Poetul Traian Dorz – 100 de ani de la nastere

Poetul şi scriitorul creştin TRAIAN DORZ- scurtă biografie

2 Traian Dorz CredoTV

Traian Dorz (sursa captura youtube)

E o datorie de suflet şi de conştiinţă aceea de a promova valorile majore ale Neamului şi Bisericii noastre. Pentru a le promova, trebuie să le cunoaştem. Între marile personalităţi, prea puţin cunoscute, se află şi poetul şi scriitorul creştin Traian Dorz. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea acestui poet şi scriitor de excepţie, care ne-a lăsat o operă impresionantă. Într-o lume din ce în ce mai secularizată, în care trăim, mesajul profund creştin al operei sale, este tot mai necesar.

Traian Dorz s-a născut în 25 decembrie 1914, în satul Livada Beiuşului, com. Mizieş, jud.Bihor, ca singurul copil al soţilor Constantin şi Maria, creştini ortodocşi şi buni gospodari în satul lor. În mai multe rânduri, în anii copilăriei sale au intervenit întâmplări care i-au pus viaţa în pericol şi numai prin grija lui Dumnezeu a scăpat din toate acestea.

Mersul cu vitele la păscut, încă de la vârsta de 5-6 anişori, participarea la muncile câmpului alături de adulţi, viaţa creştină a satului transilvănean încărcat de istorie şi suferinţă, singurătatea şi lipsa iubirii celor din jur, peisajul natural generos înfrumuseţat cu cântecul păsărelelor,constituie universul în care s-a format ca „privighetoare” a poeziei creştine româneşti. Dragostea de carte şi respectul faţă de biserică i-au fost insuflate de învăţătorul său, Savu Halbac.

Fiind singurul copil la părinţi, aceştia vroiau să-l vadă ajungând un bun gospodar la casa lui şi un sprijin de nădejde la bătrâneţe. Copilul însă, se simţea născut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuţa biblioteca a şcolii primare şi în aceea a bunului său învăţător. La terminarea celor 7 clase primare, după examenul susţinut la Beiuş în 7 iunie 1930, copilul Traian Dorz a primit ca premiu cartea „Corabia lui Noe”, scrisă de preotul Iosif Trifa, întemeietorul şi conducătorul „Oastei Domnului” din Sibiu. Cartea l-a zguduit puternic, schimbându-i definitiv sensul vieţii. Iată cum descrie acel moment crucial: „Momentul acela a fost prima mea întâlnire cu numele acestui om trimis de Dumnezeu, părintele Iosif Trifa şi cu numele acestei Lucrari a lui Hristos, Oastea Domnului…A doua zi,ştiu că era Duminica Rusaliilor anului 1930, ziua de 8 iunie.Şi ştiu că,după slujba de la biserică, am stat numai acasă citind la cartea mea, de care nu mă mai puteam despărţi. Era cam pe la ceasul trei după- amiaza, în ziua aceea de Rusalii… Ceea ce m-a zguduit mai mult au fost ultimele cuvinte ale chemării: <Dacă tu nu cazi acum la picioarele Crucii Mântuitorului, să plângi cu lacrimi amare pentru păcatele tale şi nu-ţi predai viaţa ta Domnului Iisus,… tu vei rămâne tot în păcatele tale, până ce, pe neaşteptate va veni şi peste tine potopul pierzării… Sunt numai două stări: ori în corabie, ori afară. Dacă eşti afară, intră îndată în corabia mântuirii, ca nu cumva să vină pe neaşteptate potopul şi moartea şi să te afle nemântuit. Vino chiar acum, înainte de a închide cartea asta şi te predă Domnului,ca să fii pentru totdeauna cu El… > Soarele strălucea puternic pe tot cerul fără niciun nor… Simţeam că trebuie neapărat şi numaidecât să mă arunc undeva în genunchi şi să dau drumul şuvoiului de lacrimi pe care nu mi le puteam stăpâni…  că trebuie să-mi descarc suflatul strigând lui Dumnezeu pocăinţa mea, întoarcerea mea, predarea mea, legământul meu… M-am suit în podul şurii şi acolo, pe fânul uscat, m-am prăbuşit în genunchi, am izbucnit într-un plâns nestăpânit şi cu mâinile ridicate, înălţate, împreunate, am început să strig şi să şoptesc, rugându-mă şi pocăindu-mă… Mă topeam în faţa Domnului şi Dumnezeului meu, inaintea Căruia stăteam într-un fel în care cred că numai o singură dată dintr-o viaţă poate sta aşa un om… Din ochii mei şiroiau pe amândoi obrajii nu stropi de lacrimi, ci două râuri neîntrerupte…Nu ştiu câtă vreme m-am rugat… Când m-am trezit din starea aceasta, sub genunchii mei, fânul era ud de lacrimi…O pace luminoasă şi nemărginită îmi umpluse tot sufletul din mine cu tot seninul şi cu toată frumuseţea cerului şi a pâmântului…”

După acest moment, abia trecut de 15 ani, începe să scrie poezii creştine şi povestiri religioase, care i se publică în ziarele religioase săptămânale ale Oastei de la Sibiu. La vârsta de 18 ani, părinţii l-au silit să se căsătorească, crezând că în felul acesta îl vor lega mai strâns de gospodaria lor. După doi ani, însă este chemat de preotul Iosif Trifa la Sibiu, pentru a-l sprijini în munca de redactare a publicaţiilor de la Centrul Oastei. Scrie intens. Îi apar volume de poezii care se succed unele după altele.

Între anii 1935-1947 îi apar 12 volume de poezii. Contribuţia sa scriitoricească se extinde însă pe arii tot mai largi, fiind prezent, cu texte substanţiale în diverse publicaţii din ţară şi anume: Revista Funcţionarilor Publici (Bucureşti), Prietenul copiilor(Iaşi),Revista Satul (Bucureşti), Revista Penitenciarelor (Bucureşti), Farul Creştin (Arad), Vestitorul Evangheliei (Bucureşti), Beiusul(Beiuş), Glasul Bihorului (Beiuş), Ostaşul Domnului (Bucureşti), Noua Gazetă de Vest (Oradea).

Odată cu instaurarea regimului comunist ateu în 1948, începe şi persecuţia împotriva credinţei şi implicit a celor credincioşi. Traian Dorz este arestat şi închis în mai multe rânduri pentru activitatea sa creştin- misionară. Între anii 1948-1964 îndură teroarea specifică închisorilor comuniste în Penitenciarele din Gherla, Oradea, Ghencea (Bucureşti), Caransebeş, colonia de muncă Popeşti-Leordeni, colonia de muncă Periprava Grind.

După eliberarea din 1964 este ţinut cu „domiciliu forţat” în satul natal. Este obligat să muncească la C.A.P. şi i se fac mereu percheziţii şi este ţinut sub o strictă supraveghere de către Securitate. Cu toate acestea, scrie extrem de mult, mai ales noaptea.

În anii ’70 încearcă să tiparească unele din cărţile sale, trimitându-le unor reviste şi edituri din ţară, precum:

-Revista „Albina” din Bucureşti

-Revistele „Familia” şi „Crişana” din Oradea

-Editurile „Albatros” şi „Litera” din Bucureşti.

Deşi i s-a promis, demersul său a rămas fără rezultat.

În august 1977 trimite 10 volume din creaţia sa literară celor mai importante foruri ale ţării şi anume:

-Uniunii Scriitorilor – prin prof.Ioan Dumitriu-Snagov

-Academiei Române

-Departamentului Cultelor

-Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

În 1982, deşi bătrân, este arestat din nou şi închis cu deţinuţii de drept comun la Satu Mare. Acuzaţia care i s-a adus era de posesie şi distribuire de materiale relegioase neautorizate. Este condamnat la 2 ani din care execută 5 luni.  Opera sa literara depăşeşte 100 de volume.

A scris peste 4000 de poezii grupate în 29 de volume; 7000 de proverbe versificate şi comentate, grupate în 7 volume. A versificat cei 150 de psalmi biblici şi poemele lui Solomon.

În proză a scris: 1 volum autobiografic; 4 volume de istorie a Oastei Domnului; 4 volume în seria „Povestiri Nemuritoare”; 7 volume de meditaţii la Evanghelia Sf.Ioan; 28 de volume în seria „Cugetari Nemuritoare”; 6 volume în seria „Indrumări Nemuritoare”; 2 volume de meditaţii la apostolele de peste an; 8 volume de meditaţii zilnice la Psalmi; 1 volum de meditaţii la Poemele lui Solomon; 1 volum de meditaţii pentru toate zilele anului; 3 piese şi montaje religioase; 1 volum cu poezii închinate Maicii Domnului; 1 volum cu poezii şi eseuri închinat unor eroi ai neamului, unor mănăstiri, locuri sfinte memorabile, personalităţi,etc.

Poetul şi scriitorul Traian Dorz a fost înzestrat cu un excepţional talent, opera sa literară fiind o operă de mare inspiraţie. Scris de  Preot Viorel Chirca, Biserica „Sfinţii Ecaterina și Modest” Galaţi. Sursa

Poetul Traian Dorz – 100 ani de la naștere (Clip)

28 Iunie 2014 Galati

Galati: In memoriam Traian Dorz. O viaţă de suferinţă pentru convingeri religioase
Traian Dorz, personalitate literară şi creştină, a fost omagiat, la Galaţi, la împlinirea a o sută de ani de la naştere. A rămas în memoria tuturor pentru că a trăit ani grei de suferinţă şi prigonire pe vremea regimului comunist. Traian Dorz a fost evocat şi în ‘Memorialul Durerii’, realizat de Lucia Hossu Longin.

Traian Dorz a militat pentru convingerile creştine şi asta i-a adus 17 ani de suferinţă şi tortură în temniţele comuniste. În ciuda miilor de poezii, a fost o prezenţa discretă, cu o profundă înclinare duhovnicească, şi un misionar loial convingerilor sale creştine.

Traian Dorz s-a născut în 1914 într-un cătun din judeţul Bihor. La absolvirea primelor 7 clase primeşte ca premiu cartea „Corabia lui Noe”. Aceasta i-a marcat profund existenţa.

Activitatea sa literară este una vastă, cu puternice accente spirituale.

Condamnat la ani grei de muncă silnică, este graţiat după câţiva ani, însă este supravegheat pas cu pas şi împiedicat să-şi manifeste convingerile. A lăsat, totuşi, în urmă, mărturii despre un destin prigonit pentru îndrăzneala de a milita pentru o convingere.

– See more at: http://m.stiri.tvr.ro/article/46769#sthash.1br9lUGE.dpuf

Simpozionul de la Galati (4 ore) se poate urmari aici:

Fa click pe poza pt video (4 ore)

Fa click pe poza pt video (4 ore)

Simpozion la Iași 9 Mai 2014

„Traian Dorz a ştiut ca din suferinţă să scoată bucurie“

Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi a găzduit vineri, 9 mai 2014, simpozionul omagial „Traian Dorz – 100 – un poet necunoscut, victimă a represiunii comuniste“. Organizatorii manifestării au fost Parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ – Curelari din Iaşi, Asociaţia Ortodoxă „Oastea Domnului“ din Iaşi şi Fundaţia „Anamnesis“ din Iaşi.

Poetul Traian Dorz a fost omagiat timp de câteva ore la Iaşi printr-un simpozion în aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“. La eveniment au participat profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, preoţi din mai multe protopopiate ale Arhiepiscopiei Iaşilor, membri ai Asociaţiei Ortodoxe „Oastea Domnului“ din Iaşi, precum şi numeroşi ieşeni. Evenimentul a fost organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi a debutat prin intonarea cântării „Hristos a înviat!“. Părintele Vasile Manole de la Biserica Curelari din Iaşi a amintit că Traian Dorz este unul dintre cei mai prolifici autori de poezie şi scriere religioasă din ţara noastră, însă necunoscut de mulţi români, „care a stat în închisorile comuniste 17 ani“.

Pr. Iulian Negru, consilier al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, a transmis salutul părintesc şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, „care s-a bucurat de organizarea simpozionului omagial în cinstea lui Traian Dorz“. „Personal, mulţumesc pr. prof. dr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie «Andrei Şaguna» din Sibiu, pentru prezenţa la acest eveniment şi pentru că este o permanentă inspiraţie pentru noi, preoţii de mir şi pentru familiile de creştini. Îl felicit pe pr. Vasile Manole pentru organizarea deosebită a simpozionului. Nădăjduim că această manifestare va fi o readucere între noi a sentimentului prezenţei lui Hristos“, a transmis pr. Iulian Negru.

Pr. lect. dr. Ilie Melniciuc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a apreciat prezenţa pr. prof. dr. Vasile Mihoc la Iaşi, atât la simpozionul dedicat lui Traian Dorz, cât şi la alte evenimente, creând o „punte de legătură între credinţă, cultură şi învăţământ. În acelaşi timp, pr. lect. dr. Ilie Melniciuc a făcut referire la modelul de trăire al poetului omagiat anul acesta, la 100 de ani de când s-a născut. „Traian Dorz a ştiut ca din suferinţă să scoată bucurie. El a reuşit să înmugurească în inimile multora sentimentul că Hristos nu îi părăseşte“, a spus pr. lect. dr. Ilie Melniciuc. Programul a continuat cu prezentarea unui film documentar despre viaţa poetului Traian Dorz.

„Traian Dorz aparţine întregului neam românesc“

Lect. dr. Puiu Ioniţă, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a subliniat că prin simpozionul organizat la Iaşi s-a dorit ca oamenii să cunoască „opera şi statura poetului Traian Dorz, despre care sunt multe de discutat“. „Traian Dorz este un poet cu doar şase clase, autodidact, care şi-a făcut ucenicia la şcoala marilor poeţi români. Nu ştia limbi străine şi nu avea acces la marea cultură. Cultura lui poetică este destul de restrânsă. Este uimitor faptul că poezia lui seamănă în latura ei mistică cu cea a lui Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Ioan Alexandru, Daniel Turcea s.a. A fost un poet care a tăcut, care a suferit şi care ne-a arătat ce înseamnă credinţa“, a afirmat lect. dr. Puiu Ioniţă, care a schiţat apoi personalitatea poetului Traian Dorz.

Pr. prof. dr. Vasile Mihoc a remarcat că „personalitatea fratelui Traian Dorz este uimitoare şi cu adevărat dătătoare de direcţie pentru tinerele generaţii de ortodocşi din România“. „Suntem prea mici ca să putem cuprinde uriaşa personalitate, creaţie şi moştenire pe care ne-a lăsat-o Traian Dorz. Sunt mulţi români care îl ignoră total pe Eminescu, în afară de numele acestuia, mulţi nu ştiu nimic despre el. Asta nu înseamnă că Eminescu nu e mare. La fel şi în cazul de faţă. Ideea organizării unui simpozion la Iaşi, în memoria lui Traian Dorz, este una firească, deoarece acesta aparţine întregului neam românesc“, ne-a spus pr. prof. dr. Vasile Mihoc.

La finalul evenimentului a avut loc un recital de muzică pe versuri de Traian Dorz. Întrucât anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Traian Dorz, în mai multe oraşe din ţara noastră se organizează simpozioane omagiale pentru a putea marca personalitatea şi valoarea poetului creştin. „Traian Dorz, deşi a scris peste 4.000 de titluri de poezie şi de scrieri religioase, este necunoscut. Sfinţii se prăznuiesc la data trecerii lor la Domnul, poeţii la data naşterii lor, iar noi considerăm că poeţii care au avut o viaţă sfântă merită să fie omagiaţi atât la data naşterii, cât şi la data trecerii lor la cele veşnice. De aceea, ne-am gândit să punctăm cei 100 de ani de la naşterea poetului creştin Traian Dorz. Invitaţii care ne-au onorat cu prezenţa în această seară (n.r. vineri, 9 mai) au reliefat valoarea literară, religioasă, şi dogmatică a poetului creştin Traian Dorz“, a mărturisit pr. Vasile Manole.

Sursa http://ziarullumina.ro

Articole asemanatoare

Reclame

2 comentarii (+add yours?)

  1. Lucia Tudosa
    iun. 29, 2014 @ 09:36:32

    De mica am stiut despre Traian Dorz si i-am recitat poeziile, cu respect si placere- mama mea fiind dintr-un sat apropiat cu domnia sa. Mama mea cinta tot timpul,iar cele mai multe cintari erau de Traian Dorz;eu insami azi cint cintarile acestea care mi-au leganat copilaria.Am avut ocazia sa-l cunosc personal; abia terminasem facultatea si am fost cu alti tineri la dumnealui; am avut sentimentul ca am vazut un sfint…pastrez cartea de poezii a domniei sale , ca pe o comoara…
    Multumesc pt prezentare !

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: