Beniamin Faragau – Coloseni 3:19 – Barbatilor iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele – 1 Iunie 2014

faragau

Imi pare rau sa intru chiar asa direct in subiect, dar Scriptura e simpla, clara, fara multe cuvinte: Barbatilor iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele. Daca v-as spune sotilor, sa ridicati mana  cei care vreodata in viata  ati tinut necaz pe nevasta voastra… Nu va intreb si de ce. Dar, Scriptura spune: Nu tineti necaz pe ele?

Ce inseamna sa tii necaz pe cineva? Care ar fi motivele pentru care as avea pricina sa tin necaz pe nevasta mea si cum trebuie sa scot necazul asta din inima? Cu ce sa-l rezolv? Cu ce sa-l inlocuiesc? Dati-mi voie sa iau pe rand intrebarile. In primul rand, daca cititi alte versiuni, vedeti ca in loc de necaz, poate cuvantul mai potrivit in greaca e amaraciune. Uh, barbatilor, nu va lasati inima umpluta de amaraciune impotriva nevestelor voastre. Daca sunteti destul de crestini, in sensul ca nu luati bota sau palma la nevasta voastra, atunci simtiti cum creste vulcanul acela in voi – amaraciunea. Sa gasesc un alt cuvant: nu va purtati aspru, taios cu nevasta voastra. A tine necaz in seamna a manifesta  amaraciune, asprime, a fi taios cu sotia ta. Sau as putea spune: Nu va pierdeti rabdarea cu nevestele voastre si nu le provocati. De multe ori amaraciunea vine prima data in inima si sotia simte  imediat ca ceva nu este in ordine.

FaragauDati-mi voie sa citesc o parafrazare a textului nostru: „Nu va purtati cu ele cu o dreptate rece si tiranica, fara afectiune, purtare de grija, protectie, ajutor, ca si niste slujnice sau mai rau.” Si eu ma regasesc in aproape fiecare din aceste variante si  cuvinte, mai ales ca si mie imi sare tandura repede. Dar intrebarea mea este: care ar putea fi motivul pentru care sa am pricina  sa pastrez necaz impotriva  nevestei mele sau amaraciune? Dragii mei, raspunsurile sunt destul de simple. Dumnezeu ne-a creat diferiti. Asta ne-a atras pe unul spre celalalt si asta ne calca pe nervi dupa aceea. Suntem diferiti din privire fizica, emotional, spiritual, financial, familiala. Din toate punctele de vedere suntem diferiti. Nu stiu de ce ne-a creat Dumnezeu asa, dar El l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa, dupa care le-a rupt in doua si a zis: parte barbateasca si parte femeiasca. Si Dumnezeul nostru, destul de intelept, nu ne-a facut la fel, ci ne-a facut complementari unul cu celalalt. Daca tineti minte curba casniciei, intre intalnire, nunta si divort, aveti mai intai curba iluziilor.

Spunem: dragostea este oarba. Si pentru ca e oarba, indiferent ce ti-ar spune parintii, nu conteaza. Fratele Gheorghita batranul spunea: „Un lucru nu sfatuiesc pe nimeni- cu cine sa te casatoresti, ca odata ce ai pus ochii pe cineva, nu mai poti sa fi mantuit si doresti sa pleci sau sa nu pleci in America. Astea-s doua lucruri care nu sfatuiesc pe nimeni.” Pentru ca in momentul in care virusul a intrat in tine, degeaba vorbeste oricine. Dar, nu trece mult dupa nunta si incepe curba deziluziilor, a diferentelor intre noi ies la iveala si pentru ca dragostea si-a mai deschis ochii un pic, incepem sa vedem  niste probleme. Si daca vrei sa nu ajungi la divort, trebuie sa inveti sa rezolvi aceste diferente. Cu alte cuvinte, sa nu tii necaz sau amaraciune  pe cea de langa tine.

FaragauAm fost creati diferiti ca sa ne complectam unul pe celalalt, nu ca sa ne concuram unul cu celalalt. Daca nu suntem constienti de diferentele dintre noi, daca nu le acceptam, observati – acceptarea este cheia evitarii divortului. Daca nu ne acceptam unul pe celalalt, lastarii de amaraciune se vor arata in sufletele noastre si amaraciunea va duce dupa ea o multime de alte lucruri. Asadar, barbatilor, nu pastrati amaraciune in inima, din pricina sau impotriva nevestelor voastre. Ce-i amaraciune? Imaginati-va o cucta de foc la care i s-a stricat valva. Imi pare rau, odata am sa va aduc si cateva explodate din aceasta pricina. Da? Amaraciunea este acolo, in adancul meu. Nu spui nimica. Doar ca taci un pic mai altfel decat ieri. Sotia simte. Dar daca nu rezolvi problema la vreme presiunea incepe sa creasca. Asculta-ti un text biblic important in Efeseni cap. 4:30-32 –

Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Observati, Duhul lui Dumnezeu a coborat in inima noastra si trebuie sa ramana activ pana la rascumpararea noastra finala. Noi inca nu suntem terminati. Suntem pe drum. Dar daca intristezi pe Duhul lui Dumnezeu, aceasta putere inceteaza sa lucreze in mine si in momentul acela raman in seama eforturilor mele proprii. Ori, eu nu pot lupta cu duhurile necurate si puterile intunericului. (6) De aceea, nu intristati pe Duhul lui Dumnezeu prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii. Dar, cum Il intristezi? Simplu. Neascultand de El. De aceea, zice: „Barbatilor, iubiti-va nevestele si nu pastrati amaraciune impotriva lor.” Daca eu nu ascult de Duhul Sfant si nu-mi rezolv amaraciunile, Duhul se intristeaza. Duhul este un ‘gentleman’ in viata noastra.

Dar, ascultati cum continua textul: „Orice amaraciune,” si acuma, imaginati-va explozia, care este dusa dupa amaraciune. „Orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire, orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.” Amaraciunea explodeaza in iutime, manie, strigare, clevetire, rautate. Poate ca si voi sunteti ca mine. Nici eu nu fac observatii celor din jurul meu, la prima greseala. Dar, o adun in mine. Si la prima se adauga a doua si a treia, a cincea, a saptea si … (explodez). Imi pare rau de tot ce iese dar e prea tarziu. Cu alte cuvinte, e mai cinstit sa stai jos, sa comunici, sa rezolvi problema de la inceput, ca amaraciunea degenereaza in iutime, in manie, in strigare, clevetire, rautate de tot felul.

Ce sa facem? Pai, Scriptura nu ne spune doar ce sa nu facem. Daca nu pui nimic in schimb la ce nu faci: nu tii necaz, nu esti amarat, nu esti aspru cu nevasta-ta, nu te porti ca si cu o slujnica; nu faci lucrul acesta. Dar ce sa fac pozitiv? Textul nostru continua in cap. 4:32 „ Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Sau, sa o pun in termenii nostri: barbatilor, iubiti-va nevestele. Intrebarea este: Cum? Modelul, dragii mei, nu-s parintii nostri, nu-s nici fratii nostri, modelul este Insusi Domnul Isus Hristos.  Am vazut ca din familie, toate pleaca din El si toate se intorc la El. El a gandit familia, El a definit rolurile in familie. Nu barbatul ii spune femeii cum sa i se supuna, nu nevasta ii spune barbatului cum sa o iubeasca. Noi stim foarte bine ce am astepta, unul de la celalalt. Toate rolurile sunt date de Dumnezeu. Si, de aceea, le implinim de dragul Lui, spre slava Lui. Barbatilor, iubiti-va nevestele, aduc partea pozitiva. Coloseni are partea negativa- nu tine-ti necaz pe ele. Partea pozitiva o gasiti din textul paralel din Efeseni- Iubiti-va nevestele, cum a iubit si Hristos  biserica. Si pe urma, iubirea lui Hristos este definita prin cateva lucruri.

Faragau barbat femeiaS-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul  in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.
Cum a iubit Hristos biserica? In primul rand e biserica, nu e nevasta mea. Biserica suntem noi impreuna. SUntem parinti ci copii impreuna. Suntem batrani si tineri impreuna. Cu alte cuvinte, cand Hristos ne-a iubit, ne-a iubit pe toti. Cu alte cuvinte, noi toti suntem beneficiari iubirii lui Hristos. Toti am trait prin aceasta iubire. Nici unul nu putem spune: Nu stim cum arata, nu stim ce este, pentru ca noi suntem biserica. Ca sa intelegem iubirea lui Hristos pentru biserica, nu putem pastra doar relatia Hristos-biserica. Ci, trebuie sa aducem pe Tatal in discutie si planurile Lui.

In 1 Corinteni 11:3 ni se spune ca Dumnezeu este capul lui Hristos, Hristos este capul barbatului, barbatul este capul femeii. Asta e o randuiala pe care Dumnezeu a asezat-o in univers. Ne place, nu ne place, El nu o discuta cu noi.

  • Dumnezeu este capul lui Hristos si cand toti vrajmasii  ii vor fi supusi lui Hristos, EL isi va fi terminat lucrarea, El insusi se va supune Tatalui, ca Tatal sa fie totul in toti.
  • Dar, la fel, Hristos este capul barbatului. Cu alte cuvinte, barbatul, in planul lui Dumnezeu, intra in planurile lui Hristos si devine ajutorul potrivit a lui Hristos. Dar, in batalia asta impotriva fortelor intunericului, Dumnezeu a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur.” Si de aceea i-a dat un ajutor potrivit. Asta este randuiala lui Dumnezeu in universul Lui. Acuma, daca ma uit la Hristos si Biserica, pentru ca este modelul, in Efeseni cap. 5:1 ni s-a spus: „Urmati pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Iar vers. 2 spune: „Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos,” [observati din nou, din nou Hristos este modelul.] dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos si ca o jertfa de bun miros pentru Dumnezeu. Deci, iubirea lui Hristos are cel putin doua elemente de care trebuie sa tinem cont. In primul rand, Dumnezeu, Tatal. Apoi, de noi. Acum, spuneti-mi voi, daca trebuie sa aleaga intre Tatal si noi, pe cine va alege Hristos? In mod obligatoriu, pe Tatal. Asta face si Duhul Sfant. Cand Il intristam pe Duhul Sfant. El isi stinge, isi opreste lucrarea in noi, ca sa nu dezbine Imparatia lui Dumnezeu. Cand Tatal a zis: „Plata pacatului este moartea si nu vrem sa ne pocaim de pacat, Duhul lui Dumnezeu trebuie sa opreasca motoarele in noi, pentru ca altfel ar dezbina Imparatia lui Dumnezeu. Fiul nu poate face altfel. Cu alte cuvinte, in mod obligatoriu, Tatal este pe primul loc si planurile Lui. Hristos ne-a iubit, S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos, ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.

Iubirea lui Hristos fata de biserica urmareste implinirea planului Tatalui, nu asteptarile bisericii.  Dragii mei, cand Hristos a pornit sa ne iubeasca, n-a venit sa ne intrebe cum am dori sa fim iubiti. Nici n-am fi stiut ce sa-I raspundem. (12.37) Noi vrem sa fim iubiti asa cum suntem. Nimeni sa nu ne deranjeze din pacatele noastre, din modu lnostru de a fi, din felul in care vorbim, vrem sa fim acceptati asa cum suntem; sa nu fim deranjati, sa fim iubiti cu toate pacatele noastre. Hristos nu putea face asa ceva pentru noi, indiferent cat L-am fi implorat, pentru ca planul Tatalui era altul. Planul Tatalui, alcatuit de El Insusi, era ca noi sa fim prezentati  intr-o buna zi, inaintea  cerului intreg, sfinti si fara prihana inaintea lui Dumnezeu. Si acest plan, Dumnezeu L-a alcatuit in Sine insusi inainte de intemeierea lumii. Cu alte cuvinte, de acest plan a trebuit sa tina cont Hristos, in primul rand.

Beni Faragau studiu familia

Efeseni 1:4  În El, Dumnezeu ne -a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui, – asta este voia Tatalui. vers. 5 ‘ne -a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l -a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care -l alcătuise în Sine însuş,10 ca să -l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăş într’unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pămînt.’ 

Daca vin acuma in istorie, toate astea s-au intamplat inainte de intemeierea lumii. In istorie, „Si voi,” spune vers. 13 „după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit,” Dati-mi voie sa desenez textul. Aveti intemeierea lumii in dreapta. (Vezi poza mai sus). Dar, daca ma intorc in vesnicia trecuta, in Hristos, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii. Deci, avem intemeierea lumii si avem alegerea noastra inainte de intemeierea lumii. Dar El ne-a ales dupa ce ne-a rascumparat, ne-a iertat, ne-a infiat. Cu alte cuvinte, nu ne putea alege cu toate pacatele noastre. A fi beneficiarul ispasirii inseamna a avea pacatele  luate de pe tine. Si eu nu pot intra cu pacatele mele in prezenta lui Dumnezeu. Iubirea lui Hristos nu-mi permite si sfintenia Tatalui nu-mi permite. De aceea, in Hristos, mai ales inainte de intemeierea lumii, dragii mei, in momentul in care Hristos a venit la Tatal si a zis: „Iata-Ma, Trimite-Ma, in sulul cartii este scris despre Mine.” [El a tinut cont de sulul cartii, nu de noi, de pe pamant.] Acum, cum s-ar fi putut da Hristos pentru mine, daca nu si-ar fi gasit placerea in fii oamenilor, cand juca pe rotocolul pamantului  ca intelepciune a lui Dumnezeu? Amandoua sunt adevarate. Dar primeaza planul Tatalui. Primeaza asteptarea Tatalui.

Atunci cand Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa intre in planul Tatalui, El a stiut ca iubirea Lui pentru Biserica trebuie sa duca la implinirea planurilor lui Dumnezeu. Dragii mei, aceasta a dat iubirii lui Hristos scop si aceasta L-a obligat la o serie de actiuni care sa aduca la realizare aceea ce Dumnezeu a scris in sulul cartii despre noi. (16) O iubire fara scop e o gelatiza rozulie, ai impresia ca-ti cade bine cand curge peste tine, dar nu are absolut nicio valoare. Iubirea, dragii mei, este un razboi, este o lupta, este o biruinta care  trebuie castigata. De aceea, trebuie sa aiba un scop. Si daca Tatal n-ar fi avut un scop, Hristos nu S-ar fi dat pe Sine pentru noi. I-ar fi fost mai simplu altfel. Aduceti-va aminte in Ghetimani, cand a strigat: „Tata, daca se poate, ia paharul acesta, fara sa-L beau.” S-a gandit la scopurile Tatalui  si a zis: „Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” A desertat paharul pana la fund.

Filipeni 2:6 – uitati-va ce a insemnat ca sa ne iubeasca dupa planurile Tatalui. „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.” Uitati-va la actele iubirii lui Dumnezeu pentru atingerea scopurilor Tatalui: A dezbracat slava. A acceptat intruparea. A trait fara pacat intr-o lume plina de pacat. A suferit si a murit pe nedrept in locul tau si in locul meu, de dragul Tatalui. Dar a inviat a treia zi din morti, Slavit sa-I fie numele! 40 de zile mai tarziu S-a inaltat la cer. Si sade la dreapta scaunului de domnie al maririi, ca mijlocitor pentru fiecare dintre noi. Stiti de ce? Ca sa realizeze, sa desavarseasca mantuirea noastra, iertarea noastra, invierea noastra, pecetluirea noastra cu Duhul Sfant pentru ca intr-o buna zi  sa simtim plinatatea lui Dumnezeu in noi prin Duhul Sfant si mijlocirea mirelui nostru. Noi putem dezbraca omul cel vechi care striga dupa poftele inselatoare, putem imbraca omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu de o neprihanire si de o sfintenie pe care o da adevarul.

–––––

Iubirea lui Hristos fata de biserica urmareste implinirea planului Tatalui, nu asteptarile bisericii. Acum, daca ni se spune: Barbatilor, iubiti-va nevestele dupa cum si Hristos a iubit biserica, probabil ca nu poti sari peste acest aspect. Iubirea nevestei mele nu incepe cu asteptarile ei, cu toate ca toate femeile ar putea sa-mi faca o lista lunga cu ce ar insemna ‘sa o iubesc cu adevarat’. Asa cum oricare barbat ar putea sa  sa-i spuna nevestei cum trebuie sa fie supusa. Nu-i treaba noastra sa vorbim unii cu ceilalti. Dumnezeu ne da fiecaruia- ne da si modelul si puterea. Barbatilor, iubiti-va nevestele cum Si-a iubit Hristos biserica. Adica, dupa cum Hristos a iubit biserica, cand in planurile Tatalui, pentru ca iubirea Lui sa implineascaaceste planuri, tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele in lumina planului pe care Dumnezeu L-a facut inainte de intemeierea lumii pentru ea. Dumnezeu a creat-o. Dumnezeu i-a dat mandatul, rolul, rostul. Cu alte cuvinte, eu nu fac altceva decat sa intru in jug alaturi de Hristos, pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu pentru sotia mea.

Care este planul lui Dumnezeu pentru sotia mea? Acum doua saptamani am pus 3 intrebari la care fiecare femeie trebuie sa raspunda. Daca nu stii raspunsul la intrebari, nu crezi in domeniul acesta, probabil ca ar trebui sa canti cantarea lui Solomon: Spala-mi, Doamne, gandul; spala-mi, Doamne, viata. Pentru ca lumea asta nu-ti ofera raspuns la ele. In primul rand-

  1. Cine sunt si pentru ce am fost creata?
  2. Care este menirea mea principala, esentiala in familie?
  3. Cum trebuie sa mi-o implinesc?

Dragii mei, toate lucrurile pot fi negociate in familie- intre barbat si femeie, intre parinti si copii. Toate lucrurile.Cu alte cuvinte, nu-i cadere din har daca speli scutece, speli vase, faci de mancare, daca faci cumparaturi, daca schimbi scutece sau duci copiii la gradinita. Nu-i cadere din har. Exista un lucru pe care o femeie nu-l poate negocia si acesta tine de rolul ei in lupta spirituala. Dar, nu-i tot una cum iti implinesti rolul. De aceea, o femeie isi implineste rolul vorbind? Ori, textul spune ca trebuie sa-l implinesti tacand, prin purtarea cand vor vedea felul tau curat si temere. Lucrul acesta apreciaza Dumnezeu. Dar, m-as opri doar un pic la prima intrebare, ca sa inteleg care-i responsabilitatea mea in realizarea la ceea ce Dumnezeu a gandit pentru sotia mea. Domnul Dumnezeu a zis:  Nu este bine ca omul sa fie singur. Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el. (Geneza 2:18) Femeia nu exista, coasta lui Adam nu fusese luata, el nu fusese adormit. SI Dumnezeu, deja a definit rolul femeii- ‘Sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Acuma, termenul asta ‘ajutor potrivit’ ridica o intrebare: Cand vreau sa-l definesc, la cine sa ma uit? La ea sau la el? Ea trebuie sa fie potrivita? Ii mai lipseste ceva, trebuie sa-i dau ceva, sau trebuie sa-i tai ceva, ca sa fie potrivita pentru….? Sau la el ma uit, ca sa definesc potriveala? Pai, daca pun inaintea dvs. o cheie, intrebarea mea este: Ii potrivita? Ce mi-ati raspunde? Arata-mi zarul. Intotdeauna spunem: Dar, pentru cine sa fie potrivita? Ca daca aducei o haina rosie sau roza, si ma aduceti pe mine sa ma imbrac cu ea, toata biserica ar zice: „Nu e potrivita pentru el.” Observati, ca sa aflu daca e ajutor potrivit, trebuie sa ma uit la el, nu la ea. Ca pentru el, ajutorul potrivit este ‘pentru el’. Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el, nu ca el. Ideea este de complementaritate, nu de identitate.

Nu uita-ti, nu am fost creati sa ne luptam unii cu altii, ci sa ne complectam unii pe ceilalti. Dar, simplul cuvant ‘ajutor potrivit pentru el’  spune ca ceva lipseste in barbat. De aia trebuie sa te uiti la el bine. Ceva lipseste in barbat, ca daca n-ar lipsi, Dumnezeu nu i-ar fi dat un ajutor. Cand n-ai nevoie de ajutor si iti da cineva un ajutor, numai te incurca, nu te ajuta. Un lastar de amaraciune in vietile noastrear putea veni tocmai din lucrul acesta.  Simpla prezenta a nvestei mele langa mine, simpla ei prezenta imi aduce aminte ca nu sunt complet. O, noua barbatilor nu ne place chestia asta. O nu, noi zicem, ea a fost luata din coasta noastra s-o ocrotim. Noi suntem vasul tare, ea este vasul slab.” Dragii mei, mi se pare ca e invers. Cu alte cuvinte, noi am fost creati cu gauri, ca un svaiter, si Dumnezeu ne-a dat femeia ca sa umple golurile respective. Ori, daca va uitati in toate domeniile, femeia este aceea care sare, care devine vulnerabila, pentru ca asa a fost construita de Dumnezeu. Noi, barbatii, nici nu cascam gura, nici nu intram in lupta daca nu suntem siguri ca vom castiga batalia. O femeie nu-i asa facuta. Si pentru asta ne deranjeaza sa ne spuna cineva ca ceva ne lipseste. Ori, textul si nu vorbesc eu, ci Dumnezeu, zice ca „nu-i bine ca omul sa fie singur.” Ceva lipseste, ceva nu-i bine, „am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Dragii mei, ‘potrivit’ este inrudit cu o serie de cuvinte care il prezinta pe barbat ca fiind o tinta usoara ravnita, vulnerabila, in fata celui rau. Si ca sa recunoastem vulnerabilitatea noastra , ganditi-va doar la faptul ca  Eva a fost ispitita si amagita de cel mai stralucitor  arhanghel a lui Dumnezeu. In timp ce Adam s-a vandut de buna voie pentru o femeie. Cine-i mai vulnerabil? Cu alte cuvinte, nu recunosti lucrul acesta, nu stii cum sa te porti cu nevasta-ta, cum s-o iubesti pe nevasta-ta, asa cum a iubit-o Hristos. Dragii mei, in Eden, pamantul a fost pierdut. Adam l-a vandut, e adevarat ca prin femeie, dar a ramas de pazit sufletul omului. Oare de ce spune Domnul Isus: „Ce-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Beni Faragau slide Cum a iubit Hristos BisericaSau, ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?  Priviti o clipa cele doua imparatii, fata in fata. In prima Il avem pe Dumnezeu, barbatul si femeia. In imparatia intunericului il avem pe diavolul, si pe ingerii lui. Cand Domnul Isus, in Matei 25, rosteste judecata asupra caprelor de la stanga, zice: „Duceti-va in focul cel vesnic, pregatit pentru diavolul si ingerii lui.” Cu alte cuvinte, iadul n-a fost creat pentru noi, pentru oameni. Noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, sa fim locuiti de Dumnezeu si sa locuim cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, exista acolo un loc vacant si diavolul va face orice sa traga pe toti barbatii de partea lui. Prin barbati va trage si familia. Daca nu l-a crutat pe Domnul Isus, al doilea Adam, desavarsit, fara pacat, doar n-o sa-i fie jena de mine. Dragii mei, va incerca pe toate caile posibile. Si nu uitati prin ce cad barbatii. Prin trei lucruri FFF: Femei, faima si finante. Astea-s cele trei lucruri care nenorocesc barbatii in lumea aceasta. Si eu cred ca nici unul dintre noi nu suntem scutiti de aceste ispite. Si atunci, Il inteleg pe Dumnezeu, de ce a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur, am sa fac un ajutor potrivit pentru el. Atunci cand e vorba de lupta spirituala in Efeseni 6, dragii mei, armura lui Dumnezeu ne acopera intregul trup, in afara de spate. Sunt incaltat, am coif, am sabie, am scut, am platosa, dar n-am nimic la spate. Pentru spate, Dumnezeu mi-a dat sotia  sau fratii daca sunt in biserica in familia mai larga. Dumnezeu mi-a dat sotia si a echipat-o pentru misiunea aceasta. 

Acuma, iubirea sotului pentru sotia lui, ar trebui sa incurajeze sotia in devenirea ei, in implinirea rolului care i-a fost dat de Dumnezeu.(28) Dati-mi voie sa citesc textul din 1 Petru 3:7 – „Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Acuma, noi am incercat sa zicem : Da, eu trebuie sa duc poverile de la piata, ca ea este un vas mai slab.” Daca Dumnezeu ne-ar da rasplata dupa poverile care le-am purtat eu si nevasta mea, eu as fi undeva la coada. Numai la poveri. Ce inseamna un vas mai slab? Dragii mei, un mecanism delicat, pe care-l poti deregla foarte usor. Si de aceea spune: „Barbatilor,purtati-va si voi la randul vostru cu intelepciune – intelepciunea este frica de Domnul, adica trebuie sa inveti din Biblie ce-i femeia si pentru ce-i facuta- „cu intelepciune, cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab. Dragii mei, mecanismul unei femei se strica foarte repede. Foarte repede. Inchide-i gura de cateva ori si nu-ti va mai spune o vorba. Se va intoarce si se va duce pe drumul ei. Se va duce sa fie consilierul primului ministru, sa fie purtatorul de cuvant al primarului, sa dirijeze circulatia la rascrucile drumurilor din Cluj. Sau, sa candideze pentru primarie. O femeie poate sa faca o multime de lucruri, poate sa conduca tari si inca n-am vazut tot ce se poate vedea. Da. Poate sa conduca tari. Cand un barbat nu se poarta cu intelepciune  cu femeia, incurajand datul ei de catre Dumnezeu, intuitia ei femenina, sensibilitatea ei in lumea spirituala, cand ii inchide gura pentru ca i se pare ca n-a spus adevarul, dragii mei, taci. Rabda, incurajeaza. Corecteaza cu gingasie. Dar nu strica mecanismul, pentru ca vei ramane singur.

Ori, textul spune: „dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Barbatilor, nu purtati in inimile voastre amaraciune impotriva nevestelor voastre. Nu vorbiti si nu va purtati cu asprime fata de ele. Nu va pierdeti rabdarea cu sotiile voastre. Nu le provocati. Nu va purtati cu ele cu o dreptate: „Astia suntem noi barbatii! Noi avem dreptate.” O dreptate rece si tiranica, fara afectiune, fara purtare de grija, protectie si ajutor, ca si cum ati avea o slujnica in fata voastra sau mai rau. Ci iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. Si ascultati cum continua textul: S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botez  cu apa, prin Cuvant, ca sa o infatiseze inaintea Lui aceasta biserica, fara pata, fara szbarcitura, sau altceva de felul acesta si sfanta si fara de prihana.

Dati-mi voie sa iau doar ultima parte, doar ultimul aspect din iubirea lui Hristos: Ca sa infatiseze aceasta biserica inaintea Lui  sfanta si fara prihana. Nu uitati, nu pe noi ne-a intrebat Hristos cum sa fim iubiti sau cum am dori sa fim iubiti. Ci pe Tatal. Ce vrei Tata, sa realizez eu prin iubirea Mea? Ascultati ce I-a cerut Tatal. „In El, in Hristos, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui. Doar daca vom fi prezentati de Hristos sfinti si fara prihana, inaintea Tatalui si a cerului intreg, iubirea Lui si-a atins scopul. Iubirea Lui si-a atins scopul. Este o dovada a faptului ca El s-a dat pe Sine pentru noi, ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.(33)

Mireasa lui Hristos Photo credit www.ligonier.org

Dar curatirea si sfintirea noastra nu sunt un scop in sine. Sunt un mijloc spre scop. Scopul este nunta Mielului. Apocalipsa 19- „Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,” Care cititi textul si vedeti bucuria ingerilor, ca sunetele apelor multe , bubuitul unor ape puternice, este ca si cum de o vesnicie isi freaca mainile si asteapta momentul acesta. Spre nunta asta grabeste intreaga istorie. Dar, uitati-va la mireasa:”şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.„ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Va pun o intrebare. In momentul in care mireasa va defila pe culoarul care duce spre tron, spre mire, spuneti-mi: la cine va privi cerul intreg? Va las cu intrebarea. Continua textul: Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!„ Apoi mi -a zis: ,,Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!„ Mireasa lui Hristos, imbracata in hainele albe ale neprihanirii lui Hristos, care i-a fost atribuita prin har. Va fi prezentata inaintea Tatalui, inaintea Mirelui ceresc si inaintea cerului intreg, ca rod al iubirii lui Hristos- slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, sfanta si fara prihana. Dragii mei, asa va incepe nunta pe care o asteapta cerul intreg si spre care grabeste istoria care se zbate.

Imaginati-va cinstea si onoarea  pe care cerul le va da, cui? Fiului, cand vor vedea Mireasa: rodul iubirii Lui. Ce ciudate sunt practicile noastre. Foarte multe nunti sunt aici la noi in biserica. Vine mirele si sta aici frumos cu papionul la gat si isi freaca mainile, asteptand mireasa. Toti sunt in banci, frumusel si la un moment dat incepe muzica sus si se deschid usile. Ce se intampla in momentul acela? Toata lumea intoarce spatele la mire. Bietul ramane uitat, aici, frecandu-si mainile. Nu stie ce se intampla. Toata lumea se uita la mireasa. Imaginati-va daca mireasa ar fi rodul iubirii mirelui. Cine merita onoarea si cinstea? Mirele. Draga de ea ar veni pe culoar si noi toti am sta cu ochii pe mire. Stiti de ce? Pentru ca El s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta. Ci, sfanta si fara prihana. Doar ca sa gustam un pic din momentul acela, dati-mi voie sa citesc cateva versete din cap. 5. un inger puternic dinaintea tronului striga: „Cine-i vrednic sa ia cartea, sa-i rupa pecetele?” Tatal statea cu sulul cartii istoriei in mana. Textul spune, nu s-a gasit nimeni nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant. Ioan plange. Unul din batrani il bate pe spate, spune: „Nu plange. Iata ca leul din semintia lui Iuda, radacina lui David a biruit sa deschida cartea.” Ioan se intoarce si iata pe Miel stand in picioare injunghiat. Verseul 7 spune –

7 El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.
8 Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!„
11 M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12 Ei ziceau cu glas tare: ,,Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!„
13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: ,,A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!„
14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: ,,Amin!„ Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. Nu pe noi ne-a intrebat cum sa fim iubiti, ci pe Tatal. Asta nu inseamna ca S-a dat pe Sine pentru noi ca sa scrasnim din dinti. Ci, S-a dat pe Sine pentru noi, nici nu stiu cum altfel S-ar fi putut da pe Sine pentru noi, cand L-am scuipat si L-am jignit si am pus pe El toate pacatele noastre. Ce merite am avut noi? Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele. Vorba lui Puiu: Cine e deajuns pentru toate aceste lucruri? Sunt mult prea inalte pentru mine ca sa le pot pricepe, daramite sa le si mai pot atinge. Si de aceea, textul continua: Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii  nevestele, ca pe trupurile lor. Barbatilor, e destul de concret? Da? Iubirea trece prin stomac, nu-i asa? Cu alte cuvinte, cel putin, asta stim ce inseamna. „.. ca pe trupurile lor. Cine-si iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci-l hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos biserica.”

Dragii mei, intrati numai intr-o casa cand mancarea nu e gata si barbatul vine de la slujba, frigiderul e gol si veti vedea  exact cum stie sa-si iubeasca trupul lui. „Pentru ca noi suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatal sau, pe mama sa, se va alipi de nevasta-sa si ei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare, vorbesc despre Hristos si despre biserica. ” Ca sa-mi pot iubi nevasta ca pe trupul meu, trebuie sa accept doua lucruri:

  1. Barbatilor, spune-ti cu mine: Am nevoie de ajutor.
  2. Si al doilea lucru: Nimeni altcineva nu poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea. Ar trebui sa ne oprim sa le luam in brate. Da?

Daca nu-i spui sotiei tale aceste doua lucruri, prin vorbe si prin fapte, stii ce se intampla? Ii strici mecanismul acela delicat. Daca tu n-ai nevoie de ajutorul ei, altul va avea nevoie de ajutorul ei: seful ei, primarul, directorul, vecinul. De ce credeti ca femeile trantesc lucrurile de pamant si isi iau copiii si pleaca? Pentru ca ani de zile au auzit un singur lucru: N-am nevoie de ajutorul tau. Ani de zile, n-au auzit nicodata: Nimeni nu ma poate ajuta asa cum o faci tu. Nimeni. Dragii mei, asta nu trebuie spusa doar de pe buze, ci trebuie demonstrate. Problema este ca noua barbatilor ne vine greu sa acceptam ca avem lipsuri. Avem lipsuri. Oare de ce a zis Dumnezeu: Nu-i bine ca Beni sa fie singur? Am sa i-o dau pe Norica. Si a adus-o pe scena istoriei, mai tarziu, dupa 20 de ani dupa fratii ei. Oare de ce? Dragii mei, nu cred in intamplari.

Fac doar o paranteza. L-am ascultat pe Tavi vorbind si am auzit ca a zis: „Stiti unde-i Beni? La Resita. Cum ar fi sa ne rugam pentru el?” Pentru ca asta era textul. Eu n-am stiut lucrul acesta, acuma, Sambata seara am aflat cand am ascultat predica. Dar, dupa ce am terminat predica Duminica dimineata, la usa ma asteptau doi barbati, doi medici. Pe unul il cunosteam, celalalt a intrat pentru prima data in adunare, era un evreu. Si mi-a zis: „Eu nu stiu ce mi s-a intamplat, dar aici am simtit ceva ce n-am mai simtit in nici un alt loc.” Mie mi s-a parut interesant, am schimbat doua vorbe cu sotia lui, venisera pentru prima data in adunare. Dar, cand am auzit Sambata seara, m-am intrebat: „Oare nu cumva rugaciunile voastre au fost cele care au creat lucrul acesta extraordinar?

Dragii mei, Dumnezeu stie ca avem nevoie de un ajutor. Ajutor in rugaciune, ajutor cu o vorba buna, ajutor cu o critica, ajutor cu o intrebare din partea sotiilor noastre. De aia ni s-a spus: Nu-i bine ca omul sa fie singur, pentru ca nimeni altcineva nu ma poate ajuta ca sotia mea. O voi iubi, pentru ca ce m-as face cu un ajutor disfunctional? Cu alte cuvinte, cine-si iubeste nevasta se iubeste pe Sine. Stiti ce inseamna un trup disfunctional? Cand incepe sa te doara umarul si nu mai poti sa-ti ridici mana. Cand piciorul nu se mai poate misca si ochii nu mai vad bine si cand incep sa tremur tot. Si cand zici: „Doamne, du-ma acasa, ce sa fac cu ajutorul asta nepotrivit?, disfuntional?” Eram la Marcel azi iarna si un tanar voia sa vorbeasca cu mine. Dar, pentru ca erau atatia Clujeni pe acolo, n-am apucat sa vorbesc cu el. Dar in ultima seara a venit mai repede sa ma prinda si si-a varsat sufletul. Nu era din biserica respectiva. Zice: Am o nevasta si am trei copii. Lucrez 3 joburi si tot nu-mi pot multumi nevasta. Spuneti-mi ce sa fac. I-am zis: „Asculta predica si daca ai vreo intrebare, vino dupa aceea la mine.” Cand am terminat predica a venit la mine si l-am intrebat: „Ai inteles?” Avea lacrimi in ochi. Zice: „Am inteles.” Dragii mei, nu stiu daca nevestele noastre au nevoie de bani. Cand vindeam sticle impreuna cu Nora, ca sa avem paine pe masa pentru copiii nostri, era mai bine decat cand aveam bani din belsug. Era mai bine. Nevestele noastre au nevoie de timp, de tandrete, de sprijin, de ajutor. Au nevoie sa auda ca avem nevoie de ajutorul ei si ca nimeni nu o poate face cum o face ea. Nimeni. Nu doar de pe buze, dragii mei, ci in realitate.

O voi iubi ca si pe trupul meu, ca ce m-as face cu un ajutor nepotrivit si disfunctional  pentru ca am neglijat-o, incercand sa-i aduc mai multi bani acasa? Am neglijat-o.

Un ultim text. Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, in ierarhia aceea cu Hristos si Dumnezeu, pentru ca El Hristos este chipul si slava lui Dumnezeu. Niciodata nu se spune despre barbat asa ceva in Biblie. E vorba despre Hristos. Pe cand, nevasta este slava barbatului. In Noul Testament, cuvantul slava sau gloria are cel putin 9 intelesuri. Eu le insir doar si gandeste-te la sotia ta, gandeste-te cum ai contribuit cu iubirea ta pentru realizarea acestui lucru. Dumnezeu spune- nevasta e slava barbatului. Slava inseamna splendoare, stralucire, nespusa putere, lauda onoare, maretie, fiinta glorioasa, motiv de lauda sau motiv de mandrie. Interesant, in limba maghiara, cand te casatoresti, femeii nu i se spune ‘Nora Faragau’ ci i se spune ‘Doamna Beniamin Faragau’. M-am gandit: Oare de ce-i spune Doamna Beniamin Faragau? Nu cumva pentru ca ea este rodul iubirii mele? Phew. Wow. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa, ca iubind-o cum a iubit Hristos biserica sa o ajute in devenirea ei. La ce i-ar folosi unui barbat  ajutorul disfunctional al unei neveste neglijate?

Inchei cu o poveste. O stiti poate. Intr-un sat era un obicei. Cand baietii dintr-un sat peteau o nevasta trebuia sa lege boul de funie, sa-l duca la poarta  fetei, sa bata la poarta. Venea tata fetei, ii dadea zestrea, boul, si lua fata. In satul respectiv era o fata care tot timpul umbla imbrobodita, cu capul plecat, nebagata in seama de nimenil. Baietii isi bateau joc de ea. La un moment dat, intr-o zi, un baiat agata de funie 8 boi. toti baietii din sat au zis: „Wow, merge la cea mai bogata, cea mai frumoasa, cea mai… ” Opt boi. Se opreste la poarta fetei rusinoase, despre care vorbeam. Tatal deschise usa, ia boii, da fata. Toti baietii isi bateau joc de ea. Imaginati-va ce-a simtit fata  cand a vazut ca pentru ea se da o zestre de opt boi in loc de unul. A trecut o vreme, si baietii s-au adunat laolalta si au zis: „Ce-ar fi sa vedem cum arata fata asta?” S-au dus ciopor si au batut la poarta lui. Si cand s-a deschis usa, i-a intampinat o femeie frumoasa, inalta, cu zambetul pe fata. I-a poftit pe toti inauntru. Va las pe voi sa continuati povestea.

Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. E spre binele vostru. Va iubiti pe voi insiva. Dragii mei, nu poti iubi pe semenul tau, decat cum te iubesti pe tine, ne spune Domnul Isus Hristos. Amin.

 

 

01 Iunie 2014 – Coloseni 3:19 – Barbatilor iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Ovidiu Liteanu – Adevăru-i adevăr, chiar dacă doare…

Photo credit Facebook

VIDEO by Credo TV

Ascultati mai multe cantari de fratele Ovidiu Liteanu aici – https://www.facebook.com/pages/Ovidiu-Liteanu/283935131747436

Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual – Tim Conway

Tineri şi tinere, acest lucru este periculos în special pentru voi. Aţi auzit despre Isus Hristos. Aţi fost expuşi… fraţilor, vă spun, acesta este un pericol real. Sunteţi tineri. Sunteţi la colegiu. Întâlniţi prin campus unii tineri cu râvnă, care poartă tricouri inscripţionate: “Isus Hristos m-a salvat de pornografie”; sau… ce scrie pe acela? “Isus Hristos salvează de sub puterea păcatului”. Îi vezi pe acei tineri care poartă acele tricouri, asculţi ceva de Paul Washer, mai vezi ceva şi pe internet, sau eşti expus la un mesaj de John Piper. Te entuziasmezi şi tu, poate vii la o biserică, aceasta sau alta, eşti cumva prins de această mişcare. Te implici în câteva activităţi aici la Grace House. O perioadă mergi în evanghelizări. Eşti prins de aceste activităţi, dar ce se întâmplă apoi? Tu nu Îl cauţi cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Începi să înlocuieşti rugăciunea cu alte lucruri. Înlocuieşti timpul de citire a Cuvântului cu alte lucruri. Şi deodată… apare păcatul sexual. Acesta e unul periculos. Începi să îi cedezi teren. Fraţilor, copiii lui Dumnezeu pot cădea şi Dumnezeu îi ridică cu îndurare.

Dar trebuie să te fereşti pentru că este o înşelăciune în păcat. Apare o împietrire faţă de Dumnezeu când începem să suprimăm adevărul, iar dacă te joci cu păcatul, dacă devine pentru tine ceva obişnuit, e valabilă avertizarea din Evrei: ai grijă să nu aluneci. Începi să aluneci.

Şi ştii ce se poate întâmpla? Înainte să realizezi, când te vei uita înapoi, te vei întreba unde au trecut? ani au trecut şi… Vă amintiţi de omul din celula cu gratii de fier din Călătoria Creştinului? ‘Nu mai sunt ce am fost odată.’ ‘Ce ai fost?’ ‘Mărturiseam că am o religie.’ A avut odată o mărturie bună; acum este omul din celula cu gratii de fier. Creştinul argumentează cu el: ‘Sigur, sigur Dumnezeu este milos.’ Dar omul din celula cu gratii de fier spune că acolo nu mai e loc de pocăinţă; acolo este doar o aşteptare sigură şi plină de groază a judecăţii. Dar de ce, de ce nu Îi ceri ajutorul?

Dar poţi vedea.. Fraţilor, fraţilor, ascultaţi-mă. Oricine poate veni la Hristos oricând doreşte să vină.

Dar nu ştiţi ce înseamnă împietrirea? Împietrirea este atunci când nu-ţi mai pasă; împietrirea este când devii nepăsător şi nu mai simţi. Nu mai simţi regret, sau remuşcare, sau mâhnire, sau goliciune, sau răceală; eşti aşa, dar nu mai simţi; asta înseamnă împietrirea. Împietrirea implică insensibilitate; nu mai simţi când ceva te atinge. Nu mai simţi condamnare pentru păcat. Ai suprimat-o.

Da, fraţilor! Orice om care vrea, poate veni la Hristos imediat; orice femeie care însetează, care e flămândă; fie că eşti sau nu salvat. Oricine vrea, poate să Îl caute pe Dumnezeu şi poate veni la Hristos pentru ajutor şi speranţă. Oriunde te-ai afla.

Dar nu te vei duce dacă setea a dispărut. Nu te vei duce dacă s-a instalat împietrirea. Şi pot să îţi spun că este minunat, dincolo de imaginaţie, faptul că neprihănirea lui Dumnezeu s-a arătat. E un fapt glorios ca un păcătos zdrobit, care vede că nu merită decât iadul, să descopere adevărul că există o neprihănire a lui Dumnezeu care nu se câştigă pe calea Legii. Şi după ce am încălcat Legea din nou şi din nou şi din nou, şi sunt pângărit, sunt rău, sunt murdar, sunt întinat, îmi spui că este o cale pentru ca eu să mă împac cu Dumnezeu, să Îl am pe Dumnezeu ca Tată şi Prieten, iar pe Hristos ca Mire şi că pot fi salvat şi pot ajunge în rai, dar nu prin meritele mele, ci doar datorită lui Hristos şi perfecţiunii Lui.

Da! Este un adevăr atât de măreţ! Dar dacă te joci cu uşurătate cu acest adevăr şi începi să îl vinzi pentru păcat, următorul pas este că vei cădea înapoi în robia păcatului sexual şi acesta se adânceşte din ce în ce mai mult şi devine tot mai deviant. Şi Dumnezeu îi lasă pe oameni în voia minţii lor. Dumnezeu îi lasă pradă unor patimi scârboase. Efectele păcatului care împietreşte le vedeţi în Evrei 3, 12, 13, 14. Împietrirea e înşelătoare, fraţilor, e înşelătoare. Să vă spun una din minciunile cu care vine.

‘Vino şi joacă-te cu mine doar puţin. Ştiu că eşti creştin, ştiu că Îl urmezi pe Hristos. Ştiu că L-ai căutat pe Dumnezeu, acum relaxează-te. Las-o mai uşor! Acei tipi din biserică sunt chiar agresivi, sunt legalişti. Petrece-ţi timpul cu tipii care ştiu să trăiască mai uşor. Nu trebuie să fii prea strict, acei tipi sunt radicali. Aşa multă religie nu e bună pentru tine. Ce, vrei ca oameni să creadă că eşti sectant sau aşa ceva? Nu trebuie să te rogi şi să posteşti chiar aşa, nu trebuie să fii aşa strict.’ Păcatul va spune: ‘Vino, doar gustă-mă, doar joacă-te cu mine puţin.’ Dar e înşelător, e mincinos. A pus momeala acolo: ‘Doar vino şi mănâncă fructele mele puţin şi mai târziu poţi fii iar creştin.’

Dar vezi că ceea ce se întâmplă, acest lucru împietreşte. Şi apoi ceva începe să se întâmple. Fraţilor… vă spun. Sunt oameni – şi ştiu asta, fraţilor, am văzut cazuri – oameni care Îl căutau pe Dumnezeu, erau folosiţi de Dumnezeu, dar apoi s-au jucat cu păcatul. Cred că sunt oameni mântuiţi şi cred că Dumnezeu îi va ajuta să ajungă cu bine la final, dar nu mai sunt ceea ce au fost odată. Au căzut în păcat. Şi ceva s-a stricat şi pare că niciodată nu a mai fost reparat. Trebuie să fim foarte atenţi. Fraţilor, ceea ce vă spun este aceasta: acest mesaj este aşa de glorios: despre neprihănirea lui Dumnezeu care poate fi căpătată prin meritele lui Hristos, prin credinţa în El. Nu vrei să te joci cu asta. Fraţi şi surori, este gratuit, totul este prin har, dar Dumnezeu ne spune: ‘Fereşte-te să nu suprimi adevărul, fereşte-te să nu devii împietrit prin păcat.’

Vă spun, totul este prin har, dar dacă tu crezi că harul lui Dumnezeu te primeşte, când Îi suprimi gloria, înlocuindu-L pe El şi Fiul Său pentru păcat… Dacă tu crezi că te poţi juca cu efectele păcatului înşelător, care duce la împietrire, fără să existe repercusiuni, şi apoi harul să strălucească peste păcatul tău, atunci tu nu înţelegi corect Biblia.

Este gratuit? În întregime gratuit. Pentru cel mai mare dintre păcătoşi. Dar este atât de extraordinar… Fraţilor, despre asta a scris autorul cărţii Evrei: Să apuci încrederea pe care ţi-o dă acest mesaj: încrederea că nu mai este nicio condamnare în Hristos. Şi să te prinzi de aceasta, să te ţii strâns de Hristos şi să nu renunţi la El pentru nimic. Şi să nu-L dai pe El pentru niciun păcat, pentru niciun om, pentru niciun prieten, pentru nimeni care ar veni să te facă să o laşi mai moale, să trăieşti mai uşor, să iei o pauză şi să te odihneşti, să nu fi aşa de radical şi aşa de ciudat, să nu fi aşa de implicat în evanghelizare, să nu îţi petreci viaţa în felul acesta; să nu fi gata chiar să mori şi să laşi totul; doar să o laşi mai uşor, pentru că asta nu e cea mai bună religie, există şi o altă cale.

Este ca în Călătoria Creştinului. Există mereu posibilitatea să spui: ‘Calea asta e grea, vei întâlni multe pericole pe ea; pe calea asta vei avea tot felul de bătălii cu diavolul; pe calea asta va fi greu; calea asta te va costa în tot felul… Ia-o pe cealaltă cale… şi aceea duce la viaţă. Doar că e mai uşoară.’ Fraţilor, El a spus-o: ‘Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-şi ia crucea’ El a spus: ‘Dacă nu eşti gata să faci asta, nu eşti vrednic de Mine.’ Fraţilor, hotărâţi azi cui vreţi să slujiţi. Totul e în joc, fraţilor. Când Scriptura spune că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvala, şi că cei care dau năvală pun mâna pe ea, fraţilor, nu leneşii… leneşii nu reuşesc. E o luptă… E o luptă a credinţei. Ne luptăm lupta cea bună a credinţei. Da, “cel neprihănit va trăi prin credinţă”, începem şi încheiem prin credinţă; şi mergem din credinţă în credinţă. Dar fraţilor, este o luptă a credinţei, e o luptă bună a credinţei şi trebuie să rămâi statornic şi să lupţi. Doar prin har, doar prin ceea ce Hristos dă.

Şi despre aceasta este vorba, fraţilor. Să nu înţelegeţi greşit. Neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţă, este cea care ne dă putere să trăim viaţa aceasta. Cu alte cuvinte, trebuie să ne întoarcem din nou şi din nou şi să privim la ceea ce Hristos a câştigat pentru noi şi la moartea pe care a suferit-o pentru noi. În aceasta trebuie să ne ancorăm.

Nu este nicio condamnare, “astfel dar, nu este nicio condamnare”. Să privim la această realitate: El care nu făcuse niciun păcat, S-a făcut păcat pentru noi. Eu, un păcătos, sunt făcut acum neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea Lui mi-a fost atribuită, păcatul meu a fost pus asupra Lui. Mă întorc mereu la acest adevăr. Nu mai este nicio condamnare pentru mine, sunt împăcat cu Dumnezeu; ceea ce voi primi la final, nu e datorat performanţelor mele.

Dar pe măsură ce rămân cu mintea aţintită la această realitate în Hristos, puterea învierii este eliberată în viaţa mea ca să pot lupta această luptă bună A CREDINŢEI. Amintiţi-vă că credinţa înseamnă a privi în afara noastră; nu înseamnă să mă examinez constant, pentru a-mi vedea performanţele. Dacă faci asta, descurajezi, cazi, nu mai ai putere, şi vei ajunge în final într-un loc în care nu vrei, pentru că nu este nicio putere în aceasta. Dacă te tot uiţi la tine însuţi, vei ajunge un nenorocit. Trebuie să privim ţintă la Hristos. Este o neprihănire a lui Hristos pe care o primim prin El. Este PENTRU NOI, câştigată de Hristos. Este meritul Lui, El a lucrat şi a suferit pentru ea. Priveşte la Hristos, când împlinea această neprihănire, i-a spus lui Ioan Botezătorul: ‘Trebuie să fiu botezat, trebuie să împlinesc tot ce trebuie cu privire la neprihănire, trebuie să fac această lucrare.’ Şi aşa a făcut. “Prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Prin lucrarea Unuia, prin meritele Unuia… Aşa e scris în Romani 5: prin meritele Unuia, mulţi sunt făcuţi neprihăniţi. Sunt declaraţi drepţi. Trebuie să revenim la această realitate, trebuie să trăim conform acestei realităţi. Trebuie să medităm la această realitate. Fraţilor, acolo… Şi nu vă lăsaţi de această realitate. Despre asta este vorba. Aşa trebuie să trăiască cel neprihănit. Din credinţa în Hristos, în credinţa în Hristos. Totdeauna privind la El. Fraţilor, ceea ce am spus până acum e că atunci când te îndepărtezi de acest adevăr, când îl dai la schimb pentru orice altceva, atunci încep să apară realităţile înşelătoare, care te împietresc, ale păcatului. Amintiţi-vă: “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer”, iar când oamenii caută să suprime adevărul, când ajungi într-un punct în care gloriile crucii şi gloriile lui Hristos începi să le schimbi cu jucăriile şi mărunţişurile lumii, fiţi atenţi, prieteni, împietrirea lucrează şi Dumnezeu te lasă în voia minţii tale. Îţi spun: dacă a existat o zi când alergai în aceeaşi direcţie cu mulţimea creştină, a avut loc o schimbare în viaţa ta şi deodată te găseşti căzând în strânsoarea păcatului sexual din nou… Teme-te! Roagă-L pe Domnul, fugi înapoi, agaţă-te de Hristos, priveşte la El, cheamă-L. Eşti pe o pantă lunecoasă; şi oamenii cad astfel tot timpul; Dacă nu ar cădea astfel, nu am avea toate acele atenţionări în Scriptură. Fraţilor, este un imperativ, ţineţi-vă de această realitate, gândiţi-vă mult la ea: neprihănirea lui Dumnezeu care este pentru mine. Oh! Pe care nu a trebuit să o câştig eu!

VIDEO by I’ll Be Honest – Global

Florin Ianovici – Zidul despărţirii de Dumnezeu

Photo credit www.examiner.com


Ne luptam zilnic cu slabiciunile noastre indiferent de numarul de ani pe care i-am petrecut pe calea credintei. In unele lupte am biruit iar in alte lupte inca ne rugam pentru izbavire. De aceea nimeni nu poate spune ca este desavarsit pe calea lui Dumnezeu.

Dar chiar daca gresim in multe feluri, chiar daca uneori suntem biruiti, cea mai mare infrangere este aceea de a uita Cine ne iubeste…!

Deseori suntem inselati de cel rau si credem ca suntem lepadati de Dumnezeu si condamnati pentru vecie. Dar iata ce spune Domnul: Isaia 59:1 „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,” Isaia 59:2 „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru;

Fiecare pacat e o caramida, fiecare nelegiuire e o caramida dar nu un zid. In fapt, zidul se ridica atunci cand uiti ca Dumnezeu a murit la Golgota pentru tine, cand nu mai ai curajul de a marturisi lui Dumnezeu vina ta, cand intri in disperare crezand ca destinul tau e sa ramai cu porcii, ravnind dupa roscovele.

Toti avem multe caramizi, multe pacate dar nu trebuie sa inaltam un zid intre noi si Dumnezeu. Sa ne marturisim cu lacrimi durerea infrangerii, sa ne cerem iertare de la Dumnezeu ca sa nu construim cu mana noastra zidul despartirii.

Dumnezeu se mira de acest zid pe care noi il ridicam atunci cand uitam ca Fiul Lui, Hristos, a murit la cruce pentru noi. El zice: ,, „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască” …de acea: Isaia 1:18 „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”

Haideti sa vorbim cu Dumnezeu ca orice zid vinovat sa se surpe…!

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Cărările vechi sunt cele pe care ai fost odată şi pe care le-ai abandonat… Vladimir Pustan

Vladimir Pustan Facebook:

„Aşa vorbeşte Domnul? Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihna pentru sufletele voastre! Dar ei au răspuns: Nu vrem să umblăm pe ele!” Ieremia 6:16

.

Cărările vechi sunt cele pe care ai fost odată şi pe care le-ai abandonat. Mulţi nu le-au avut niciodată şi ei n-au la ce să se întoarcă. Pe cărările vechi o să vă regăsiţi şi alte lucruri părăsite: dragostea dintâi, pasiunea, jertfa, iar reîntâlnirea va fi frumoasă.

 

Continuare… Toflea în planul lui Dumnezeu (Partea 2-a)

Photo credit AlfaOmegaTV

Botez in apa la Toflea, Galati 2009

Biserica Rugul Aprins din Toflea a oficializat la sfarsitul lunii august un botez nou-testamental. Peste 350 de persoane care apartin comunitatii de rromi din Toflea au fost botezati in Siret.
Toflea este cunoscuta pentru numeroasele treziri spirituale care au loc in mijlocul comunitatii rromilor. In anul 2007 aproape 500 de rromi au fost botezati.

Fa click sa VEZI PARTEA I-a aici

Biserica din Toflea 1

Biserica din Toflea 2

Biserica din Toflea 3

Apologetics Made Easy (7) Discovering the One True Religion

Watch the other videos in this series here:

http://truthmadeeasy.com – A video series by Rory McGorty covering the basics of Christian apologetics. This is a great introductory course on the basics of the defense of the faith. VIDEO by  Christianity Reason and Science

6. Apologetics Made Easy: Comparing Islam & Christianity

Watch the other videos in this series here:

http://truthmadeeasy.com – A video series by Rory McGorty covering the basics of Christian apologetics. This is a great introductory course on the basics of the defense of the faith. VIDEO by  Christianity Reason and Science

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari