Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei – Partea a II-a – Isus fata in fata cu ispititorul si Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Vezi Partea I-a aici Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a protoparintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Vezi Partea III-a aici – Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea III-a – Ispitele Cotidiene

Partea a II-a

Domnul Isus fata in fata cu ispititorul.  Pareri/idei gresite cu privire la ispita.

Dino Burzo 1
Matei 4. Ce-mi place la planul divin la mantuire este ca are o aparenta de simetrie. O aparenta simetrica, adica- daca primul Adam nu a rezistat ispitei si a cazut si a tras dupa sine moartea, a adus in lumea noastra moartea, cel de-al doilea Adam rezista ispitelor de aici si apoi, bineinteles, prin ascultarea de Dumnezeu isi duce planul la indeplinire si aduce viata  pentru cei care ii sunt ascultatori, pentru copii Sai. Primul Adam aduce moartea prin caderea in ispita, al doilea Adam , desi a luat carne si trup ca noi,  a venit sa biruie pe cel ce are puterea mortii, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu si in Evrei 2.

Domnul Isus este ispitit si asta este o confirmare ca daca Hristos este ispitit, noi nu vom fi niciodata feriti de ispita. Diavolul vine- ispititorul- asta este numele lui si este interesant. Vine incercand sa-L amageasca, bineinteles, si scopul principal al diavolului, pentru care a venit sa-L ispiteasca pe Hristos, a fost sa-L defocalizeze- as putea spune, in termenii cuvintelor din emisiunea anterioara, sa Il opreasca din planul pe care-L avea, din drumul spre cruce, bineinteles. Hristos a venit sa moara pentru noi, sa invieze din morti,  si in felul acesta, planul de mantuire sa se realizeze pentru noi, pentru oameni, pentru cei cazuti in pacat.

Diavolul a venit cu dibacie, cu viclenie, as putea spune, incercand pe Fiul lui Dumnezeu sau pe cel de-al doilea Adam sa Il deturneze de la cale. Sa-L redirectioneze.

Imi vine in minte experienta unui hermit, a unuia dintre primii calugari care au existat in biserica crestina vreodata. Se spune despre el ca a venit la hermit niste tineri sa-l ispiteasca. SI i-au adus o femeie, crezand ca va cadea in ispita. Bineinteles, hermitul nostru se ruga lui Dumnezeu si nici macar nu s-a clintit din pozitia lui inspre a se uita la acea femeie. Au incercat sa-l momeasca cu bani si nu au reusit. Au incercat in diferite forme sa-si bata joc de el si  nu au reusit, spune povestea din antichitatea crestina. Vine divaolul si le spune, in schimb, acestor oameni: „Haideti sa vedeti cum il ispitesc eu pe el.” Si-i sopteste un singur lucru la ureche: „Stii ca colegul tau a ajuns episcop?” Si spune povestea ca fata hermitului s-a innegrit de invidie. Competitia vietii. Oricat am incerca noi sa ne izolam, si este evident in experienta Domnului Isus Hristos, a fost dus de Duhul, nu pentru a fi ferit de ispite. Este foarte interesant. Dus in salbaticie de Duhul lui Dumnezeu, in pustie- conform cu traducerea pasajului- in salbaticie, dus acolo pentru a fi ispitit de diavolul si Dumnezeu a ingaduit asta pentru ca Domnul Isus Hristos sa rupa lantul care a fost pus asupra omenirii odata cu caderea lui Adam in ispita.

Iacob Berghianu: Sunt anumite sezoane ale ispitirii. Pentru ca dupa ce [Domnul Isus] biruie in ispita, scrie atunci ca diavolul l-a lasat. Iar intr-un text paralel [scrie ca] ‘L-a lasat pentru o vreme’. Oare, in mod constant ispitele vin in viata omului cu aceeasi doza, cu aceeasi frecventa, cu aceeasi intensitate?

Dinu Burzo: Intensitatea nu este la fel. Desi spusesem in emisiunea anterioara ca ispita vine des in viata noastra, ne asalteaza in fel si chip. Cu toate astea intensitatea ei nu este aceeasi. Sunt momente in viata noastra si fiecare dintre noi am  trecut prin momentele acestea, cand am vazut ca ispita ne inconjoara, ne da tarcoale. Pacatul incearca sa ne infasoare cu forta, cu rapiditate, mult mai intens decat alta data. Este asa. Doar, ca si in momentele in care ni se pare ca nu mai suntem ispititi, ca putem rasufla usurati si in momentele acelea vine si nu trebuie sa lasam garda jos. Poate atunci vine in mod mult mai subtil, atunci cand credem ca am scapat de  incercarile ei de a ne seduce sau de a ne lovi.

Cele 3 tipuri de ispita

1. Pofta carnii, a firii pamantesti.

2. Prin pofta ochilor. Pe calea aceasta vin foarte multe, astazi in special.

3. Mandria si laudarosia vietii. Dorinta de a fi cineva, de a ne afirma.

Cam aceste sunt caile prin care vine ispita in viata noastra.

Cum a venit ispita la Domnul Isus

click for source

Accentul este pe felul in care Isus Hristos biruieste ispita, pentru ca modelul suprem, dat de Domnul nostru ne va ajuta si pe noi, calcandu-I pe urme, bineinteles, sa fim biruitori in ispitele vietii. Dar vedem, oarecum, o progresie- forma progresiva in care diavolul vine la Domnul Isus Hristos prin ispitire. In primul rand, Il atinge acolo unde era cel mai vulnerabil in acel moment. Si diavolul stie zonele unde noi suntem vulnerabili, slabi. Si Isus era vulnerabil in privinta foamei, pe care, bineinteles, a inceput sa o cunoasca dupa 40 de zile sau in timpul celor 40 de zile de post si rugaciune. Diavolul stie, in general, ca omul este vulnerabil si va incerca ispita nu sa mearga acolo unde este el mai tare, nu sa mearga sa se bata cu fortareata. Se va bate cu zone unde cetatea noastra este cel mai nepazita. Unde-i lantul mai slab, unde veriga se va rupe mai usor. Acolo v-a incerca sa roada, sa roada pana se rupe.

Si in intalnire cu Domnul Isus Hristos, ispititorul acolo incearca sa loveasca spunandu-I: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini.” Uite ca diavolul si vine cu „daca esti Fiul lui Dumnezeu”. Pe langa atingerea vulnerabilitatii si expresia o repeta diavolul si mai tarziu, incearca sa atinga si coarda a amorului propriu. A personalitatii, a mandriei personalitatii. „Daca tu esti tare, demonstreaza,” de mici copii foloseam expresia asta adesea. „Esti tare? Cine esti? Demonstreaza daca esti tare. Arata-mi ca poti mai bine.” Si bineinteles ca reactia interlocutorului, cand i se vorbeste asa va fi sa demonstreze. Este reactia naturala. Incearca diavolul sa-L aduca pe Isus pe teritoriul sau. Sa-L aduca pe Isus, sa-L faca sa joace jocul sau murdar. Sa reactioneze. Nu sa fie proactiv, ci reactiv. Asta incearca diavolul.

Bineinteles, vorbim de Domnul Isus si ne referim si la felul implicit cum ispita lucreaza in viata noastra. Asa incearca si ispita sa lucreze si in viata noastra.  Ne loveste in nevoile fundamentale, in nevoile principale ale noastre, in zonele unde suntem foarte vulnerabili. In momentul in care ne loveste, atinge si coarda amorului propriu, a personalitatii proprii, a mandriei noastre personale, a orgoliului pentru a ne duce in zona de confuzie si a ne atrage in jocul sau. Si in momentul in care jucam dupa legile sale, dupa regulile sale, cele mai mari sanse sunt sa pierdem jocul.

Am descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu si din alte pasaje, ca una dintre metodele prin care sa biruim ispita este sa readucem lupta pe teritoriul nostru. Este esential. Este o idee aproape revolutionara pentru viata noastra. Teritoriul nostru este teritoriul Scripturii in Hristos. Daca o luam conceptual este teritoriul in Hristos. Daca inainte nu mai era nici o nadejde pentru noi, daca inainte despre noi se spune „o, nenorocitul de mine, cine ma v-a scapa de acest trup? Din conditia asta mizera, cand stiu ca trebuie sa fac binele, dar raul sta lipit de mine,”conform cu Romani 7- in Hristos – Romani 8 cu asta incepe. Vine cu un concept nou, cu o zona noua- „in Hristos, nu mai e nici o condamnare.”

Haideti sa ne inchipuim ça un om, cel mai puternic din lumea asta, cel mai solid, cu muschi bine claditi cade in apa. Stie sau nu stie sa inoate si se intalneste cu un rechin mai micut, cel mai mic si mai slabut rechin din zona. Daca cei doi se vor infrupta in apa, omul musculos si puternic, cu rechinul mai slabut, cine credeti ca va avea sanse de izbanda? Rechinul, bineinteles. De ce? Raspunsul este simplu. Acolo este mediul lui de viata si nu al nostru. Acum, haideti sa schimbam ilustratia in imaginatia noastra si sa aducem pe cel mai mare rechin, sa-l punem intr-un ring de box si sa aducem un copilas de 3 ani, sa-i punem manusi, care nu stie, nu s-a luptat niciodata, sa-l punem intr-un colt si sa-i spunem: „Bateti-va”. Este foarte simplu sa ii spunem copilului: „Copilas drag, nu ai nevoie sa faci nimic. Stii de ce? Pentru ca rechinul nu mai este in mediul lui. Oricat de fioros, oricat de urat si infricosatori colti ar avea si cu care ar vrea sa te sfasie, sa te inghita, nu ai nici o frica de el pentru ca nu este mediul lui, aici este mediul tau- aerul.

In felul acesta este si relatia noastra cu ispita. Daca diavolul reuseste sa ne duca in teritoriul lui, sa luptam cu ispita, in afara Cuvantului lui Dumnezeu, si aici este focalizarea si secretul. Si la Hristos asta vedem. Dar, vine cu Cuvantul Domnului totusi. Vine cu acest Cuvant, incercand sa-l atraga, reinterpretand Cuvantul Domnului sau punand un diferit context, folosindu-l ca pretext, vine cu el pentru a-L atrage pe Hristos in zona lui de activitate si de actiune, unde este el mai puternic.

Cum a biruit ispita Domnul Isus

Puterea cunoasterii Cuvantului – Domnul Isus raspunde folosind Cuvantul lui Dumnezeu. Puterea Cuvantului- cand ma refer la puterea Cuvantului nu ma refer la o folosire a Biblie, asa ca pe niste formule magice. Adesea oamenii cad in tentatia asta de a folosi Scriptura ca pe niste formule magice pentru a reusi una sau alta. Hristos nu face asta. Hristos foloseste in mod responsabil Cuvantul. Hristos este Cuvantul intrupat. Dar acuma, cand ma refer la El, vreau sa fac referire si la cititorii nostri, secretul este sa stam in relatie stransa, organica cu Cuvantul lui Dumnezeu. Nu doar sa-l folosim ca niste formule, raspunsuri simple, retete pentru succes. Nu. Sa ni-l insusim in modul cel mai organic posibil, in asa fel, incat Cuvantul care face parte din noi, din viata noastra, ne ajuta sa reactionam. E foarte interesant, apropo, de reactia Domnului Isus Hristos cu Cuvantul lui Dumnezeu. Ma gandesc ca Domnul vrea sa invatam si noi o lectie esentiala. Si lectia este dezvoltarea instinctelor spirituale- permiteti-mi sa le numesc asa.

Ce sunt instinctele? Instinctele sunt un fel de automatisme. Sunt lucruri cu care noi ne obisnuim si prin lucrurile acestea noi raspundem la stimuli care ne inconjoara adesea. Raspundem aproape fara sa ne gandim prin subconstientul nostru. Prin intrebuintare, prin faptul ca am insusit poruncile Domnului, legea, Cuvantul Domnului, prin faptul ca ele sunt- conform cu Proverbe- sunt puse ca o placuta peste inima noastra, peste fruntea noastra, in mintea noastra. Sunt asezate acolo, ele devin instinct, obiceiuri, devin partea integranta din noi. Si cand devin parte integranta din noi, noi vom reactiona cu Cuvantul Domnului aproape instantaneu. Domnul Isus la toate a spus: „Este scris…” Pe deoparte ‘este scris’ pe de-o alta parte, conform lui Petru, cu indemnul apostolului: „Impotriviti-va tare diavolului si el va fugi de la voi,” e impotrivirea aceea de la urma, puternica, cand Hristos ii porunceste diavolului sa mearga inapoia Sa. Il mustra pentru ca diavolul are curajul acesta de a se pune cu Fiul lui Dumnezeu, Fiul venit pe pamant. Puterea cunoasterii Cuvantului este o lectie buna de invatat din confruntarea lui Isus Hristos cu ispita.

Biruitorul are intotdeauna perspectiva lui Dumnezeu asupra obiectului ispitei. Cand Isus spune: „Este scris…” El aduce perspectiva divina asupra ispitirii. „Omul nu se hraneste doar…” Da, dar imi place. Da, dar mi-e foame. Da, dar- biruitorul totdeauna va stii sa aduca perspectiva de sus, perspectiva lui Dumnezeu asupra acestor ‘Da,dar…’ Asta face Hristos. Pe langa faptul ca are Cuvantul Domnului, il foloseste in mod natural. Foloseste perspectiva divina.

Persevereaza – nu oboseste in a spune „NU” ispitei, de fiecare data. Pentru ca diavolul nu se da batut din prima, nu spune: „No, Isuse, m-ai dat de gol. Ma dau batut. Ma predau.” Nu spune asta. Diavolul insista, insista, insista pana in momentul in care ne impotrivim cu tarie. Si secretul, pe langa Cuvantul Domnului, pe langa perspectiva divina, secretul este sa nu obosim sa spunem „NU” ispitei. Adesea cadem in oboseala si dupa ce am spus de 10 ori ‘NU’, a 11-a oara poate spunem ‘DA’. Si degeaba am spus ‘NU’ inainte.

Iacob Berghian – In 1 Ioan 2:15 spune ‘Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume. 17 Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.’ Deci, practic este o minciuna a acelui rau ca aceste trei satisfaceri, aceste 3 tentatii ne aduc adevarata fericire, adevarata fericire nu aduce pofta si pacatul, ci neprihanirea si dreptatea.(19)

Miturile – Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Eu am facut referire in carte la 5 dintre aceste idei gresite. Dar, inainte sa le enumeram, as vrea sa spun ca exista doua pericole majore in care cade crestinul, vis-a-vis de ideile gresite, bineinteles. Ca un preamblu, ca o pregatire pentru intrarea in idei sau acceptarea ideilor gresite sunt doua pericole opuse in manifestare.

  1. Un pericol este subevaluarea sau deprecierea, neaprecierea la adevarata ei intensitate, subestimarea ispitei si a capcanelor celui rau, crezand ca suntem mari si tari, ca suntem destul de puternici pentru a tine piept poftelor si capcanelor pe care- si destul de destepti pentru a nu ne lasaatrasi de farsele celui rau. Acesta este un pericol, pericolul triumfalistilor care cred ca totul este bineca ei nu mai au nici o problema, ca sunt tari.
  2. Al doilea pericol este cealalta parte la polul opus si este un interes bolnavicios de atent, fata de capcane, de lucrurile celui rau, de lucrurile negative, de ispitire- ca o scormonire in noroi toata ziua. Si oamenii acestia, toata ziua, nu vad altceva in jurul lor decat ispita si lupte cu ispita. Desi, sunt reale. Vom reveni la asta pentru ca in aceste doua pericole, aceste doua extreme de la poli opusi se regasesc toate cele 5  idei gresite la care eu am facut referire.

Vreau sa mai specific inainte ca lista aleasa de mine nu este epuizata in capitolul acesta. Lista poate continua, putem gasi alte idei gresite si cititorul poate sa gaseasca in viata lui alte idei gresite.

1. Una dintre ideile gresite este a pune egalitate intre ispita si pacat. 

Dar, nu este unul si acelasi lucru? Nu este unul si acelasi lucru. Ispita are de a face cu pacatul. Ispita este incitarea la pacatuire. Ispita inspre acolo vrea sa ne duca. Dar vreau sa subliniez: Ispita nu este pacat. Este anticamera pacatului. Nu este pacat. Daca ar fi pacat, am spune in mod logic si automat ca Isus Hristos a pacatuit, deoarece si Domnul nostru a fost ispitit. Si ispita nu este pacat. Acuma, pericolul care sta in spatele acestei conceptii gresite este ca cei care vad asa problema sunt oamenii care au incercat… e pericolul, descriu putin situatia si identificam pericolul din asta. Cei care considera in felul acesta, vad relatia asta stransa- de egalitate intre ispita si pacat sunt oamenii, de obicei, care poate ani de zile au incercat sa se lupte cu un viciu prin forte proprii, deci doar prin forte proprii, si nu au reusit. Oameni care nu vad in jurul lor, decat, pe deoparte ispite, pe de alta parte vad in ei neputinta, compromiteri, o neputinta dintr-aia la un nivel de la care ei nu se mai pot ridica. Sunt ca acei oameni care au carat toata viata lor, in sclavie (in sclavia pacatului), sau intr-o robie de orice felau carat toata viata lor pietroaie in spate si acuma, dupa ce s-au eliberat, cand vad un pietroi in fata, in mod automat se pleaca in fata pietroiului. Cam asta fac oamenii care considera ca ispita este pacat.

Sau sunt oamenii care desi si-au schimbat stapanul, de drept, au fost izbaviti de sub puterea intunericului si adusi in imparatia luminii, stapanul dinainte (diavolul) era un stapan aspru, un stapan care ii biciua cu cerinte, cu ispite, cu toate cele oamenii aceea au intrat sub domnia unui alt Stapan bland, unui Dumnezeu bun; oamenii sunt ca aceea, care desi si-au schimbat stapanul, se comporta cu vechiul stapan ca si cum inca le-ar mai fi stapan. Va dau un exemplu, un exemplu care-l vad asa, cu privirile, cu memoriile mele, il vad in copilaria mea. Parintii mei au avut o vacuta care dadea lapte foarte bun. Ne placea. La un moment dat au hotarat parintii sa vanda aceasta vacuta unui vecin, unui om care statea mai departe in sat. Vaca aceea mergea in fiecare seara la pasiune si seara se intorcea acasa in cireada, in fruntea cirezii de vaci si se obisnuise sa intre pe poarta deschisa a casei noastre. In urmatoarea zi, dupa ce am vandut vacuta, am iesit, noi copilasii nostalgici, am iesit iesit sa vedem vacuta noastra cum trece pe langa poarta. Ce credeti ca a facut vaca? Vaca obisnuita cu vechiul stapan, desi isi schimbase legal, pozitional propietarul/stapanul, a intrat din obisnuinta tot pe poarta vechiului stapan.

Sunt oameni care s-au obisnuit sa pacatuiasca si nu mai vad altceva. Si cand vad ispita, li se pare ca este pacat. Cand aud ragetul leului li se pare ca este egal, este echivalent cu muscatura leului si cad jos ca si cum ar fi muscatiEste un mare pericol. Asta-i doboara din start pe cei ispititi. Cei ispititi nu stiu ca au sanse sa reziste ispitei, cred ca deja au pacatuit. Si cred ca felul acesta deschide poarta mai larga.

Iacob Berghianu: Parintii nostri ne spuneau: „Nu poti sa impiedici o pasare sa zboare peste casa, dar poti sa o impiedici sa-si faca cuib pe casa ta. Cred ca e sugestiva aceasta ilustratie- diferenta intre tentatie si acceptarea tentatiei si infaptuirea pacatului.

Dinu Burzo: As vrea sa subliniez ca prin delimitarea aceasta intre ispita si pacat, pe care eu am incercat sa o fac, nu vreau nicidecum sa largesc cailesau conceptiile noastre- de ex. a spune ca „putem sa ne lasam ispititi, ca nu e nici o problema”. Nicidecum. Vreau doar sa stim, sa dau o veste buna celor care sunt ispititi ca pot sa reziste ispitei si sa nu pacatuiasca. Sa le spun ca este o diferenta intre cele doua.

Photo credit nubhub.net  Cand Dumnezeu spune „FUGI”, nu ezita sa fugi! 2 Timotei 2:22 Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.

Iacob Berghianu: In acelasi timp, trebuie sa inlocuim zona de ispitire cu alta zona de hranire spirituala. Lui Timotei ii spune Pavel: „Fugi de poftele tineretii si cauta virtutile acelea…” Ideea nu esa fugi tot timpul, nu cumva sa vezi ceva pe un sait sau pe un poster necorespunzator, ci sa te hranesti cu altceva, sa inlocuiesti, practic.

Dinu Burzo: Imi vine in minte imaginea [care] s-a intamplat cu mai multi ani in urma, cand a fost un virus prin Asia. Si de frica acelui virus, oamenii care au zburat cu avionul din Asia inspre aeropoarte internationale au purtat masti pe fata. Acuma, inchipuiti-va ca toti oamenii din orasul nostru, de frica bolilor care sunt in aer si sunt peste tot, a virusilor, ar purta masca in fiecare zi. Accentul nu ar trebui sa fie pus asa de mult, desi este important sa cunoastem pericolul, pe pericolul care ne paste, cat pe preintampinarea lui. Daca as vorbi termenii sanatatii personale, nu asa de mult pericolul bolii, ci vaccinarea impotriva ei, imunizarea personala. Si cand ma imunizez nu mai sunt asa slab sa cad, pentru a cadea prada.(28)

Si ispita asta are o parte de adevar si partea asta este ca ispita duce la pacat. Inspre acolo ne doreste.

2. A doua idee gresita este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele.

A doua idee este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele. Da, este un adevar acolo si adevarul este ca diavolul este marele ispititor. Si Biblia, in Noul Testament, cand face referire la el, este cu numele de ispititorul. Iarasi merg cu mintea  inspre Geneza 3:13, atunci cand Eva a fost intrebata de ce a cazut prada, Eva a spus: „Diavolul, Satana, m-a amagit.” Cu late cuvinte, toata responsabilitatea sau raspunderea pacatului meu, ar trebui sa cada in spinarea, in carca diavolului si nu intr-a mea. Este tendinta unora sa scape de responsabilitate atunci cand pot. Disculparea. Este o reactie naturala in oameni sa arate cu degetul pentru a scapa ei de vinovatie. Este o idee gresita. Diavolul, da, este ispititorul. El se foloseste de noi, in schimb, foarte mult. Lucreaza in carnea noastra, vine si se foloseste de natura noastra, asa cum este ea, pamanteasca, pentru a-i starni pornirile, acea pofta care zamisleste din Iacov 1. Diavolul s-ar putea sa fie marele regizor acolo. El cu agentii sai.

Sunt multi care incearca sa imparta realitatea aceasta cosmica in doua. Si este o impartire in doua. Suntem de acord cu asta. Partea buna- Dumnezeusi partea cea rea- dualismul asta. Problema este cu locul nostru acolo. Unii ar spune: Este diavolul si Dumnezeu si noi nu suntem decat niste amarate victime colaterale in razboiul acesta. Pai daca sunt un civil intr-un razboi, eu nu sunt responsabil. Responsabil este sau o tabara sau cealalta. Ei bine, noi stim ca suntem chemati si nu doar chemati. Vrand, nevrand, noi facem parte din tabara. Fie a celui rau, ascultandu-l si fiind supusii lui, stapaniti de el. Fie a lui Dumnezeu. Vrand, nevrand, noi vom da socoteala intr-un fel sau altul. Noi nu suntem ca acei niste oameni care locuiesc intr-o zona a nimanui- ‘no man’s land’- pamantul nimanui. Acolo nu merge nimeni, nimeni nu mai indrazneste sa locuiasca. Acolo este zona unde se confrunta, se intalnesc cele doua forte. Noi trebuie sa fim ori intr-o parte, ori in cealalta.

3. O alta idee gresita este ca ispita poate si trebuie evitata totdeauna

Si accentul pe greseala in ideea aceasta este pe termenul totdeauna. De ce este accentul pe asta? Pentru ca, iarasi, cum spuneam inainte, exista si un adevar. Si adevarul este ca suntem chemati, atat cat tine de noi, sa anticipam ispitele lumii. Suntem chemati sa nu mergem in zonele unde stim ca diavolul se manifesta in toata plinatatea manifestarilor sale. In zonele acelea suntem chemati sa nu mergem. Suntem chemati sa stam in zona noastra de siguranta, sub protectia Domnului, in Hristos, si nu pe terenul sau. Putem in multe zone sa evitam asta, sa anticipam, sa preintampinam, insa, nu totdeauna vom putea anticipa. Este un pericol care-i paste pe multi si am vazut pericolul acesta in viata multora care au trait viata cu Hristos, multi ani de zile doar uitandu-se in jos, in loc sa priveasca la frumusetea Domnului. In loc sa priveasca la puterea care El o da prin Duhul Sau cel Sfant, in loc sa priveasca la mila si harul Sau, care ii stau la indemana, la frumusetea comuniunii fratesti, ca si omul care in loc sa se bucure de stelele pe bolta noaptea sau de frumosul albastru pe bolta in timpul zilei, toata ziua sta cu capul in pamant, scormonind in murdarii si in noroi. Ar fi pacat sa ne traim viata in felul acesta.

Internetul – il va folosi [o astfel de persoana] pentru ca astazi, oarecum suntem dependenti in tot ce facem de tehnologie, de internet. Dar il va folosi stiind sa blocheze… De exemplu: Hai sa luam exemplul ispitirii prin pornografie. Da, prin imaginile pacatoase. Este posibil sa-i apare brusc, desi nu se mai intampla sa-i apaa brusc pe ecran fara sa dea el vreun click, imaginile acelea. Un om responsabil isi va instala un soft care sa-l apere de asta. Nu va merge in zona aceea.

4. Mitul al superincrezutului

Acest mit il caracterizeaza pe tanarul in credinta, pe omul care e la inceput si se crede mare si tare. Mitul 4 tine de ideea ca lupta cu ispita poate fi controlata de mine totdeauna. „Pot sa ma uit la orice, ca nu va pune stapanire pe mine.” Este ca si cum omul care a stins cu degetele lui o flacara a unui chibrit, crede ca daca a facut asta si nu a fost ars, va putea sa puna mana in cuptor, ca daca prima flacara nu l-a ars, nici a doua nu-l v-a arde.

Superincrezutul este omul care a demonstrat odata, de doua ori ca poate sa stapaneasca ispita. Si daca poate sa o stapaneasca, se poate juca oricand cu ea ca e in control. Doar ca pacatul nu tine doar de dependenta. Aici e o problema ca omul crede ca doar ce pune stapanire este o problema. Si nu tine doar de repetare. Pacatul poate fi facut o singura data, fara sa mai fie repetat si sa ramana pacat. Samson, cand a avut parte de napustirea filistenilor asupra lui, in primele dati a biruit. Si ultima data, spune Scriptura ca Samson cand s-a trezit din somn s-a gandit sa faca la fel ca inainte. A crezut ca va putea face la fel, ca va birui. Si daca aducem istorioara lui Samson in termenii discutiei noastre, am spune: Samson a crezut ca poate birui ispita, IARASI. Uite ca nu a mai biruit-o. S-a lasat amagit.

5. Mitul ca putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre.

Iacob Berghiano: Sa mergem la cea mai frecventa, poate, ispita pe care o intalnim, mai ales in zona unui curent care vine din occident, care spune ca poti sa-L ai pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor, dar nu trebuie sa-L ai neaparat ca si domn. Deci, ca e inregula. Domnul ma iarta oricum. De aceea a murit, ca sa ma ierte mereu si mereu. Ba, unii invata ca atunci cand te intorci la Dumnezeu se iarta pacatele trecute prezente si viitoare. Deci e un cec in alb sa pacatuiesti oricat, ca deja ai fost iertat. Ce facem cu gandirea aceasta?

Dinu Burzo:  Gandirea aceasta se foloseste, iarasi revin, de un adevar. Si adevarul este ca Dumnezeu iarta  si o face instantaneu. Si nu oboseste iertand. Dumnezeu a hotarat iertarea odata si pentru totdeauna si cand mergem inaintea Domnului in rugaciune, El ne va ierta de fiecare data. Este un adevar neclintit al Scripturii. Insa, nu putem folosi rationamentul iertarii lui Dumnezeu pentru a pacatui. Este ca si cum un sot ar abuza de faptul ca sotia lui este iertatoare si buna si ar spune: „Draga, nu ti-am fost loial pentru ca am stiut ca tu si asa ma ierti. Sau: „Voi merge la alta femeie pentru ca tu o sa ma ierti, esti buna cu mine. Iertarea ta este un argument ca eu pot sa fac asta.” Este absurd. Este absurd. Nu putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre. Nu poti sa-i raspunzi lui Dumnezeu, care zice: „Te iubesc,” spunandu-i doar: „Multumesc,” fara a-I raspunde: „Si eu te iubesc.” Daca Il iubesti pe Dumnezeu, atunci nu mai faci ceea ce nu este pe plac.

Care este pericolul sa te joci cu ispita si cu pacatul? 

Problema aici este efectul desensibilizarii constiintei noastre. Ne obisnuim asa de mult, ne otravim constiinta si nu mai reactioneaza asa cum ar trebui sa reactioneze in fata stimulilor pacatosi. Nu mai vedem raul asa de rau. Nu mai vedem intunericul noptii asa de intunecat. Nu mai vedem murdaria atat de murdara. Suntem insensibili, pur si simplu. Asa devenim.

Iacob Berghianu: Undeva pe Valea Draganului, un frate englez ne povestea cum invata mai multi lideri din Cuvantul Domnului.  La un moment dat le-a dat un eseu, sa scrie. Unul dintre ei, de care el stia ca traia in adulter, a ramas la sfarsit de tot, dupa ce toti ceilalti au plecat si a spus: „Frate lector, frate Dan, imi permiti sa scriu eu un eseu despre iertarea din cauza de adulter? Si acest om i-a raspuns, luminat de Dumnezeu: „Nu mai trebuie sa scrii nici un eseu pentru ca judecata lui Dumnezeu s-a rostit in dreptul tau.” De ce? Pentru ca acest om Il sfida pe Dumnezeu, propunandu-i omului lui Dumnezeu sa scrie  pe o astfel de tema. Deci, aceasta desensibilizare a constiintei a actionat in cazul lui. Si ceea ce este dramatic, oarecum similar cu ce s-a petrecut pe vremea ap. Pavel, (oarecum similar, totusi nu identic) e ca intr-o saptamana, acest barbat de 30+  ani a murit. Nu te poti juca la infinit cu Dumnezeu.

Dinu Burzo: Ramanand cu totii in termenele discutiei noastre as putea sa spun ca sansa inspre biruinta  consta nu doar in a demasca ideile gresite si atat. Asa cum ne spune Scriptura: „Dezbracati-va de lucrurile cele vechi,” si nu doar aici ramane Scriptura. Scriptura continua: „Imbracati-va cu cele noi. Deci, nu doar demascarea ideilor gresite si a minciunii. Cea mai buna replica la minciuna nu este demascarea ei ca minciuna, ci este adevarul. Asadar, va incurajez, nu doar sa cunoasteti aceste idei gresite, ca fiind gresite, ci sa cunoasteti adevarul. Si cunoasterea adevarului ne va face liberi, asa cum spune Scriptura: „Adevarul va va face slobozi,” si cunoasterea adevarului ne va tine pasii pe calea vietii totdeauna. Ne va ajuta totdeauna sa ne tinem in picioare.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: