Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Partea I-a

Dezbatere pe marginea unei lucrari, a unei carti „Demascarea Ispitei”, autor Dinu Burzo. Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului.

Dino Burzo 1

Invitat: Prezbiter Dinu Burzo din Biserica Logos Cluj-Napoca, PhD in teologie protestanta si autorul cartilor:

  1.  ‘Revelatie si Relevanta – Marturia Crestina si Provocarile Postmodernitatii ‘ 2010 – despre relatia intre biserica si societate. „Am scris cartea asta pentru ca cu totii suntem constienti ca Biserica lui Dumnezeu nu este chemata sa stea pe o insula izolata, aparata, izolata si ferita  de toate atacurile celui rau, ferita de lume… Noi nu suntem feriti de lume; suntem aici , doar ca Isus se ruga pentru ucenicii Sai sa fie feriti de cel rau. Ioan 17. Ma refer aici la provocarile culturale ale societatii in care traim si la felul in care biserica este chemata sa raspunda acestor provocari si, bineinteles, provocarile acestea pot sa fie si o capcana, dar in acelasi timp si o oportunitate pentru ca biserica sa iasa cu Evanghelia in societate. Prima carte pe care am scris-o a fost putin mai teoreticaA fost cu adresabilitate mai limitata, destinatarii mei au fost mai limitati. A fost in special pentru lideri, pentru cei interesati de fenomen, pentru toti- daca sunt interesati, bineinteles. Dar, mai putini sunt interesati poate de problematica asta, in modul cel mai direct.
  2. Dinu Burzo Kerigma.roA doua carte, insa, intitulata ‘Demascarea Ispitei – Crestinul Vulnerabil, Adevar si Provocare’, cartea asta este scrisa pentru tot crestinul- pentru crestinul de rand, pentru toti cei ispititi. Si din categoria asta nu cred ca este exclus niciun omcare traieste pe acest pamant.

Am crescut intr-o familie de credinciosi. Parintii mei au incercat sa-mi ofere o educatie Biblica, in cultura aceasta, de mic copil. Cand am inceput sa citesc Biblia, cand am stiut sa citesc, parintii mi-au pus in mana Biblia. Si imi amintesc ca citeam cu pasiune, cu mult drag povestirile Biblice, in special ale Vechiului Testament- in special a lui Iosif, David si Goliat, si toate cele. M-am indragostit de astea, Am fost de mic interesat de lumea aceasta spirituala, dar am avut in inaintarea mea spirituala si momente care mi-au marcat viata, momente de referinta. Si unul dintre ele a avut loc cand aveam varsta de 12 ani. Eram pe vremea aceea cel mai mare. Eu sunt al 8-lea din cei 12 copii. Cand aveam 12 ani, eram cel mai mare, acasa cu parintii. Ceilalti frati ai mei, toti erau plecati la scoli, la licee. In vremea aceea, in Septembrie 1989, tatal meu a suferit un accident. Tatal meu acoperea case, biserici, manastiri; asta a fost meseria lui si bineinteles, este si slujitor in biserica. Are si un sector pe care-l slujeste in zona aceea, in satele acelea din Maramures. Tatal meu a lucrat la manastirea Rohia, a acoperit acolo in 1989, cand din neatentie a cazut de la o mare distanta de pe un acoperis mai inalt, de pe un turnulet pe un altul mai mic. Si S-a lovit rau la ceafa, la moalele capului. A mers la spital la Baia Mare, la spitalul judetean. La spital nu au gasit nicio problema si l-au trimis acasa. Imi amintesc ca a venit acasa impiedicanduse pe picioare, nestiind care este problema, stiind doar ca se simte foarte rau. Imediat dupa aceea a cazut pe pat si a stat cateva zile intins pe pat cu momente intermitente cu pierdere de cunostinta. Imi amintesc ca intr-o buna zi, dupa ce am venit de la scoala (eram pe clasa a VII-a). Intr-o seara eram in jurul tatalui dupa ce fratii din biserica l-au vizitat, mama ii dadea sa manance, cand brusc am vazut semnele, as spune eu, semnele mortii pe chipul si pe trupul tatalui meu. Muschii fetei s-au dilatat, ochii s-au dat peste cap in orbite, n-a mai avut suflare de loc si ne-am speriat. Mama a spus: Copilasilor, rugati-va Domnului pentru tatal vostru, sa-l tina in viata, sa-l invieze. Noi am stiut ca este mortN-am stiut sa-i luam pulsul. Dupa toate semnele pe care noi le-am putut identifica, tata a fost mort. Imi amintesc ca rugaciunea aceea a fost poate una dintre cele mai fierbinti, mai puternice rugaciuni pe care eu, copil atunci, acum adult, le-as fi rostit vreodata in viata. Si in rugaciunea aceea, motivul rugaciunii a fost: „Doamne, tine-l in viata pe tata si eu am sa te slujesc toata viata mea.” Dumnezeu a ascultat rugaciunea. Inainte ca sa vedem ca tata isi ia respiratia, stiu ca mama m-a trimis la unul dintre vecini care era frate in biserica, pocait, frate de-al nostru si imi amintesc si cuvintele pe care le-am rostit cu un anumit tremur in glas, in voce si i-am spus: „Haideti pana la noi, ca tata a murit.” A venit vecinul si el ingrozit de veste, bineinteles- un tata a 12 copii sa plece asa de repede din lumea asta, nu este o veste prea buna. Dupa vreo 2-3 ore, cand a venit si doctorul din zona, ne-am dat seama ca tata incepe sa respire si totul este bine. Acesta a fost momentul marcant a vietii mele, care m-a facut sa imi pun serios problema slujirii lui Dumnezeu. (10:46)

De ce am scris ‘Demascarea si invingerea ispitei’

Ispita este o problema, un pericol, de fapt, care ne da tarcoale in fiecare zi si de mai multe ori (poate) pe zi. In diferite forme – in forme subtile, sau forme mult mai evidente, mult mai clare pentru privirile noastre de oameni sau de crestini. Noi, in calitate de copii ai lui Dumnezeu suntem chemati sa invingem ispita, sa ne impotrivim tari diavolului, cum spune Scriptura si el va fugi de la noi. Sau cum spune Scriptura in alta parte: Noi nu suntem in necunostinta de planurile celui rau. Asadar, ce mi-am propus in cartea asta a fost sa deschid ochii/ privirea cititorului inspre pericol si in acelasi timp sa indic; sa fiu indicator catre cel care ofera resurse puternice, divine, de sus, care sa ne ajute si sa ne stea la indemana  sa nu cadem in capcanele intinse de ispititor. 

Cred ca ispita trebuie demascata. Trebuie demascata pentru ca foarte adesea, si acuma parafrasez pe unul dintre parintii  bisericesti- Ioan Gura de Aur, care spunea ca adesea ‘Viciul vine imbracat in virtute’. Da, este cu masca de virtute. Demonul cu fata lui hidoasa, si acuma, cand spun ‘demon’, nu ma refer in special la acea persoana draceasca, ma refer la o intruchipare a celui rau, in general, demonul pacatuirii, demonul ispitirii, ispititorul cu formele in care vine  cu o fata hidoasa, cu oferte urate, cu amaraciune in spate, cu lucrurile cele mai murdare ascunse in ambalaj frumos, intr-un ambalaj stralucitor, care sa ne ia privirea. Vine diavolul imbracat in inger sau intruchipat  in inger de lumina, cum spune de fapt si Cuvantul lui Dumnezeu. Si este nevoie adesea sa tragem de pe fata lui masca asta stralucitoare pentru a-i arata adevarata fata si in felul acesta, pentru a-i face constienti pe cei nestiutori, pe cei care nu sunt atenti, a-i face constienti de pericolul care-i paste.

Arma a unei conceptii gresite este una dintre armele cu care ispita poate sa ne atace si sa ne cucereasca- inselarea, amagirea. Ne atrage, ne sopteste o minciuna. Seductia pacatului. Ne spune lucruri partial adevarate sau adevaruri trunchiate in asa fel incat  sa ne faca sa plecam urechea si dupa ce-am plecat urechea, sa ne bombardeze cu bagajul cu care noi nu-l vedem in spatele aparentului adevar, care vine, de fapt, prima data in fata. Sunt conceptiile gresite. Am abordat cateva, bineinteles, s-ar putea sa fie mult mai multe conceptii gresite. Am incercat sa le culeg de pe teren, din experienta mea, pentru ca va marturisesc, cand am scris aceasta carte, am scris-o si cu gandul la experientele mele, la trairile mele, la caderile mele si apoi la ce am descoperit eu ca lucreaza, ca-mi sta la indemana  pentru a ramane in picioare. Sunt multe idei gresite, multe mituri. Le-am numit mituri  pentru ca deja au prins radacini in mintea unor crednciosi. Au prins radacini chiar din cauza ca in parte sunt adevarate.

Apoi, am vrut sa vin cu abordarea de sus pentru ca abordarea de sus este cea mai buna abordare pe care o putem oferi. Stiti de ce? Pentru ca daca stam jos in mijlocul hatisului de pacat, nu vedem decat ceea ce este pus in fata privirilor noastre. Nu vedem dincolo. Vedem piedica din fata sau vedem drumul frumos si neted care ne sta in fata fara sa fim constienti ca poate dincolo de acest drum, la capatul lui este o prapastie  care ne asteapta sa alunecam in ea, pur si simplu. Asadar, perspectiva divina este foarte importanta. In cartea aceasta am incercat sa urmaresc prezenta sau atotprezenta ispitei, dupa care am incercat sa demolez cateva mituri. Apoi, sa ofer sa merg inspre partea pozitiva, sa ofer o perspectiva de sus, dupa care am incercat sa privim si la cativa oameni din Scripturi, care au fost ispititi, s-au confruntat cu amagirile lumii sau a ispititorului. Unii dintre ei au cazut, altii au rezistat. Am incercat sa ofer cateva exemple, nu atot-acoperitoare, nu atot-cuprinzatoare, doar puncte exemplificatoare- pilduitoare pentru noi si pentru viata noastra. Apoi am ajuns intr-o zona de ispite cotidiene. Va marturisesc ca ispitele sunt multe, prea multe pentru a le fi putut include intr-un capitol scurt. Spre incheierea cartii am incercat  sa-l ajut pe cititor sa vada ca desi este vulnerabil; cu toti suntem vulnerabili ca suntem oameni, suntem in conditia primului Adam, desi am experimentat deja harul care ne-a stramutat viata vesnica aici pe pamant. Avem o parte si din asta. Insa, carnea-si cere drepturile. Cand ne este foame, avem nevoie sa mancam. Inca ne mai imbolnavim pe acest pamant, inca ne mai maniem adesea. Deci, suntem vulnerabili. Am incercat sa-l ajut pe cititor sa-si minimalizeze vulnerabilitatea, intr-un fel sau altul. Sa-l ajut sa faca primii pasi pe acest drum al biruintei.

Ispita – Termenologia – Este la fel ca incercarea?

Termenul ispita este adesea folosit de credinciosi in diferite  zone, domenii ale vietii sau experiente pe care ei le au. Insa, sensul ei primordial, sensul ei principal este de incitare inspre pacatuire.De seductie, amagire, ademenire inspre a face ceva rau.  Cam cu asta are de a face conceptul de ispitia. Dar, vestea buna este ca, desi e pretutindeni si ne da tarcoale in fiecare zi, avem la indemana toate resursele pentru a o birui. Si Cuvantul Domnului este asa de clar cu privire la asta. De exemplu, in 1 Corinteni 10:13 –

Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.

In primul rand, prima parte a versetului are de a face cu faptul ca nicio ispita nu e mai puternica decat ce avem noi la indemana, decat puterea care ni s-a dat noua. Adesea ni se pare ca ispitele au o forta in fata caruia nu putem sa rezistam. Problema cu forta asta nu este ca ispita contine in sine o forta, ci cu faptul ca reuseste sa ne minta, sa ne spuna ca are putere sa ne invinga. „Trebuie sa cedezi, ca nu ai nicio sansa,” leul care poate ucide, racneste. Si racnetul leului ne face sa credem ca el poate si sa ne distruga. Asadar, amagirea, minciuna este ca are putere mai mare. Si daca noi credem, intr-adevar, noi cadem sub aceasta putere. Puterea, forta ispitei nu sta deci intr-o putere in sine, ci sta in amagire, in minciuna, in a ne face sa credem ca are putere, in sine. (28) Cred ca Dumnezeu ne-a lasat putere indeajuns sa putem rezista, mai ales cu resursele care le avem prin har. Este un text care imi place, Efeseni 6:13-

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Ce imi spune mie asta, imi spune ca desi sagetile arzatoare ale celui rau vin adesea, in fiecare clipa (des), vin inspre noi gata sa ne ucida, cu planuri nimicitoare inspre noi. Noi, daca avem armura duhovniceasca, nu avem nicio problema. Armura, pavasa ne va apara si ne va stinge orice sageata a celui rau. Uite promisiunea, aici, in ultimele expresii este: dupa ce veti fii biruit totul. Da, avem posibilitatea sa biruim totul. Asta este frumusetea si promisiunea care ne-o da Dumnezeu.

Iacob Berghianu: Cand e vorba de ispita sunt cele doua scenarii din Geneza – ispitirea proto-parintilor nostri si ispitirea Domnului Isus Hristos, sunt cele mai puternice. Sa vedem putin terminologia. Daca ispita  nu este si incercare sau daca incercarea nu este ispita. Sau care e deosebirea dintre  ispitire si incercare. Mai avem si paleta deosebirii intre ispita si pacat, din ispitire si pofta samd. Cum crezi ca vrei sa abordezi aceasta problematica?

Dinu Burzo: Biblia foloseste un termen care se refera si la incercare si la ispita. In originalul Vechi Testamentar este termenul masah, care inseamna ispita sau incercare in functie de contextul in care este folosit. Sau in greceste, termenul peirasmos, care iarasi, in Noul Testament, este folosit pentru a se referi la ispita sau la incercare. Dar este o distinctie care trebuie facuta intre ispita si incercare. Asa cum spuneam: Ispita este incitarea spre pacatuire. Pe cand, incercarea este mai degraba un fel de testare a credintei noastre. Cand Dumnezeu i-a poruncit lui Avram sa-l duca pe Isac, sa-l aduca jertfa, spune Scriptura ca Dumnezeu a vrut sa-l incerce pe Avram. Si adesea vedem in Scripturi  ca Dumnezeu a incercat pe robii Sai. Termenul este acelasi. Poate unii ar vrea sa-l traduca cu termenul ispita. Trebuie sa fie o distinctie aici si cineva facea distinctia in felul urmator si spunea: Diferenta intre ispita si incercare  tine de sursa, de autorul. Cand tine de Dumnezeu este icnercare. Cand vine din partea diavolului este ispita.

Iacob Berghianu: Cum se face ca in rugaicunea Tatal Nostru, noi spunem: ‘si nu ne duce pe noi in ispita…” cum zice, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si pe deoparte noi ne rugam sa nu ne duca in ispita. „Sa nu ne duca sau sa nu ne lase in ispita,” si aici tine de traduceri, pe deo alta parte vreau sa fac o subliniere. Adesea in Scripturi vom observa, ca ispita si incercare sunt 2 termeni interschimbabili. Ce vreau sa spun cu asta? Va dau un exemplu la inceput. Este un caz amintit de cel putin doua ori in Scripturi, in Vechiul Testament, acelasi caz. Momentul in care David face numaratoarea poporului. Gasim, de exemplu, acest caz in 2 Samuel 24:1 si apoi in 1 Cronici 21:1-

2 Samuel 24:1 – Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda„.
1 Cronici 21:1 – Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.

Intr-unul din pasaje, ne spune ca Dumnezeu a starnit pe David  impotriva poporului. Deci, Dumnezeu are calitate de autor , sa faca numaratoarea. Dupa care, David isi da seama ca a pacatuit si stim consecintele. Si in celalalt pasaj ne spune ca diavolul, Satana, a starnit, a ispitit pe David sa pacatuiasca si pacatuirea lui a costat chiar in faptul ca a facut numaratoarea poporului. Pe deoparte, in orice moment in care experimentamacest masah- ispita sau incercare, in orice moment de incercare, de exemplu, si diavolul este pregatit sa ne vada slabiciunile si sa se atinga de slabiciunile noastre. Si diavolul spera ca in  momentul incercarii, de fapt este momentul  caderii in ispita. Vorba Domnului Isus: „Rugati-va sa nu cadeti in ispita.” Pe de alta parte, in orice moment de ispitire, daca am face distinctia , in orice moment de ispitire sau incitare  inspre pacatuire, Dumnezeu (pe de alta parte) asteapta sa rezistam. Si daca rezistam, ispitirea nu mai este altceva  pentru noi decat o incercare a credintei.

Iacob Bergihanu – Cineva spunea: Diavolul ne ispiteste sa scoata ce e mai rau din noi. Dumnezeu ingaduie, ca El de fapt nu ispiteste, El permite- Dumnezeu ingaduie ispitirea ca sa scoata ce e mai bun din noi.

Dinu Burzo: Biblia spune foarte clar in Iacov 1:13-14 –

Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu„. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

Spune clar ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si nici nu poate fi ispitit sa faca rau nimanui. Dumnezeu nu este autor a ispitei. Niciodata. Dar Dumnezeu ingaduie ispita in viata noastra si faptul ca Dumnezeu ingaduie poate surveni, si functie de context, putem sa o numim incercare. Si in functie de context, iarasi, putem sa o numim ispita. Dar vreau sa spun ca si in acelasi moment si in a celasi caz poate fi si ispita si incercare, in functie de accentele pe care le punem.

Momentul de dinainte – Adam si Eva – In ce a constat ispitirea protoparintilor nostri si domeniile majore de ispitire, zonele de momire a omului

Momentul de dinainte a aparitiei ispitei si a transformarii acesteea in pacat sau biruinte asupra ispitei. Geneza 3:4-6 –

Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul„. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

Putem porni de la pofta ochilor- spune Biblia ca era ‘placut de privit’. A fost atrasa femeia. Si pofta carnii – conform vers. 6 „bun de mancat”. Si laudarosia sau mandria vietii – „sa deschida cuiva mintea”.

Iacob Berghianu: Acestea 3 le reia Ioan si spune ca acestea 3 sunt in lume si trebuie sa ne pazim de ele.

Dinu Burzo”: Interesant ca oamenii care nu cunosteau nimic despre ideea de pacat , raul deja era in univers prin diavolul care cazuse deja din  gratia divina din prezenta lui Dumnezeu, prin neascultarea sa. Diavolul era in univers, insa oamenii nu au stiut despre rau in univers. Pentru ei exista doar la nivel potential. Firea lor, carnea lor nu era intinata, ei nu erau cazuti inca. Trupul lor, partea genetica nu a cunoscut  partea de putrezire, zona aceasta. Uite, pacatul vine prin ispitire si forta lui consta chiar in a face pe femeie si pe barbatul ei sa se lase distrasi  de la voia lui Dumnezeu. Da, forta ispitei vine prin defocalizare adesea. Adica, Dumnezeu iti spune un cuvant, iti da o porunca. Ce poti sa faci? Sa nu asculti? Nu va veni diavolul niciodata in viata unui crestin care are niste principii destul de solid stabilite in viata lui, nu va veni si-i va spune, asa, cu putere, brusc in fata: „Vino si pacatuieste. Preacurveste,” sau: „Fura. Comite cutare sau cutare pacat.”  Nu va veni. Va veni tiptil, foarte subtil. Si mi se pare ca lucrul acesta a facut in viata acestor primi oameni, a protoparintilor nostri, prin defocalizare. Le-a atras atentia de la porunca Domnului, care a fost clara pentru ei. De la porunca Domnului la ceva frumos. Pofta firii, pofta carnii, pofta data de priviri, frumusetea in ceea ce vad ochii si dorinta de a depasi un statut, laudarosia vietii, mandria, dorinta de a fi ceva mare, puternic- defocalizarea de la voia lui Dumnezeu.

Defocalizare 

Imi vin in minte cuvintele lui Pavel, pe care le rosteste catre Galateni. Pavel vorbeste despre puterea ispitei aici si spune in felul urmator: Galateni 3:1 – O, Galateni nechibzuiţi! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?  Am putea traduce termenul nechibzuit ca si ‘nebuni’. ‘Cine v-a facut sa nu va mai uitati la Hristos si sa va uitati la altceva, la o alta imagine? Un tablou v-a atras privirea dinspre porunca lui Hristos inspre altceva?’ Se pare ca asta a facut diavolul si cu acesti oameni (Adam si Eva). De la porunca lui Dumnezeu, data clar, evident: „Sa nu mancati, ca veti muri,” inspre ceva aparent mult mai frumos, mult mai imbietor, mult mai seducator: „Da, uite, e bun, este frumos. S-ar putea sa ma ajute sa exce;ez n ce-mi doresc.” Acelasi Pavel, in aceeasi carte , Galateni 5:7 se intreaba. Intrebarea lui Pavel este asa: Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr?  Ce inseamna a taia calea? A taia calea inseamna a-l face pe cineva sa intoarca privirea spre tine. Mi-a intrat cineva in fata ochilor in asa fel, incat eu mi-am pierdut focalizarea de la directie, de la scop, de la porunca lui Dumnezeu- in termenii cazului proto-parintilor nostri. De la porunca clara a lui Dumnezeu inspre altceva mai imbietor, mai frumos, aparent mai la indemana. Mai bine pentru mine, pentru acel moment. Cine mi-a taiat calea? Da, mi-a taiat calea diavolul cu minicunile lui, cu oferta frumoasa pe care mi-o aduce in fata privirilor intr-asa fel incat pentru moment sa ma faca sa uit, sa suspend porunca lui Dumnezeu, sa uit de ea. Si cand am uitat de ea si m-am lasat sedus de cealalta parte, lovitura fiarei imi este fatala.

Iacob Bergihanu: Cineva spunea: Diavolul promite mult, da putin si la urma ia totul. Dar ceea ce promite Dumnezeu, Domnul Isus , El si da. El ofera, El asigura. Aici, desigur observam aceasta defocalizare de pe Dumnezeu pe diavolul. De fapt, pana la urma, optiunea omului, marea alegere a omului este intre cea mai frumoasa fiinta din univers- Isus Hristos si cea mai urata fiinta din univers.  Si in functie de persoana la care ma orientez, ma voi asemana cu el si in cele din urma voi petrece vesnicia cu acea persoana.

Cateva din greselile pe care le-a facut Eva in discutiile ei cu diavolul

Iacob Berghianu: Nu stiu daca putem sa o acuzam de ce a intrat in discutie cu diavolul, probabil ca ea nu stia cine se ascunde in spatele sarpelui, dar a facut niste greseli vis a vis de modul in care a citat porunca lui Dumnezeu..

Dinu Burzo: Greseala e evidenta din pasaj. Diferenta e mare dintre pasaj – ce a spus Dumnezeu si ce a spus Eva. Eva a spus asa: „Dumnezeu a zis nici sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Uite, Eva adauga ceva la porunca lui Dumnezeu. Asta este o forma mai bruta, primordiala, de legalism. Eu asa as numi-o. Cand adaugi, pui ceva pe langa ce spune Dumnezeu (Iacob Berghianu: sau si o largire a caii lui Dumnezeu, deci adaugi mai mult decat iti permite Dumnezeu). Sau mai mult, sau o ingustezi prin propriile dorinte. Sunt ambele. AMbele pot fi incluse aici, in functie de caz, in functie de nuante. In momentul in care eu o stramtez (calea) de la mine si nu din porunca lui Dumnezeu, in momentul in care eu declar, de fapt, ca n-am nevoie de calea lui Dumnezeu, ci am eu calea mea mai ingusta, mai buna, mai priceputa, ma pot eu pastra mai bine prin eforturile proprii. Performantele proprii, cu alte cuvinte, ma pot ajuta sa raman in picioare  fara nicio problema in fata ispitelor.

Iacob Berghianu: Dumnezeu spusese sa „Mananci dupa placere”. Ori, Eva nu mai citeaza ‘dupa placere”. E ca si cum, pentru ea Dumnezeu ajunsese cineva care o priveaza  sau ii depriveaza placeri. Si de fapt exista aceasta conceptie ca Dumnezeu nu ofera placere, acest anti-hedonism. Si atunci, diavolul a speculat: „N-ai spus ‘vei muri negresit’. A venit el cu ‘hotarat’ sau ‘negresit’. Deci, ce a omis Eva a pus diavolul. Si de asemenea, „Dumnezeu stie ca voi veti ajunge intr-un anumit stadiu si vrea sa va priveze de placere.”

Dinu Burzo: Ispita este in fiecare zi in jurul nostru. Ne da tarcoale, vrea sa ne seduca. Ni se infatiseaza adesea in mod subtil. Ni se pare ca ne putem juca cu flacara si sa nu ne arda si poate ca prima data chiar nu ne arde. Dupa care, arsura este prea mare pentru a ne putea recupera, pentru a ne putea reveni din ea. Deci, ispita vrea sa ne amageasca in primul rand. Si apoi, ispita imbraca diferite forme  pentru a ne face sa ne defocalizam, pentru a ne face sa uitam de voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre.  Va indemn cu mare drag: Ramaneti langa poruncile Domnului. Si daca noi vom ramane langa poruncile Domnului, vom putea in felul acesta  sa ne indreptam caile, asa cum spunea si psalmistul in Psalmul 119. Atunci cand ramanem langa voia lui Dumnezeu, nu vom cadea in ispita de a reinterpreta voia Domnului dupa felul in care diavolul ar vrea sa o interpretam. Pentru ca si aceasta este o forma de a cadea in ispita- deformarea poruncii Domnului in asa fel incat sa ne faca sa largim bratele pentru ispita. Va indemn sa ramaneti langa Dumnezeu si El are la indemana fiecare resursa pentru ca dvs. sa fiti biruitori.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

2 comentarii (+add yours?)

  1. Melania L
    iul. 14, 2014 @ 08:57:12

    Hehe, frățiorul meu Dinu :).

    • rodi
      iul. 14, 2014 @ 09:08:38

      Melania draga. Dinu este fratele tau? Daca stii si alte predici disponibile n format video sau audio, cu toata placerea le vom posta. L-am descoperit pe Dinu recent si am asculta invatatura biblica de la el la nesfarsit. Dumnezeu l-a inzestrat cu un mare dar de-a invata! Multumim Domnului pentru el!!!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: