastre. Lucrul acesta este preluat de ap. Pavel, in Isaia 28:11-12. Il transpune aici in cap. 14, dar el, numai o parte din proorocia lui Isaia o pune aici: „In legea voastra este scris: Voi vorbi norodul acestuia prin alta limba.” Dar, in Isaia 28: 11, apune – „”Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bîlbăitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. 12 El îi zicea: ,,Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă! Dar ei n’au vrut să asculte„. Deci, vorbirea in limbi pentru noi aduce odihna si inprospatarea lui Dumnezeu. Si va spun ce am aflat in ultimul timp si am constatat ca e drept. Vorbirea in limbi face bine si fizic. Ajuta la sanatatea trupului. te scapa de stres. La institutul Oral Roberts, Dr. Carl Peterson a facut o experienta pe cei ce vorbesc in alte limbi si a aratat ca vorbirea in limbi face bine la sanatate.

Dragii mei, as vrea ca Duhul Sfant sa va spuna mai mult. Si beneficiile vorbirii in limbi sa fie pentru noi o realitate, nu numai teorie. Botezul cu Duhul Sfant sa fie in Biserica Domnului o experienta reala, si Domnul, din tineretul acesta sa scoata vazatori, prooroci, vorbitori in limbi, in talmacirea limbilor, evanghelisti, pastori si invatatori, aceia care plini de Duhul Sfant se duc cu mesajul Imparatiei Domnului mai departe. Si Domnul sa ne binecuvanteze. Amin.

Vorbirea in Limbi – Pastor Nelu Prunean from Bethel Romanian Church on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari